1.

Aparitia termenului de integrare economic international

Noiunea de "integrare" provine din latinescul "integro, integration", care nseamn a pune la un loc, a reuni mai
multe pri ntr-un tot unitar sau n vederea constituirii unui ntreg. n limba francez "integrer" i n limba englez "to
integrate" provin tot din latinescul "integro" i au cam acelai sens ca n limba romn.
Preluat iniial din matematic, termenul de "integrare" a cptat o larg utilizare n diferite domenii ale
tiinelor socio-umane, inclusiv tiinele economice. Integrarea este combinarea prilor ntr-un ntreg i uniunea este
un ntreg rezultat din combinarea unor pri ori a unor membri. Astfel, integrarea este procesul de atingere a stadiului
de uniune.
In domeniul tiinei economice, termenul "integrare" a fost folosit prima dat n corelaia cu organizaiile
industriale pentru a exprima un ansamblu de tranzacii ntre firme prin aranjamente, carteluri, concerne, trusturi sau
fuziuni pe o ax vertical n sensul punerii n relaie a furnizorilor cu utilizatorii i pe una orizontal referitoare la
nelegerile ntre competitori.
In sens sociologic termenul este folosit deseori pentru a desemna, fie stabilirea unei interdependene strine
ntre prile unei fiine vii, sau ntre membrii unei societi, sau, n planul socialului, fie o uniune din mai multe
grupri de indivizi.
In literatura de fond economic el nu apare nainte de anii 1940.
Enciclopedia tiinelor Sociale, publicat n 1937, are n indexul su termenul "integrare", dar sub form de
integrare industrial, adic un mixt de sectoare industriale.
In domeniul tiinelor politice termenul "integrare politic" ntre ri a fost folosit mult mai devreme, la finele
anilor 1920. In documentele Legii Naiunelor el avea un sinonim "solidaritatea economic".
In sptmnile n care se pregtea Planul Marshall (Programul de Reconstrucie European"), termenul de
integrare economic a aprut de mai multe ori n numeroase documente, care au circulat ntre vrfurile administraiei
americane.
Anul 1948 ne ofer o literatur economic i numeroase documente oficiale n care termenul de integrare
economic este folosit tot mai mult.
2. Primise ale integrariie economice internationale:
Apropierea nivelurilor dezvoltrii economice i gradului maturitii economiei de pia a rilor ce vor
s se integreze.
De obicei integrarea economic interstatal are loc ori numai ntre rile industriale, ori numai ntre rile n
dezvoltare. Chiar n cadrul rilor industriale i n cadrul rilor n dezvoltare procesele de integrare sunt mai eficace
ntre statele ce au aproximativ acelai nivel de dezvoltare economic. Tentative de integrare a rilor industriale cu
cele n dezvoltare cu toate c au loc, ns aceasta nu permite de a face careva concluzii despre eficiena lor. Iniial
ntre aceste state sunt ncheiate diferite acorduri cu privire la asociere, parteneriat, preferine comerciale etc, i
procesul de integrare se tergiverseaz pn cnd n ara mai puin dezvoltat nu vor fi create condiii economice
comparabile cu cele ale rilor mai dezvoltate.
- Apropierea geografic a rilor ce vor s se integreze, existena granielor comune i a relaiilor
economice din punct de
vedere istoric. Constituirea formaiunelor integraioniste pe plan mondial a nceput cu cteva ri vecine, situate pe
acelai continent, n apropiere una de alta, avnd comunicaii de transport, Mai apoi la acest nucleu integraionist
aderau i alte state vecine.
- Problemele, interesele comune ale rilor, ce vor s se integreze, n domeniul dezvoltrii, finanrii,
reglrii
economice, colaborrii politice etc. Evident, c, de exemplu, rile a cror problem de baz este crearea
economiei de pia, nu pot s se integreze cu rile, n care economia de pia a atins un aa nivel de dezvoltare, c e
necesar de a lansa o moned comun.
- Efectul de demonstrare. n rile, care au creat formaiuni integraioniste, de obicei, au loc mutaii economice
pozitive (creterea
ritmurilor economice, diminuarea ratei inflaiei, omajului). Acestea exercit o influen psihologic asupra altor
ri, care urmresc modificrile ce au loc n rile integrate. Efectul de demonstrare s-a manifestat, de exemplu, mai
accentuat prin dorina multor ri post-comuniste ct se poate mai rapid s devin membri ai Uniunii Europene,
nefiind pregtite pentru aceasta.
-

Factorii determinanti ale integraii economice internationale:

- amplificarea interdependenelor economice care impune cutarea unor soluii adecvate de colaborare, potrivit
relaiilor n dinamica lor, dintr-o zon sau alta i care s permit fiecrei ri participarea la acele forme de conlucrare,
care s impulsioneze progresul su economic.
