Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.
1.1.
Din punct de vedere structural aceste contracte pot avea o alcatuire monolitica, cum este
bunaoara vanzarea comerciala internationala, mandatul comercial international, depozitul
international etc. sau se pot infatisa sub forma unor constructii juridice mixte, precum contractul
de antrepriza prin care executantul isi asuma obligatia de a realiza lucrarea folosind materiale
procurate de el.
Cele doua grupe de contracte unitare se diferentiaza intre ele sub aspectul continutului
lor.
Astfel, contractele de tip monolit au un continut in care se regasesc numai elementele ce
tin de specificul unui anumit contract (depozitul regulat, transportul de marfuri sau de persoane
etc), contractele mixte continand elemente preluate din sfera altor contracte.
- contracte complexe
Sintagma contract complex desemneaza o structura juridica plurivalenta, subsumand o
pluralitate de contracte distincte reciproc interconditionate, care alcatuiesc impreuna un
ansamblu contractual coerent.
Liantul juridic care contine acest ansamblu si care da acestei structuri o individualitate
proprie, este vointa juridica a partenerilor contractuali proiectata spre realizarea unei finalitati
catre care tind toate contractele componente, fiindca este ratiunea de a fi a oricaruia dintre
contracte.
Este motivul pentru care in doctrina juridica s-a apreciat ca delimitarea dintre contractele
unitare si cele complexe nu trebuie conceputa ca o operatie mecanica, ci trebuie realizata prin
interpretare de la caz la caz, avandu-se in vedere intentia comuna a partilor.
d.
In functie de durata pentru care se incheie, contractele de comert international pot
fi clasificate in trei grupe, dupa cum urmeaza:
- contracte de scurta durata
Se numesc astfel contractele care se incheie pentru operatiuni ocazionale care se executa
dintr-o data, ori a caror executare nu depaseste un an.
Asemenea contracte nu sunt caracteristice pentru raporturile de comert international,
deoarece ele nu sunt de natura a conferi suficienta certitudine.
- contracte de medie durata
Fac parte din aceasta grupa contractele care se incheie pe o durata de pana la cinci ani
si care sunt frecvent intalnite in practica, deoarece sunt preferate datorita avantajelor pe care le
prezinta pentru ambii parteneri contractuali.
Durata medie pentru care se incheie contractul permite prognozarea corecta a evolutiei
preturilor si a conjuncturii existente pe piata, conferind partilor contractante suficiente elemente
pentru negocierea contractului in asa fel incat clauzele convenite sa asigure mentinerea
echilibrului contractual pe intreaga durata a contractului.
- contracte de durata lunga
Se includ in aceasta grupa contractele incheiate pe o durata mai mare de cinci ani, fiind
preferabile in cazul aprovizionarii cu materii prime si energie, domeniu in care durata acestora
este in mod obisnuit de 15-25 de ani.
Anumite contracte precum cele de cooperare pentru construirea si exploatarea in comun
cu partenerul strain de obiective economice noi, se incheie pe o durata de timp echivalenta cu
intreaga perioada necesara realizarii obiectivului respectiv.
Uzual, in cazul contractelor de lunga durata, se procedeaza la intocmirea unui contract
cadru, caruia i se da numai un continut generic ce serveste ca intelegere de baza care urmeaza sa
fie intregita si detaliata ulterior la termene prestabilite prin contracte complementare adecvate
stadiului atins la data perfectarii fiecaruia dintre ele.
CRITERII NESPECIFICE
a.
in raport cu efectele pe care le genereaza, contractele pot fi:
constitutive de drepturi
translative de drepturi
declarative de drepturi
Au caracter constitutiv de drepturi contractele prin care se creaza pe seama partilor sau
pe seama unui tert anumite drepturi subiective pana atunci inexistente in patrimoniul titularului
lor.
Continutul contractului se exprima prin clauze, dintre care unele fiind impuse de
imprejurari ce scapa incidentei dreptului intern al statelor, nu sunt necesare in contractele
reglementate de normele prin care se concretizeaza acest drept, iar altele ce sunt menite sa
exprime solutii diferite de acelea adoptate de dreptul intern.
