Aceste drepturi sunt reglementate de catre Constitutie in acelasi articol si anume

art. 22.
Dreptul la viata este cel mai natural drept al omului. El s-a impus de timpuriu, in sistemul
juridic, fiind consacrat inca din primele declaratii de drepturi si desigur prin constitutii. Este un
drept cetatenesc cu care incepe inventarul drepturilor omului in cele mai importante acte
internationale in acest domeniu. Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor omului stabileste in
art 3 ca "Orice om are dreptul la viata, libertate si la inviolatilitatea persoanei". Conventia
europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale consacra in art. 2 ca
"Dreptul oricarei persoane la viata este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicata in mod
intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de catre un tribunal in cazul in
care infractiunea este sanctionata de lege cu aceasta pedeapsa", iar Pactul privitor la drepturile
civile si politice stabileste in art. 6 pct. 1ca "Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest
drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitar".
Intr-o acceptiune restransa larga viata persoanei numai in sensul ei fizic, iar intr-o acceptiune
larga viata persoanei este privita ca un univers de fenomene, fapte, cerinte, si dorinte ce se
adauga, permit si imbogatesc existenta fizica, in aceasta acceptiune larga, dreptul la viata este
asigurat prin intreg sistemul constitutional. Art. 22 din constitutie se refera la acceptiunea
restransa a dreptului la viata, aceasta solutie fiind mai eficienta din punct de vedere juridic. Art.
22 alineatul (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca fiind contrara drepturilor naturale ale omului.
Pedeapsa cu moartea este nu numai o incalcare a drepturilor naturale ale omului, dar este prin
natura sa o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreapta si niciodata eficienta. Mai mult, ea produce
efecte ireparabile, istoria dovedind ca de foarte multe ori a fost efectul unor grave erori judiciare
si ca nu totdeauna a pedepsit ceea ce trebuie asfel pedepsit. Interdictia prevazuta de art 22 al. (3)
este absoluta, nici exceptie nefiind posibila.
Dreptul la integritatea fizica este clar definit prin chiar formularea constitutionala.
Stransa sa legatura cu dreptul la viata a determinat reglementarea in acelasi articol. Respectul
integritatii fizice este garantat chiar prin Constititutie, rezultand astfel obligatia autoritatilor
publice de a o asigura. Orice atingere adusa interegritatii fizice a persoanei va trebui sanctionata
de catre lege, iar daca ea se impune, totusi, din considerente de ordin social, ea se poate face
numai prin lege, in conditiile articolului 53 din Constitutie (de exemplu vaccinarea pentru
combaterea unei epidemii, recoltarea de sange pentru dovedirea intoxicatiei alcoolice, efectuarea
unui operatii chirurgicale cu acordul pacitentului etc.)
Dreptul la integritate psihica este ocrotit si considerat de valoare constitutionala, omul
fiind conceput - sub aspect juridic - ca un complex de elemente in care fizicul si psihicul nu pot fi
despartite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integritati este contrare drepturilor umane.
Respectul vietii, integritatii fizice si a integritatii psihice implica in mod firesc interzicerea
torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradate, ceea ce face in mod expres
articolul 22 alineatul (2). Practicarea unor asemenea precedee si tratamente este o incalcare a

demnitatii si personalitati omului. Prevederile privind interzicerea torturi, a pedepselor sau

tramentatelor inumane ori degradante, se regasesc in Declaratia Unirversala a Drepturilor Omului
(art.5), in Pactul international relativ la drepturile civile si politice (art.7), si mai ales in Conventia
contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (ONU, 10
decembrie 1984). Aceasta Conventie defineste tortura ca un act prin care o durere sau suferinta
ascutite, fizice sau mentale, sunt produse intentionat unei persoane cu scopul de a obtine de la ea
sau de la o terta persona informatii sau marturisire, de a pedepsi un act pe care ea sau o terta
persoana l-a comis sau se

presupune de a o fi comis, de a intimida sau de a face presiune asupra sa sau de a intimida sau
face presiuni asupra unei terte personae, sau pentru oricare alt motiv fondat pe o forma de
discriminare indiferent care este, daca o asemenea durere sau asemenea suferenta sunt produse
de un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana avand o imputernicire oficiala sau la
instigarea sa sau cu consimtamantul sau expres sau tacit. Conventia cuprinde angajamentul
statelor de a lua masurile legislative, administrative, judiciare si orice alte masuri eficiente pentru
a impiedica comiterea de acte de tortura, aplicare de pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante, pe teritoriul ce se afla sub jurisdictia lor.
Drepturile prevazute in articolul 22 sunt ocrotite de Constitutie fata de toate subiectele de
drept, deci atat fata autoritatile publice cat si fata de ceilalti cetateni.