CONCEPTE FUNDAMNETALE ALE TEORIEI

DREPTULUI SI STATULUI
CAPITOLUL I
Originea, ntelesul si definitia dreptului
Dreptul, ca si statul, este o categorie istorica aparuta pe o anumita
treapta de dezvoltare a societatii omenesti, si anume n ornduirea
sclavagista pentru apararea intereselor publice ale formatiunilor statale,
precum si cele particulare ale cetatenilor ntemeiate pe proprietatea
privata asupra bunurilor.
Cuvntul drept are mai multe ntelesuri
a) Prin drept ntelegem totalitatea normelor juridice adoptate de
organele statului n scopul reglementarii relatiilor dintre oameni n
cadrul societatii. Acesta este dreptul obiectiv.
Totalitatea normelor de drept n vigoare la un moment dat
formeaza dreptul pozitiv, acesta este dreptul obiectiv privit n dinamica
sa.
b) In al doilea rnd prin drept se ntelege prerogativa (facultatea,
posibilitatea) unei persoane de a avea o anumita conduita, de a ndeplinii
anumite acte juridice, de a exercita drepturile prevazute si ocrotite de
dreptul obiectiv si de a pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare
corespunzatoare dreptului sau, ce poate fi impusa la nevoie prin forta de
constrngere a statului. Acesta este dreptul subiectiv.
c) In a treia acceptiune, cuvntul drept desemneaza sintagma
Stiinta dreptului - stiinta sociala, care studiaza legile existentei si
dezvoltarii statului si dreptului, institutiile politico-juridice, si
formuleaza principiile generale de conducere ale societatii, studiaza
fenomenul juridic n toate formele sale de manifestare.
SISTEMUL DREPTULUI
DIVIZIUNEA SI RAMURILE DREPTULUI

Normele juridice sunt legate ntre ele si alcatuiesc un sistem,

care reflecta:
- att unitatea dintre norme;
- ct si diferentele dintre ele.
Sistemul de drept
-reprezinta un ansamblu de norme juridice legate ntre ele organic
prin:
- obiectul de reglementare adica grupul de relatii sociale
supuse reglementarii si
- metoda de reglementare.
In cadrul ramurii de drept, normele juridice sunt legate n cadrul
institutiilor juridice
Institutia juridica - cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza
o anumita
categorie de relatii sociale, ce dau nastere la raporturi
juridice.
Exemplu : - normele juridice care reglementeaza proprietatea
formeaza - institutia dreptului de proprietate, altele alcatuiesc institutia
precriptiei extinctive, a nulitatii, a contractului etc.
DIVIZIUNEA DREPTULUI
Sistemul dreptului intern se mparte n:
- Drept public
- Drept privat
Dreptul public se ocupa :
- de organizarea statului si a autoritatilor publice
- de raporturile dintre stat si cetateni si de actele facute de
persoanele nvestite cu atributii speciale pentru realizarea unor interese
generale.
Dreptul privat are ca obiect raporturile private dintre cetatenii
aceluiasi stat.
Deosebirea dintre ele - consta n natura intereselor ocrotite si n
natura raporturilor sociale reglementate prin normele de drept.

In dreptul public - se regasesc raporturile

- ntre individ si colectivitate
- ntre individ si organele autoritatii statale.
In dreptul privat - gasim raporturi ntre indivizi.
Dreptul public cuprinde urmatoarele ramuri de drept:
1. Dreptul constitutional - cuprinde:
- principiile si normele referitoare la - organizarea
- alcatuirea
- componentele autoritatilor
statale
- sistemul electoral, drepturile si ndatoririle fundamentale ale
cetatenilor. Principalul izvor de drept al normelor de drept constitutional
este Constitutia - legea fundamentala a statului.
2. Dreptul administrativ
- cuprinde norme care privesc
organizarea si desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat, a
serviciilor publice.
3.Dreptul financiar - cuprinde norme care reglementeaza relatii
referitoare la : - ntocmirea
- aprobarea si
- executarea bugetului de stat.
4.Dreptul penal - cuprinde totalitatea normelor care stabilesc
faptele sociale cu un grad de pericol social ridicat - infractiuni, precum
si pedepsele ce se aplica infractorilor.
5.Dreptul procesual civil - cuprinde norme juridice ce
reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor civile, si de executare a
hotarrilor pronuntate n aceste cauze.
6.Dreptul procesual penal - cuprinde ansamblu normelor juridice
ce reglementeaza desfasurarea procesului penal att n faza urmaririi
penale, ct si n faza judecatii.
Ramuri ale dreptului privat
1.Dreptul civil - cuprinde norme ce reglementeaza :

- raporturile patrimoniale dintre persoane fizice, dintre persoane

juridice ori ntre persoanele fizice si juridice;
- raporturi n care subiectele se afla pe pozitii de egalitate juridica,
precum si raporturi personale nepatrimoniale referitoare la nume,
domiciliu, onoare, libertate etc.
2.Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaza raporturile
patrimoniale avnd caracte comercial izvort din natura actelor si
faptelor juridice (acte si fapte de comert), ori din calitatea specila a
participantilor (comercianti) la raporturile juridice respective.
3.Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeaza
raporturile decurgnd din institutia juridica a casatoriei, a rudeniei,
filiatiei, initierii precum si a normelor privind ocrotirea minorilor si a
celor lipsiti de capacitatea (alienatii si debilii mintali).
4.Dreptul muncii - cuprinde norme ce reglementeaza
- raporturi sociale de munca dintre patroni si salariati;
- raporturi dintre cel ce angajeaza (de regula natura muncii, locul
de munca, drepturile si obligatiile partilor, raspunderea materiala si
disciplinara, protectia si igiena muncii - jurisdictia muncii.
NOIUNEA DE STAT
Statul de la aparitia sa a fost si ramne principala institutie publica
a societatii.
Criteriul dominant al organizarii sociale prestatale l reprezinta
criteriul legaturilor de snge.
Statul are la baza trei criterii:- teritoriu, populatia,forta publica
(puterea de stat).
Vointa este esenta dreptului.Forta este esenta statului.
TIPUL DE STAT - cuprinde totalitatea trasaturilor caracteristice
tuturor statelor din cadrul aceleiasi ornduirii sociale (tip de stat
sclavagist, feudalist, capitalist, socialist).
FORMA DE STAT - se refera la modul de organizare si
functionare a puterii de stat.
FORMA DE STAT - cuprinde trei componente:
a) forma de guvernamnt ; b) structura de stat ;c) regimul politic.

Forma de guvernamnt este de doua feluri:

1- monarhie absolut - puterea absoluta apartine monarhului i
constitutional- puterea monarhului este limitata prin constitutie ;
2.-reepublic- democratic - poporul detine suveranitatea, i
autocratic - puterea aparine unei pri a poporului .
Structura de stat - exprima organizarea puterii de un teritoriu. In
acest sens se disting mai multe puteri statale:
1.Statul unitar,caracteristici :-exist un singur parlament ;
-exist un singur guvern ;
-exist un singur rnd de organe
judecatoreti ;
-exist o singura constitutie ;
-exist o singura cetatenie ;
Romnia este stat unitar .
2. Statul compus - poate fi:
a) federaie - pe plan intern statul si pastreaza o relativa
independenta, si pe plan extern sunt reprezentate de organele centrale ale
statului federal.
b) confederaie - statele din confederatia si pastreaza independenta si suveranitatea, iar pentru anumite interese si aleg
anumite organe comune.
Legatura ntre state se realizeaza pe baza de tratat.
3. Uniunea de state poate fi:
a) uniunea real - doua sau mai multe state au aceleasi sef de stat
si si creaza anumite - organe comune
- statele au constituii proprii, legi proprii, dar pe plan extern
apar ca un singur stat (ex. Uniunea Austro-Ungara 1967/1918 Muntenia
si Moldova 1862-1864).
b) uniunea personal - doua sau mai multe state se unesc sub
conducerea unui singur sef de stat (Anglia si Hanovra 1714-1837).
REGIMUL POLITIC - reprezinta ansamblul metodelor si
mijloacelor de conducere a societatii, cu referire la echilibrul existent
ntre stat si drepturile asigurate si garantate cetatenilor.
Acesta, mbraca forme diferite:

- regimuri politice democratice (sau regimuri politice

constitutionale specifice:
- monarhiilor constitutionale si
- republicilor democratice
cum sunt - regimul politic parlamentar si
- regimul politic prezidential
- regimuri politice nedemocratice - cu sunt:
a)autoritare (prin care se restrng drepturile cetatenesti si
sporeste puterea personala a sefului statului.
b)autocratice (despotism, absolutism, tiranie puterea
nelimitata apartine sefului statului rege ori monarh.
c) fasciste (dictatura terorista)
d) militare
e) socialiste
Regimurile democratice sunt cladite si dezvoltate pe existenta
parlamentului ce are la baza principiile reprezentativitatii , separatiei
puterilor , si legalitatii sunt n masura sa asigure existenta Statului de
drept.Reprezentativitatea - presupune ca poporul titular al suveranitatii,
deleaga ntreaga putere organului reprezentativ. Deputatii si senatorii
apar ca reprezentanti ai natiunii.
Separatia puterilor o gasim n Anglia lui John Locke, iar Charles
Louis Montesquieu este adevaratul teoretician al conceptiei separatiei
puterilor n stat. In cartea sa Despre spiritul legilor arata ca
suveranitatea poporului trebuie exercitata de trei puteri:
- de puterea legislativa
- de puterea executiva
-de puterea judecatoreasca.
Noteaza Montesquieu: puterea trebuie limitata prin putere.
Astfel, nu ar exista libertate daca puterea judecatoreasca nu este separata
de cea legislativa si de cea executiva.
Legalitatea - este cel de-al treilea pilon al regimurilor democratice
presupune ca ntreaga activitate economica - sociala si politica statala
trebuie asezat pe norme legale.
Conceptia statului de Drept

Statul de drept exprima, istoriceste, o simbioza dintre stat si

drept ca forte ce actioneaza interconditionat pentru guvernarea
societatii pe baza democratiei.
Statul de drept desemneaza un sistem de organizare sociala n care
relatia dintre stat si drept este ntr-un echilibru favorabil majoritatii
populatiei.
Statul este forta:
- care dicteaza regulile juridice, adica dreptul
- si garanteaza aplicarea dreptului.
Dreptul limiteaza puterea statului si mentine un echilibru ntre
puterea statului si drepturile si libertatile cetatenilor.

CAPITOLUL II
Caracterizarea generala a dreptului civil romn
Notiunea si obiectul dreptului civil
Dreptul civil este acea ramura a dreptului care reglementeaza
raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice si
persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.
Cteva explicatii sunt necesare n acest sens :
a) Dreptul civil este o ramura a dreptului privat
b) Dreptul civil este principala ramura de drept privat si ocupa un
loc central n sistemul dreptului (ex..folosirea sintagmei drept comun
).
c) normele de drept civil sunt grupate pe institutii de drept civil.
Institutiile dreptului civil sunt n ordinea studiului urmatoarele:
1. Raportul juridic civil - ce reuneste norme care stabilesc:partile,
continutul si obiectul acestui raport; principalele norme din aceasta
institutie sunt cele care reglementeaza drepturile subiective civile si
obligatiile civile (adica continutul raportului juridic si bunurile ce intra
n obiectul acestui raport).
In aceasta institutie ncadram si normele dreptului civil ce
reglementeaza izvoarele raportului juridic civil concret (adica actele si
faptele juridice) si proba (dovada raportului juridic civil).

2. Actul juridic civil - care reuneste norme ce stabilesc:

- categorii de acte juridice civile
- conditiile actului juridic civil
- efectele actului juridic civil
- nulitatea actului juridic.
3. Prescriptia extinctiva - reuneste norme ce reglementeaza:
- efectul, domeniul, termenele si cursul prescriptiei extinctive n
dreptul civil.
4. Subiectele dreptului civil - aceasta institutie are doua
componente:
- Persoana fizic (subiect individual de drept civil)
- Persoana juridic (subiect colectiv de drept civil)
5. Drepturile reale principale se refer la norme ce
reglementeaza principalul drept real - dreptul de proprietate - n
diferitele sale forme publica si privata) si dezmembramintele dreptului
de proprietate : uzul, uzufructul, abitaia, superficia, servitutea.
6. Obligatiile civile - institutia reuneste normele care privesc
izvoarele obligatiilor civile :
- contractul civil
- actul juridic civil unilateral
- fapta juridic licit
- raspunderea civil delictual (fapta ilicit)
- stingerea obligaiilor civile
- transmiterea i tranformarea obligaiilor civile
- garantarea obligaiilor civile.
7. contractele civile speciale
(ndeosebi cele reglementate de Codul civil).
Obiectul dreptului civil este format din raporturi patrimoniale i
raporturi nepatrimoniale numite si personale nepatrimoniale )stabilite
ntre persoane fizice i persoane juridice.
Este patrimonial acel raport al carui continut poate fi evaluat n
bani adica pecuniar (ex.. raportul ce are n coninut dreptul de
proprietate).

Este nepatrimonial - acel raport al carui continut nu poate fi

evaluat n bani (ex. raport ce are n continutul sau dreptul la nume ori
denumire, dreptul la domiciliu).
Raporturile patrimoniale civile sunt alcatuite din:
-raporturi reale - adica raporturi ce au n continutul lor drepturle
reale (dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale.
- raporturi obligationale (sau de obligatii - raporturi ce contin
drepturile de creanta indiferent de izvorul lor - act sau fapt juridic.
Raporturile nepatrimoniale sunt formate din:
- raporturi ce privesc existenta si integritatea subiectelor de drept
civil (drep la viata, sanatate, reputatie)
- raporturi de identificare cuprind n continutul lor: dreptul la
nume, domiciliu, resedinta, denumire
- raporturi generatoare de drepturi de creatie intelectuala (au n
continut drepturi personale nepatrimoniale ce au ca izvor opera
stiintifica literara sau artistica - ex. dreptul la paternitatea operei.
Raporturile civile pot fi grupate n :
- raporturi numai ntre PF
- raporturi numai ntre PJ
- raporturi mixte - ntre PF sI PJ
Al treilea element al definitiei priveste subiectele raporturilor de
drept civil -PF si PJ.
Al patrulea element - se refera la pozitia juridic a subiectelor de
drept , care este aceea de egalitate juridica , i reprezint , att metoda
de reglementare specifica dreptului civil ct i o trasatur caracteristic a
raportului de drept civil . .
Principiile dreptului civil
Sunt :
a) principiile fundamentale ale dreptului civil si
b) principiile institutiilor dreptului civil
a) sunt - principiul proprietatii
- principiul egalitatii n fata legii civile
-principiul mbinarii intereselor personale, individuale cu
cele obstesti generale

- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile sau al

garantarii lor
b) Principiile institutiilor dreptului civil - evocam numai cteva:
- principiul consensualismului, care priveste forma
actului juridic civil
- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta)
- principiul irevocabilitatii
- principiul relativitatii (res inter alios acta, als neque
nocere, neque prodesse potest) care privesc efectele actului juridic civil
- principiul ocrotirii bunei credine ntlnit n materii de
drept civil, cum ar fi , drepturi reale, rspundere civil.
Delimitarea dreptului civil de unele ramuri de drept
Vom evidentia - corelatii, asemanari i deosebiri existente ntre
diferitele ramuri de drept.
Delimitarea fata de dreptul constitutional
- principalele drepturi si libertati, prevzute n Constitutie sunt
drepturi subiective civile ale persoanelor fizice ;
- organele de stat mentionate n Constitutie sunt n marea lor
majoritate persoane juridice , subiecte ale raportului juridic civil.
Asemanarile si deosebirile sunt:
- n dreptul constitutional predomina raporturile personale
nepatrimoniale
- n dreptul civil majoritatea raporturilor juridice au caracter
patrimonial.
-normele dreptului constitutional pretind subiectelor sale o calitate
speciala -de organ de stat sau cetatean romn
- normele dreptului civil nu cer o calitate speciala ci numai simpla
calitate de persoane fizice sau persoane juridice .
- majoritatea normelor de drept constitutional sunt imperative
- majoritatea normelor de drept civil sunt dispozitive.
Ambele contin sanctiuni specifice, dar sanctiunile civile se aplica
n cadrul unui proces civil.
Delimitarea fata de dreptul administrativ

