Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar a Banatului Regele Mihai I al

Romniei din Timioara

Facultatea Ingineria Produselor Agroalimentare

Vibrio Cholerae

Coordonator:

Student
An:

Cuprins
Caractere generale....................................................................................3
Caractere morfologice................................................................................................ 4
Caractere patogenice................................................................................................. 5
Patogenie, boala la om...............................................................................7
Tratament................................................................................................................... 7
Bibliografie................................................................................................................. 8

VIBRIO CHOLERAE
2

CARACTERE GENERALE

Habitat

Vibrionii sunt microorganisme acvatice, putand supravietui in

ape marine sau ape dulci si formeaza o microflora autohtona a a
pelor salcii, a lacurilor sarate, estuarelor si a apelor marine si
oceanice din vecinatatea tarmurilor situate in zonele temperate si
calde.
In apele dulci se pot gasi speciile non-halofile, ca V. cholerae, dar
prezenta lor este tranzitorie. In apele marine si din estuare,
speciile halofile care tolereaza concentratii crescute de
NaCl(clorura de sodiu) persista sub mai multe forme: forma libera,
forma epibiotica si forma dormanta.
Forma libera persista atat timp cat apa le ofera concentratii
optime de nutrienti necesari pentru crestere.
Forma epibiotica reprezinta o asociere stransa a vibrionilor cu
matricea chilitinoasa a zooplantonului,scoicilor sau a copepodelor.
Aceasta asociere este favorizata de producerea de catre vibirioni
a chitinazei care poate descompune si recicla substanta organica
plantonica.
Forma domanta este reprezentata de microvibrioni si celule
viabile dar ne cultivabile ce a fost demonstrata prin coloratii
3

imunoflorescente a probelor de mediu.

Caractere morfologice

Sunt bacterii cu forma de bastonase relativ scurte (1,5-3 / 0,5

m), incurbate sau drepte, alteori in forma de S, gram negative,
prezetand un flagel la unu dintre capete. Nu prezinta spori si nici
capsula.
Caractere de cultura
Vibrionii sunt bacterii aerobe. Cresc in medi cu ph alcalin care au
in componenta saruri biliare. Pe apa peptonata alcalina vibrionii
au o crestere rapida, in 6 ore fac un val fin in suprafata si tulbura
mediul.
Pe mediile solide dau colonii de tip S, umede. Pe mediul TCBS
descompun sucroza coloniile avand culoarea galbena. Pe geloza
sange variantele neholerigene produc in general colonii
hemolitice. Dintre tulpinele holerigene, biotopul El Tor produce
hemoliza beta.

Caractere biochimice si de metabolism

Vibrio cholerae este un germen aerob, oxzidazo-pozitiv si
catalazo-pozitiv. Descompune unele zaharuri
(glucoza,manoza,suctroza si galactoza) este indot pozitiv, nu
produce ureaza si H2S.

Structura antigenica
Vibrio cholerae poseda antigen flagerar H si un antigen somatic O.
Antigenul flagerar H este comun tuturor vibrionilor.
Pe baza antigenului somatic O vibrionii au fost incadrati in mai
multe serogrupe notate O1-O6 si O139. Dintre aceste patogene
(holerigene) sunt serogropele O1 si O139. Celalante serogrupuri
sunt neholerigene.
Serogrupul O1 prezinta 2 biotipuri: clasic si El Tor,diferentiate pe
baza unor propietati fiziologice si a sensibilitatii fata de
bacteriofagi. Tot serogrupui O1 prezinta 13 factori antigenici
notati cu litere mari de la A-M.

Caractere de patogenitate

Cel mai important caracter de patogenitate este reprezentat de

producerea toxina holerica. Aceasta este o enterotoxina de natura
proteica. Este alcatuita din 2 subunitati active A si 5 subunitati de
aderare D.
Subunitatile B se fixeaza de receptori specifici ai enterocitelor,
permitant subunitatilor A sa actioneze. Actiunea lor consta in
activarea adenilciclazei urmata de acumularea de AMPc in
enterocite. Activarea sistemului adenilciclaza/AMPc duce la
inhibarea absortiei intestinale de Sodiu si cresterea secretiei de
apa in lumenul intestinal. De asemenea creste eliminarea de
potasiu si bicarbonat de sodiu. Urmarea acestei actiuni este
aparitia unei diareei apoase cu pierdere masiva de electroliti.
Alti factori de patogenitate sunt mobilitatea si producerea de
chemotaxine care permit vibrionilor sa se indrepte direct catre
suprafata enterocitelor.