- dezvoltarea puternic a tiinei, tehnicii i tehnologiilor moderne, care impune transformri structurale de
profunzime i rapide, trepte i forme noi ale diviziunii mondiale a muncii, precum i modaliti adecvate de
realizare a lor. Folosirea eficient a potenialului material, tehnic, tiinific, uman, financiar al fiecrei ri impune

lrgirea spaiului activitii productive, a schimburilor, a circulaiei bunurilor materiale, a serviciilor etc. Are loc o
cretere a gradului de complementaritate a economiilor naionale.
-consecina preocuprii rilor n curs de dezvoltare de a rezolva pe calea extinderii conlucrrii economice
probleme comune cu care se confrunt.
- convergena intereselor economice i vecintatea rilor, complementaritatea lor economic, presiunile
concureniale ce vin din afara zonei geografice respective, tendinele hegemoniste intraregionale, comerul
intraregional, efectuarea preferenial de ctre partenerii a investiiilor n zona respectiva. etc.
3. Stadiile de dezvoltare a UE.
Procesul de integrare economic internaional are la baz instituionalizarea activitii de colaborare
economic a statelor participante. ns, structura i mecanismele de funcionare ale acestor organizaii
integraioniste trebuie s fie n conformitate cu interesele rilor participante privind att desfurarea raporturilor
reciproce ct i relaiile cu celelalte state ale lumii. nfptuirea integrrii trebuie s duc la nlturarea formelor
variate de discriminare care exist ntre economiile naionale.
Integrarea a avut forme specifice n diferite ri i regiuni ale lumii n funcie de nivelul lor de dezvoltare, fiind
un proces obiectiv ireversibil. n general se apreciaz c procesul de integrare a parcurs urmtoarele etape:
Prima etap a procesului a avut o evoluie tripl: Europa Apusean, Europa
Rsritean i pe continentul Americii de Nord.
n europa occidental prima organizaiecare a constituit o form de integrare economic internaional a fost
comunitatea european a crbunelui i oelului (ceco), care a luat fiin n aprilie 1915 pe baza planului schuman,
(pe atunci ministru
Al franei) de ctre r..f. Germania, frana, italia luxemburg, belgia i olanda, tratat care a intrat n vigoare n august
1952. rile semnatare ale acestui tratat i propuneau unirea eforturilor, scoaterea din criz a industriei carbonifere
i a celei siderurgice i crearea unei piee comune pentru ramurile respective.
n europa rsritean, n 1940, a luat fiin consiliul de ajutor reciproc (caer), la care au participat: bulgaria,
cehoslovacia, polonia, romnia, ungaria i uniunea sovietic. Conform statutului, caer-ul era o organizaie,
economic internaional cu caracter guvernamental care avea ca scop unirea i coordonarea eforturilor membrilor
si n vederea accelerrii progresului economic i tehnic, ridicrii nivelului de industrializare al rilor cu industrie
mai puin dezvoltat i creterii nentrerupte a productivitii muncii.
a doua etap a procesului de integrare a nceput prin semnarea la roma, n anul 1957 , a dou tratate i formarea
comunitii europene a energiei atomice (euratom) i comunitii economice europene (cee), la care au participat
aceleai ase ri n cadrul ceco. Ca o reacie fa de constituirea ccela 4 ianuarie 1960 a fost semnat convenia de
la stockholm prin care a luat fiin asociaia european a liberului schimb (aels) ntre austria, danemarca, elveia,
marea britanie, norvegia, portugalia i suedia. La aels au mai aderat ulterior: finlanda (1961), irlanda (1970),
lichetenstein (1937) ultimele dou avnd statut de asociat.
a treia etap a nceput prin semnarea tratatului de la paris n 1967, un tratat de fuziune a celor trei comuniti
(ceco, euratom i cee) avnd aceleai organe de conducere i un buget comun. Noul ansamblu integraionist a luat
un buget comun si a luat denumire oficial de comunitatea european, cu un sistem instituional politic specific.
Caracterul acestei etape a integrrii economice vest- europene este creterea considerabil a numrului de ri
asociate la cee.
Aceste ri, dei nu au drepturi depline, au n vedere cooperarea comercial, tehnic i financiar i ncheierea
acordului comercial cu fiecare ar membr aels.
a patra etap a integrrii economice interstatale este marcat de schimburile profunde e au avut loc n patru
regiuni importante ale lunii.
n europa occidental prin aderarea greciei (1981), spaniei i portugaliei (1986), piaa comun fiind format n acel
moment din 12 membri. Ulterior la 1 noiembrie 1993 prin semnarea tratatului de la maastrich a luat fiin uniunea
european care dispune de noi dimensiunieconomice, prin intenia de promovare a unei politci externe active, prin
Introducerea unei monede unice, acordarea de cetenie european, drept de vot rezidenilor strini etc. Dup
aderarea austriei, finlandei i suediei, numrul de membri a crescut la 15, ulterior uniunea european lrgindu-se
prin aderarea de noi state, n prezent numrul lor ridicndu-se la 25. De altfel, ncepnd cu 1 ianuarie 1994 uniunea
european i aels formeaz una dintre marile piee integrate ale lumii cunoscute sub numele de spaiul economic
european (see) care se ntinde de la marea mediteran pn la oceanul ngheat. Marcant pentru aceast etap este
de asemenea desfiinarea caer, eecul fiind pus pe seama necoordonrii planurilor naionale a rilor participante, n
special n domeniul preurilor.