- dreptul civil reglementeaza n cea mai mare parte raporturi

patrimoniale ;
- dreptul administrativ reglementeaza n majoritate raporturi
personale nepatrimoniale ;
- n dreptul civil subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica;
- n dreptul asministrativ partile se afla n relatie de subordonare ;
- n dreptul civil - subiectele nu au o calitate speciala;
- n dreptul administrativ - este necesar macar un subiect sa aiba
calitatea de organ al administratiei publice.
- n dreptul civil sunt preponderent norme dispozitive
- n dreptul administrativ sunt preponderent norme imperative
- sanctiunile n dreptul civil sunt : repararea prejudiciului cauzat,
nulitatea, rezilierea contractelor etc.
- n dreptul administrativ - amenda contraventionala si confiscarea.
Delimitarea fa de dreptul financiar
- n dreptul financiar majoritatea raporturilor au caracter
partimonial (ca n dreptul civil)
- subiectele raportului juridic sunt n pozitie de subordonare
- obligatoriu, cel putin o parte are o calitate speciala, fiind un organ
financiar
- majoritatea normelor sunt imperative
- are sanctiuni proprii: majorarile sumelor stabilite cu titlu de
impozit sau tax, amenzi.
Delimitarea fata de dreptul comercial
- ambele reglementeaza raporturi patrimoniale si personale
nepatrimoniale ntre persoanele fizice i persoanele juridice ;
- ambele au institutia centrala - contractul, dar cu deosebiri de
regim juridic ntre contractul civil si contractul comercial
- subiectele au pozitie de egalitate juridica (n ambele )
- n ambele, subiectele sunt persoane fizice i persoane juridice ,
iar n dreptul comercial, cel putin una dintre parti are calitatea de
comerciant ;
- ambele cunosc sanctiunea raspunderii - nsa cu deosebiri de
regim juridic ;
- n ambele, majoritatea normelor au caracter dispozitiv ;

Delimitarea faa de dreptul muncii i dreptul securitii sociale

- ambele reglementeaza att raporturi patrimoniale ct si
nepatrimoniale
- n dreptul civil pozitia de egalitate exista att la ncheierea
contractului ct si
la executarea lui
- n dreptul muncii aceasta pozitie este prezenta numai la
ncheierea contractului, iar n cadrul executarii trebuie sa existe o
disciplina a muncii care implic - rspunderea material
- rspunderea disciplinar
- n dreptul civil majoritatea normelor sunt dispozitive ;
- n dreptul muncii majoritatea normelor sunt imperative ;
- n dreptul muncii, sfera subiectelor este mai restrns ;
- dect n dreptul civil deoarece minorii sub 14 dupa caz 15 ani nu
pot ncheia contracte de munc .
Delimitarea fata de dreptul familiei
- n dreptul familiei preponderente sunt raporturile personale
nepatrimoniale ;
- desi partile se gasesc pe pozitie de egalitate juridica, n
raporturile parini-copii pozitia subiectelor este de subordonare ;
- n dreptul familiei, subiectele trebuie sa aiba o calitate speciala:
sot, parinte, ruda, nfiat etc ;
- n dreptul familiei majoritatea normelor sunt imperative ;
- n dreptul familiei sanctiunile sunt specifice ,cum ar fi :
decaderea din drepturi parintesti, ndepartarea tutorelui de la exercitarea
tutelei etc.
Delimitarea fata de dreptul international privat
Acesta are ca obiect de reglementare raporturi de drept civil, dar
care cuprind - un element de extraneitate care poate fi: cetatenia straina,
nationalitatea straina etc.
Deosebirea dintre cele doua ramuri - consta n faptul ca dreptul
international solutioneaza - conflictul de legi ori conflictul de jurisdictii
precum si conditia juridica a strainului.
Conflictul de legi reprezint acele situaii - cu privire la un raport
juridic cu element strain n care sunt susceptibile sa se aplice

raportului juridic respectiv doua sau mai multe legi apartinnd unor
state diferite.
Situatia se rezolva, prin indicarea normei conflictuale, care este
legea aplicabila raportului juridic cu element de extraneitate .
Delimitarea fata de dreptul procesual civil
Dreptul procesual civil cuprinde un ansamblu de norme juridice
care reglementeaza:
- modul de judecata si de solutionare a cauzelor civile, si
- modul de executare silita a hotarrilor judecatoresti pronuntate n
aceste cauze.
ntre ele exista o legatura de la continut la forma, pentru ca dreptul
material (dreptul civil) ar fi ineficient daca nu s-ar asigura realizarea lui
pe calea procesului civil.

CAPITOLUL III
Despre norma juridica
Notiune si trasaturi specifice
Cuvntul norma desemneaza n general o regula de conduita pe
care oamenii trebuie sa o aiba n relatiile dintre ei sau n relatiile lor cu
natura.
Normele care se adreseaza conduitei oamenilor n raporturile dintre
ei sunt denumite norme sociale.
Normele sociale dupa care oamenii si desfasoara activitatea n
societate sunt de mai multe feluri : norme morale, politice, juridice,
religioase, cu caracter de obicei etc.
Normele juridice nu sunt dect - o varietate a normelor sociale care
se deosebesc de acestea din urma prin carcterul lor imperativ.
Definiie . Norma juridica reprezinta o regula de conduita,
generala, impersonala si obligatorie, expresie a vointei de stat, ce poate
fi ndeplinita la nevoie prin forta de constrngere a statului.
Din aceasta definitie se pot desprinde trasaturile caracteristice ale
normei juridice.

a) este general - prescrie o conduita tipica care se adreseaza

tuturor persoanelor, unor grupuri sociale, si se aplica pe ntregul teritoriu
al tarii.
b) este impersonal - nu se adreseaza unei persoane individuale
(concrete) ci unui cerc nedeterminat, (norme ce privesc pe Presedintele
Romniei, Procurorul general, Presedintele Curtii Supreme de Justitie,
etc) - norma are n vedere institutia nu persoana care ocupa functia
respectiva
c) este obligatorie - contine prevederi ce pot fi impuse subiectului
prin diferite mijloace Obligativitatea este asigurata, n caz de nevoie prin
forta de constrngere a statului.
Structura normei juridice
a) Structura sa logico-juridica cuprinde trei elemente:
- ipoteza normei juridice, indica domeniul situatiilor, al
mprejurarilor
n care se aplica norma juridica
- dispozitia - prescrie conduita oamenilor, indicnd actiunile care
sunt- impuse
- interzise
- permise n cadrul conditiilor prevazute de
ipoteza.
- sanctiunea - precizeaza consecintele nerespectarii dispozitiei,
adica masurile ce pot fi luate mpotriva celor ce au nesocotit dispozitia.
b) Structura tehnico-legislativa
Normele juridice apar sub forma de texte concise, redactate pe
articole si alineate.
In cazul actului normativ, articolele pot fi grupate pe : paragrafe,
sectiuni, capitole, titluri, parti, carti).
- Elementul structural de baza al actului normativ l constituie
articolul .
- Un singur articol poate contine mai multe norme juridice, dupa
cum o norma juridica poate fi cuprinsa n mai multe articole.
Norma juridica este cuprinsa deci ntr-un act normativ: lege, decret
etc. elaborat dupa o metodologie speciala.

Referitor la structura logica juridica - ordinea elementelor de

structura este indiferent.
Poate lipsi din structura ei ipoteza sau sanctiunea, niciodata
dispozitia.
Clasificarea normelor juridice
- se face dupa mai multe criterii:
a) Dupa obiectul de reglementare : norma juridica se clasifica n tot
attea categorii de norme cte ramuri de drept exista; adica norme de
drept constitutional, civil, penal etc.
b) Din punct de vedere al fortei juridice, clasificarea se face n
raport cu natura si locul organului de la care emana norma juridica
- Se poate vorbi chiar de o ierarhie a normelor juridice, ce
corespunde ierarhiei organelor de stat. Deci normele sunr exprimate n:
legi, decrete, hotarri si ordonante ale Guvernului, ordine si
instructiuni ale ministrilor.
c) Dupa caracterul conduitei pe care o prescrie pot fi:
1- imperative - care exclud orice derogare, trebuiesc aplicate
ntocmai si pot fi:
- onerative - care prevad n mod expres obligatia de a savrsi
anumite actiuni (ex. vnzatorul cu doua obligatii principale, a preda
lucrul si a raspunde de dnsul - art. 1313 Codul.civil)
- prohibitive - interzic savrsirea unor actiuni sunt prin
excelenta norme
de drept penal)
2. - dispozitive - sunt acelea a caror aplicare este lasata la
aprecierea (dispozitia ) persoanei respective. Deci partile hotarasc
conduita. Acestea sunt de doua feluri:
- permisive (de mputernicire) - prevad anumite drepturi n
beneficiul persoanelor fizice sau juridice. Deci nici nu impun, nici nu
interzic savrsirea unei actiuni (proprietarul poate face asupra
pamntului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuvinta art.490
Codul civil)

- supletive , sunt acele norme care permit subiectelor sa-si

aleaga singure conduita, de urmat, si numai daca acestea nu si-au
determinat singure conduite se va aplica prevederea normei care va
suplini vointa partii. Deci nlocuiesc manifestarea de vointa a partilor.
Cele mai multe norme de acest fel le ntlnim n dreptul civil, unde
se face aplicare principiul fundamental, potrivit caruia conventiile
legale facute au putere de lege ntre partile contractante art.969 Codul
civil (vezi art.1317-1320 Codul civil)
Din punct de vedere al sferei de aplicare, normele juridice pot fi
mpartite n :
norme generale
- norme speciale
- norme de exceptie
Normele juridice generale - se aplica tuturor relatiilor sociale din
ramura respectiva, si este cea mai cuprinzatoare
Norme juridice speciale - curprind o anumita categorie de relatii
din cadrul aceleiasi ramuri , se refera deci la o sfera mai restrnsa de
relatii sociale.
Totusi o norma juridica poate sa apara generala n raport cu o a
doua norma, dar poate fi speciala n raport cu o a treia norma.
In cazul aplicarii normelor de drept pot exista situaii n care sunt
susceptibile de aplicare doua norme , n acest caz va avea prioritate
norma special.
- normele de exceptie - admit derogari de la conduita prescrisa de
normele generale sau normele speciale. Ele sunt de stricta interpretare si
aplicare, deci nu pot fi extinse prin interpretare.
Ca exemplu : art.4 din Codul familiei.
Barbatul se poate casatori numai daca a mplinit 18 ani, iar
femeia numai daca a mplinit 16 ani - este norma permisiva, - n
continuare ne gsim n prezenta unei norme de exceptie pentru motive
temeinice se poate ncuvinta casatoria femeii care a mplinit 15 ani.
Din punct de vedere al tehnicii de alcatuire normele pot fi:

- determinate - cnd continutul lor este exprimat clar n actul

normativ si cuprind cele trei elemente ipoteza, dispozitie, sanctiune)
- complete (cu toate elementele de structura)
- de trimitere (fac trimitere la un alt act normativ sau la alta
norma)
- n alb - urmeaza a fi ntregite printr-un act normativ ce va fi
adoptat n viitor, n vederea aplicarii lor.
Criteriile de clasificare nu au fost epuizate, aceasta opertatie de
clasificare poate sa aiba n vedere si alte criterii.
Stiinta dreptului deosebeste normele juridice de cele tehnice.
Normele tehnice ncorporeaza reguli de conduita ale oamenilor n
procesul de productie ( Giosan).
Uneori acestea dobndesc valoarea juridica cnd statul este
interesat n respectarea cu strictete a prescriptiilor lor - cnd fiind
desconsiderate sunt urmate de accidente de munca si drept urmare atrag
dupa sine sanctiunii de natura juridica.

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Sensurile expresiei izvor de drept civil
Intr-un prim sens, prin izvor de drept civil ntelegem conditiile
materiale de existenta - n sens material.
In cel de al doilea sens, juridic, expresia izvor de drept civil
desemneaza formele specifice de exprimare a normelor de drept civil - n
sens formal.
Prima notiune priveste actele normative , cea de a doua se refera la
actele si faptele juridice (individuale) (Belein).
Formele de exprimare a izvoarelor dreptului
In dreptul civil, normele sale mbraca forma - generica - de acte
normative, adica acte ce emana de la organele de stat investite cu
prerogativa legisferarii.
Legea fundamentala - Constitutia - stabileste prerogativele
legisferarii.

Astfel, n art.64 se prevede ca: Camera deputatiilor si Senatul

adopta legi, hotarri si motiuni n prezenta majoritatii deputatilor
- art.72(1) dispune Parlamentul adopta legi constitutionale,
legi organice si legi ordinare.
- art.78: Legea se publica n Monitorul Oficial al Romniei
si intra n vigoare la data prevazuta n textul ei.
- sau art.7 din aceiasi lege se dispune Guvernul adopta
hotarri n exercitarea atributiilor proprii, si regulamente de aplicare a
legilor, cnd prin lege s-a prevazut aceasta - acestea se publica n M.O.
- art. 107 (1) (2) sI (3) Constitutie Guvernul adopta hotarri
si ordonante.
Constitutia si L.69/1991 privind autoritatile administratiei publice
locale sunt :
- a) consiliile locale
- b) primarii alesi si
- c) prefectii numiti de guvern
a) adopta hotarri
b), c) emit dispozitii, respectiv ordine
Deci principalele forme juridice n care se exprima izvoarele de
drept civil sunt:
- legile - acte normative adoptate de Parlamentul Romniei si
- hotarrile Guvernului Romniei.
Amintim ca potrivit art.99(1) din Constitutie In exercitarea
atributiilor sale., Presedintele Romniei emite decrete (sunt izvoare de
drept acele decrete care contin norme generale ( nu si decretele
individuale) si daca are ca obiect relatii sociale care intra n obiectul
dreptului civil.
- Caracter de izvor al dreptului civil l are si actul
normativ adoptat
de - ministru ori
- seful unui alt organ al administratiei de stat - indiferent de
denumire: ordin, instructiune, regulament etc. (daca are ca obiect de
reglementare relaii sociale ce intra n obiectul dreptului civil).
- Constituie izvoare ale dreptului civil si actele normative
anterioare Revolutiei din 1989 n masura n care n-au fost abrogate care reglementau raporturi civile : legi, decrete, oridne, instructiuni.

- In categoria izvoarelor de drept civil trebuie ncadrate si

reglementarile internationale - conventii, pacte, acorduri, etc. - cu
conditia ca Romnia sa fie parte la ele ( prin aderare sau ratificare) si
binenteles sa priveasca relatii sociale ce intra n obiectul dreptului civil
romn.
- Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului
(ratificat prin Decretul nr.212/1974 si Conventia cu privire la drepturile
copilului (aprobata prin Decretul 47/1990 si ratificata prin Legea
nr.18/1990).
Daca exista neconcordante ntre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.
Acte normative n vigoare care sunt izvoare de drept civil
1. Legile
2. Decretele
3. Hotarrile si ordonantele Guvernului
4. Acte normative emise de conducatorii organelor centrale ale
administratiei de stat si
5. Acte normative adoptate de organele locale executive.
1. Legile
a) Constitutia
In doctrina se face deosebire ntre legea fundamentala care
este Constitutia si legile celelalte numite ordinare, care includ si codurile
(Beleiu)
Desi este principalul izvor de drept constitutional, Constitutia
este si izvor important pentru dreptul civil.
b) Codul civil romn
- Are ca model Codul civil francez din 1804 (numit si Codul
Napoleon)
- A fost adoptat n 1864 si a intrat n vigoare la 1 Decembrie
1865,
- Acesta reprezinta principalul izvor al dreptului civil.