Continutul contractului de comert international cuprinde atat clauze de drept comun, cat
si clauze specifice determinate de particularitatile acestui contract.
4.1.
2.2.
ENUMERARE:
Contractul de comert international este format din urmatoarele elemente:
- capacitatea partilor
- consimtamantul acestora
- obiectul
- cauza.
CAPACITATEA PARTILOR:
Capacitatea de a contracta a subiectilor de drept este o conditie de valabilitate a
contractului actului juridic incheiat si este determinata de legea materiala care guverneaza
contractul.
In functie de apartenenta subiectilor la ordinea juridica nationala sau internationala,
precum si de legea aplicabila statutului lor juridic, se disting:
- capacitate de folosinta
- capacitate de exercitiu.
Subiectii de drept intre care se leaga raportul juridic obligational din zona comertului
international se caracterizeaza printr-o mare diversitate: unii dintre ei (statele si organizatiile
internationale) apartin ordinii juridice internationale, iar altii (societati comerciale, comercianti,
persoane fizice etc.) apartin ordinii juridice nationale.
2.3.
CONSIMTAMANTUL PARTILOR:
Consimtamantul in cadrul unui contract de drept comercial international, reprezinta
acordul de vointa al partilor contractante, manifestat in exterior.
Forma contractului
Dispozitiile legii materiale romane (art.28 din L.nr.11/71) consacra obligativitatea formei
scrise a contractelor de comert international. Perfectarea contractelor de acest gen in forma scrisa
prezinta multiple si importante avantaje, din care mentionam:
- creeaza pentru parti posibilitatea de a preciza in termeni clari continutul
contractului si prin consecinta se reduce riscul aparitiei unor neintelegeri ulterioare cu privire la
existenta contractului in sine, cat si la intinderea drepturilor si obligatiilor generale.
- confera certitudine momentului perfectarii contractului delimitand obligatiile
contractuale propriu zise in raport de negocierile precontactuale, lipsind de eficienta juridica
toate documentele anterioare care nu au fost incorporate in contract.
- faciliteaza controlul si supravegherea modului de executare a obligatiei
contractuale, ceea ce reprezinta o importanta deosebita in cazul contractelor de lunga durata.
Utilitatea formei scrise a contractului de comert international este evidentiata si in cadrul
conditiilor generale elaborate sub egida CEE-ONU care cer utilizarea formei scrise, iar pentru
cazul in care a fost realizat intre parti un acord verbal prealabil, confirmarea letrica imediata a
acestuia.
In cazul contractelor incheiate prin corespondenta, deci a contractelor incheiate intre
absenti, cerinta formei scrise se considera indeplinita daca elementele contractului de comert
international rezulta dintr-o comanda si o confirmare de comanda, ambele scrise, sau dintr-o
oferta si din acceptarea acesteia, realizate printr-un schimb de scrisori, telegrame, faxuri, etc.
In lumina textelor mentionate cerinta formei scrise a contractelor de comert international
la care participa subiecti de drept de nationalitate romana urmeaza a fi considerate obligatorie
numai in acele cazuri cand asemenea contracte sunt supuse din punct de vedere al formei legii
materiale romane.
LIMBA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL
Limba contractului
De regula, limba contractului este limba corespondentei comerciale anterioare, precum si
limba in care se va desfasura procedura de solutionare a unui eventual litigiu.
Preferinta partilor vizeaza limba ce contine notiuni, formule si expresii adecvate tehnicii
comerciale, apte sa redea specificul contractului si care sunt in mod obisnuit utilizate in comertul
international.
Partile contractului de comert international au libertatea sa aleaga limba in care sa fie
redactat acesta.
Deci, hotararea adoptata de parti cu privire la limba contractului prezinta interes atat in
momentul intocmirii documentelor initiale, cat si ulterior acestui moment.