4. Principalele institutii comunitare.
. Pentru transformarea in viata a obiectivelor sale UE dispune de un ansamblu de institutii proprii.Aceste pot avea
caracter fie consultativ , fie executiv sau jurisdictional. Institutiile special constitutive pentru organizarea si
functionarea eficace a activitatii UE sunt:
1. Consiliul European
2. Parlamentul european
3. Consiliul de ministri

4 Comisia eusropena
5 Curtea europeana de justitie
Consiliul European (1974) este cel mai inalt organ de conducere al UE- functionind sub forma de reuniuni ai
sefilor de stati se de guvern ale tarilor membre.Denumire care nu trebuie confundata
cu notiunea
Consiliul Europei 1949.Consiliul European a fost introdus in locul conferintei membrilor UE care activa pina
1974.Institutionalizarea consiliului european s-a efectuat in anul 1987 prin actul unic European.Statutul sau a
fost definit prin tratatul de la Mashtric (1992) in termenii urmatori:
Consiliiul european va oferi uniunii dinamismul necesar dezvoltarii sale si va stabili liniile politice generale ale
acestor.In afara sefilor de stat si de guverne ale tarilor membre ale UE la consiulul european mai participa
ministrii afacerilor externe, presedintele comisiei europene si un vice presedinte .Consiliul european se
intruneaza de 2 ori pe an si ori de cite ori este necesar.Consiliul european joaca un rol esential in realizarea
problemelor curente ale vietei internationale cu ajutorul polticii externe si de securitate comuna si de
mecanismul sau de coordonare, a pozitiilor diplomatice ale statelor comunitare si ale prezintarii unei optiuni
comune.
Parlamentul European- este forumul prin excelenta democratica a UE, membrii sai fiind alesi prin vot direct
universal de 5 in 5 ani din toti cetatenii cu drept de vot al tarilor membre.Membrii parlamentului eurpean sunt
grupati prioritar in functie de partidele politice
Functiile Parlamentului European:
- participarea impreuna cu consiliul de ministri la procesul de adoptare al legislatiei UE
- aprobarea cererilor de aderarea la UE
- numirea avocatului poporului ( abustagul)
- interpelarea consiliului de ministri si a comisiei europene
- controlul comisiei europene
- are dreptul de a infiinta comisia de ancheta si drepturi de petitie
- executarea alaturi de consiliul de minstri a controlului asupra bugetului
- monitorizarea implementarii politicilor comunitare
- ascultarea raporturilor presedintelui sau asupra sesiunilor consiliului european.
Consiliul de Ministri- este principala institutie cu putere de decizie a UE , fiind alcatuita din reprezentanti la nivel
ministerial al statelor comunitare si sa adopte decizii ce angajeaza guvernele respective.Fiecare ministru din
consiliu raspunde pentru activitatea lui in fata parlamentului propriei tari, dar deciziile adopate nu pot fi
modificate.Consiliul de ministri raspunde de puterea legislativa pe care o imparte in unele domenii cu
parlamentul.Legea comunitara adoptata de consiliul UE sau de parlament si consiliul in procedura de codecizie
poate lua forma de reglementari care direct aplicabile fara transpunerea lor in reglementari juridice nationale
Comisia Europeana este principala institutie de initiativa legislativa si executiva a UE.La alcatuirea ei fiecare stat
mare si anume Franta, germania, Maria Britanie ,Italia, si Spania participa cu cite 2 reprezintanti iar celelalte state
membre cite un singur reprezintant .Cu toate ca sunt numiti de guvernele lor nationale denumiti si comisari
actioneaza independent de functia lor si reprezinta executiv interesele comunitare.
In principiu comisia europeana face propuneri consiliului UE privind inbunatatirii politicii umanitare.Comisia
europeana e aceia care pune in aplicare decizia luata avind un rol executiv.Comisia poate face recomandari si
emite avize catre statele membre, ea realizeaza studii si evaluari in benificiului insitutiilor comunitare.Deasemenea
comisia are putere de control in legatura cu respectarea legislatiei comunitare si mai are si Forta de decizie in
domeniul administrarii programelor si fondurilor financiare ale UE.Comisia europeana administreaza diferite
fonduri si programe ale UE inclusiv cele destinate spriginirii tarilor din afara UE
Curtea Europeana de Justitie infiintata in anul 1952 cu sediul la Luxemburg , este curtea suprema a UE in
domeniile in care se folosescte legislatia UE.Comunitatea europeana este constituita pe baza de tratate
obligatorii.Tratatele de baza au facut la legislatia UE sa prevaleze in fata legislatie nationale.Acest organism
cuprinde 27 de judecatorii adica cite unul din fiecare tara membra, judecatorii sunt alesi pe 3 ani care pot fi
reinnoiti in orice moment.Curtea este sistata de 8 avocatti.Curtea Europeana este obligata sa asigure
compatibilitatea dintre tratatele primare si noile legi nationale si europene. Este o institu ie de inova ie a Tratatului
de la Masstrich la nivel comunitar i este numit de parlament n termen de 5 ani.