Ca structura, Codul civil este alcatuit dintr-un titlu preliminar

Despre efectele si aplicarea legilor n genere si trei carti
- Cartea I Despre persoane (n prezent abrogata)
- Cartea II - Despre bunuri si despre deosebitele modificari
ale proprietatii (ce are 4 titluri).
- Cartea III - Despre diferitele moduri prin care se
dobndeste proprietatea (cu XX titluri).
Codul civil a suferit unele abrogari (exprese sau implicite) sau
modificari, n decursul celor 128 ani.
c. Alte legi civile
- Codul familiei (L.nr.4/1954, cu modificarile suferite).
- L.nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor
economice de stat
ca regii autonome i societile comerciale cu
modificrile ulterioare (M.Of.98/90).
L.nr.31/90
privind
soc.com.republicata
(M.Of.33)
- L. fondului funciar 18/1991 republicata
(M.Of.1/1998)
- L. privind brevetele de inventie, nr.64/1991
d) Decrete legi - cu titlu de exemplu
- Decretul 66/1990
- Decretul 61/1990
- Decretul 100/1990
2. Decretele
- Stricto sensu - termenul Lege desemneaza actul normativ ce
emana de la puterea legislativa - Parlamentul Romniei.
- Lato-sensu, prin lege se desemneaza si celelalte acte normative:
decrete, hotarri ale Guvernului, ordine ale ministrilor etc.
Ex. de decrete:
D.31/1954 privitor la PF si PJ
D.32/1954 de punere n aplicare a Codului familiei si Decretul
nr.31/1954
D.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
D.975/1968 cu privire la nume

D.212/1974 de ratificare a Pactelor internationale privind

drepturile omului.
3. Hotarrile si Ordonantele Guvernului Romniei
Cu titlu de exemplu, mentionam:
a) H.nr.280/1990 privind vnzarea de marfuri, prestarea de servicii
si executarea de lucrari, cu plata n rate (M.Of.46/1990).
- H.nr.216/1990 pentru aprobarea normelor metodologice - cadru
de aplicare a Legii nr.219/1998 privind regimul consecintelor
(M.Of.140/1999).
H.nr.525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de
urbanism (M.Of.149/1996).
b) Ordonante ale Guvernului Romniei
- pot fi simple (n temeiul unei legi abilitate)
- sau de urgen (n lipsa unei legi de abilitare emise de Parlament,
n cazul ivirii unor mprejurari exceptionale).
- Ord.68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national,
cu modificarile ulterioare (M.Of.247/1994).
- Ord.de urgenta 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei,
cu modificarile ulterioare (M.Of.120/1991).
4. Acte normative
- Ordinul 710/C./1995 al ministrului justitiei pentru adoptarea
Regulamentului de punere n aplicare a Legii notarilor publici si a
activitatii notariale nr.36/1995 (M.Of.176/1995).
Problema altor izvoare de drept civil
In mod concret, problema care se pune este aceea daca se
poate atribui sau nu calitatea de izvoare ale dreptului civil :
- obiceiului
- moralei
- jurisprudentei
- doctrinei
- principiilor de drept

1. Obiceiul (cutuma) reprezinta o regula de conduita stabilita n

practica vietii sociale si respectata un timp ndelungat, n virtutea
deprinderii, ca o norma socotita obligatorie (Beleiu) (Longa, inveterata,
diuturna consuetudo, opinia necessitatis).
Trebuie sa se faca urmatoarea distinctie:
- obiceiurile la care trimit anumite texte din acte normative n mod
expres, nu pot fi socotite ca izvoare de drept distincte de aceste acte
normative, ele fac parte prin ncorporare din dispozitia normelor
juridice respective.
- obiceiurile la care normele juridice cuprinse n acte normative nu
fac trimitere, dar au valoare de izvor de drept, distinct si pot fi folosite n
interpretarea unor acte juridice.
Exemple de obiceiuri din prima categorie se gasesc n legislatia
ceruta n vigoare (Codul civil).
Dintre acestea amintim:
- art.970 alin.2 C.civil conventiile obliga nu numai la ceea ce este
expres ntr-nsele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea
da obligatiei, dupa natura sa.
- art.980 C.civil, Dispozitiile ndoioase se interpreteaza dupa
obiceiul locului unde s-a ncheiat contractul.
- n privinta gardului si zidului comun, art.600 C.civil, precizeaza
ca naltimea se hotareste dupa regulamentele particulare.
Exemple de obiceiuri din a doua categorie - adica cele care au
valoare de izvor de drept - se gasesc, ndeosebi n, dreptul maritim si se
numesc uzuri interpretative. Acestea din urma se manifesta n doua
moduri :
- fie prin explixarea expresiilor si termenilor din contract
- fie prin completarea clauzelor contractului cu ceea ce n mod
obisnuit se presupune ca partile au voit.
2. Morala (regulile de convietuire sociala) urmeaza solutia de la
obicei. Nu sunt izvor de drept distinct, dar n masura n care legea face
trimitere la ele, atunci sunt ncorporate sau notificate de actul normativ
respectiv (Beleiu).

3. In principiu nici jurisprudenta nu reprezinta izvor al dreptului

civil, deoarece organul de judecata nu are atributia de a edicta norme ci
de a solutiona cauza cu care a fost sesizat prin aplicarea normelor de
drept.
Hotarrile judecatoresti produc efecte numai ntre partile din
proces, potrivit principiului relativitatii, pe cnd izvorul de drept
reprezinta o norma generala, opozabila tuturor.
Dar un judecator poate sa ia n consideratie, n speranta pe care o
judeca, o solutie pronuntata anterior de aceeasi instanta, ntr-un proces
analog, nsa aceasta solutie, nu se transforma ntr-o norma obligatorie.
4. Doctrina - este formata din lucrarile scrise prin care se
comenteaza sau interpreteaza normele juridice, sunt opinii formulate de
specialisti de tehnicieni ai dreptului care contribuie la perfectionarea
normelor de drept.
5. Principiile de drept - n general, iar cele de drept civil n special,
nu pot fi considerate izvoare de drept, ele se aplica n calitatea lor de
dispozitii ale actelor normative.

APLICAREA LEGII CIVILE

Aplicarea legii n timp
Ca orice lege, legea civil actioneaza concomitent sub trei aspecte:
1) ntr-o anumita durata de timp;
2) pe un anumit teritoriu ;
3) asupra persoanelor;
Deci legile, se succed, coexista si au determinate categoriile de
subiecte la care se aplica.
Legea civila se aplica ct timp este n vigoare.
-Intrarea n vigoare a legii .

Legea se public n Monitorul Oficial al Romniei i intr n

vigoare
- la 3 zile de la data publicrii,sau
- la o dat ulterioar prevzut n textul ei .
Prin abrogare. legea iese din vigoare si nu se mai aplica. Abrogarea
poate fi expresa - atunci cnd se precizeaza expres ca legea se abroga.
Abrogarea expresa poate fi:- directa si
- indirecta
Abrogarea directa - este aceea care nominalizeaza legea , capitolele
sau articolele dintr-o lege care se abroga.
Abrogarea indirect - prevede iesirea din vigoare a legilor sau
actelor normative, contrare legii noi, formulndu-se orice alte dispozitii
contrare se abroga.
Abrogarea implicit (tacita) cnd legea noua contine dispozitii
incompatibile cu legea veche fara sa prevada care dispozitii contrare se
abroga.
Desuetudinea nu este mod de iesire din vigore, si intervine n
acele situatii n care datorita disparitiei ratiunilor pentru care actul
normativ a fost adoptat, acesta nu mai este aplicat, fara a fi abrogat.
O situatie speciala priveste legile temporare pentru care nu este
necesara abrogarea, fiind suficienta scurgerea perioadei de timp pentru
care au fost adoptate.
- Principii si exceptii privind actiunea legii civile n timp
Sunt doua principii care guverneaza aplicarea legii n timp:
1) principiul neretroactivitatii legii civile noi;
2) principiul aplicarii imediate a legii civile noi.
Ele se presupun si se completeaza reciproc.
1) este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai
situatiilor ce se ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare.
Constitutia dispune n art.15 (2) ca Legea dispune numai pentru
viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.

Acest principiu, este consacrat si n Codul civil n art.1. Legea

dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.
2. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi presupune c , de
ndata ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite
dupa intrarea ei n vigoare, excluzndu-se astfel aplicarea legii vechi.
Acest principiu nu este consacrat expres, el este o consecinta
fireasca a principiului neretroactivitatii.
Exceptiile de la aceste principii sunt:
1. retroactivitatea legii civile noi, adica legea civila noua se aplica
si pentru situatii anterioare adoptarii ei.
- aceasta exceptie se aplica daca este consacrata expres n legea
noua, deoarece exceptiile nu se prezuma, ele fiind de stricta interpretare
si aplicare.
In prezent este inadmisibila aceasta exceptie datorita textului
imperativ al art.15 (2) dinConstitutie.
2. ultraactivitatea legii civile vechi, adica legea veche si mai
produce efectele un timp oarecare, dei a intrat n vigoare o lege noua,
binenteles c se aplic la situatii determinate, precizate de legea noua.
Aceasta trebuie prevazuta expres n legea noua fiind o exceptie.
Referitor la retroactivitatea legii - legea penala mai favorabila,
retroactiveaza.
Daca de la savrsirea infractiunii pna la judecarea definitiva a
faptei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea
mai favorabila (Angheni).
Un alt aspect al retroactivitatii l reprezinta legile interpretative.
Legea interpretativa se integreaza n actul normativ interpretat care este
anterior.
Legile interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplica din
momentul intrarii n vigoare a legii pe care o interpreteaza.
Aplicarea legii n spatiu
este guvernat de
teritorialitatii
Exista doua aspecte ale problemei:

principiul

- unul intern, ce vizeaza situatia raporturilor civile stabilite ntre

subiecte de drept civil de cetatenie ori nationalitate romna, pe teritoriul
Romniei.
- unul international, care are n vedere ipoteza raporturilor civile cu
un element de extraneitate - cetatenie, nationalitate, locul ncheierii si
executarii contractului etc.
Aspectul intern tine seama de regula: actele normative civile care
emana de la organele centrale de stat se aplica pe ntregul teritoriu al
tarii, iar cele ce emana de la un organ de stat local se aplica doar pe
teritoriul respectivei unitatii aministrativ-teritoriale (judet).
Aspectul international se rezolva de catre normele conflictuale
ale dreptului international privat, care presupun asa zisul conflict de
legi n spatiu. Normele conflictuale sunt continute n prezent n Legea
105/1992 (cu privire la raporturile de drept internaional privat )
Cu titlu de exemplu amintim (Belein):
- imobilele sunt supuse legilor tarii pe teritoriul careia se afla: lex
rei sitae;
- starea civila si capacitatea civila a persoanei fizice sunt supuse
legii cetateniei - lex personalis este lex patriae, iar capacitatea persoanei
juridice este supusa legii nationalitatii, determinata de sediul sau ca
regula.
- formarea actului juridic este crmuita de legea locului unde se
ncheie: locus regit actum.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Legile civile pot fi mpartite n trei categorii, din punct de vedere al
sferei subiectelor la care se aplica:
- legi civile cu vocatie generala de aplicare: adica se aplica att PF
ct si PJ, ex. Codul civil, D.31/1954 privitor la PF si PJ si D.167/1958 prescriptia extinctiva.
- legile civile cu vocatia aplicarii numai PF; ex. L.15/1990 privind
reorganizarea unitatilor economice de stat ca RA si SC, sau Decretul 66
si L.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei

mestesugaresti si cooperatiei de consum si de credit sau L.31/1990

privind soc.comeriale, republicata.

INTERPRETAREA LEGII CIVILE

Definitie - Prin interpretarea legii civile ntelegem operatiunea
logico-rationala de lamurire, explicare a continutului si sensului
normelor de drept civil, n scopul justei lor aplicari prin corecta
ncadrare a diferitelor situatii din viata practica (Beleiu).
Aceasta definitie - contine trei elemente:
- interpretarea legii este o etapa a procesului de aplicare a legii
civile.
- continutul interpretarii este lamurirea sau explicarea
sensuluinormei legii .
-scopul interpretarii - este corecta ncadrare a diferitelor situatii din
circuitul civil, ceea ce asigura justa aplicare a legii civile.
Clasificarea interpretarii civile
1. In functie de forta sa (obligatorie sau neobligatorie)
se distinge :
- interpretarea oficiala (obligatorie)
- interpretarea neoficiala (neobligatorie)
2. In functie de rezultatul interpretarii deosebim:
- interpretarea literala (declarativa)
- interpretarea extensiva
- interpretarea restrictiva
3. Dupa metoda de interpretare folosita
- interpretarea gramaticala
- interpretarea sistematica
- interpretarea istorico teleologica
- interpretarea logica

Interpretarea oficiala - este realizata, n exercitarea atributiilor ce-i

revin potrivit legii de catre un organ de stat ce apartine puterii
legislative, executive sau judecatoresti.
Daca interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat
actul normativ - interpretarea oficiala se numeste autentica si se
caracterizeaza n norme interpretative.
Tot interpretare autentica este si cea care provine de la un organ
obstesc (ex. art.15 din Decretul lege 66/90: Uniunea Centrala a
Cooperativelor Mestesugaresti emite, n conditiile legii , norme
obligatorii pentru toate organizatiile cooperatiei mestesugaresti cu
privire la....).
Interpretarea oficial este si cea realizata de organele puterii
judecatoresti numita si interpretare juridica; care este obligatorie numai la speta
respectiv .
Este neoficial interpretarea care se da legii civile n doctrina
(literatura de specialitate) ori de un avocat n pledoariile sale. Aceasta
interpretare nu are putere juridica obligatorie.
Interpretarea literala, extensiva, restrictiva
Interpretarea literal este determinata de faptul ca ntre
formularea textului legal interpretat si cazurile din practica ce se
ncadreaza n ipotez s existe concordan. Aceasta interpretare este
impusa de texte clare, ori de dispozitii ce contin enumerari limitative.
Interpretarea extensiva - este necesara atunci cnd ntre
formularea textului legal intepretat si cazurile din practica la care se
aplica acest text nu exista concordanta, n acest caz textul trebuie extins
si asupra unor cazuri care nu se ncadreaza n litera textului; deci cnd
un text legal este formulat prea restrictiv fata de intentia reala a
legiuitorului.
Interpretarea restrictiva - este impusa de faptul ca ntre formularea
unui text legal si cazurile de aplicare n practica, exista neconcordanta,
n acest caz formularea textului legal este prea larga fata de situatiile
care se pot ncadra n text (ex. art.1 din L.31/1990 : Societatile

comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne; n

sensul ca priveste doar societatile comerciale nfiintate potrivit acestei
legi.
3. Interpreatera gramaticala , sistematica si istorico-teologica
Interpretarea gramaticala - presupune lamurirea ntelesului unei
dispozitii legale civile pe baza regulilor gramaticii, tinndu-se seama de
sintasca si morfologia propozitiei ori frazei, ca si de semnele de
punctuatie.
Interpretarea sistematica - presupune lamurirea ntelesului unei
dispozitii legale tinndu-se seama de legaturile sale cu alte dispozitii din
acelasi act normativ ori din alt act normativ (Belein).
Aceasta interpretare este ntlnita frecvent n practica, - plecnd de
la calificarea unei dispozitii ca norma generala ori norma speciala, prin
respectarea urmatoarelor doua reguli:
- norma generala nu deroga de la norma speciala
- norma speciala deroga de la norma generala. Intre aceste reguli,
norma generala reprezinta regula, iar norma speciala constituie
exceptia.
Interpretarea istorico- teleologica presupune stabilirea sensului
unei dispozitii legale, tinndu-se seama de finalitatea urmarita de
legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea
dispozitie, ntr-un context istoric dat.
Interpretarea logica a legii civile
Aceasta interpretare a normelor juridice a dobndit o nflorire
aparte n dreptul romn, ceea ce a dus la formularea unor reguli si
argumente de interpretare logica, adesea exprimate n adagii.
1. Exceptia este de stricta interpretare si aplicare.
In interpretarea sistematica a legii civile se "tine seama de raportul
dintre legea generala (regula) si legea speciala (exceptia). Sunt supuse
aceste interpretari:
- textele legale care contin enumerari limitative;
- textele legale care institue prezumtii legale;

- textele care contin o exceptie.

2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
Aceasta regula tine seama de faptul ca, unei formulari generale a textului
legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce
distinctii pe care legea nu le contine.
3. Legea civila trebuie interpretata n sensul aplicarii ei, iar nu n
sensul neaplicarii. Aceasta regula de interpretare este continuta n
art.978 Codul civil pentru interpretarea conventiilor, dar, pentru
identitate de ratiune ea este extinsa si la interpretarea normei de drept
civil.
Argumente de interpretare logica
- Argumentul per a contrario. Acest argument nseamna ca ori de
cte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el
neaga contrariul (Angheni).
- Argumentul a fortiori. Pe baza acestui argument se ajunge la
extinderea aplicarii unei norme, edictata pentru o anumita situatie, la un
caz neregulamentar expres .
- Argumentul de analogie. Acest argument are n vedere faptul ca,
unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie. Acest
argument este folosit ndeosebi, pentru rezolvarea lacunelor legii ceea
ce se realizeaza prin aplicarea prin analogiei a normelor de drept civil
(Belein).
4. Argumentul reducerii la absurd. Pe baza acestui argument se
are n vedere ca numai o anumita solutie este admisibila rational, solutia
contrara fiind o absurditate, care nu poate fi acceptata.

