Brutalism- Nicolae Porumbescu

Brutalism este numele generic al unui stil arhitectural care a derivat din
modernism, "nflorind" n anii '50- '70.
Stilul brutalist a fost n mare parte inspirat de operele arhitectului Le Corbusier, i
n particular de ctre cldirea Unite d'Habitation din Marseille, respectiv de operele lui Mies
van der Rohe , important figur n micarea Bauhaus.
Brutalismul a fost adeosori asociat cu o ideologie social utopica, care era
susinut de designerii si, n special de ctre cuplul de arhitec i Peter si Alison Smithson la
apogeul micrii.
Brutalismul este asemntor, pn la un anumit punct, att cu modernismul ct i
cu Stilul International din arhitectura. Acesta este unul din motivele esen iale ale confuziei
dintre aceste stiluri arhitecturale. Toate aceste stiluri utilizeaz masiv repetitia i regularitatea
ca procedee standard, dar brutalismul se deta eaz prin folosirea obsesiv a repeti iei i prin
ncorporarea unor neregulariti care se vor a fi ocante.
O tem comun a designului n brutalism este expunerea vizibil, n exterior,
deseori ostentativ, a funciilor cldirii, variind ntre relevarea structurii i serviciilor pn la
folosirea concret a sa de ctre oameni.
Primria oraului Boston,Boston City Hall, por iuni diferite ale cldirii
impresioneaz retina diferit, indicnd limpede natura i forma ncperilor din spatele fiecrei
variaii a faadei cldirii. Astfel se pot distinge cu precizie biroul primarului, sala de consilii, etc.
Similar, dintr-o alt perspectiv a brutalismului, facilit ile care sunt de obicei ascunse, a a
cum ar fi turnul de ap al unei coli designat i realizat n manier brutalist, Hunstaton
School, este realizat intenionat ocant vizibil.
Diferii critici ai stilului argumenteaz c natura stilul brutalist fac cldirile respective
distante, reci, neprietenoase i necomunicative, n loc de a "citi" totul n maniera inten ionat
de realizatori, integrant, eficient i protectiv. De exemplu, intrarea unui structuri brutaliste este
astfel designat nct nu este evident pentru nici un privitor, trector sau vizitator.

Brutalismul este adeseori criticat privindu-l rupt din context, fr nici o legtur cu
implicaiile sociale, istorice i arhitecturale ale mediului n care a fost folosit i motivele pentru
care a fost folosit, plednd incorect desigur, pentru o aparen a sa stranie, deplasat i
strin locului.
Brutalismul a primit un impuls semnificativ n Marea Britanie dup cel de-al doilea
rzboi mondial, ntr-o Anglie aflat ntr-o depresie economic datorat ravagiilor provocate de
rzboi, care cuta cu "disperare" soluii implicnd metode de designare i construire ieftin de
locuine, magazine i cldiri guvernamentale. Fiind combinat cu inten iile progresiste din
spatele "strzilor care duc la cer", expresie generat de cldirea Unit d'Habitation a lui Le
Corbusier, brutalismul a fost promovat ca o mi care arhitectural, dar i social pozitiv, o
soluie la probleme urbane i sociale ale mijlocului sec. XX.
n realitate, multe din cldirile epigonice maestrului Corbusier erau mult mai
simpliste dect acesta teoretizase i realizase practic. n locul inten iilor clar exprimate ale
arhitectului elveian, multe din cldirile brutaliste ulterioare au creat locuri tenebroase,
claustrofobice i ademenitoare crerii unei subculturi a violen ei i a benzilor de rufctori.
Brutalismul britanic radicalizeaz discursul modern, mpingndu-l pn la ultimele
sale consecinte. Cldirea devine, auster, srac. Mai mult decat functional, o expresie
explodat, a schemei functionale nsesi. Un mecanism cu functionarea nafar: conductele
sunt exhibate la exterior, fiecare functiune este exprimat prin forma sa, vdit delimitat de
cele nvecinate.
Arhitectura lumilor sarace poate fi uneori legata de "brutalism": lipsa finisajelor
precise, sofisticate si folosirea materialelor fruste, exprimate ca atare, caracterizeaza lucrarile
unor arhitecti notorii ai lumii a treia, precum Hassan Fathy (Egipt), Ricardo Legoretta (Mexic),
Charles (Correa) sau Raj Rewal (India).
Spre deosebire de alte curente, care au un inceput difuz si o inchegare treptata,
brutalismul se naste intr-un mod clar atestat istoric. Prima cladire numita "brutalista" de catre
autorii ei, Alison (1928-1993) si Peter (1923) Smithson, este scoala secundara din
Hunstanton (Anglia), terminata in 1954. The Architectural Review a citat-o atunci ca fiind cea
mai moderna cladire din Marea Britanie. in numarul din septembrie 1954. Sotii Smithson
considerau ca absolut toate materialele de constructie, inclusiv tuburile electrice si tevile de
instalatii, erau expuse vizibil, necamuflate, fara tencuiala si pe alocuri chiar fara
vopsea( cladire a fost aproape nefolosibila datorita pierderilor de caldura, proastei izolari
acustice si dificultatii intretinerii).
Peter si Alison Smithson au botezat tendinta "noul brutalism" si au
lansat-o printr-un "manifest", in spiritul primelor avangarde moderne: "Manifestul Noului
Brutalism", publicat in 1955. Termenul desemna in primul rand constiinta unei noi "generatii",
mai degraba decat o scoala sau un stil. in orice caz, cuvantul nu avea o semnificatie prea
precisa. Lui Peter Smithson i se spunea "Brutus" iar scoala din Hunstanton folosea materiale
in forme brute - era destul pentru a motiva si personaliza noul concept. Cel care-l va fonda cu
adevarat va fi insa Reyner Banham.
Teoreticianul generatiei brutaliste, Reyner Banham (1922-1988), a definit tendinta
in special prin lucrarea "The New Brutalism" (1966). Banham avea formatie de inginer,
inaintea celei de istoric de arhitectura, si avea de aceea si o sensibilitate speciala catre tot ce