Instituia e avocatul poporului european constituit n anul 1992. Rolul su este de aprimi reclama ii referitore la
acte, de administrare eficient n activitatea instituiilor sau organismelor comunitare. Avocatul poporului european
soluioneaz o astfel de reclamaie prin efectuarea de investiga ii, informarea institu iei n cauz. Avocatul
poporului european cu sediul la Strassbourg la sediul parlamentului european. Este un organ de conciliere i de
rezolvare a litigiilor administrative.
5. Teoria uniunii vamale.Definirea uniunii vamale
Uniumea vamala- este o grupare de state care alcatuiesc impreuna un singu terituriu vamal. Tarile care participa
la UV desfiinteaza barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce si institue un sistem de impozite
comune iar in relatiile cu tertii folosesc o politica comerciala comuna si un tarif extern comun.UV pot fi de 2 feluri:
1.Perfecta(complete)- cind sunt vizate toate produsele care se schimba reciproc si cu tertii.

2.Imperfecta(incomplete)-cind sunt vizate numai o parte din produse care se scimba reciproc si cu tertii.
UV in imagine economica reprezinta expresia unei integrari mult mai avansate a 2 sau mai multor economii
nationale initial separate, aceasta presupune in primul rind suprimarea imediata sau treptata a barierelor tarifare si
comerciale din circulatia marfurilor intre statele ce formeaza uniunea vamala.UV e coordonata de catre
organizatiile comerciale comerciale internationale si mondiale.(GATT-acordul general pentru comert si dervoltare,
Camera de Comert, Uniunea Vamala Internationala.
Teoria uniunii vamale reprezinta fundamentul teoriei integrarii economice si ca rezultat de doua sau mai
multe tari. Uniunea vamala reprezinta un spatiu economic ai caror membri se angajeaza reciproc sa nu impuna
nici o restrictie cantitativa aplicind un tarif vamal comun fata de tarile terte, precum si o legislatie vamala
comuna. Teoria UV a inregistrat in timp o evolutie de la conceptia clasica a uniunii vamale, la conceptiunea sa
moderna.
Teoria clasica a UV sustine constituirea uniunilor vamale pure ca grupari formate numai prin corectarea
taxelor vamale ca instrument de protectie si politica comerciala Inca in secolul 17 s-a format pentru prima data
in Franta UV unindu-se 12 state. Mai tirziu in Anglia, Germania (sec 19), SUA-includea 50 state(sec 19),
Spatiul Rominesc(sec 19).
*Uniunea vamala perfecta este o unitate teritoriala intre ale carei parti sau tari, vama este suprimata
iar schimburile cu tertile tari se fac pe baza unui tarif si a unei legislatii vamale comune.
*Uniunea vamala imperfecta, unde tarile componente isi pastreaza independenta lor tarifara sau
vamala dar isi acorda totusi in schimburi importante avantaje diverse. Aici exista insa barierele vamale
exterioare la granitele fata de terti
*Uniunea vamala cu tarifele preferentiale este instituirea unui regim reciproc de preferinte pentru
anumite produse in cadrul UV.
In practica 1 si 3 forma de UV dintre cele prezentate se folosesc mai frecvent.
Teoria moderna a uniunii vamale se refera la aspectele mecanice ale functionarii UV(coordonarea structurilor
tarifare si a politicilor comerciale dintre tarile membre), precum si la aspectele rezultate din unificarea
vamala( adica ridicarea diferentiala a gradului de bunastare a statelor membre)
Teoria moderna a uniunii vamale elaborate de J. Vinez, J.Meade, R. Jipsy,. Vinez adispus din anii 50 o
distinctive neta intre efectelede creare a comertilui si efectele de deturnarea a fluxurilor de marfuri comerciale. Tot
in acest deceniu Meade propune un model de echilibru partial asupra lui aflat in starea optima si analiza efectelor
union vamale asupra repartitei produselor.
Aspectele cele mai importante ale modelului sunt:
-formarea unei uniuni vamale are m multe sanse de a fi favorabila, daca economiile participantilor sunt
asemanatoare.
-uniun vamala va fi cu atit m favorabila cu cit fiecare component va furniza m multe produse pe piata
-un vamala va fi cu atit m avantajoasa cu cit va fi mai larga
-un vamala se creeaza intr-o lume supusa interdictiilor cantitative.