TITLUL II
Raportul juridic civil
Cap.I
Notiune, caractere si structura
Raportul juridic civil este o specie de raport(social) (Beleiu).
Raportul juridic civil este o relatie sociala-patrimoniala ori
nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil. Daca orice raport
juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport
juridic civil.
O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea
unei relatii sociale prin norme ce intra n continutul dreptului civil.
Caractere
a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu
trebuie demonstrat, doarece toate raporturile juridice se stabilesc ntre
oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca persoane juridice.
Chiar daca legea vorbeste despre regimul juridic al bunurilor, n
realitate se are n vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau
lucruri (Nicolae Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii facultatilor
de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48).
b) Raportul juridic civil are caracter volitional . Se poate vorbi de
un caracter dublu volitional (doctrine). Pe lnga vointa exprimata de

legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza actul juridic civil,
exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil dupa cum
suntem n prezenta unui act bilateral sau unilateral).
c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate
juridica a partilor.
Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare
a dreptului civil, ci are i un caracter propriu raportului juridic civil.
Aceasta se exprima n nesubordonarea unei parti fata de cealalta.
Elementele de structura ale raportului juridic civil
Raportul juridic cuprinde n structura sa trei elemente: partile,
continutul si obiectul.
1. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele
fizice si persoanele juridice care sunt titulare de drepturi si obligatii
civile.
2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor
subiective si obligatiilor civile pe care le au partile.
3. Obiectul raportului juridic civil - consta n conduita partilor,
adica actiunile sau inactiunile la care sunt ndrituite partile.
Aceste elemente trebuie sa fie ntrunite cumulativ.
Cap.II Partile raportului juridic - notiuni generale
Definitia persoanei fizice
Persoana fizica este subiectul individual de drept, adica omul,
privit ca titular de drepturi si obligatii civile.
Definitia persoanei juridice
Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica un
colectiv de oameni care, ntrunind conditiile cerute de lege, este titular
de drepturi subiective si obligatii civile.
Aceste expresii de persoana fizica si persoana juridica sunt
folosite de legea de baza n materia subiectelor de drept civil, care este
Decretul 31/1954 (privind persoanele fizice si persoanele juridice).
Rezulta ca exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:

- persoanele fizice;
- persoanele juridice expresie echivalenta cu persoanele morale.
In categoria persoanelor fizice se pot deosebi urmatoarele
subcategorii:
- minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de
exercitiu.
- minorii ntre 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de
exercitiu
restrnsa.
- majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate
de
exercitiu deplina.
Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi mpartite n:
- PF de cetatenie romna;
- PF de cetatenie straina; aici includem si:
- PF fara cetatenie - apatrizii
- PF cu cetatenie dubla - din care nici una nu este romna.
n categoria persoanelor juridice, deosebim:
- PJ particulare sau private;
- PJ cooperatiste sau obstesti;
- PJ mixte;
- PJ de stat.
Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:
- PJ de nationalitate romna (n principiu, cu sediul n Romnia)
- PJ de alta nationalitate, straina.
Pluralitatea de subiecte
Raportul juridic civil de regula se stabiste ntre doua persoane
(raport juridic simplu), care presupune determinarea subiectelor
raportului juridic civil.
Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport,
si se realizeaza diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au n
continutul lor: - drepturi absolute , sau
- drepturi relative.
In primul caz -al dreptrului absolut- dupa cum vom vedea ntr-un
capitol ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului
subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex. proprietarul unui bun).

Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte

subiecte de drept civil (Beleiu).
In al doilea caz-al dreptului relativ- este determinat att subiectul
activ ( numit creditor), ct si subiectul pasiv (debitorul) (ex. raportului
juridic nascut din contractul de vnzare-cumpare cele doua parti sunt
determinate: vnzatorul si cumparatorul.
Exista nsa cazuri n care raportul juridic civil este stabilit ntre
mai multe persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub
ambele aspecte. In acest caz deosebim:
- pluralitate activ - mai multi creditori,
- pluralitate pasiv - mai multi debitori,
- pluralitate mixt - mai multi creditori si mai multi debitori.
Capacitatea civila a persoanelor
Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea n
dreptul civil (Beleiu).
In structura capacitatii civile intra doua elemente:
- capacitatea de folosinta
- capacitatea de exercitiu
Capacitatea de folosinta a PF este aptitudinea, generala si
abstracta, a omului, de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin.2 din
D.nr.31/2954).
Inceputul si sfrsitul acestei capacitati sunt stabilite, de art.7 din
D.31/1954: Capacitatea de folosinta ncepe de la nasterea persoanei si
nceteaza odata cu moartea acesteia.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului
de a-si exercita drepturile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin
ncheierea de acte juridice civile (art.5 alin.3 D.31/1954).
Capacitatea civila a persoanelor juridice
Capacitatea de folosinta a PJ este aptitudinea subiectului colectiv
de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.
Capacitatea de exercitiu a PJ este o aptitudine a sa de a-si exercita
drepturile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de
acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Cap. III
Continutul raportului juridic civil
Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit
din:
- drepturi subiective civile
- obligatii civile
Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile
civile formeaza latura pasiva a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiecti civil i corespunde o anumita obligatie
civila.
Definitia dreptului subiectiv civil (Beleiu)
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila
subiectului activ - PF sau PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele
dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda, o conduita
corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul
pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Criterii de clasificare
- n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute
si- relative
- n functie de natura continutului lor:- patrimoniale i
nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: principale i accesorii
- n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si
simple i afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia
titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva
pentru a si-l realiza (Beleiu).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale

Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia

titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara
care dreptul nu se poate realiza (Belein).
Tipic, relative, sunt drepturile de crean.
Caracteristicile dreptului absolut
- titularul dreptului absolut este cunoscut
- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate
celelalte subiecte de drept civil
- dreptului absolut i corespunde obligatia generala si negativa de a
nu i se aduce atingere - a nu face.
- este opozabil erga omnes - tuturor persoanelor
- sunt prevazute de lege, limitate.
Caracteristicile dreptului relativ
- sunt cunoscute att titularul dreptului, ct si al obligatiei
(subiectul activ si subiectul pasiv).
- i corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu
face (ceva ce s-ar fi putut face n lipsa obligatiei pe care si-o asuma
subiectul pasiv determinat)
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat
- sunt nelimitate ca numar.
Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat
baneste, precuniar
sunt - drepturile reale
- drepturile de crean
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept
subiectiv ce nu are continut banesc
Clasificare
Dreptul real-jus in re-este acel drept n virtutea cruia titularul sau si
poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.

Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept n temeiul caruia

subiectul activ - creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Asemanarile dintre cele doua drepturi
- sunt patrimoniale
- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active
Deosebiri
- sub aspectul subiectului pasiv
- n cazul dreptului real - nu este cunoscut
- n cazul dreptului de creanta - este cunoscut.
- sub aspectul continutului obligatiei corelative
- n cazul dreptului real - i corespunde obligatia generala si
negativa de nonfacere
- n cazul dreptului de creanta - i corespunde obligatia - de a
da , de a face , de a nu face.
- ca numar
- drepturile reale sunt limitate
- drepturile de creante - nelimitate
- numai dreptul real - are prerogativele :
a) urmririi = care consta n posibilitatea titularului de drept real
(ex. creditor ipotecar) de a urmari bunul n minile oricui s-ar gasi.
b) a preferinei = consta n posibilitatea titularului dreptului real cu
a-si realiza drepul sau cu ntietate ori preferinta.
Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale
1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala)
ale persoanei: dreptul la viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.
2. Drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila
- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.
3. Drepturi decurgnd din creatia intelectuala - adica numai
drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori
stiintifica.
Drepturile subiective civile principale si accesorii

Este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine

statatoare, soarta sa nedepinznd de vreun alt drept.
Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica
depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu
depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur
principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.
Drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate
a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public.
b) dreptul de proprietate privata n toate formele sale:
- dreptul de proprietate privata E PF
- dreptul de proprietate privata PJ de stat.
(ca ex. RA sI SC cu acionar unic statul Romn potrivit 45/90).
- dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti
potrivit L.66/90 si 109/1996.
- dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90
republicata).
- dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile
comerciale cu participare straina n Romnia (art.6 din Ordonanta de
Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 combinat cu art.65 din L.31/90).
- dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativteritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998).
2. drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate
privata : dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de
abitatie.
3. dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice ( ca
dreptul real corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale - L.213/1998 art.12.

4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte

proprietate personala pe terenuri atribuite de stat - prin efectul
L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere n drept de proprietate
privata ( art.36).
5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara
activitati de binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau
privata de stat ori a unitatilor adminstrativ-teritoriale (art.17 din
L.213/1998).
6. dreptul de folosinta , conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra
unor bunuri proprietate de stat.
7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare
ori mixte PJ anexe.
8. dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991
(art.17 al.3 si art.26 al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind
regimul concesiunilor.
9. dreptul de preemiune reglementat de art.5-10 din L.54/1998 privind
articulatia juridica a terenurilor sau art.52 din Codul Silvic (L.26/1996 si
dreptul de preferinta reglementat de Legile 64/1991 si L.129/1992
(art.5).
Drepturile reale accesorii sunt:
1. dreptul de ipoteca - drept de garantie reala imobiliara
2. dreptul de gaj
- drept de garantie reala mobiliara
3. privilegiile
4. dreptul de retentie
Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un
drept de creanta.

Drepturi subiective civile - pure si simple

- afectate de modalitati
Dreptul subiectiv civil pur si simplu - confera maxima certitudine
titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde
de vreo mprejurare viitoare - el poate fi exercitat imediat dupa nasterea
lui, neconditionat (Belein).
Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati este acl drept subiectiv
civil a crui existenta sau exercitare depinde de o mprejurare viitoare,
certa ori incerta.
Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate
ntr-un capitol viitor.
Obligatia civila
Definitie . Obligatia civila este ndatorirea subiectului pasiv al
raportului juridic civil de a avea o anume conduita, corespunzatoare
dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta n a da, a face
ori a nu face ceva si care poate fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a
statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva
(sensul definitiei de mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3.-obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea
CEC).
Clasificarea obligatiilor civile
In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:
a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva
b) positiva si negativa
c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de
mijloace).
Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n :

1) obisnuite (opozabile numai ntre parti )

2) opozabile terilor (scriptae in rem)
3) reale (propter rem)
In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile,
se disting:
- obligatia civila perfecta
- obligatia civila imperfecta (naturala).
-Obligatiile de a da, a face si a nu face
- de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept
real (obligatia vnzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra
lucrului vndut n patrimoniul cumparatorului).
- de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un
serviciu, ori de a preda un lucru.
- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa
unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanta).
- corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face
nimic de natura a aduce atingere acelui drept.
- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi
putut sa faca, daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.
Obligatii civile pozitive si negative
Sunt pozitive - obligatiile de a da si a face.
Este negativa - a nu face ceva.
Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta
Este de rezultat - este obligatia care consta n ndatorirea
debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia vnzatorului
de a preda cumparatorului lucrul vndut).
Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta n ndatorirea
debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit
rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient).

Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale

Obligatia obisnuit este, opozabila ntre parti ca si dreptul de
creanta. Marea majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta
obligatie i revine .debitorului fata de care s-a nascut.
Obligatia opozabil si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie
strns legata de un bun, astfel nct creditorul nu-si poate realiza dreptul
sau dect cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui
bun, care este tinut si el, de ndeplinirea unei obligatii nascute anterior,
fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte
locatiunea facuta nainte de vnzare).
Obligatia real propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit
legii, detinatorului unui bun, n considerarea importantei deosebite a
unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia detinatorului de
teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).
Obligatiii civile perfecte si imperfecte
Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.
Obligatia perfect - este acea obligatie civila a carei executare este
asigurata n caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune n
justitie, obtinndu-se un titlu executor pentru a fi pusa n executare
silita.
Este imperfect obligatia a carei executare nu se poate obtine pe
cale silita, si odata executata de buna voie de catre debitor, nu este
permisa restituirea ei, aceasta obligatie se mai numeste si naturala.
Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se
realizeaza din constiinta (obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si
ntretine parintii bolnavi).
CAPITOLUL IV
Obiectul raportului juridic

Dupa cum am precizat, prin obiect al raportului juridic civil

ntelegem conduita partilor, adica actiunea la care este ndrituit
subiectul-activ si cea de care este tinut subiectul pasiv.
Desi este n strnsa legatura obiectul si continutul raportului
juridic civil nu se confunda
Suntem n prezenta a doua elemente ale raportului juridic civil.
- In raporturile patrimoniale, conduita partilor se refera deseori la
lucruri cu care oamenii intra n contact, numite si bunuri. Aceste bunuri
nu intra nsa n structura raportului juridic.
Bunul este luat n considerare ca obiect derivat al raportului
juridic civil (Beleiu).
Bunurile
In legislatie nu gasim o definitie a bunului, desi sunt numeroase
textele care folosesc cuvntul bun ori cel de lucru.
Doctrina defineste bunul ca fiind o valoare economica ce este utila
pentru satisfacerea nevoilor materiale sau spirituale ale omului i care
este n acelai timp , susceptibil de apropriere sub forma dreptului
patrimonial.
Corelatia dintre notiunile bunuri si patrimoniu
In strnsa legatura cu notiunea de bun, este si aceea de patrimoniu.
Prin patrimoniu se ntelege totalitatea drepturilor si obligatiilor
patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice.
Intre bun si patrimoniu exista legatura de la parte la ntreg.
Deci bunul poate fi privit:
- att individual - ut singuli
- ct si ca element activ al patrimoniului.
Clasificarea bunurilor
1. In functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile se
mpart n:

- mobile (miscatoare)
- imobile (nemiscatoare)
In dreptul nostru civil, exista trei categorii de bunuri mobile, si trei
categorii de bunuri imobile.
a) Categoriile de bunuri mobile:
- mobile prin natura lor, prevazute n articolul 473 Codul civil
Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un
loc la altul, att cele care se misca de la sine precum sunt animalele
precum si cele care nu se pot stramuta din loc dect printr-o putere
straina, precum lucrurile nensufletite (Beleiu p.107).
- mobile prin determinarea legii (prevazute de art.474 Codul civil
Sunt mobile prin determinarea legii obligatiile si actiunile care au ca
obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele unor
companii financiare.
Sunt mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe
viata asupra statului sau asupra particularilor.
- mobile prin anticipatie - ele nu-s prevazute de codul civil, ci de
doctrina, si se admite ca sunt mobile prin anticipatile acele bunuri care,
prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le
considera mobile n considerarea
a ceea ce vor deveni
(ex.M.O.227/1997 - Ord. G.69/97) precizeaza ca bunurile mobile prin
anticipatie sunt, bunuri care prin natura sunt imobile, dar partile
contractante le considera ca fiind mobile cum sunt recoltele neculese,
dar nstrainate prin act juridic, cu anticipatie (Beleiu p.107).
Categoriile de bunuri imobile sunt:
1.imobile prin natura lor (art.462, 464, 465 al.1 Cod civil)
Fondurile de pamnt si cladirile sunt imobile prin natura lor.
Morile de vnt, sau de apa, asezate pe stlpi sunt imobile prin
natura lor.
Recoltele care nca se tin de radacini si fructele de pe arbori,
neculese nca, sunt asemenea imobile.

2. imobile prin obiectul la care se aplica (art.417 Codul civil)

Sunt uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a
revendica un imobil.
3. imobile prin destinatie sunt enumerate n art.468-470 din Codul
civil: Obiectul ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si
exploatarea acestui fond. Sunt imobile prin destinatie, cnd ele s-au pus
de proprietar pentru serviciu si exploatarea fondului:
- animale afectate de cultura;
- instrumente aratoare;
- porumbii din porumbare;
- lapinii tinuti pe lnga casa;
- stupii cu roi;
- semintele date arendasilor;
- pestele din iaz;
- teascuri, czi, alambicuri, vase;
- paie si gunoaie.
Imobile prin destinatie sunt toate efectele mobiliare ce proprietarul
a aezat catre fond n perpetue (oglinzile ntr-un apartament, statuile).
Importanta clasificarii (Belein) 109
- regimul juridic al acestor bunuri este diferit
- n ce priveste efectele posesiei:
- pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune
(prescriptie achizitiva);
- pentru mobile posesia de buna credinta valoreaza
proprietate (art. 1909 Codul civil).
-n ce priveste drepturile reale accesorii:
- ipoteca are ca obiect un imobil
- gajul priveste un mobil
-n ce priveste dreptul international privat
- imobilului i se aplica - legea tarii pe teritoriul careia este
situat (lex rei sitae).
- mobilului I se aplica legea proprietarului bunului lex
personalis care este : lex patrie (legea ceteniei ) sau dup caz , lex
domicilii (legea domiciliului )
( Potrivit Legii 105/1992 -art.49-65)).

