Lucru individual la tema :

Memoria process
cognitiv-logic

Cuprins :
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

CE ESTE MEMORIA? ;
PROCESELE MEMORIEI;
EVALUAREA FUNCIONRII I EFICIENEI MEMORIEI;
MODALITI I FORME DE MANIFESTARE A MEMORIEI;
BAZA FIZIOLOGIC A MEMORIEI;
ROLUL MEMORIEI N VIAA PSIHIC;
FORMAREA PRICEPERILOR I DEPRINDERILOR(dup A.
Cosmovici);
8. CONDIIILE MEMORRII EFICIENTE;
9. CONCLUZII;

Omul are posibilitatea sa ntipareasc impresiile produse de obiectele i fenomenele

care acioneaz asupra analizatorilor, iar procesul psihic care asigurpastrarea
experienei lui anterioare, este memoria.
1.CE ESTE MEMORIA?

Memoria este procesul cognitiv-logic care reflect lumea i relaiile

omului cu lumea prin ntiprirea, pstrarea i reactualizarea (prin
recunoatere i reproducere) a experienei anterioare.
Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea
si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, a ideilor, starilor afective
sau miscarilor din trecut.
Memoria nu fiineaz n forma unei structuri statice, ci se organizeaz i funcioneaz ca
sistem dinamic, care se elaboreaz treptat n cursul evoluiei istorice i ontogenetice, pe
msura mbogirii repertoriului experienei. nfuncionareasa, informaiile se mbini se
coreleaznpermanen, ntr-o manierselectiv, impus de sarcinileisolicitrileexterne.
Procesele memoriei se desfasoaraatat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in
legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorialintuitiva, la altii cea verbal-abstracta.
Memoria este indispensabil supravieuirii fiinei umane, fiind implicat n toate
activitile acesteia:
* cunoatere,
* nvare,
* nelegere,
* rezolvare de probleme,
* imaginatie si creaie.
Prinfunctionareasimecanismele sale,
memoriaasiguradezvoltareaindividuluiprinacumularea,
coerenaicontinuitateavieiipsihiceaacestuiapeaxatimpului, realizandlegaturadintretrecut,
prezentiviitor, princonturareaidentitiiacestuia. Specific umane sunt contiina unui
eveniment trecut i localizarea exact a acestuia n timp i spaiu. n reconstituirea anumitor
momente ne ajut foarte mult reperele sociale, aa cum a subliniat M. Halbwachs
(Lescadressociaux de la memoire): calendarul, evenimentele sociale, (srbtorile),
evenimentele familiale (naterea, nunta, decesul cuiva) i chiar fenomenele naturale
neobinuite (inundaii, cutremure etc).
Reproducnd cunotine sau amintiri, ele nu ne apar exact la fel aa cum erau n
momentul fixrii. Conservarea n incontient produce o serie de modificri pe care le-am
menionat cnd am studiat imaginile. n momentul reproducerii, ele sunt influenate i de

tendinele, interesele noastre, care opereaz o selecie. De aceea, n justiie se examineaz cu

mult grij mrturiile, punnd s se confrunte diferii martori.

2.PROCESELE MEMORIEI SNT:

1.
memorarea,
2.
pstrarea sau conservarea,
3.
reactualizarea,
4.
uitarea
Memorarea sau engramarea este primul proces al memoriei, cel in decursul cruia are loc
intiparirea, fixarea experientelor noastre.
Pastrarea (conservarea) ca proces, presupune reinerea (inteligent i activ) pentru o anumit
perioad de timp, a informaiilor memorate.
Funcionalitatea i eficiena acestor procese sunt influenate pozitiv de urmtorii factori:

gradul de noutate al materialului,

pregnanaiintensitateadiferitelorelemente, obiecte etc. dintr-un context

(fond);

(mijlocsauscop).

intensitateatririloremoionaleacompaniatoare;
loculelementelormaterialului - stimulnstructuraactivitiisubiectului

Reactualizarea const n revehicularea informaiei stocate, n vederea valorificrii ei. Acest

proces se realizeaz prin:

recunoatere (produs n prezena obiectului) i

reproducere (produs n absena obiectului).