Patogenie. Boala la om

Vibrio cholera produce holera,o toxiinfectie alimentara

caracterizta clinic prin diaree apoasa urmata de dezhidratare
grava, colaps algid, alterarea profunda a starii generale, cu
evolutie grava si o mortalitate de 50-80% daca nu este tratata si
de 1-2% sub tratament. Boala poate evolua usor sau chiar
asimptomatic. Suportul material al transmiterii este apa si
alimentele contaminate(in special carnea vietuitoarelor acvatice),
transmiterea prin contact cu personae bolnave fiind mai rar
intalnita.
Bacteria patrunde pe cale orala si daca rezista aciditatii
gastricitati gastrice va coloniza intestinal subtire daca acesta
ofera un mediu alcanic favorabil. Bacteria produce adezie si o
enzima, mucinaza.
Adezinele permit aderare ei directa de glicocalic, iar mucinaza
degradeaza partial glicoproteina care formeaza glicocalixul.
Mobilitatea si producerea de chemotaxine permit vibrionilor sa se
indrepte direct catre suprafata mucoasei intestinale. Dupa
aderare, pentru a produce boala V.Cholerae trebuie sa se secrete
enteroxina.Aceasta toxina din activarea sistemului adenilciclaza
AMP-ciclic, se termina diaree apoasa cu pierdere de electroliti.
Elementul essential in patogenia holerei este pierderea
cantitatilor mari de apa (15-20l/zi) si de electroliti. Aceasta
determina hemoconcetratie, cresterea vascozitati sanguine de
dificultati in circulatie. Pierderile de potasiu duc la hipotonie
musculara accentuata, cu interesarea miocardului. In cazurile
grave apare si hiperbilirubinemia datorita hemolizei intravasculare produsa de
toxina. Toate aceste modificari stau la baza aparitiei insuficientei circulatorii periferice
insotita de o ligurie sau chiar de anurie si insuficienta renala.
Dupa o incubatie de 6 ore pana la 5 zile debutul este brusc cu diaree apoasa, cu
scaune frecvente si neinsotite de colici abdominale. Se descriu varsaturi, febra si
6

crampe musculare. In perioada de stare se disting 3 stadii:

1-stadiul diareic
2-stadiul de colaps algid
3-stadiul de reactie.
In stadiul diareic scauneel devin frecvente, apoasa cu continut lecaloid minim, cu
aspecte de lichid tulbure care contine granule albicioase, ca o zeama e orez.Cantitatea
de apa pierduta poate fii de 10-15l in 24h. Apar semnele de dezitratare acuta.

Al 2-lea stadiu de colaps algid apare ca urmare a

insuficientei circulatori si se manifesta prin hipotensiune,
puls imperceptibil, apatie, hipotermie si moarte prin soc
hipovolemic.
Stadiul de reacti apare cand boala evolueaza spre vindecare.Boala poate evolua sub
diferite forme:usoare, abortive, medii, grave sau fulminante.

Tratament
Cea mai importanta masura terapeutica o reprezinta compensarea rapida a pierderilor
hidroelectolitice prin rehidratare intravenoasa. Cand boala se amelioreaza si exista
toleranta gastrica se poate trece la rehidratarea orala.
Medicatia antimicrobiana se administreaza in cure scurte, iar antibioticul se alege in
functie de rezistenta la antibiotice a tulpinilor circulante in focarul endemic

Bibliografie

https://en.wikipedia.org/wiki/Vibrio_cholerae
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK8407/
http://www.who.int/water_sanitation_health/dwq/admicrob
6.pdf
http://www.cdc.gov/cholera/index.html