insemna o noua abordare a materialelor de constructie in arhitectura - in arhitectura ca arta,

caci, format la scoala lui Nikolaus Pevsner (care i-a fost indrumator de doctorat), Banham a
stiut sa integreze noul curent in contextul sau artistic, in primul rand.
Despre scoala din Hunstanton el spunea ca materialele sunt afisate "as found" ceea ce il face sa compare arhitectura brutalista cu muzica concreta, care nu mai utilizeaza
sunetele placute, dar si oarecum fictive, produse de instrumentele muzicale, ci zgomote
"reale".
Brutalismul este "o miscare cu un caracter accentuat reformist" in interiorul miscarii
moderne, si nu o incercare de rasturnare revolutionara. Atitudinea exprimata este una
provocatoare, de opozitie. Opozitia atat fata de functionalismul pur si dur, cat si fata de
abdicarea de la radicalitatea modernista. Violenta cuvantului "brutalism" insusi (care a
contribuit desigur la succesul sau) reda fie si numai ea climatul polemic ce caracteriza cultura
Angliei postbelice, in care se contura tot mai mult o generatie a "tinerilor furiosi" ("angry
generation").
Brutalismul era de fapt opozitia de principiu fata de o arhitectura de compromis - fie
ca era denumita de catre miscarea politica de stanga "neo-umanism", sau de cea de dreapta
"neo-empirism".Proiectul brutalist e mai degraba un gest polemic, decat o constructie
coerenta.
Banham l-a considerat a fi o noua pozitie etica. Modul lui Le Corbusier de a folosi
betonul "brut" este, poate, cel mai important punct de referinta al Brutalismului. Atat de
important, incat Dictionarul Oxford defineste Brutalismul ca fiind "stilul lui Le Corbusier dupa
1945". Betonul nu e folosit ca material precis, neted, bine tencuit, ci "brut", lasat rugos,
purtand urmele cofrarii. Este nu numai vizibil, ci si subliniat in mod deliberat. Mai mult,
elementele de beton brut sunt supradimensionate si imbinate afirmat, chiar violent.
Banham scrie totusi ca "desi marele stil al brutalismului este cel al lui Le Corbusier,
etica pe care se bazeaza estetica sa e engleza". intr-adevar, alt maestru remarcabil al
brutalismului este tot un englez, James Stirling (care a vizitat casele Jaoul si le-a urmat
exemplul cu entuziasm) - prin elementele structurale expuse brutal, articulate violent, prin
contrastele intre volume si materiale.
Brutalismul a devenit foarte repede un stil international (iar unii dintre cei mai tipici
brutalisti sunt americani sau japonezi). De exemplu un monument celebru al Brutalismului
este scoala de Arta si Arhitectura de la Yale de Paul Rudolph, pe care arhitectii timpului
veneau s-o viziteze ca in pelerinaj. Louis Kahn de asemenea utiliza materiale brute si
instalatii aparente, si Philip Johnson, mereu la moda, a trecut printr-o faza "brutalista".
Brutalismul este asadar un "stil" sau un curent bine datat si personalizat. Dar
termenul se poate desigur extinde, asa cum s-au extins si alti termeni ai arhitecturii moderne
care desemnau un "spirit" mai general, sau o tendinta principiala (cum ar fi futurismul sau
constructivismul sau expresionismul).
Un stil autohton, care a promovat, dupa o formula relativ analoga cu cea a
brutalistilor englezi si japonezi, o expresie arhitecturala mai indrazneata si cu o anume
originalitate locala, il are ca reprezentant de seama pe Nicolae Porumbescu.
Figura proeminenta a urbanismului si functionalismului contemporan, Nicolae
Porumbescu si-a materializat activitatea intr-un numar impresionant de opere, variante si
originale ca solutii de un echilibru functional estetic remarcabil. Printre lucrarile sale se
numara Casa Culturii si Casa de Oaspeti din Suceava, Studiul de sistematizare al Parcului
central Suceava, Circul de Stat Bucuresti, Palatul Administrativ Botosani, Casa oamenilor de
stiinta si tehnica Iasi, Palatul Administrativ si Casa de Cultura Satu Mare, Corpul de proiectare
B al Facultatii de Constructii Iasi, Teatrul-cinematograf din Hunedoara, Hotel sportiv si

patinoar in Poiana Brasov etc .