Reactualizarea spontan se poate produce att n stare de somn, n forma

viselor, ct i n stare de veghe (relaxat), n forma unor avalane de amintiri, a unor imagini
i idei. Este extrem de dificil s ne opunem i s stvilim invadarea scenei interne a
contiinei de amintiri, imagini i idei care nesc din rezervorul memoriei (A. Cosmovici).
Reactualizareadeliberat estedeclanaticontrolatvoluntar, fie
ncadruluneisarcinispeciale de testare a memoriei, fie ncadruluneiactivitispecifice - de
nvare, de munc, de creaie etc. - n a creirealizareesteimplicatexperienaanterioar. Ea se
desfoar, aadar, nconcordan cu unanumitscopintr-oanumitordine.
Dupfuncionalitateaelementelorsolicitate, reactualizarea se realizeazndou
forme: recunoaterea i reproducerea.
Recunoaterea se realizeaznlegtur cu aceleconinuturiiexperienealcrorprag este prearidicatpentru a se puteadesprindei manifesta independentprin ele
nsele. Subiectulsingur nu poateslerelateze, simindnevoiaunuisprijinsausuportextern. O parte
important din fondul experienei anterioare funcioneaz la nivel de recunoatere. Astfel, ea

continu s-i pstreze o valoare adaptativ, comportamentul nsituaii ,,recunoscute"

desfurndu-se la un nivel de eficien mai nalt dect n situaii absolut noi.
Reproducerea este o form calitativ superioar a reactualizrii, constnd n
derularea contient a coninuturilor informaionale i a actelor motorii achiziionate anterior.
Trinicia pstrrii achiziii lor anterioare este suficient de puternic pentru a se menine la un
prag de funcionalitate sczut, devenind astfel accesibile apelului sau semnalului de
reactualizare. Reproducerea se evalueaz pe baza indicatorilor
de promptitudine,completitudine, fidelitate i exactitate.

Uitarea estefenomenul natural itotodatnecesar (ntr-o anumitmsur),

ceconstneliminarea din memorie la un moment dat, a
unorinformaiideveniteneimportante. Uitarea se poate produce prinabsenareactualizrii
(uitareaspontan). Uitarea este un fenomen opus memorieiiconstntergereasauscderea sub
pragul de actualizare a informaiilor, experienelor, amintirilor de un gen saualtul. Ea are att
o laturpozitiv, cti una negativ. Laturapozitivrezidnaceeacneajuts ne debarasm de
informaiii date nesemnificativei inutile, lsndloculliberpentruachiziionareaaltora mai
importante; laturanegativconstnblocareasaueliminareadinfluxulactual al contiinei a
unorinformaiii date importante inecesarepentrufinalizareaoptim a uneiactiviti.
Patologiamemoriei.Cortisolul (hormonulstresului)
poateprovoacaanumitecratereefemerenreliefulmnezic. Lapsusul sedefineste a fi
uitareaefemer, ntimpce amnezia este pierderea totala sau partiala a capacitatii de
memorizare a informatiei si de reamintire a informatiei nmagazinate.
O amneziepoate fi cauzata de o leziune a ariilorcerebrale legate de
functiilememoriei, de originevasculara, tumorala, traumatica (comotiecerebrala), infectioasa
(encefalita), degenerativa (boalalui Alzheimer), hemoragica (hemoragiesubarahnoidiana)
sauconsecintalipsei de vitamina B1, observatamai ales la alcoolici (sindromullui
Korsakov). Amneziamaipoate surveni si in cursul bolilor psihiatrice, caurmare a uneicrize de
epilepsiesau a unuioc.
Exist amnezii anterograde i amnezii retrograde. n cele anterograde, apare un
deficit de fixare: btrnii, care in minte multe detalii din trecut, nu mai tiu ce-au fcut acum
cteva minute, unde i-au pus ochelarii etc. Acestea sunt forme normale. n cazurile acute,
bolnavul nu tie dac adineauri a mncat sau nu, ori salut sora medical cu bun dimineaa"
de cte ori intr n salon, uitnd c a vzut-o de mai multe ori n acea zi.
Amneziile retrograde survin n urma unor accidente sau afeciuni ale creierului i
constau n uitarea trecutului, de obicei pentru o perioad scurt, de cteva zile. n cazurile
grave, uitarea poate fi foarte vast: bolnavul nu mai tie cine e, trebuie s reia totul de la
nceput. Exist i amnezii de recunoatere, cnd bolnavii nu recunosc obiectele i utilizarea
lor, n acest caz, fiind vorba despre agnozii".