Dupa (Robert Lipsiu) Avantajele UV moderna:
*Specialializarea in productie conform teoriei costurilor comparative
*Realizarea de economii si obtinerea unei eficiente economice
*Modificarile favorabile in raporturile de schimb
* Cresterea ritmului dezvoltarii economice
6. Teoria uniunii monetare.
Uniunea economica si monetara-Experienta mondiala demonstreaza ca dezvoltarea pietei comune or unice creaza
conditii pentru trecerea la urmatoarea forma superioara de integrare economica internationala.Uniunea economica
si monetara.Aceasta foerma presupune efectuarea politicii unice economice monetare bugetare, politica baneasca,
introducerea monedei unice, constituirea organelor nationale de reglementare in interiorul gruparilor
integrationiste.In uniune se infaptuieste coordonarea strinsa a politicii economice ale statelor membre in baza de
recomandari si controale din partea organelor nationale.In baza aceasta se stabileste cursul monetar fixat al tarilor
participante in relatii una cu alta apoi se introduce treptat moneda unica unde formeaza politica monetara unica si
sistema bancara centrala in frunte cu Banca Nationala si introducerea monedei unice cu dreptul de emitere a unitatii
banesti unificate.
7. Alte instituii comunitare i agenii descentralizate.
Comitetul Economic i Social
Este organ consultativ, alctuit din 222 membri (cte 24 din Frana, Germania, Anglia i Italia, 21 din Spania,
cte 12 din Austria, Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia i Suedia, cte 9 din Danemarca, Finlanda i Irlanda i 6 din
Luxemburg). Acetia provin din trei grupuri sociale distincte: patronatul, salariaii i diversele ramuri de activitate
(agricultori, meteugari, proprietari de ntreprinderi mici i mijlocii, liberi profesioniti, reprezentai ai
consumatorilor, ai comunitii tiinifice i pedagogice, ai economiei sociale, ai familiei, ai micrilor ecologiste).

Avnd sediul la Bruxelles, Comitetul Economic i Social este consultat naintea adoptrii unui mare numr
de decizii. De asemenea, din proprie iniiativ, el poate formula opinii. In medie, anual sunt formulate circa 170 de
asemenea opinii.
Pentru problemele crbunelui i oelului exist un organ special - Comitetul Consultativ al Comunitii
Europene al Crbunelui i Oelului, alctuit din 108 reprezentani ai productorilor, salariailor, beneficiarilor i
agenilor comerciali din acest domeniu.
Comitetul Regiunilor
Este organism de reprezentare a intereselor locale i regionale care contribuie la ntrirea legturilor dintre
cetenii aceleiai regiuni la apropierea i implicarea acestora n deciziile UE.
El este alctuit din 22 reprezentani ai colectivitilor locale i regionale (cu aceeai distribuie pe ri ca n
cazul Comitetului Economic i Social) i dintr-un numr egal de membri supleani, numii pe o perioad de patru
ani.
Reglementrile actuale prevd obligativitatea consultrii Comitetului Regiunilor de Comisie sau Consiliu n
numeroase domenii ce afecteaz interesele regionale, ndeosebi n probleme de educaie, tineree, cultur, sntate,
coeziune economic i social, reele transeuropene de transporturi, telecomunicaii i energie. Comitetul Regiunilor
poate formula opinii i din proprie iniiativ.
In afar de sesiunile plenare, organizate de cinci ori pe an, activitatea Comitetului Regiunilor se desfoar
n opt comisii i patru subcomisii. O comisie special pregtete propuneri pentru reforma instituional a UE.
Banca European de Investiii
A fost creat n 1958, prin Tratatul de la Roma, n scopul finanrii investiiilor pentru promovarea obiectivelor UE.
Rolul su fundamental este acela de a sprijini dezvoltarea echilibrat, integrarea economic i creterea coeziunii
sociale n teritoriul UE.
Banca European de Investiii (BEI) implementeaz componentele financiare ale acordurilor ncheiate n
cadrul politicii de cooperare a UE.
ncepnd cu anul 1970, bugetul Uniunii are ca surse de formare drepturile de vam percepute la frontierele
exterioare de centur, ale UE, taxele agricole asupra produselor procurate de pe tere piee, un procent de 1,4 din
TVA asupra bunurilor i serviciilor pe ansamblul Uniunii (aproximativ jumtate din totalul surselor) i, n fine, a
patra surs calculat n funcie de prosperitatea statelor membre (maximum 1,27 la sut din PNB-ul lor).
Toate statele membre contribuie la capitalul subscris al BEI, fiind reprezentate att n Consiliul
Guvernatorilor, ct i n consiliul Directorilor.
Creditele Bncii sunt destinate ndeosebi finanrii proiectelor de dezvoltare a reelelor transeuropene de
transporturi, telecomunicaii, aprovizionare cu energie, pentru protecia mediului, creterea competitivitii
internaionale a industriei i a ntreprinderilor mici i mijlocii.