- n ce priveste competenta teritoriala

- litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta n raza
careia se afla bunul;
- litigiul cu privire la un mobil este competenta instanta
domiciliului prtului (actor se quitur forum rei);
- n ce priveste prescriptia extinctiv
- n ce priveste regimul nstrainarii lor ( Legea 18/1991,
Legea 54/1998, Ordonantele 27/1992 si nr.15/1993).
2. Bunuri aflate n circuitul civil si bunuri scoase din circuitul
civil
Bunurile aflate n circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi
dobndite si nstrainate prin act juridic.
Aceste bunuri formeaza regula, iar legea trebuie sa prevada
exceptiile, n mod expres. Ca ex. art.963 Codul civil : Numai lucrurile
ce sunt n comert pot face obiectul unui contract.
Din aceasta categorie fac parte:
- bunuri care pot circula liber, nengradit;
- bunuri care pot fi dobndite, detinute ori nstrainate
conditional (ex. arme de foc si munitii Legea 17/1996; produse si
substante stupefiante Legea 73/69; deseuri toxice Legea 137/1993 s.a.)
Bunurile scoase din circuitul civil nu pot forma obiectul actului
juridic civil: se spune ca sunt inalienabile.
Ex. teritoriul Romniei (art.3(1) din Constitutie)
Ex.Legea 18/1991 republicata potrivit art.5 alin.2: Terenurile care
fac parte din domeniul public inalienabile, insesizabile si
imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse n circuitul civil dect daca,
potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Actele juridice ncheiate cu ncalcarea prevederilor privind regimul
juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.
Importanta clasificarii rezida tocmai pe planul valabilitatii actelor
juridice civile sub aspectul obiectului lor.

3. Bunuri - determinate individual (res certa)

- determinate generic (res genera)
Bunurile individual- determinate sunt acelea care potrivit naturii
lor sau vointei exprimata n actul juridic, se individualizeaza prin
nsusiri proprii, speciale. Individual determinate sunt, prin excelenta,
unicatele.
Determinate generic sunt acele bunuri care se individualizeaza prin
nsusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se
face prin cntarire, masurare, numarare etc.
Importanta juridica a clasificarii
- momentul transmiterii dreptului real, n actele translative de
drepturi reale;
- daca obiectul este res certa, dreptul real se transmite n
momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul;
- daca obiectul este res genera, dreptul real se transmite n
momentul individualizarii ori predarii (n lipsa de stipulatie contrara).
- suportarea riscului contractului
- pentru res certa, daca piere fortuit nainte de predare,
debitorul este liberat de obligatia predarii
- pentru res genera, daca piere fortuit nainte de predare,
debitorul nu este liberat de obligatia de predare, deoarece el trebuie sa
procure alte bunuri, potrivit regulii - genera non pereunt ( bunurile de
gen nu pier )
- locul predarii bunului
- bunul res certa trebuie predat n locul unde se gasea la data
contractarii (art.1319 Codul civil) (n lipsa de stipulatie contrara).
- bunul de gen trebui e predat la domiciliu debitorului, pentru
ca plata este cherabila, nu portabila (art.1104 Codul civil).
4. Bunuri fungibile si nefungibile

Bunul fungibil este acel bun care, n executarea unei obligatii,

poate fi nlocuit cu altul, fara sa afecteze valabilitatea platii.
Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi nlocuit cu altul, n
executarea unei obligatii, astfel ca, debitorul nu este liberat dect prin
predarea bunului datorat.
Ca regula:
- bunurile certe sunt nefungibile
- bunurile generice sunt fungibile
Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat att de
natura bunului, ct si de vointa partilor unui act juridic.
Importanta clasificarii - are semnificatia juridica practica n
valabilitatea platii.
5. Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile
Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui
ntrebuintare sa nu implice consumarea substantei ori nstrainarea lui.
Este neconsumptibil - bunul care poate fi folosit repetat fara ca
prin aceasta, sa fie necesara consumarea substantei ori nstrainarea lui.
Bunuri consumptibile sunt: banii, combustibilii, alimentele etc
Bunuri neconsumptibile sunt: constructii, terenuri, masini etc.
Importanta clasificarii rezida n materia contractului de mprumut.
Obiectul mprumutului de folosinta - se numeste comodat - si este
reprezentat de un bun neconsumptibil
Obiectul mprumutului de consumatie se numeste mutum- si-l
formeaza bunurile consumptibile.
6. Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere
Este frugifer bunul care poate produce periodic, fara consumarea
substantei sale, alte bunuri sau produse, numite fructe.
Este nefrugifer bunul care nu are nsusire de a da nastere, periodic,
la produse fara consumarea substantei sale.

Se disting trei categorii de fructe potrivit art.483 Codul civil.

Potrivit art.522 Codul civil:
- Fructele naturale sunt acelea ce pamntul produce de la sine:
productia si prsila (sporul animalelor);
- Fructele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobndesc
prin cultura.
Potrivit art.523:
- Fructele civile sunt chiriile caselor, dobnzile sumelor exigibile,
venitul rentelor, arende.
Fructele nu se confunda cu productele
Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea
substantei sale, ex. piatra dintr-o carier, nisipul dintr-o albie.
Fructele naturale si cele industriale se dobndesc prin culegere; pe
cnd cele civile se dobndesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).
Importanta clasificarii:
- n materie de uzufruct - izufructuarul are dreptul doar la fructe,
nu si la producte care se cuvin numai proprietarului .
- posesia de buna-credinta conduce numai la dobndirea
proprietatii fructelor, nu si a productelor.
7. Bunuri divizibile si bunuri nedivizibile
Bunul divizibil este acela care poate fi mpartit, fara sa-si schimbe,
prin aceasta, destinatia sa economica.
Bunul indivizibil este acela care nu poate fi mpartit fara a nu-si
schimba, prin aceasta destinatia sa economica.
Ex.: o bucata de stofa poate fi mpartita - fiind bun divizibil, pe
cnd un autoturism este un bun indivizibil.
Importanta clasificarii se gaseste n materie:
- de partaj si
- de obligatii
Bunul indivizibil fie se atribuie unei singure parti, cu obligatia la
o sulta catre cealalta, fie scos la vnzare prin licitatie.
Bunul indivizibil, care formeaza obiectul unei obligatii cu mai
multe subiecte (pluralitate pasiva) determina o indivizibilitate naturala.

8. Bunuri principale si bunuri accesorii

Bunul principal este acela care poate fi folosit independent fara a
servi la ntrebuintarea altui bun.
Bunul accesoriu este acela care este destinat sa serveasca la
ntrebuintarea unui alt bun, principal.
Ca bunuri accesorii mentionam: cureaua pentru ceas, antena pentru
televizor, cutia pentru vioara.
Importanta clasificarii se regaseste n materia executarii obligatiilor
civile : n cazul cnd se datoreaza un bun, debitorul trebuie sa predea att
bunul principal, ct si pe cel accesoriu (n lipsa de stipulatie contrara)
conform principiului (accesorium sequitur principale).
9. Bunuri corporale si bunuri necorporale
Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor
perceptibil simturilor omului.
Este incorporal acel bun ce are o existenta nemateriala ideala,
abstracta, putnd fi perceputa cu ochii mintii. Drepturile patrimoniale
sunt asemenea bunuri, facnd exceptie dreptul de proprietate care n
vorbirea obisnuita se confund cu bunul care formeaza obiectul su.
Pe lnga drepturile reale (altele dect drepturile de proprietate, se
disting trei categorii de bunuri incorporale)
- proprietatile incorporale (fondul de comert, drepturile de
proprietate industriala, drepturile de autor);
- titlurile de valoare ( valorile mobiliare, actiunile, obligatiunile);
- creantele.
Importanta clasificarii
- dobndirea proprietatii mobiliare ca efect al posesiei de buna
credinta opereaza doar pentru bunurile mobile corporale (art.1909 Codul
civil)

- dobndirea proprietatii prin simpla traditie (remitere), opereaza

pentru bunurile corporale nu pentru cele incorporale.
- titlurile de valoare, se transmit diferit dupa cum sunt:
- la purtator
- prin tradituine
- nominative
- prin cesiune
- la ordin - prin gir sau andosare.

10. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile

Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executarii silite a
debitorului (enumerarea facuta de art.409 Codul proc.civ.).
Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei
datorii.

CAPITOLUL V
PROBELE IN DREPTUL CIVIL
Notiune
Cuvntul proba are ca sinonim pe acela de dovada.
Termenul proba este folosit cu mai multe sensuri:
1 - este mijloc folosit pentru stabilirea existentei unui fapt juridic,
a existentei drepturilor subiective si obligatiilor civile.
2. - este operatiunea de prezentare n fata justitiei a mijloacelor de
proba: nscrisuri, marturii, marturisiri, probe materiale exptertize.
3. - este folosit pentru a desemna rezultatul obtinut al acestui
demers.
Obiectul probei si sarcina probei
a) Obiectul probei l constituie elementul de dovada pentru a
demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei corelative
(Belein p.121).

Obiectul probei este reprezentat de toate mprejurarile - acte ori

fapte juridice - care au dat nastere la dreptul subiectiv civil si obligatia
corelativa.
b) Sarcina probei este reglementata n art.1169 Codul civil Cel ce
face o propunere naintea judecatii trebuie s o dovedeasc. Reclamantul
este cel caruia I revine mai nti sarcina de a dovedi cele pretinse. Dupa
ce reclamantul s-a conformat, n aparare revine rndul prtului sa
dovedeasca faptele pe care-si sprijina cererile sale.
In aparare, prtul devine reclamant.
A treia regula privind sarcina probei se refera la judecator care
trebuie sa aiba rol activ n stabilirea completa a adevarului care poate sa
ordone din oficiu administrarea probelor necesare.
Conditiile de adminsibilitate a probei
Proba trebuie sa ndeplineasca cumulativ, urmatoarele conditii:
- sa nu fie oprita de lege;
- sa fie verosimila (adica sa tinda la dovedirea unor fapte
credibile);
- sa fie utila;
- sa fie pertinenta - sa aiba legatura cu pricina;
sa fie concludenta - sa conduca la rezolvarea cauzei.
Conventiile asupra probelor
Se admite n general, n lumina principiilor judiciare, ca sunt
admisibile (valabile) conventiile asupra probelor daca nu se aduce
atingere unor norme imperative.
MIJLOACE DE PROBA
1. Inscrisurile
Codul civil defineste speciile de nscrisuri: autentic, sub semnatura
privata, nceputul de proba scrisa, fara sa contina o definitie generala.
In sens juridic, prin nscris se desemneaza consemnarile facute pe:
hrtie, sticla, carton, scndura, pelicula sau banda magnetica.

Prin nscris se ntelege consemnarea, de date despre acte si fapte

juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material (Belein
p.123).
Clasificarea mijloacelor de proba
- Dupa scopul urmarit la ntocmirea lor, nscrisurile se mpart n:
- preconstituite - ntocmite special pentru a servi ca probe;
- nepreconstituite - sunt celelalte nscrisuri.
- Dupa efectul lor:
- originare - ntocmite pentru a dovedi ncheierea,
modificarea ori ncetarea unui act juridic civil;
- recognitive - ntocmite pentru a recunoaste a existentei
nscrisurilor originare pierdute ori distruse;
- confirmative - prin aceste nscrisuri se nlatura
anulabilitatea unui act juridic civil (facndu-l valabil).
Dupa raportul dintre ele, se mpart n:
- originale;
- copii.
Dupa criteriul semnaturii:
- semnate;
- nesemnate.
Cele mai importante nscrisuri sunt: nscrisul autentic sI nscrisul
sub semnatura privata.
Inscrisul autentic
Art.1171 Codul civil: Actul autentic este acela care s-a facut cu
solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a
functiona n locul unde actul s-a facut.
Principalele categorii de acte autentice sunt:
- nscrisurile autentice notariale (potrivit L.36/1995);
- hotarrile organelor jurisdictionale (ex. hotarrile judecatoresti).
- actele de stare civila (potrivit L.119/1996).
Intocmirea nscrisului autentic are de cele mai multe ori un caracter
facultativ, afara de cazurile expres prevazute de lege cnd se cere forma

autentica (ex. contractul vnzare-cumparare a bunurilor imobile (case) nerespectarea cerintei legale atrage nulitatea actului.
Inscrisul autentic care prin forma si aparenta ndeplineste cerintele
esentiale de regularitate se bucura de prezumtia de autenticitate care
opereaza erga omnes. Documentul este socotit ca provine de la cei care
l-au semnat.
Puterea doveditoare este opozabila tuturor.
In caz contrar, exista procedura nscrierii n fals a celui care
contesta nscrisul.
nscrisul sub semnatur privat
Definitie. Se numeste nscris sub semnatura privata acel nscris
care este semnat de cel, ori cei de la care provine.
Singura conditie cu caracter general pentru valabilitatea nscrisului
de acest fel este - semnatura autorului ori autorilor actului, nscrisului.
Semnatura - este numai cea executata de mna autorului nscrisului
( nu ndeplineste aceasta conditie semnatura dactilografiata,
litografiata sau punere de deget.
Conditii speciale pentru valabilitatea anumitor nscrisuri sub
semnatura privata.
1. Conditia pluralitatii de exemplare (sau cerinta multiplului
exemplar).
Codul civil n art. 1179 reglementeaza aceasta conditie - Actele
sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice trebuie
ntocmite n attea exemplare originale cte parti cu interes contrar sunt.
Pentru cele care au acelasi interes este suficient un singur exemplar
original.
Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor
ce s-au facut.
2. Conditia scrierii n ntregime ori punerii formulei bun si
aprobat nainte de semnare.
Codul civil reglementeaza aceasta cerinta n art.1180: Actul sub
semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma
de bani sau o ctime oarecare , trebuie sa fie scris n ntregul lui de acela

care l-a subscris, sau cel putin acesta, nainte de a subsemna, sa adauge
la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratnd totdeauna n litere
suma sau ctimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca
Practica judiciara a precizat n legatura cu acest- art. (1180)-c
Acest text cuprinde dispozitii de protectie pentru cel ce se obliga,
mpiedicnd practica semnaturilor date n alb, care lasa posibilitatea
detinatorilor de rea credinta de a nu completa nscrisul contrar ntelegerii
ntre parti.
Sanctiunea nerespectarii formalitatii cerute de art. 1180 Codul civil
este aceea ca nscrisul este lipsit de putere probatoare.
3. Conditia ceruta testamentului olograf: sa fie scris, semnat si
datat de mna testatorului.
O regula speciala, privind puterea doveditoare a datei nscrisului
sub semnatura privata, este continuta n art.1182 Codul civil - data
acelui nscris dobndeste valoarea juridica de data certa. Ea poate fi dat
i de notarul public.
Puterea doveditoare a datei nscrisului sub semnatura privata,
comporta urmatoarea distinctie:
a) ntre parti ea are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale
nscrisului
b) fata de terti ea face dovada din ziua n care a devenit data
certa.
Marturia (Proba cu martori ori testimoniala)
Definitie. Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, n
fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savrsite
n trecut, despre care are cunoastere personal.
Martorul trebuie sa fie o persoana straina de proces.
Art.119 Codul civil stabileste doua reguli n primele sale alineate
Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste
250 lei (chiar pentru depozit voluntar) nu se poate face dect prin act
autentic, sau prin act sub semnatura privata.

Nu se va primi niciodata o dovada prin martori n contra sau peste

ceea ce cuprinde actul.
Exceptiile de la aceste reguli sunt prevazute de art.1197: Reguli
precizate mai sus nu se aplica n cazul cnd exista un nceput de dovada
scrisa.
Puterea doveditoare
Depozitia martorilor are o putere mai scazuta dect nscrisurile
autentice, deoarece declaratiile martorilor sunt subiective (Giosan). Ea
este lasata la libera apreciere a instantei.
Marturisirea (recunoasterea)
Definitie - Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a
unui act sau fapt pe care o alta persoana si ntemeiaza o pretentie si care
este de natura sa produca efecte contra autorului ei.
Clasificare
- marturisirea judiciara - se face naintea judecatorului de partea
prigonitoare
- marturisirea extrajudiciara - nu poate servi ca dovada cnd
obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori.
Dupa modul de exprimare:
- expresa;
- tacita (art.174 Codul civil; 225 C pro.civ.)
Dupa structura:
- marturisirea simpla - recunoasterea pretentiei reclamantului,
facuta de catre prt recunosc ca am mprumutat de la reclamant 10.000
lei si nu i-am restituit.
- marturisirea calificata - recunoasterea de catre prt a
pretentiei reclamantului dar si a altor mprejurari, strns legate de faptul
invocat, anterioare ori concomitente cu acesta.