In sfrsit, numarultulburarilor de memorie este legat de consumul de medicamente,

in particular de tranchilizante. Utilizate pentru o lunga durata, ele induc adesea o amnezie
anterograda, care se manifesta prin imposibilitatea de a fixa amintirile noi, sau prin tulburari
acute de memorie.Amnezia se poate instala subit sau treptat, iarpierdereamemorieipoate fi
temporarasaupermanenta. In plus, pierdereamemorieipoateprivievenimentelerecentesaucele
din trecutulindepartat, saupoate fi o combinatie de ambeletipuri.Desiprocesul de imbatranire
duce in mod normal la dificultatea de ainvatasi de a retineinformatiinoi, el nu
esteresponsabili de pierderileinsemnate de memoriedecatdacaesteinsotita de o boala.
Dei deseori e suprtoare, uitarea este indispensabil. n lipsa ei, percepiile s-ar
amesteca mereu cu imagini vii, i orientarea n prezent ar deveni foarte dificil
3.EVALUAREA FUNCIONRII I EFICIENEI MEMORIEI
se realizeaz dup urmtorii parametri:
a. Durata engramriimaterialuluiconsiderat (cu ct mai scurt, cu att mai bine).
b.Volumulmaterialuluireinutireprodusdup o singurpercepere (prezentare).
c.Triniciapstrriimaterialuluimemorat.
d.Fidelitatearecunoateriiireproducerii.
e. Completitudineareproducerii.
f.Capacitatea de cuprindere (diversitateamodal: cu ct mai ntins, cu att mai
bine).
Valorileacestor parametri depindatt de factoriisubiectivi (particularitile
individuale istrilesubiective de moment), cti de factoriobiectivi (volumulmaterialului,
modul lui de prezentare, gradul lui de organizare, sistematizare).
Acionndnmodadecvatasupraacestorfactori, memoria poate fi mbuntit.

4.MODALITI I FORME DE MANIFESTARE A MEMORIEI

Pentru delimitarea formelor de manifestare ale memoriei, au fost introduse patru
criterii si anume:
1. prezenta sau absenta intentiei si a controlului voluntar;
2. prezenta sau absenta desprinderii si intelegeriilegaturilor specifice dintre elementele si
secventele materialului;
3. aferentatia dominanta;
4. factorul timp;
1. Aplicarea primului criteriu permite identificarea a doua forme mari ale
memoriei: memoria involuntara sau neintentionata si memoria voluntara sau intentionata.
Memorarea involuntara sau neintentionata se realizeaza in mod obisnuit, in procesul
perceperii diferitelor obiecte, situatii, intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati.
Este aceea care, in toate cele trei faze engramare, pastrare, reactualizare se realizeazafara