Beneficiare ale acestor credite sunt marile investiii n infrastructur din cadrul UE, dar i programele de
sprijinire a dezvoltrii rilor din Europa Central i de Est (PHARE), rilor din fosta Uniune Sovietic (TACIS), din
Bazinul mediteranean sudic, din Caraibe, Pacific i Africa.
Banca Central European
Uniunea Economic i Monetar (UEN) prevede constituirea unui sistem european de bnci centrale i a
Bncii Centrale Europene (BCE), cu rolul de a emite i administra moneda unic - EURO.
Noua moned a Uniunii - EURO - a fost introdus n circulaie de la 1 ianuarie 1999, ca moned de cont, iar
din anul 2002, bancnotele naionale ale statelor comunitare ce au acceptat-o urmeaz a fi nlocuite cu EURO.
Avocatul Poporului
Instituie relativ recent creat, Avocatul Poporului este numit de Parlamentul European, dup alegerea acestuia
din urm.
La Avocatul Poporului, cetenii pot depune plngeri privind activitile diverselor instituii ale UE i insist
s primeasc rspuns la aceste plngeri. Avocatul Poporului informeaz organele n drept asupra plngerilor primite
i a demersurilor ntreprinse.
Conferina Interguvernamental
Este o instituie ce se convoac ad-hoc pentru soluionarea unor probleme importante ce vizeaz ntrirea
eficienei instituiilor UE, luate n ansamblu, i a procedurilor lor decizionale. Totodat ea urmrete ntrirea
capacitii de aciune a Uniunii n materie de politic extern i de securitate, precum i dezvoltarea politicii n
domeniul justiiei i al afacerilor interne.
In istoria Uniunii Europene au avut loc pn n prezent apte conferine interguvernamentale, din care dou
s-au inut n ultimii cinci ani (n 1996/1997, la Torino -Italia i n 1999/2000, Biarritz - Frana) ambele fiind
pregtite de grupuri de reflecie.
La negocierile purtate pe problemele la ordinea de zi au participat toate cele 15 state membre ale Uniunii,
reprezentate n Comisia European i n Parlamentul European. Lucrrile conferinelor respective s-au desfurat la
nivelul reprezentanilor minitrilor de externe, al minitrilor afacerilor externe n persoan i, n fine, la cel al efilor
de stat i de guvern.
Agenii specializate

Pe lng instituiile deja prezentate, Comunitatea are n structura sa instituional o serie de agenii specializate, care
acoper o larg palet de responsabiliti, de exemplu, Institutul Monetar European - coordoneaz politica
monetar i este nsrcinat cu pregtirea introducerii monedei unice i e respomsabil de activitatea Bncii Centrale
Europene. Alte agenii specializate sprijin construcia european n diverse alte domenii, spre exemplu: Europol
coordoneaz activitatea forelor de poliie, Agenia European pentru mediu ofer informaii asupra mediului
nconjurtor din statele membre, iar Agenia pentru evaluarea produselor medico-farmaceutice este responsabil
pentru realizarea medicamentelor i aprobarea utilizrii lor.
8. Politica monetar a UE.
In ultimul deceniu al sec 20 UE s-a inscris pe calea inlocuirii monedelor tarilor membre cu o menda
europeana.Tratatul de la maastricht a intrat in vigoare de la 01 noiembrie 1993 Dar tarile membre a uniunii s-au
pronuntat impotriva suprimarii sistemului monetar European- pozitie sustinuta numai de Anglia ca o solutie de
distrosiune cu care s-a confruntat sistemul monetar european in 1992. Ele au semnat ca politicile necesare sustinerii
procesului de creeare a unei uniuni monetare europene sunt determinate .O meneda unica este o conditie
indespensabila pentru a face o piata unica europeana.In acest context apar urmatoarele intrebari:
- este realizarea uniunii monetare un obiectiv valabil
- care sunt cistigurile ce se asteapta de la introducerea unei monede unice
- care sunt implicatiile politice si sectoare ale unei monede unice pentru tarile implicate
- care sunt conditiile ce trebuie indeplinite ca moneda sa reziste ca etalon al procesului de integrare
Trecerea la sistemul monetary Europeana ECU euro:
In plan economic si monetar au fost determinate unele zone monetare optimale care pune in evidenta o anumita
incompatibilitate intre existenta unui system de rate de schimb fixe a unei mobiltati perfecte a capitalurilor si in al
treilea rind o politica monetare autonoma
Etapele de trecere:
- in 1999 a fost introdusa moneda euro nu in circulatie dar numita ca moneda unica de transfer ( ca
atare euro a trecut in cicrulatie in 2002 ( in present sunt 16 tari cu euro din 27 )
Decizia de a forma o Uniune economic i monetar a fost luat de Consiliul European n oraul olandez
Maastricht, n decembrie 1991, fiind mai trziu prevzut n Tratatul privind Uniunea European (Tratatul de la
Maastricht). UEM nseamn:
-Coordonarea elaborrii politicilor economice ntre statele membre
-Coordonarea politicilor fiscale, n special prin stabilirea de limite pentru datoria i deficitul public
-O politic monetar independent coordonat de Banca Central European (BCE)
-Moneda unic i piaa unic.
