Dimensiunile fundamentale ale procesului de comunicare

Limbajul este considerat cel mai complex sistem de semne cunoscut. Sistem semiotic.
Omul este acela care nelege i produce semne specifice, dotate cu semnificaie- astfel el este
fiina superioar care reflecteaz (gndete, are raiune) i produce (proiecteaz)semne.
Limbajul uman este posibil de realizat doar ntre indivizi, n societate.
Astfel el implic 3 dimensiuni fundamentale:
1. o dimensiune ontologic
2. o dimensiune gnoseologic
3. o dimensiune social

Ontologic
Raport dintre om ca individ/ realitate, realizat prin limbaj
Fiina uman reflect realitatea prin intermediul limbajului. Astfel apare necesitatea
structurrii semnelor lingvistice n limbi i structurarea ierarhic a semnelor lingvistice.
Raportul realitate/ limbaj a fost observat de filosofie:
1. Grecii cnd distingeau semne denominative / semne predicative (nomen i verbum)
2. Aristotel: cuvinte categorematice/ cuvinte sincategorematice. Prin termenii de astzi:
semne cu caracter substanial (nume, verb)/ semne pur operaionale (prepoziii,
conjuncii). Exist semne care denumesc substane, caliti, aciuni (om, alb, a merge)
i semne care stabilesc relaii (cu, din, n, i, dac)
3. Semne lingvistice reale/ semne lingvistice virtuale >semnul lingvistic este
arbitrar(Saussure)

Gnoseologic
Limb/ gndire n procesul de comunicare. Nu exist o identitate absolut ntre categoriile
logice de concept, judecat sau raionament i categoriile lingvistice de semnificaie,
propoziie sau fraz, dar despre un paralelism putem vorbi. Operaiile logice ale gndirii
nacesit o exteriorizare prin formulrile dintr-o limb.

Social
Limbajul- comunicare lingvistic
Comun- prin definiie comunicarea implic cel puin 2 indivizi, adic un cadru social.
Comunicarea a aprut n societate.
Limbajul se concretizeaz prin limb(context social, determinat istoric)
Schimbrile lingvistice snt influenate de factorii sociali.
Eugen Coeriu despre influena factorului social asupra limbii:
1. Diferene diatopice (modul n care este utilizat limba comun n spaii geografice
diferite: dialecte, subdialecte, graiuri).
2. Diferenieri diastratice (modul diferit de ntrebuinare a limbii comune de ctre
membrii unor pturi sociale diferite: limb literar, limb colocvial).
3. Diferenieri diafazice (modaliti diferite de structurare a enunurilor limbajului
poetic, vorbirea acedemic, Saussure- nivelul langue/ nivelul parole).