existenta unui scop mnezic precis si fara controlul vointei, constient focalizat. Memoria
involuntara acopera un vast teritoriu al existentei noastre cotidiene si ne inzestreaza zilnic,
fara sa depunem vreun efort de concentrare a atentiei sau de vointa, cu informatii, impresii si
experiente ce ne pot fi mai tarziu de un real folos.
Memorarea voluntara sau intentionata este forma esentiala de organizare si
manifestare a capacitatii mnezice a omului, ea fiind strans conectata si integrata motivelor si
scopurilor activitatilor specifice, incepand cu activitatea de joc si terminand cu activitatea de
creatie. Structura continutuluiinformational si repertoriul operational-instrumental al oricarei
profesii sunt rodul memoriei voluntare.
Caracteristica ei principala rezida in prezenta si
formularea expresa a sarcinii si a scopului de fixare (memorare) si pastrare, in vederea
utilizarii ulterioare a acesteia, mai apropiata sau mai indepartata in timp. In cazul
memorariiintentionate,subiectul simte efortul mental, constientizeaza modul in care se
mobilizeaza expres pentru a percepe si a intelege cat mai clar fiecare "element" al
materialului, in vederea fixarii cat mai exacte, rapide si complete.
2.Aplicarea celui de al doilea criteriu duce la delimitarea a dou forme, a memoriei
mecanice si amemoriei logice.
Memoria mecanica se caracterizeaza prin fixarea, pstrarea si reproducerea unui
material in forma lui initial, fr vreo modificare semnificativ i fr realizarea a unei
nelegeri a continutului si legaturilor logice dintre diferitele secvente si elemente. Memoria
mecanica exprima intr-un fel memoria neracordata si neintegrata in structura operatorie a
gandirii.
Memoria logica se structureaza genetic, ulterior memoriei mecanice iar eficiena
sa depinde de dezvoltarea si de maturizarea intelectuala generala a individului. Contributia
cea mai mare la elaborarea schemelor si procedeelor sale mnemotehnice o are procesul
invatarii organizate, in scoala.
In continutul sau, accentul se pune pe aspectele esentiale, pe informatiile
definitorii i nu pe detalii. Materialul de memorat este supus unei analize si prelucrri
primare, se elaboreaz o orientare contient a subiectului la continut si la caracteristicile
acestuia, se identifica si se evidentiaza "elementele" nodale etc. Fixarea informatiilor se
realizeaza prin integrarea informatiilor recente cu cele deja existente (prin stabilirea
conexiunilor semantice dintre noul material si fondul experienteiachizitionate anterior). Ca
urmare a acestei activitati intelectuale pregatitoare, memoria logica devine mai productiv
dect cea mecanic.
3.Dup criteriul aferentaiei dominante, formele de memorie se delimiteaz dup
modalitatea de receptie pe care o implica preponderent. Se evidentiaz: memoria vizuala,
memoria auditiva, memoria kinestezica, memoria mixta. Atatcercetarile experimentale, cat si
observatiile cotidiene arata ca un individ retine mai usor si pastreaza mai bine un material
receptionat pe cale vizuala (tip vizual), altul memoreaza mai usor si pastreaza mai trainic un

material perceput pe cale auditiva (tip auditiv), un al treilea memoreaza si fixeaza mai eficient
schemele actelor motorii dexteritatea manuala, corporala ca in cazul gimnasticii si al
jocurilor sportive sau al miscarilor instrumentale implicate in diverse meserii (tip motor) si, n
fine, un al patrulea are nevoie sa foloseasca doua sau mai multe modalitati de receptie pentru
a face fata corespunzator sarcinilor mnezice: sa citeasca materialul cu voce tare (vazul +
auzul); sa citeasca si sa se plimbe prin camera (vazul + chinestezia); sa citeasca materialul cu
voce tare si sa se si plimbe sau sa efectueze automat diferite miscari (vaz + auz + chinestezie).
4.Formele temporale ale memoriei. Cercetarile realizate din perspectiva modelului
cibernetic (Tulving si Donaldson, 1972; Lindsay si Norman, 1972; M. Golu, 1975; Simon,
1980), luand in considerare timpul de procesare si integrare a informatiilor in diferite tipuri de
sisteme reale, au pus in evidenta existenta unor forme de memorie temporala, si
anume: memoria imediata sau senzoriala; memoria de scurta durata (MSD); memoria de
lunga durata (MLD).
Memoria senzorial (MS) se mai numete si imediat, este specific
fiecrui analizator si are o durat de 1,5 pn la 2 secunde. Memoria imediata (senzoriala)
exprima mentinerea "continuitatii" fluxului informational in cadrul sistemelor senzoriale, un
timp suficient de lung pentru integrarea lui finala intr-o imagine sau intr-un model
informational unitar, pe baza caruia devine posibila identificarea.
Memoria de scurt durat (MSD) este limitat n privina timpului, este
limitat n privina volumului de informaie, informaia este reinut aici un anumit interval
de timp iar apoi trece n memoria de lung durat pentru a face loc noilor informaii.
Memoria de lung durat (MLD) are un volum nelimitat de informaii,
constituie un stocaj permanent i are un coninut extrem de diversificat. Pstrarea
informaiilor n MLD poate fi realizat pe parcursul ctorva ore, zile, luni, ani sau pe durata
ntregii viei a individului (limita inferioara de pastrare in timp este egala cu limita superioara
a MSD (8- 10 minute), limita superioara putand fi egala cu durata vietii individului).
Date furnizate de cronobiologie, cu privire la memorie