Prima etapa: La 1 iunie 1990 - la aceast dat au fost eliminate toate restriciile privind circulaia capitalurilor
ntre statele membre.
A 2 etapa- a fost marcata de infiintarea Institutului Monetar European la 1 ianuarie 1994 i dizolvarea Comitetului
guvernatorilor. IME avea ca scop consolidarea cooperrii ntre bncile centrale i a coordonrii politicii monetare i
desfurarea activitilor pregtitoare necesare pentru nfiinarea Sistemului European al Bncilor Centrale.
A 3 etap i ultima - ncepe la data de 1 ianuarie 1999,cind a fost introdusa moneda unica euro fiind pusa n
circulaie sub forma de bancnote si monede la data de 1 ianuarie 2002 si irevocabil a cursurilor de schimb pentru
monedele celor 11 state membre participante iniial la Uniunea Monetar i cu aplicarea unei politici monetare
unice sub responsabilitatea BCE.
Zona euro cuprinde la moment 17 state: Austria, Belgia, Cipru, Finlanda,Estonia, Frana, Germania, Grecia,
Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia
9. Evoluia politicii concureniale a UE.
Evolutia procesului de integrare in CEE a creat conditii p/u crearea unui mediu concurential in spatiul
European.Realizarea eficace a pietii unice europene este un process complex,de lunga durata si de neconceput fara
eliminarea distorsiunilor de concurenta neloiala,fatp c ear influienta libera circulatie a produselor si serviciilor in
cadrul Comunitatii,afectind in acelasi timp mecanismul liber al pietii.Importanta acestei po,itici a sporit odata cu
depasirea climatului de afaceri de la nivel nationale la cel European.In acest context,s-au multiplicat actiunile de
colaborare intre agentii economici europeni,inegistrind o tentinta de concentrare a capitalurilor in masura in care ar
exploata la maximum avantajele pietei unice.Cresterea numarului fuziunilor a stimulat a stimulat realizarea
economiilor de dimensiune si beneficiile ce decurg din utilizarea retelelor commune de distributie si a canalelor de
comercializare.Cu toate efectele benefice p/u agentii economici mentionate,aceste actiuni intr-un moment dat pot
devein defavorabile la nivel comunitar.De aceea politica concurentei a constituit un element al tratatului de la
roma,garantind loialitatea proceselor concurentiale pe piata europeana.In general,politica concurentei se bazeaza
bpe conceptual ca pietile cu concurenta pura si perfecta po asigura bunastarea populatiei si este indreptata atit spre
activitatea companiilor ,cit sis pre cea a autoritatilor nationale.Astfel.,aceasta politica are ca scop:limitarea
controlul si interzicerea oricaror comportamente ale intreprinderilor,care ar submina concurenta perfecta.Lipsa unei
asemenea politici,in conditiile respective sau nefunctionarea mecanismelor ei ar putea genera efecte de neeficienta
in productie si in alocarea factorilor de productie.

Politica de concurenta este definite in Tratatul de la Roma cu mici modificari realizate in Tratatul de la Maastricht
10. Obiectivele i principiile politicii concureniale a UE.
Obiectivul politicii concureniale europene const n garantarea unitii Pieei comune i evitarea monopolizrii
unor sectoare ale peii. Monopolizarea pieei poate avea loc prin acord sau fuziune. n afar de aceasta, ea
supravegheaz aciunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona regulile de joc prin aplicarea
msurilor discriminatorii fa de unele ntreprinderi, favoriznd ntreprinderile publice sau prin acordarea asistenei
ntreprinderilor din sectorul privat.
n unele cazuri, incidentele n domeniul concurenei sunt soluionate prin modificarea politicii
concureniale a statelor sau a companiilor implicate. n alte cazuri, Comisia pledeaz pentru aplicarea unei amenzi,
ce poate depi suma de 75 milioane Euro
Punctate succint, obiectivele vizate de politica n domeniul concurenei sunt creterea bunstrii i protecia
consumatorilor, redistribuirea veniturilor, protejarea ntreprinderilor mici i mijlocii, integrarea pieelor, dar avnd
i consideraii regionale sociale sau sectoriale.
Obiectivele politicii UE n domeniul concurenei :
1. garantarea unitatii pieei interne i evitarea realizarii de nelegeri ntre firme;
2. mpiedicarea situaiilor n care una sau mai multe ntreprinderi ncearc s exploateze ntr-o manier abuziv
puterea lor economic asupra altor firme mai puin puternice (abuz de poziie dominant);
3. mpiedicarea acelor intervenii ale guvernelor statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieei
prin acordarea de ajutoare ctre anumite firme din sectorul privat (ajutoarele de stat).