- marturisirea complexa - recunoasterea de catre prt a pretentiei

reclamantului dar si a altei mprejurari ulterioare care o anihileaza pe
prima.
Marturisirea este indivizibila potrivit art.1206 alin.2 Marturisirea
nu poate fi luata dect n ntregime mpotriva celui care a marturisit.
Intr-o opinie dominanta nsa: dupa cum se coroboreaza cu alte
probe administrate n cauza, judecatorul poate diviza marturisirea
calificata ori complexa, lund numai o parte a ei, care poate fi n
favoarea ori mpotriva autorului ei.
Interogatoriul
- Este mijlocul procesual de adminstrare a probei marturisirii ce
numeste (este reglementat n art.218-225 - Cod proced.civila)
Marturisirea poate fi :
- spontana - fara interogator
- provocata - realizata pe calea interogatorului.
PREZUMTIILE
Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
In esenta, prezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau
judecator.
Clasificare
Dupa autorul lor prezumtiile se mpart n :
- prezumtii legale - care sunt opera legiuitorului (art.1200 Codul
civil - Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate prin lege.
- prezumtii simple - sunt stabilite de magistrat (judecator art.1203
Codul civil Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la
luminile si ntelepciunea magistratului.
- Prezumtiile legale sunt limitate numeric
- Prezumtiile simple sunt nelimitate sub aspectul numarului lor.
Dupa forta probanda:

- prezumtiile absolute - juris et de jure - adica cele ce nu pot fi

rasturnate prin proba contrarie, se mai numesc irefragabile (ex. ce are
puterea lucrului judecat)
- prezumtiile relative - juris tantum - adica cele ce pot fi rasturnate
prin proba contrara, fie mai usor, fie mai greu (majoritatea prezumtiilor
legale e formata din prezumtiile relative.

TITLUL II
ACTUL JURIDIC CIVIL
Notiunea si clasificarea actelor juridice civile
Definitie - Manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce
efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic
concret - reprezinta actul juridic civil.
Sensurile expresiei act juridic civil
Intr-un prim sens, actul juridic civil - deasemneaza tocmai
manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica operatiune
juridica.
In al doilea sens - se desemneaza nscrisul constatator al
manifestarii de vointa, adica suportul material. Pentru acest al doilea
sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica nscrisul
autentic sau sub semnatura privata).
Clasificarea actelor juridice civile
1. Dupa numarul partilor:- unilaterale
- bilaterale
- multilaterale

a) Unilaterale
Este act juridic unilateral cel care rezulta dintr-o singura vointa ex. testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la o mostenire, oferta,
promisiunea publica de recompensa.
Este bilateral - actul juridic civil care reprezinta vointa
concordanta a doua parti. Exemplul tipic de act civil bilateral este contractul civil: vnzarea cumpararea, mprumutul, depozitul etc.
Este multilateral - actul juridic rezultat din acordul de vointa ce
provine de la trei sau mai multe parti - ex. contractul civil de societate.
Nu trebuie confundata clasificarea actelor juridice civile, n
unilaterale si bilaterale, cu clasificarea contractelor civile n unilaterale
(ce dau nastere la obligatii numai pentru una din parti - donatia,
mprumutul) si bilaterale sau sinalagmatice( care dau nastere la
obligatii pentru ambele parti - vnzarea cumpararea).
2. Acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit
- Este cu titlu oneros acel act juridic civil n care, n schimbul
folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste
obtinerea altui folos patrimonial. - Art.945 Codul civil Contractul
oneros este acela n care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj (ex.
contractul de vnzare cumparare, antrepriza, locatiunea etc).
Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procura un
folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial n
schimb (ex. donatia, comodatul, mprumutul fara dobnda, mandatul
gratuit).
Actele cu titlu oneros se subclasifica n
- act comutativ - la a carui ncheiere partile cunosc existenta si
ntinderea obligatiilor lor (ex.:contractul de vnzare cumparare,
contractul de antepriza etc).
- act aleatoriu - la a carui ncheiere partile nu cunosc ntinderea
obligatiilor, existnd sansa unei pierderi si a unui cstig. (ex.: contractul
de renta viagera, contractul de vnzare cu clauza de ntretinere).
Actele cu titlu gratuit se sub clasifica n

- liberalitati si
- acte dezinteresate
Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul si
micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial procurat. Sunt
liberalitati donatiile si legatele.
Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul
procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul. Sunt acte
dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul nerenumerat, comodatul etc.
3. Acte juridice civile:
- constitutive
- translative
- declarative
Este constitutiv - actul juridic civil care da nastere la un drept
subiectiv civil care n-a existat anterior. ex.: ipoteca conventionala,
amanetul ori gajul).
Este translativ actul civil care are ca efect stramutarea unui drept
subiectiv civil dintr-un patrimoniu n alt patrimoniu (ex.:donatia,
vnzarea-cumpararea).
Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori
definitivarea unui drept subiectiv preexistent (ex.: partajul (mparteala
este un asemenea act.)
O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel
act prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea n
anulabilitate un act juridic civil, la a carui ncheiere a fost ncalcata o
dispozitie legala ce ocroteste un interes personal, individual.
Actul constitutiv si cel translativ si produc efectele numai pentru
viitor (ex..nunc), pe cnd actul declarativ si produce efectele pentru
trecut (ex.tunc).
4. Acte juridice de:

- conservare
- administrare
- dispozitie

Este act de conservare - acel act juridic care are ca efect

prentmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Este avantajos
pentru autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept
de o valoare mai mare (Ex.: ntreruperea unei presciptii prin actiunea n
justitie, somatia, nscrierea unei ipoteci.).
Actul de administare - este acel act juridic prin care se realizeaza o
normala punere n valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (ex.
nchirierea unui bun, culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.).
Actul de dispozitie este acel act juridic civil care are ca rezultat
iesirea din patrimonoi a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o
sarcina reala (ipoteca, gaj).
5. Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil
n bani, asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale si de
creanta (Ex.: contractul de vnzare-cumparare, donatie, mrumut etc.).
Este nepatrimonial - actul juridic civil care are un continut
neevaluabil n bani. (Ex.: conventia parntilor unui copil din afara
casatoriei, n sensul stabilirii numelui de familie al acestuia).
6. Acte juridice : -consensuale
- solemne
- reale
Este consensual actul juridic civil care se ncheie prin simpla
manifestare de vointa. Actul consensual reprezinta regula, din punctul de
vedere al formei n care se ncheie actele juridice civile.
Solemn este acel act juridic care trebuie sa mbrace o forma
prescrisa de lege. Forma speciala, solemna pentru un asemenea act este o
conditie de valitate (de valabilitate) (Ex.: donatia, ipoteca,
conventionala, testamentul).
Este real actul juridic civil care se ncheie n mod valabil daca
manifestarea de vointa este nsotita de remiterea( predarea) bunului. Ex.:
(mprumutul, depozitul, darul manual).

Un act juridic consensual (ca regula) poate fi uneori solemn

(vnzarea-cumpararea unui teren).
7.Acte juridice civile ntre vii si pentru cauza de moarte
Actul ntre vii - inter vinos - este actul juridic civil care-si produce
efectele neconditionat de moartea autorului ori autorilor. Majoritatea
actelor civile sunt acte ntre vii..
Actul pentru cauza de moarte - mortis cauza - este actul juridic
care nu-si produce efectele dect la moartea autorului - ex.testamentul.
8. Acte juridice civile -subiective
- conditie
Este act subiectiv - actul juridic civil al carui continut este
determinat prin vointa autorului sau autorilor lui. Majoritatea actelor
civile intra n aceasta categorie.
Este act conditie - actul juridic la a carui ncheiere partile si
exprima vointa doar n privinta nasterii actului, continutul lui fiind
predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga (ex.casatoria).
9. Acte civile

- pure si simple si
- acte afectate de modalitati

Este pur si simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate

(termen, conditie, sarcina). (Ex.: acceptarea ori renuntarea la mostenire).
Este afectat de modalitati - actul civil care cuprinde o modalitate
(ex.: contractul de asigurare, donatia cu sarcini, vnzarea cumpararea cu
clauza de ntretinere - n care e prezent termenul).
10. Acte juridice civile

-principale
- accesorii
Este principal - actul juridic civil care are o existenta de sine
statatoare soarta sa nedepinznd de soarta juridica a altui act juridic.
Majoritatea actelor juridice intra n aceasta categorie.

Este accesoriu - actul a carui soarta juridica depinde de soarta altui

act juridic, principal. Ex.: clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca
conventionala, arvuna).

11. Acte cauzale si acte abstracte

Este cauzal - actul juridic a carui valabilitate implica analiza
cauzei ori scopului (daca scopul este imoral actul juridic este lovit de
nulitate).
Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detasat de
elementul cauza, valabilitatea sa neimplicnd analiza acestui element.
Sunt abstracte actele juridice constatate prin titlurile de valoare nscrisuri care ncorporeaza operatiuni juridice (obligatiunea CEC).
12. Acte juridice civile

- strict personale
- acte ce pot fi facute prin reprezentare

Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi facut dect
personal fara a putea fi ncheiat prin reprezentare ex.: testamentul.
Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi
ncheiate prin reprezentare, adic pot fi ncheiate prin reprezentant
(mandatar).
Normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta
interpretare si aplicare - deoarece constitue exceptia.
13. Actele juridice civile numite (tipice) si acte nenumite atipice
Este numit - actul juridic civil care are o denumire stabilita de
legea civila, precum si o reglementare proprie. Majoritatea actelor
juridice civile sunt tipice.
Este nenumit - actul juridic care nu are o denumire si o
reglementare proprie (ex.contractul de vnzare cumparare cu clauza de
ntretinere.

14. Acte juridice civile cu executare dintr-o data (uno ictu) si cu

executare succesiva
Cu executarea dintr-o data este actul juridic a carui executare
presupune o singura prestatie din partea debitorului. Se mai numeste si
act cu executare instantanee (darul manual).
Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune
mai multe prestatii esalonate n timp (contractul de renta viagera,
contractul de ncheiere).
- Consecina neexecutarii culpabile - pentru contractul cu
executare dintr-o data ( n cazul contractului sinalagmatic )este o
sanciune de drept civil care se numete rezolutiune; iar pentru
contractul cu executare succesiva sanciunea pentru neexecutarea
culpabil se numete reziliere.
Cap.II Conditiile actului juridic
Conditiile actului juridic sunt elementele care alcatuiesc acest act.
In functie de aspectul la care se refera distingem:
- Conditii de fond cele care privesc continutul actului juridic civil.
- Conditii de forma - cele care se refera la exteriorizarea vointei.
In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste
conditii se mpart n :
- esentiale - cele cerute pentru valabilitatea actului
- neesentiale - ntmplatoare, cele care pot fi prezente ori pot
lipsi fara sa puna n discutie valabilitatea actului.
Conditiile de fond, esentiale ale actului juridic sunt prevazute n
art.948 Cod civil, care dispune:
1) capacitatea de a contracta
2) consimtamntul valabil al partii ce se obliga
3) un obiect determinat
4) o cauza licita.
1. Capacitatea de a ncheia actul juridic civil

Definitie : Capacitatea de a ncheia actul juridic civil reprezinta

acea conditie de fond si esentiala care consta n aptitudinea subiectului
de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin
ncheierea actelor de drept civil..
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei
fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca
principiul sau regula este capacitatea de a face actul juridic civil,
exceptia fiind incapacitatea.
Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 Nimeni
nu poate fi ngradit n capacitatea de folosinta si nici lipsit n tot sau n
parte, de capacitatea de exercitiu, dect n cazurile si n conditiile
stabilite de lege.
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea
(Belein), iar discernamntul este o stare de fapt.
Consimtamntul
Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de
a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, n structura sa intrnd:
consimtamntul si cauza sau scopul.
Principiile vointei juridice n dreptul civil
Codul civil consacra doua principii care crmuiesc vointa juridica
- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul
autonomiei de vointa;
- principiul vointei reale (principiul vointei interne).
Principiul libertatii actelor juridice - poate fi exprimat astfel
(Beleiu)
- subiectele de drept civil sunt libere sa ncheie ori nu un act
juridic; civil

- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului

juridic civil;
- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat
actului juridic civil pe care l-au ncheiat.
Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt:
a) ordinea publica (norme care reglementeaza ordinea
economica, sociala si politica de stat)
b) morala (bunele moravuri)
c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).
2. Principiul vointei reale (interne)
In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:
- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale
- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.
Codul civil romn a consacrat principiul vointei interne sau reale.
Acest principiu se sprijin pe urmtoarele argumente :
- art.977 Codul civil Interpretarea contractelor se face dupa
intentia comuna a partilor contractante, nu dupa sensul literal al
termenului.
- art 953: Consimtamntul nu este valabil cnd este dat prin
eroare, smulsul prin violenta, sau surprins prin dol..
- art.1175 : n materie de simulatie Actul secret modifica un act
public, nu poate avea putere dect ntre partile contractante si
succesoriilor universali.
Definitia consimtamntului
Consimtamntul reprezinta hotarrea de a ncheia un act juridic
civil manifestata n exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamntului.
1. sa provina de la o persoana cu discernamnt
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamnt.

1. Consimtamntul trebuie sa provina de la o persoana cu

discernamnt
Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic
civil.
Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este
prezumata ca are discernamnt juridic necesar pentru a ncheia acte
juridice civile.
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su
cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea
discernamnt.
Minorul ntre 14 su 18 ani are discernamntul juridic n curs de
formare.
Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece
reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina capacitate de
exercitiu.
In afara de incapacitatile legale - cazuri n care legea prezuma
persoana ca lipsita de discernamnt exista si cazuri de incapacitati
naturale - n care se gasesc persoane capabile dupa lege, n drept
capabile cu discernamnt), iar n fapt persoana lipsita temporar de
discernamnt, ex.: betie, hipnoza, somnambulism, mnie puternica.
2. Consimtamntul trebuie exprimat cu intentia de a produce
efecte juridice
- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.
Aceasta conditie nu este ndeplinita cnd:
- manifestarea de vointa a fost facuta n gluma, prietenie,
curtoazie;
- cnd s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care
se obliga ma oblig daca vreau;
- cnd manifestarea de vointa este prea vaga;
- cnd manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (ex.:
actul fictiv n caz de simulatie.
3. Consimtamntul trebuie s fie exteriorizat

Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamntului este acela al

consensualismului, care nseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma
de exteriorizare a vointei lor.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata ntr-o forma expresa
sau tacita (implicata) (acceptarii mostenirii art.689 Codul civil).
Modalitatile de exteriorizare a consimtamntului sunt : n scris,
verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
In principiu n dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamnt
exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamnt:
1. cnd legea prevede expres aceasta
2. cnd, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita
semnificatie juridica tacerii
3. cnd tacerea are valore de consimtamnt potrivit obiceiului.
4. Consimtamntul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de
consimtamnt
Sunt vicii de consimtamnt : eroarea, dolul (viclenia), violenta si
leziunea.
a) Eroarea
Def.: Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la ncheierea unui
act civil
Eroarea este reglementata n art.953 Codul civil, 954.
Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei
feluri:
1- eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava
forma a erorii - fiind si ea de doua feluri:
- asupra naturii actului juridic ( o parte crede ca ncheie
un anumit act juridic, iar cealalta parte, are gresita credinta ca ncheie alt
act juridic;
- asupra identitatii obiectului - o parte crede ca trateaza
cu privire la un anumit bun ( pe cnd cealalta parte are n vedere alt
bun).

2- eroarea viciu de consimtamnt - este falsa reprezentare a

realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului
(error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
3 - eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor
mprejurari mai putin importante care nu afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea
absoluta pentru ca nu s-a format acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamnt (n ambele forme) sanctiunea este nulitate relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea
valorica a prestatiei, fara nici o consecinta juridica.
Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, ntlnim:
- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei
situatii faptice la ncheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea
etc);
- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia att a
neadmiterii ct si a admiterii acesteia ca viciu de consimtamnt. Eroarea
de drept este reprezentarea falsa a existentei ori consimtamntului unei
norme de drept civil.
Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamnt
- se cer ntrunite doua conditii cumulative:
1. elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost
hotartor, determinant pentru ncheierea actului, astfel nct, daca ar fi
fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi ncheiat.
2. n cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si
contractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra
caruia cade falsa reprezentare a realitatii este determinant.
In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasc n
eroare.

Dolul sau viclenia

- Def. - Este viciu de consimtamnt care consta n inducerea n
eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o
determina sa ncheie un act juridic
- Dolul este o eroare provocata
Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului
juridic, distingem:
- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor
elemente importante la ncheierea actului si care atrage anularea actului
- dolul incident (sau secundar), ce cade asupra unor
mprejurari nedeterminante pentru ncheierea actului juridic, si care nu
atrage nevalabilitatea actului.
Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta n utilizarea de
mijloace viclene pentru a induce n eroare siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta n intentia de a
induce n eroare o persoana, pentru a determina sa ncheie un act juridic.
Conditii
Dolul trebuie sa ndeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru ncheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, nsa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este
mai ntinsa dect la eroare unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile
substantiale ale obiectului ori de calitatile persoanei contractante.
In doctrina se admite n legatura cu o conditie si urmatoarele doua
situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, dar cocontractantul are
cunostinta de aceasta mprejurare (un fel de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (ex.mandatarul)
cocontractantului.
Dovada dolului

Potrivit art.960 al.2 Codul civil Dolul nu se presupune ceea ce

nseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de
proba inclusiv martori sau prezumtii simple.
3.Violenta
Este un viciu de consimtamnt ce consta n amenintarea unei
persoane cu un rau care I produce o temere ce o determina sa ncheie
un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi ncheiat.
Violenta este reglementata n Codul civil prin articolele 955, 956,
957, 958.
Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem ntre:
- violenta fizica - vis - cnd amenintarea priveste integritatea fizica
sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cnd amenintarea se refera la onoarea,
cinstea ori sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim ntre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamnt
(creditorul l ameninta pe debitor cu darea n judecata n cazul n care
nu-si ndeplineste ndatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau - careare semnificatia
juridica a viciului de consimtamnt.
Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta n amenintarea cu
un rau
- un element subiectiv - consta n insuflarea unei temeri
persoanei amenintate.
Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamnt, violenta trebuie sa ntruneasca
cumulativ, doua conditii:

- sa fie determinanta pentru ncheierea actului juridic civil.

- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamnt care consta n
disproporia vadita de valoare ntre doua prestatii. Codul civil
reglementeaza n numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158,
1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care stau la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva potrivit creia leziunea presupune doua
elemente: unul obiectiv- constnd n disproportia de valoare ntre
contraprestatii i altul subiectiv - constnd n profitarea de stare de
nevoie n care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva ,potrivit creia leziunea are un singur
element - paguba egala cu disproporia de valoare ntre contraprestatii.
Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe n raport cu momentul ncheierii actului
3. disproportia de valoare ntre contraprestatii trebuie sa fie vadita.
Domeniu de aplicare
Leziunea are un domeniu de aplicare mai restrns att din punct de
vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, ct si din
acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.
Leziunea priveste minorii ntre 14 si 18 ani - adica minorii cu
capacitate de exercitiu restrnsa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai
actele juridice civile care, n acelasi timp:
- sunt acte de administrare
- au fost ncheiate de minorul ntre 14 si 18 ani singur, fara
ncuviintarea ocrotitorului legal
- sunt lezionare pentru minor
- sunt comutative.
3. Obiectul actului juridic

Definitie - Prin obiect al actului juridic se ntelege conduita partilor

stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la
care partile sunt ndreptatite sau de care sunt tinute
art.962 Codul civil face referire doar la conventii Obiectul
conventiiloer este acela la care partile sau numai una din parti se
obliga.
Iar ca obiect derivat al actului juridic consideram obiectele,
lucrurile. Cu privire la acest nteles art.963 dispune Numai lucrurile ce
sunt n comert pot fi obiectul unui contract.
Cnd conduita partilor priveste lucrurile ori bunurile , acestea
sunt privite ca obiect derivat al actului juridic civil. Dupa cum vom
arata unele conditii de modalitate ale obiectului actului juridic civil se
refera tocmai la bunuri .
Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa ndeplineasca
urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
- sa fie n circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- Cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- Sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- Obiectul sa constea ntr-un fapt personal al debitorului.
Continutul conditiilor de validitate
Obiectul actului juridic civil trebuie sa existe:
- este o conditie primordiala pentru valabilitatea obiectului;
- daca bunul a existat, dar numai exista la data ncheierii actului
juridic, conditia nu mai exista;

- bunul,prezent n momentul ncheierii actului juridic ndeplineste

conditia sa existe.
- un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu
o exceptie - cea a succesiunilor viitoare.
2. Obiectul trebuie sa fie n circuitul civil, este prevazuta expres de
art.963 Codul civil si reluata de art.1310 Codul civil.
Sintagma circuit civil n plan juridic, are doua ntelesuri:
- n sens larg, prin circuit civil se ntelege totalitatea actelor si
faptelor juridice, n virtutia carora se nasc raporturi de drept civil;
- n sens restrns circuitul civil se reduce la actele si faptele
juridice succeptibile sa conduca la nstrainarea sau dobndirea valabila a
unui avut sau bun.
3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori
determinabil (conditie prevazuta de art.948 pct.3 ct si de art.964 Codul
civil).
- Cnd obiectul consta n res certa, conditia este ndeplinita prin
ipoteza;
- Cnd obiectul consta n res genera conditia este ndeplinita numai
prin stabilirea unor criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se
vor folosi la momentul executarii actului.
4. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil
Este o conditie impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu
poate fi obligat la imposibil. Imposibilitatea trebuie apreciata dinamic,
n functie de procesul tehnico-stiintific (pentru ca, ceea ce nu este
posibil azi, poate fi posibil mine).
5. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit si moral
Aceasta conditie are ca actiunea ori inactiunea partilor actului
juridic civil sa fie n concordanta cu legea si morala.
- n actele cu titlu gratuit - scopul imediat l reprezinta intentia de a
gratifica;
- n actele reale - scopul imediat l reprezinta prefigurarea remiterii
lucrului;

- n contractele aleatorii - o cauza imediata este riscul consta n

motivul determinant al ncheierii unui act juridic civil.
Cauza
Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil
a) sa existe
b) sa fie reala
c) sa fie licita si morala
a) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este
consacrata expres, n art.966 Codul civil Obligatia fara cauza....nu
poate avea nici un efect.
Cnd lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamnt, ambele
elemente ale cauzei - scopul mediat su scopul imediat - lipsesc - lipsa
cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
- Cnd lipsa cauzei se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (n contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (n actele reale);
- lipsei riscului (n contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica n contr. cu titlu gratuit).
sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute.
b) Sa fie reala prevazuta n art.966 Codul civil Obligatia....fondata
pe o cauza falsa...nu poate avea nici un efect. Cauza este falsa cnd
exista eroare asupra motivului determinant care este tocmai scopul
mediat).
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
c) Sa fie licita si morala prevazuta expres n acelasi art.966 Codul
civil :Obligatia nelicita, nu poate avea nici un efect.
Art.968 Codul civil prevede Cauza este nelicita cnd este
prohibita de legi, cnd este contrarie bunurilor moravuri si ordinii
publice.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.
Proba cauzei

Cauza este prezumata pna la dovada contrarie art.967 Codul civil

prevede. Conventia este valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa.
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza
sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea
este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului
juridic, acela trebuie sa dovedeasca aceasta.
Forma actului juridic civil
Definitie. Prin forma actului juridic civil, se ntelege acea conditie
care consta n modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu
intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
In doctrina expresia forma actului juridic civil este folosita n
sens restrns si n sens larg si anume:
- n sens restrns - prin forma actului juridic civil se
desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a vointei juridice
- n sens larg - prin forma actului se desemneaza trei cerinte
de forma:
1. forma ceruta pentru nsasi valabilitatea actului - ad validitatem
2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probationem
3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de tere
persoane.
Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si n sensul ca este regula de drept
potrivit careia, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de vointa
nu trebuie sa mbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de
catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este n functie de consecintele juridice ale
nerespectarii lor:

- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil nerespectarea ei atrage nulitatea actului;
- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea
ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei
se sanctioneaza cu inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta
poate sa ignore acest act).
Forma ceruta ad validitatem
Caracterele juridice ale acestei forme:
- este un element constitutiv, esential al actului juridic - care atrage
nulitatea absoluta n caz de nerespectare;
- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa - deoarece
aceasta forma presupune manifestarea expresa de vointa;
- este exclusiva - adica pentru un anumit act juridic civil solemn
trebuie ndeplinita o anumita forma, cea autentica (exceptie face
testamentara)
Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad
validitatem.
- ntregul act trebuie sa mbrace forma ceruta pentru valabilitatea
sa;
- actul aflat n interdependenta cu actul solemn trebuie sa mbrace
si el forma speciala;
- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, n
principiu sa mbrace si el forma speciala solemna.
Aplicatii ale formei ad validitatem
In cmpul larg al actelor juridice civile, sunt acte solemne:
- donatia art.813 Codul civil;
- subrogarea n drepturile creditorului consimtita de debitor;
- ipoteca conventionala (art.1772 Codul civil);
- testamentul;
- actele juridice ntre vii de nstrainare a terenurilor de orice fel;
- contractele de arendare scrise;

- revocarea expresa a unui legat

- renuntarea expresa la succesiune;
- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;
- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor;
- actul constitutiv al societatilor comerciale.
Forma ceruta ad probationem
Aceasta forma reprezinta acea cerinta care consta n ntocmirea
unui nscris care sa probeze actul juridic civil.
Caracteristicile formei ad probationem
- este obligatorie, sub acest aspect se aseamana cu cerinta ad
validitatem
- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii
actului cu alt mijloc de proba;
- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului
(deoarece actul trebuie sa mbrace forma scrisa.
Sanctiunea nerespectarii acestei formalitati cerute de art.1180
Codul civil este aceea ca nscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea
ce nu afecteaza conventia ca act juridic.
Aplicatii ale formei ad probationem
- art. 1191 alin.1 Codul civil : Dovada actelor juridice al caror
obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit
voluntar, nu se poate face dect prin act autentic, sau prin act sub
semnatura privata;
- depozitul voluntar (art.1597);
- tranzactia (art.1705);
- contractul de nchiriere de locuinte;
- acordul petrolier (L.134/1995 art.13 al.4(;
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
(L.8/1996 art.42 sI art.68 al.2);
- contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala
(L.8/1996 art.69 al.1);
- contractul de asigurare (L.136/1996 art.10).

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti

Aceasta forma const n acele formalitati care sunt necesare,
potrivit legii, pentru a face actul juridic opozibil si persoanelor care n-au
participat la ncheierea lui, n scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor
lor.
Aceasta cerinta si gaseste justificarea n ideea de protectie a
tertilor.
Prin nerespectarea acestei cerinte de forma - sanctiunea consta n
inopozabilitatea actului juridic. Inseamna ca, actul juridic produce efecte
ntre parti, dar este ineficace fata de terti.
Aplicatii
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3
L.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);
- darea de data certa nscrisului sub semnatura privata (art.1182
Codul civil);
- nregistrarea n materia inventiilor, desenelor si modelelor
industriale (L.64/1991, L.129/1992, L.84/1998);
- mentiunile cu caracter de protectie si nregistrarile n materia
dreptului de autor si a drepturilor conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);
- nregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);
Modalitatile actului civil
Modalitaile actului juridic civil sunt trei:
- termenul;
- conditia;
- sarcina.
Termenul
Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare,
pna la care este amnata fie nceperea, fie ncetarea exercitrii
drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.

Regulile generale privind termenul, se gasesc n Codul civil,

art.1022-1025. Regulile speciale privind aceasta modalitate se gasesc fie
n Codul civil, fie n alte acte normative - izvoare de drept civil.
Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:
- suspensiv, si
- extinctiv.
Termenul suspensiv - amna nceputul exercitiului dreptului
subiectiv si executarii obligatiei corelative, pna la mplinirea lui.
Termenul extinctiv - amna stingerea exercicitrii dreptului
subiectiv si executarii obligatiei corelative, pna la mplinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen n favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul
civil);
- termen n favoarea creditorului (n cazul contractului de depozit,
n care termenul este n favoarea deponentului ca regula;
- termen n favoarea att a debitorului, ct si a creditorului
(ex.termenului dintr-un contract de asigurare).
Importanta acestei clasificari consta n faptul ca - numai cel ce are
de partea sa, beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (n aceasta categorie intra
majoritatea termenelor), si este stabilit de parti prin actul juridic;,
- termen legal este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta
debitorului.
4. Dupa criteriul cunoasterii :
- termen cert, a carui mplinire este cunoscuta (ti mprumut
100.000 lei pna la 1 iunie 2001);
- termen incert , a carui mplinire nu este cunoscuta ca data
calendaristica (data mortii creditorului ntr-un contract de vnzare cu
clauza de ntretinere).

De retinut este faptul ca: termenul afecteaza numai executarea

actului nu si existenta sa.
Termenul suspensiv ntrzie nceputul:
- executarii dreptului subiectiv si
- executarii obligatiei corelative.
termenul extinctiv marcheaza stingerea:
- dreptului subiectiv si
- obligatiei corelative.
Ex.: mplinirea termenului nchirierii marcheaza ncetarea
dreptului de a folosi bunul ce-i formeaza obiectul si obligatiei de a
asigura linistita folosinta.
CONDITIA - ca modalitate a actului juridic
Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care
depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.
Deci:Conditia este eveniment
- viitor si
- nesigur
Termenul este eveniment- viitor si
- sigur
Regulile generale privind conditia sunt stabilite n Codul civil :
Despre obligatiile conditionale (Sectiunea I-a Cap.VI din Titlul III Despre contracte si conventii.
Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului, este de doua feluri suspensiva si
rezolutorie.
Este suspensiva acea conditie de a carei ndeplinire depinde
nasterea actului juridic (art.1017 Codul civil prevede : de care depinde
perfectarea actului).
Iti vnd, daca ma mut cu domiciliul si serviciul pna la nceputul
anului viitor, n Ploiesti.
Este rezolutorie acea conditie de a carei ndeplinire depinde
desfiintarea actului juridic civil. Prezentul contract se desface daca
vnzatorului i se naste un copil n doi ani de la ncheierea
contractului.

2. Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii

evenimentului conditia este:
- cauzala;
- mixta;
- potestativa.
Este cauzala acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de
ntmplare, independenta de vointa partilor.
Este mixta conditia a carei realizare depinde de :
- vointa uneia din parti si
- vointa unei alte persoane, determinata.
Conditia potestativa este de doua feluri:
1. potestativa pura - a carei realizare depinde exclusiv de vointa
unei parti; daca depinde de vointa debitorului, conditia este nula (ti
vnd daca vreau).
2. potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa unei parti
si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminata.
Dupa modul de formulare, conditia este:
- pozitiva;
- negativa.
Efecte
Doua sunt principiile care genereaza efectele conditiei:
- conditia afecteaza nsasi existenta actului - adica nasterea ori
desfiintarea lui (spre deosebire de terme care afecteaza numai
executarea);
- conditia si produce efectele retroactive - ex.tunc.
Sarcina ca modalitate a actului juridic civil
Sarcina este o obligatie:
- de a da
- de a face
- de a nu face
- impusa de dispunator gratificatului n actele cu titlu gratuit liberalitati.

Reglementare - Codul civil nu contine o reglementare generala a

sarcinii, asa cum exista pentru termen si conditie.
Codul cuprinde numai aplicatii ale acestei modalitati, n materia
donatiei si n cea a legatului.
Clasificare
In functie de persoana beneficiarului, sarcina este:
- n favoarea dispunatorului;
- n favoarea gratificatului;
- n favoarea unei terte persoane.
Efecte
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil n caz de
neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia.
Neexecutarea sarcinii atrage, n principal, sanctiunea revocarii
(mai precis a rezolutiunii) actului juridic cu titlu gratuit.
Cap.III
Efectele juridic actului civil
Notiunea si determinarea efectelor actului juridic civil
Definitie
Prin efectele actului juridic civil se nteleg drepturile subiective si
obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un
asemenea act.
Intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil
exista identitate.
Determinarea efectelor
Prin determinarea efectelor actului juridic civil ntelegem
stabilirea ori fixarea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care
le-a generat, modificat ori stins un astfel de act.
Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic
civil este aceea a dovedirii actului.
Urmatoarea faza consta n interpretarea clauzelor actului.
Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:

- Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor

contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor (art.977 Codul
civil);
- Cnd o clauza este primitoare de doua ntelesuri, ea se
interpreteaza n sensul ce poate acea un efect, iar nu n acela ce n-ar
putea produce nici unul (art.978 Codul civil);
- Termenii susceptibili de doua ntelesuri se interpreteaza n
ntelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.979 Codul
civil).
- Dispozitiile ndoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului
unde s-a ncheiat contractul (art.980 Codul civil);
- Clauzele obisnuite ntr-un contract se subnteleg, desi nu sunt
exprese ntr-nsul (art.981 Codul civil);
- Toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele,
dndu-se fiecarei ntelesul ce rezulta din actul ntreg (art. 982 Codul
civil);
- Cnd este ndoiala, conventia se interpreteaza n favoarea celui
care se obliga (art.983 Codul civil);
- Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres ntr-nsele,
dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa
natura sa.
Principiile efectelor actului juruidic civil si exceptiile lor
Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil
care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte.
Exceptiile de la principii sunt acele situatii, n care regulile
mentionate nu se aplica.
Principiile efectelor actului juridic civil sunt trei:
- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);
- principiul irevocabilitatii;
- principiul relativitatii, (res inter alios, acta, als neque nocere,
neque prodesse potest).
Principiul fortei obligatorii

Se defineste acest principiu pornind de la art.969 alin.1 Codul civil

- Conventiile legal facute au putere de lege ntre partile contractante.
Definitie. Este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit
careia actul juridic civil legal ncheiat se impune autorilor sau autorului
actului ntocmit ca legea, sau contractul este legea partilor.
Cazuri de restrngere a fortei obligatorii
Exceptii
- ncetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei,
insolvabilitatii si falimentului mandatului ori mandatarului, dupa caz
(art.1552 pct.3 Codul civil);
- ncetarea contractului de locatiune cnd lucrul a pierit n total
sau s-a facut netrebnic spre obisnuita ntrebuintare (art.1439 alin.1
Codul civil);
- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul
legii, peste termenul stipulat de parti; ex. cazul prelungirii contractelor
de nchiriere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994.
- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita
suspendarii temporare a executarii lui (ex.un caz de forta majora, cnd
intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;
- revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului
contractual n schimbarea mprejurarilor avute n vedere de parti, la data
ncheierii actului juridic - ex. teoria impreviziunii (rebus, sic non
stantibus) a mprejurarilor care nu mai stau asa.
Ca aplicatie legislativa a teoriei impreviziunii citam prevederile
imperative ale art.43 alin.3 din L.8/1996 privind dreptul de autor si
drepturile conexe n cazul unei disproportii evidente ntre renumeratia
autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor
patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente
revizuirea contractului sau urmarirea convenabila a renumeratiei.
Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Acest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil

Conventiile nu pot fi revocate prin vointa unei din parti ci prin
consimtamntu mutual (prin acordul partilor).
Principiul irevocabilitatii poate fi detinut ca regula de drept potrivit
careia:
- actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din
parti,
- iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de
vointa, n sens contrar, din partea autorului actului.
Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei
obligatorii a actului juridic civil.
Exceptii de la principiu
Distingem doua categorii de exceptii:
- exceptia n categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);
- exceptia n categoria actelor unilaterale.
Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se ncadreaza n
formula art.969 al.2 Codul civil Ele se pot revoca....din cauze autorizate
de lege.
De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamntul
mutual al partilor nu constitu exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci
reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile.
Exceptiile de la irevocabilitate n categoria actelor bilaterale
- art.937 Codul civil. Orice donatie ntre soti n timpul
maritagiului este revocabila (alin.1);
- art.1436 Codul civil. Daca contractul de locatiune a fost fara
termen, concediul (adica denuntarea, trebuie sa se dea de la o parte la
alta, observndu-se termenele defipte de obiceiul locului (alin.2);
- art.1523 Codul civil. Societatea nceteaza : prin vointa expresa
de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea;
- art.1616 Codul civil.Dreptul trebuie sa se restituie deponentului
ndata ce s-a reclamat, chiar cnd s-a fi stipulat prin contract un anume
termen pentru restituirea lui;
- art.1552 pct.1 i 2 Codul civil, Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatului;

2. prin renuntarea mandatarului la mandat.