MSD are performane mari dimineaa (ntre orele 8-13)

MLD are performane mari seara (ntre orele 17-21)

n somn, informaiile trec din MSD n MLD

n nvarea forat (n asalt), 65-70% dintre cunotine se uit dup 2 zile.

5.BAZA FIZIOLOGIC A MEMORIEI

Substratul material al memoriei nu este nc elucidat. Exist ipoteza existenei a dou
mecanisme distincte. n cazul memoriei de scurt durat, ea s-ar explica prin existena unor

circuite reverberante": lanuri de neuroni formnd cte un circuit nchis. Cnd o excitaie
provine din exterior, ea oscileaz mai multe secunde n acest cerc - fapt care ar explica
persistena impresiei. ntr-adevr, n formaia nervoas din creier numit hipocamp exist
numeroase asemenea circuite. Totodat, leziunile intervenind n aceast regiune provoac
evidente tulburri ale memoriei.
Al doilea mecanism trebuie s explice nregistrarea informaiilor pe timp ndelungat.
Demult, s-a presupus c datele senzoriale las o urm n structurile cerebrale, urm
denumit engram. Nu exist ns o demonstraie pe deplin convingtoare. Neurochirurgul
canadian Wilder Penfield, efectund o operaie pe creierul unei bolnave de epilepsie, ea i-a
reamintit cu lux de amnunte scene petrecute cu 20 de ani n urm, evenimente fr
importan (joaca biatului ei n curte, vocea lui amestecat cu strigtele copiilor, cu
zgomotul strzii) i care (atingndu-se poriuni n vecintate) se succedau ca ntr-un film
coerent. Cum asemenea evocri, repetate i la ali bolnavi, surveneau cnd operaia avea loc
n lobul temporal, Penfield a presupus c amintirile s-ar localiza n aceast poriune a
cortexului. Concluziile sale n-au fost acceptate. Mai nti, totdeauna era vorba de epileptici
care au o excitabilitate particular. Apoi, potrivit altor date, cea mai mare parte a neuronilor
are posibilitatea de a stoca informaii.
Jacobson spre exemplu, a experimentat folosind oareci care nva un labirint. Apoi
extrage din creierul acestora ARN i l injecteaz n creierul altor oareci. Acetia nva
acelai labirint fcnd mai puine erori. Ali cercettori, repetnd aceast experien, n-au
obinut totui rezultate similare. Apoi s-a observat c progresele mai rapide ale oarecilor
injectai cu ARN s-ar putea explica nu prin structura acestei substane (modificate prin
nvare), ci pur i simplu datorit excitrii produse prin injectarea respectiv.
n ce fel ar avea loc engramarea n ARN? Hyden o explic n felul urmtor: excitnd
ARN-ul, el creeaz anumite proteine sensibile la tipul de impuls care a dus la formarea lor.
Ulterior, orice impuls foarte slab, apropiat ca structur de cel iniial, activeaz proteinele
respective, emind impulsuri ducnd la formarea imaginii. Desigur, o imagine ar implica o
coordonare de zeci de mii sau sute de mii de impulsuri. Este o ipotez care nu ntrunete
acceptul tuturor neurobiologilor.
J. Eccles, renumit specialist n fiziologia sistemului nervos, susine o alt ipotez. Un
neuron transmite o excitaie prin axonul su. Acesta, prin sinapse, intr n legtur fie cu
dendritele, fie cu corpul altei celule nervoase. Dup Eccles, o excitare repetat a neronului ar
duce la apariia unor noi puncte de contact (prin prelungiri ale axonului) cu celula
urmtoare, ceea ce ar facilita circulaia influxului nervos i ar explica posibilitile de
reamintire. Formarea noilor puncte de contact ar presupune ns o durat de 6 ore - fapt
confirmat de unele observaii.
Exist i alte ipoteze: unii scot n relief relaiile dintre neuroni i nevroglie
(numeroase celule care au un rol de suport neuronal). Dup cum am spus de la nceput,