Arhitectul Stefan Lungu il descria in Buletinul UAR-RNA din octombrie: "O
personalitate incandescenta, a carui opera fascineaza nascind continuu dispute incendiare.
Este fara indoiala autentica recunoastere si singura cale reala a consacrarii. A incerca sa-l
definesti este o aventura riscanta, cu siguranta marginita, daca nu derizorie".
Reapariia tradiiei ca referin retoric, dar i ca surs de inspiraie, geografia
acestei tradiii i, mai interesant, discursul identitar amplasat pe fundaia tradiiei. n mod
similar, formele ngroate dedicate inventrii unui specific naional, ale anilor aptezeci i
optzeci, oculteaz ipostazele emergente ale sfritului de deceniu ase i, mai ales, prima
jumtate a celui urmtor (finalul de regim Dej) ca fiind cu adevrat nu doar primele
promotoare ale acestui tip de discurs auto-justificator, identitar, dar i al unei arhitecturi
moderne care ncepuse s i pun intelegent i, deocamdat, tatonant, problema referinei
folclorice locale.
Arhitectura vernacular a nceput nc o dat s fie curtat de arhitecii romni
dup episodul stalinist, ca o posibil surs de inspiraie "uitat", sau, mai precis, ideologizat
in exces. Vernacularul devine o posibil surs de "raionalitate" i poate fi capabil s irige
discursul arhitectural "urban" care i uitase pentru o vreme rdcinile fireti. Din propoziia:
arhitectura vernacular este arhitectur de stnga i totodat autentic naional se revendic
deopotriv Nicolae Porumbescu i coala sa autohtonist ieean.
Vernacularul are n subtext i atribute morale: pe lng "fondul aperceptiv"
strvechi (N. Porumbescu), arhitectura popular absoarbe i raionalizeaz (optimiznd,
pondernd) influenele arhitecturii urbane/culte. ranii nu se arunc orbete dup modele de
aiurea, pieritoare (i.e. au mai mult spirit critic dect locuitorii oraelor).
Desi arhitectura "moale" nu a facut cariera in est, formele curbe in beton, zise
"sculpturale", "functionalismul liric" post-corbusierian al unor autori de felul lui Nicolae
Porumbescu si al corifeilor sai, a reprezentat o directie solida in productia de edificii politicoadmnistrative si culturale. Aceasta a fost confiscata treptat de discursul nationalist, ducand la
aparitia unui pseudo-brutalism cu chertari de lemn transpuse in beton, la scara
"monumentala".
Dac regimul comunist i-a asumat betonul ca material de construcie favorit, este
un bun prilej de a-l repudia i prin repudierea materialului care l eternizeaz. Un exerciiu
similar poate fi fcut pentru oel i pentru aluminiu, ca i pentru materialele plastice, la fel de
contaminate de retorica regimului comunist; ele ns au avut un destin minor n construciile
postbelice; dar este un exerciiu de asemenea sanitar de a le evita, de asemenea, cel puin
pentru o vreme.
Intre pmntul nears (chirpici) i piatra natural (sau recompus), trecnd prin
ntreaga zon de pmnturi arse, de la crmid la ceramic pe de o parte, respectiv ntre
lemn i sticl pe de alt parte, ntreaga gam de materiale, fiecare cu propria expresie
contemporan care, aa cum am vzut, nu este doar posibil, ci i extrem de sugestiv, st la
dispoziia arhitecilor care au uitat-o. n funcie de necesitile programului i de ceea ce ofer
locul, ele pot fi folosite cu succes n a face o arhitectur care se poate revendica din spiritul
tradiiei oricum mult mai bine dect orice "chertare" sau "lingur" n beton monumental

(rposatul "funcionalism liric" de care plini sunt anii aizeci i aptezeci, de la Circ, Teatrul
Naional, case de cultur ale sindicatelor i sedii ale partidului comunist, ndeosebi cele ale
colii lui N.Porumbescu dintre 1967 i 1987.
Ceea ce a ramas actual este interesul pentru forma si pentru recombinarea
limbajului modernist, care era mai important pentru brutalisti decat orice preocupare pentru
calitatile locului. "Calitatea stilului era mai importanta decat calitatea vietii".