- denuntarea contractului de nchiriere a unei locuinte la cererea
chiriasului, cu conditia notificarii prealabile ntr-un termen de minimum
60 de zile (L.114/1996 art.24 lit.a si b, republicata);
- denuntarea unor contracte de catre judecatorul sindic (art.46
aln.1,3 si 5 din L 64/1995 privind reorganizarea si falimentul modif.
prin L.99/999);
- ncetarea contractului petrolier prin renuntarea titularului sau (art.
19 pct.b si art.21 din L 134/1995);
- denuntarea de comanda a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46
alin.2);
- ncetarea contractului de concesiune prin denunta unilaterala de
catre consesionar (art.35 lit.b L.219/1998).
Exceptii de la irevocabilitate n categoria actelor unilaterale
- testamentul este esentialmente revocabil art.922 Codul civil;
- retractarea (retragerea) renuntarii la mostenire (art.701 Codul
civil);
- oferta poate fi revocata, pna n momentul ajungerii ei la
destinatar (art.37 Codul civil);
- consimtamntul partilor sau, dupa caz, al parintelui exprimat la
adoptia copilului poate fi revocat n termen de 30 de zile de la data
ntocmirii nscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art.8
alin.2 din O.U.G.nr.25/1997).
Principiul obligativitatii si principiul irivocabilitatii dobndesc
anumite particularitati n cazul contractelor sinalagmatice, contracte ce
produc urmatoarele efecte specifice:
1. exceptia de neexecutare (exceptia non adimpleti contractus)
2. rezolutiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabila
3. riscul contractului.
Aceste efecte vor fi analizate n partea a II-a a dreptului civil, la
teoria obligatiilor.
3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter
alios acto, als neque nocere, neque prodesse potest.

Acest principiu este consacrat n art.973 Codul civil care prevede

Conventiile n-au efect dect ntre partile contractanti.
Acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului,
el neputnd sa profite ori sa dauneze actor persoane.
Iar traducerea din latina a principiului = un act ncheiat ntre
anumite persoane nici nu avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe
altcineva.
Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune,
precizarea notiunilor de:
- parti;
- avnzi cauza ;
- terti
deoarece n raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil
se plaseaza n una din aceste trei notiuni.
1.Parte = este persoana care ncheie actul, fie personal, fie prin
reprezentare, si n patrimoniul ori persoana careia se produc efectele
actului juridic ntruct a exprimat un interes personal n acel act.
Termenul parte desemneaza att una din partile unu act bilateral
sau multilateral ct si pe autorul actului unilateral.
Parte este persoana nu numai care ncheie direct si personal actul
juridic civil, ci parte este si persoana care l ncheie prin reprezentantul
sau.
2.Avnd cauza este persoana care, desi n-a participat la ncheierea
actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu
partile actului.
Exista 3 categorii de avnzi - cauza:
- succesorii universali si succesorii cu titlu universal;
- succesorii cu titlu particular;
- creditorii durografori.
- Este succesor universal persoana care dobndeste un patrimoniu,
adica o universalitate (universitas bonorum):
- mostenitorul legal unic;
- legatarul universal;

- persoana juridica ce dobndeste un patrimoniu prin efectul

comasarii (fuziune si absorbtie).
- este succesor cu titlu universal persoana ce dobndeste o
fractiune dintr-un patrimoniu
- mostenitorii legali;
- legatorii cu titlu universal;
- PJ ce dobndeste o parte din patrimoniul unei PJ divizata
(total sau partial)
Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura
categorie de avnzi-cauza deoarece ntre ei exista numai o deosebire
cantitativa, nu calitativa.
Din punct de vedere juridic, succesorii universali si cu titlu
universal sunt continuatori ai personalitatii autorului lor.
Calitatea lor de a fi avnzi- cauza consta n aceea ca actul juridic
ncheiat de autorul lor si produce efectele si fata de ei. Acesti succesorii
preiau n principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o parte a
lor (spunem n principiu pentru ca nu se transmit drepturile strns legate
de persoana autorului , care sunt drepturi incesibile).
- Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobndesc un
anumit drept, privit individual (ut singuli):
- cumparatorul;
- donatarul;
- legatarul cu titlu particular;
- PJ ce dobndeste activul net ca efect al dizolvarii altei PJ.
Calitatea sa de avnd cauza nu se aprecieaza n raport cu actul prin
care a dobndit un anumit drept (n acest caz avnd pozitia juridica de
parte), ci n raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi
drept sau bun, ncheiate cu alte persoane, respectndu-se si cerintele de
publicitate, daca legea le cere.
Ex. prevazut de art.1441 Codul civil; privindu-l pe cumparatorul
unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune anterior.
Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie
reala pentru creanta lor (gaj ori ipoteca). Acesti creditori au garantata
creanta doar cu un drept de gaj general, potrivit art.1718 Codul civil

care prevede oricine este obligat personal, este tinut de a ndeplini

ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si
viitoare.
Ei au calitate de avnzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei
suporta influenta actelor juridice patrimoniale ncheiate de debitori cu
alte persoane, prin care activul patrimonial deci gajul general, se
mareste sau se micsoreaza.
Totusi, calitatea de avnd cauza a creditorului nceteaza fata de
actele ncheiate de debitor n frauda intereselor sale.
Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul
chirografor poate intenta actiunea revocatorie sau pauliana (potrivit
art.975 Codul civil) sau actiunea n declararea simulatiei (art.1175
Codul civil).
3.Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei si fata de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au
participat.
Putem mentiona ca, ntre avnzi cauza si terti poate exista un
transfer, n sensul ca, aceeasi persoana poate fi avnd cauza n raport cu
un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert n raport cu alt
act juridic, ncheiat de acelasi autor.
Exceptii de la principiul relativitatii
Exceptiile de acest principiu sunt tocmai cazurile n care actul
juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane dect partile, prin
vointa partilor actului.
Exceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale,
desi nu exista o unanimitate de opinii cu privire la calificarea anumitor
situatii ca fiind exceptii reale sau aparente.
Exceptii aparente
1) Situatia avnzilor cauza
- succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai
autorilor lor, fiind, deci, asimilati partilor;
- succesorii cu titlu particular, iau locul (n masura aratata) partii
actului juridic;

-creditorii chirografori, pe de o parte, actul ncheiat de debitor nu

da nastere la drepturi si obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe
de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste lege, iar nu din
actul debitorului ncheiat cu tertul.
2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).
Aceasta consta n conventia prin care o parte - promitentul - se
obliga fata de cealalta parte - creditorul promisiunii - sa determine pe o a
treia persoana - tert - sa ratifice actul ncheiat n absenta sa.
Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria
fapta a promitentului, de a determina pe cineva sa adere la un act.
Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin
reprezentant, ratificnd actul care, pna la acel moment, I era
inopozabil; deci tertul devine parte n act prin vointa sa iar daca
tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe
creditor.
3. Simulatia
Simulatia este operatiunea n care ptrinr-un act aparent public,
ostensibil, dar mincinos, nereal se creaza o alta situatie dect cea
stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.
Simulatia mbraca trei forme:
a) actul fictiv (actul public e ncheiat numai de forma, fiind
contrazis de actul secret, numit si contranscris);
b) actul deghizat (n actul public se indica un anumit act - spre ex.
vnzare-cumparare, pe cnd n actul secret se arata adevaratul act dorit
de parti - spre ex. o donatie);
c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se
determina adevaratele parti, altele dect cele din actul public - ambele
ori macar una din ele)
Includem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece
dreptul tertului de a invoca actul public, ori acela de a opta ntre actul
public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor creatoare
de simulatie.
4. Reprezentarea

Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana,

numita reprezentant, ncheie un act juridic n numele si pe seama altei
persoane numita reprezentat, astfel nct efectele actului se produc direct
si nemijlocit n persoana reprezentatului.
Reprezentarea poate fi:
- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat
(dndu-se procura);
- legala - cea care izvoraste din lege, n sensul ca reprezentantul are
dreptul de a reprezenta de la lege.
Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:
1) n cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra n
notiunea de parte a actului juridic;
2) n cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de
lege, nu prin actul altcuiva, fara voia reprezentantului.
5. Actiunile directe
Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit n unele
cazuri creditorului, printr-o dispozitie expresa a legii, de a pretinde
executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi
creditorul n-a fost parte la contractul ncheiat ntre debitorul sau si
debitorul acestuia.
Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:
- n art.1488 Codul civil - n cazul contractului de antepriza de
cladiri, lucratorii angajati de antreprenor (care sunt terti fara de contract
de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei
(client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator)
pentru plata sumelor ce li se cuvin, dar numai n masura n care clientul
s-ar gasi dator catre antreprenor, n momentul intentarii actiunii;
- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de
mandat, mandatarul si-a substituit, pe baza unui contract separat, o alta
persoana, mandantul (n primul contract) are dreptul de a actiona n
instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a
produs substituirea.

Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului l constitue

legea, iar nu actul individual, ncheiat de alte persoane dect titularul
dreptului subiectiv de a exercita actiunea directa.
Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul
relativitatii (contractul n favoarea unei terte persoane).
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte stipulantul - convine cu cealalta parte - promitentul - ca acesta din urma
sa efectueze o prestatie n favoarea unei a treia persoane - tertul
beneficiar, care nu participa la ncheierea actului, nici direct, nici prin
reprezentare.
Dreptul tertului se naste direct sI n puterea conventiei dintre
stipulant si promitent. Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut
depinde de vointa tertului beneficiar.
O aplicatie a acestui contract o gasim n Codul civil prin
reglementarea rentei viagere (art.1642) si a donatiei cu sarcini (art.828 sI
830).
Cap.IV
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
Legislatia noastra nu cuprinde o definitie a nulitatii literatura de
specialitate a formulat mai multe definitii din care amintim:
Nulitatea este acea sanctiune de drept civil, care lipseste actul
juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru ncheierea sa
valabila
Nulitatea intervine n cazul n care nu se respecta conditiile de
validitate ale actului juridic civil.
Functiile nulitatii:
- functia preventiva, consta n efectul inhibitoriu pe care-l exercita
asupra subiectelor de drept civil, tentate sa ncheie actul juridic civil cu
nerespectarea conditiilor sale de validitate;
- functia sanctionatorie - aceasta presupune tocmai nlaturarea
efectelor contrare legii;
- functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii - apare ca
un mijloc de asigurare a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri.
Delimitarea nulitatii

Pentru o mai buna ntelegere a nulitatii este necesar sa o delimitam

de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil cum ar fi:
rezolutiunea, rezilierea, conducitatea, revocarea, inopozabilitatea.
a) Nulitate - rezolutiune
Delimitarea presupune cunoasterea conceptelor n cauza,
semnalnd asemanarile si deosebirile de regim juridic dintre ele.
Nulitatea reprezinta lipsirea de efecte a unui act juridic ncheiat cu
nerespectarea normelor privind conditiile de validitate.
Rezolutiunea consta n desfiintarea unui contract sinalogmatic, cu
executare uno ictu, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre
una din parti.
Asemanari
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil;
- ambele produc efect retroactiv (ex.tunc);
- ambele sunt (n principiu) judiciare, deoarece presupun o hotarre
a organului de jurisdictie competent.
Deosebiri
- daca nulitatea presupune un act nevalabil;
- daca rezolutiunea presupune un act valabil ncheiat;
- daca nulitatea se aplica oricarui act juridic civil;
- rezolutiunea priveste doar contrctele sinalogmatice cu executare
uno-ictu;
- daca la nulitate cauzele sunt contemporane momentului ncheierii
actului;
- la rezolutie cauza - neexecutarea culpabila de catre una dintre
parti - este ulterioara momentului ncheierii;
- prescriptia extinctiva este supusa reguli diferite, n ce priveste
nceputul ei.
b) Nulitate-reziliere
Rezilierea este ncetarea - desfacerea - unui contract sinologmatic,
cu executare succesiva, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de

catre una din parti. Intre nulitate si reziliere exista, n esenta aceleasi
asemanari su deosebiri ca su n cazul nulitate-rezolutiune, cu mentiunea
ca efectele, de data asta, nu sunt retroactive, ci numai pentru viitor ex.nunc.
c) Nulitate-caducitate
Caducitatea este o cauza de ineficacitate constnd n faptul ca
lipseste actul juridic civil de orice efecte datorita intervenirii unor cauze
ulterioare ncheierii sale sI independent de vointa autorului actului.
Ex. - neacceptarea ofertei de catre destinatarul su determina
conducitatea ofertei.
Asemanari
- ambele sunt cazuri de ineficacitate.
Deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- canducitatea presupune un act valabil;
- nulitatea retroactiveaza (ex.tunc);
- canducitatea produce efecte nuami pentru viitor (ex.nunc)
deoarece pentru trecut nu s-au produs nici un fel de efecte ale actului;
- nulitatea presupune cauze contemporane ncheierii actului;
- canducitatea presupune o cauza ulterioara ncheierii si straina de
vointa autorului actului.
d) Nulitate-revocare
Revocarea desemneaza acea sanctiune de drept civil care consta n
nlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii
gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcinii.
Asemanari
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil
deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- revocarea presupune un act valabil ncheiat;

- nulitatea presupune cauze contemporane momentului ncheierii

actului;
- revocarea presupune cauze ulterioare ncheierii actului
- nulitatea este aplicabila oricarui act juridic civil;
- revocarea se aplica, n principiu, actelor cu titlu gratuit
(liberalitati);
- su prescriptia extinctiva a actiunilor (sunt reguli diferite).
Nulitate-inopozabilitate
Inopozabilitatea este sanctiunea aplicabila n cazul nesocotirii unor
cerinte de publicitate fata de terti sau a lipsei ori depasirii puterii de a
reprezenta.
Deosebirile
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- inopozabilitatea presupune un act valabil ncheiat;
- pentru nulitate - efectele privesc att partile ct si tertii;
- pentru inopozabilitate - efectele actului se produc fata de parti,
dar nu se produc fata de terti;
- cauzele care determina nulitatea sunt contemporane ncheierii
actului;
- cauzele ce determina inopozabilitatea constau n nendeplinirea
unor formalitati ulterioare ncheierii lui (ca regula);
- nulitatea relativa poate fi confirmata;
- inopozabilitatea poate fi nlaturata prin ratificare (termenii nu
sunt sinonimi.