chestiunea nu este soluionat. Ceea ce pare cert este c: a) nu exist zone speciale destinate
memoriei; b) posibilitile de engramare sunt practic nelimitate, date fiind miliardele de
neuroni ntre care exist un uria numr de conexiuni.

6. ROLUL MEMORIEI N VIAA PSIHIC

Memoria se vdete a fi un sistem hiper-complex, organizat n mai multe structuri
interdependente. MLD transform impresiile. Memoria nu mpiedic evoluia psihic, ci face
posibil dezvoltarea ei coerent n raport cu experiena acumulat. Datorit memoriei nvm
s mergem, s vorbim, s trim sentimente complexe, s ne imaginm viitorul, s lum
hotrri n cunotin de cauz. Existena memoriei face posibil constituirea structurilor
psihice superioare: inteligena i personalitatea. Ea constituie cea mai mare parte a
incontientului, care influeneaz activitatea noastr contient din fiece moment.
Un aspect, deseori discutat, este cel al raportului dintre memorie i gndire,
memorie i inteligen. El nu e deloc simplu, fiindc se cunosc debili mintal cu memorie
excepional, iar multe spirite superioare nu se disting prin caliti deosebite ale memoriei.
Raportul nu poate fi discutat dect dac pornim de la o anume definiie a inteligenei. De
exemplu, Jean Piaget o definete astfel: inteligena constituie o stare de echilibru spre care
tind toate adaptrile succesive de ordin senzorio-motor i cognitiv, ca i toate schimburile
asimilatoare i acomodatoare dintre organism i mediu".
O problem foarte important pentru pedagogi este de a determina n ce condiii
cunotinele acumulate, memorate pot favoriza imaginaia i gndirea, pot contribui la o
activitate eficient, creatoare a elevilor. Exist structuri mnezice rigide puin utile, altele se
dovedesc a fi plastice, uor de evocat i de aplicat. Aadar, o condiie a eficienei memoriei
este tocmai consolidarea unor sisteme mintale maleabile, valoroase pentru activitatea prin
care soluionm dificultile ce se ivesc. Cu referire la astfel de structuri, St. Ehrlich prezint
memoria ca un sistem funcional general care comand ansamblul activitilor perceptive,
motorii i intelectuale ale subiectului". Cultivarea memoriei rmne o preocupare important
a educaiei, de ea depinde dezvoltarea gndirii i imaginaiei. Nu e vorba de memoria
inferioar, mecanic, ci de asimilarea inteligent, sistematic.

7.FORMAREA PRICEPERILOR I DEPRINDERILOR(dup A.

Cosmovici);
Evoluia actului de memorare este uor de observat n cazul formrii unor
deprinderi motorii, spre exemplu, n cazul nsuirii unei deprinderi familiare tuturor: scrisul.

Exersarea duce la momentul automatizrii. Automatizarea const n aceea c scrisul nu mai

solicit o atenie concentrat asupra micrilor implicate de fiecare liter, ci doar o urmrire a
scrisului n ansamblu su: centrii senzoriali kinestezici, nregistrnd efectuarea unei micri,
sunt legai direct de centrii motori ai micrii urmtoare, pe care o declaneaz astfel imediat.
Atenia ne este solicitat numai dac intervin perturbri n mersul general al scrisului (dac,
de pild, stiloul se defecteaz i deformeaz scrisul). Aceast etap este nsoit de progrese
importante: se scrie repede i cu uurin, controlul vizual al micrilor este nlocuit cu cel
kinestezic (pianitii, violonitii pot cnta cu ochii nchii), apare o anticipare n activitate
(lectura expresiv presupune ca ochii s depeasc rostirea cu cca o secund) i permite
efectuarea mai multor aciuni simultane (pilotul de avion urmrete linia orizontului, dar i
zeci de cadrane la bord, manevreaz avionul i cu minile i cu picioarele, ascult informaiile
din cti i comunic cu personalul).
n cazul unei ndelungi activiti se ajunge la faza de perfecionare. Acum scrisul
se poate executa la fel de bine prin diferite mijloace : se poate scrie pe tabl, ca i pe caiet;
putem scrie mai repede, mai mare sau mai mrunt. Acum atenia noastr - contiina - este aa
de mult eliberat, nct putem realiza concomitent i un alt act complex: scrisul nceteaz de a
ne mai preocupa n sine i l folosim ca mijloc de consolidare a cunotinelor desprinse din
textul pe care-1 nvm. Din scop n sine, el a devenit un mijloc auxiliar.
Evoluia nsuirii unei priceperi sau deprinderi a fost studiat i cantitativ. De
exemplu, n cazul n care e vorba de nvarea dactilografiei. La nceput, elevul bate ncet - s
zicem 30 de cuvinte pe minut; fcnd exerciii, el progreseaz. Mai nti, progresul este lent,
urmeaz o perioad de eficien sporit, apoi ns se instaureaz o stagnare, un platou" al
curbei de nvare.
8.CONDIIILE MEMORRII EFICIENTE
a) n primul rnd, sunt importante motivaia subiectului, scopul memoriei, ce sens
are nvarea pentru el? Dac un elev nva numai pentru not, numai pentru obinerea unei
diplome, cunotinele sale vor avea puin trinicie. Dac ns el e preocupat de obinerea unei
competene profesionale, cel puin materiile avnd o relaie cu ea se vor sedimenta temeinic
Cea mai solid instruire se obine atunci cnd elevul/studentul i d seama c bunurile
culturale, lrgind orizontul, nlesnesc comunicarea cu ceilali i asigur posibiliti de
satisfacie i adaptare mult sporite fa de cei ce nu privesc viaa dect prin prisma unor
avantaje materiale care, singure, nu asigur un echilibru sufletesc. Pedagogia se preocup
foarte mult de cultivarea intereselor pentru cultur, contient fiind de importana lor. Cu ani
n urm, n didactic, era prezentat ca principiu didactic i principiul interesului" subliniind
tocmai nsemntatea acestui aspect pentru trinicia nvrii.
b) Un alt aspect l constituie necesitatea cunoaterii efectelor, a rezultatelor
nvrii pe parcurs, ele fiind de natur s ghideze eforturile ulterioare. Foarte greit

procedeaz acei profesori care, uneori, pun o not foarte proast unui copil, fr ca acesta s
neleag din ce cauz. Totdeauna el trebuie s tie ce lacune are sau ce erori a comis, pentru a
le ndrepta, altfel nvarea nu e eficient i dezorienteaz, dezamgind chiar pe un colar bine
intenionat.
c) O condiie bine cunoscut este nelegerea materialului de nvat, prelucrarea sa
logic, recurgndu-se la memoria semantic. Memorarea logic este superioar celei
mecanice, mai nti prin uurina nvrii. nelegerea influeneaz nu doar uurina fixrii, ci
i trinicia conservrii. Prelucrarea logic, deplina nelegere i sistematizare a unui text sunt
eseniale pentru o nvare facil i durabil.
Cateva condiii ale invrii eficiente sunt:

Vorbirea (citirea cu voce tare) i scrierea

- activiti productive

Citirea i ascultarea - activiti receptive

Prin canalul optic se primesc de 6 ori mai multe informaii dect prin canalul
auditiv

70%

Cuvintele auzite se rein n proporie de 20%

Cuvintele scrise se rein n proporie de 30%
Cuvintele vzute, scrise i auzite concomitent se rein n proporie de 50%
Cuvintele vzute, scrise, auzite i pronunate concomitent se rein n proporie de

Efectul listei const n faptul c, dintr-un material pe care trebuie sa-l invatam (o
lista de memorat), cel mai bine se retine inceputul si apoi sfarsitul (in mai mica masura) si
cel mai putin sau aproape deloc, mijlocul seriei. Explicatia consta aparitia unei stari de
inhibitie accentuata ce se concentreaza in zona segmentului de mijloc al seriei de informatii,
daca aceasta cuprinde minimum 30 de unitati. Faptul ca cineva este caracterizat ca avand o
memorie buna sau slaba depinde in primul rand, de volumul si calitatea pastrarii si de
functionalitatea celor stocate anterior.
Interaciunea dintre noiunile memorate poate avea o influen pozitiv, i
atunci vorbim de transfer, dar poate avea un efect negativ numitinterferen (sau inhibiie).
Transferul se produce cnd unele cunotine sau priceperi favorizeaz nvarea
altora. Dac cineva e pe deplin stpn pe conducerea automobilului, va nva s manevreze
comenzile unui avion mai uor dect o persoan care n-a pus n viaa ei mna pe un volan.
Interferena poate fi de dou feluri:
1) proactiv, cnd cunotinele sau priceperile vechi stnjenesc asimilarea altora
noi.
2) retroactiv, cnd impresiile noi inhib i ne fac s evitm altele anterioare.
Ambele fenomene, att transferul ct i interferenele, se manifest puternic, dac
cele dou categorii de cunotine sau priceperi sunt asemntoare. Dac ele difer net,
fenomenele amintite nu se manifest deloc ori foarte slab. Dac materia nvat n-a fost bine

neleas, nici bine memorat, ea exercit o influen negativ, producnd o inhibiie

proactiv. Aceasta e favorizat i cnd de la studiul ei se trece imediat, fr pauz, la nvarea
alteia asemntoare. Dimpotriv, cunotinele clasificate i asimilate temeinic exercit un
transfer asupra altora similare, mai ales dac se i face o pauz destul de mare ntre cele dou
faze ale studiului.
n felul acesta ne explicm de ce elevii care nva n mod serios, contiincios nc
de la nceputul colaritii, se descurc din ce n ce mai uor, pe msur ce parcurg anii de
liceu, pe cnd cei care memoreaz superficial ntmpin din ce n ce mai multe dificulti.
Reinem importana studiului temeinic. De asemenea, rezult din nou eficiena pauzelor, cnd
abordm discipline diferite. Orarele colare ar trebui s aib n vedere i principiul varietii n
succesiunea obiectelor de nvmnt. Dup matematic e bine venit o or de desen sau
gimnastic, dar e nepotrivit programarea unei ore de fizic, disciplin cu care, uneori, pot
interveni interferene.

9.CONCLUZII
Fr memorie, omul ar tri intr-un continuum prezent, numai sub influenta datelor
nemijlocite de reflectare, comportamentul sau fiind haotic, spontan, fara stabilitate si
finalitate, fara durabilitate in timp. Toateobiectele care aractionaasupra lui i s-arpareaabsolut
noi, necunoscute, el nu araveaposibilitatea de a utilizarezultatelecunoasterii,
dimpotrivaaceastaartrebuiluata, de fiecare data de la inceput, gandurile si actiunile lui narputea fi legate unele de altele, n-arputeaintelege si invata, nu arputearezolvaprobleme.
Gandirea si memoria sunt implicate in marilecomportamentealevietiiomului: cunoasteresi
invatare, intelegere si rezolvare de probleme, inteligenta si creativitate si contribuie la
functionalitatea optima a acestora.