11. Practicile anticoncureniale a politicii concureniale a UE.
nelegerile ntre ntreprinderi concurente care au drept scop fixarea preurilor sau mprirea pieei, astfel nct
fiecare s-i asigure o poziie de monopol, pot denatura regulile concurenei. Acordurile anticoncureniale pot fi
publice sau secrete (ex. cartelurile), ncheiate n scris sau pot fi mai puin formale (ca acorduri ntre ntreprinderi
sau ca decizii ori regulamente ale asociaiilor profesionale).
In domeniul cartelurilor anumite intelegeri intre firme pot avea efecte benefice asupra pietii,dar pot influienta si
negativ procesul competitional.
In cazul monopolului poziia dominant detinuta de o firma pe pia ii permite s influeneze n mod covritor
condiiile n care se manifest concurena.
Abuzul de poziie dominant se manifest atunci cnd, prin comportamentul su, o firm influeneaz structura
sau gradul de concuren de pe piaa respectiv.
Companiile care-i unesc forele prin fuziune pot contribui la extinderea pieelor i pot aduce avantaje
consumatorilor, insa anumite colaborri pot diminua concurena i afecta consumatorii.
Cooperarea internaional-avantaj: cu ct este mai unit comunitatea internaional a autoritilor din domeniul
concurenei, cu att mai mult aceasta poate s se asigure c att consumatorii ct i rmele pot s benecieze de
cele mai bune condiii de pre i calitate fcnd posibil luarea de msuri mpotriva companiilor care formeaz
carteluri sau abuzeaz de puterea de care dispun pe pia.
12. Politica bugetar a UE.
Politica bugetar reprezint una din cele mai importante prghii de funcionare a sistemului unic european,
dar n ciuda acestui fapt, spre deosebire de celelelalte politici, n nici unul din tratatele fundamentale Roma sau
Maastricht nu se prevedea definirea sau reglementarea sa explicit. Astfel nici unul din cele dou tratate nu
acorda politicii bugetare un caracter comunitar pronunat i, dei bugetul comunitar a crescut destul de mult, el nu
reprezinta dect 2,4% din totalul bugetelor statelor membre.
Baza legal a bugetului comunitar este constituit din:
- art. 272 (203) din Tratatul de la Roma
- art. 177 din Tratatul EURATOM
- art. 78 din Tratatul CECO
- Inelegerea interinstituional din 6 mai 1999 care prevedea o mbuntire a procedurii i disciplinei
bugetare i acoperea perioada 2000 2006. Aceast inelegere a fost precedat de cea ncheiat n octombrie 1993
i cuprindea perioada 1993 1998, care a avut rolul de a evita reeditarea unor crize bugetare ca cea din 1980. Un
astfel de acord ntre instituiile europene mbuntete procedura de adoptare anual a bugetului i asigur o inere
sub control a cheltuielilor. n acest cadru, instituiile comunitare stabilesc prioritile bugetului, i perspectiva
financiar care indic suma maxim autorizat a cheltuielilor pentru perioada n cauz.
Exist o serie de principii fundamentale, norme i proceduri comunitare care guverneaza bugetul Uniunii
Europene:
a). Principiul unitii prevzut n art. 268 al Tratatului de la Roma, care stipuleaz c toate veniturile i
cheltuielile Comunitii trebuie s fie inscrise intr-un singur document.
b). Principiul universalitii care se bazeaz pe doua reguli: regula nerepartizrii (non-asignement) care
prevede c veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor anumite categorii de cheltuieli i principiul

bugetului n ansamblu (gross budget principle) care stabilete c toate veniturile i cheltuielile trebuie s fie
prevzute integral n buget fr nici o modificare.
c).Principiul anualitii care prevede c operaiile bugetare sunt stabilite pe un singur an. Acest principiu
inlesnete controlul asupra activitilor executive ale Comunitii. Comunitatea trebuie s reconcilieze acest
principiu cu nevoia de a ntreprinde operaii financiare pe mai muli ani, lucru posibil prin diferenierea care se face
intre cele dou tipuri de operaii: fonduri de pli (payment appropriations) i fonduri de angajament (commitment
appropriations). Fondurile de pli definesc cheltuielile anului financiar n curs. Acest lucru nu exclude posibilitatea
ca o parte a cheltuielilor s provin din inelegeri i angajamente fcute anterior. Fondurile de angajament definesc
plafonul resurselor ce urmeaz a fi alocate n anul financiar curent.
d).Principiul echilibrului care stabilete c veniturile i cheltuielile unui an financiar trebuie sa fie egale,
deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma. Un eventual surpuls este inregistrat ca venit n
bugetul anului urmator i apariia oricror cheltuieli neateptate vor trebui s fie finanate printr-un buget
suplimentar sau amendat care ar nsemna o reorganizare a fondurilor din bugetul adoptat sau atragerea unor resurse
adiionale.
e).Specificarea cheltuielilor care nseamn c fiecarui fond trebuie sa i se asigure un scop i o destinaie
specific, mai ales pentru a preveni orice confuzie n alocarea fondurilor.
f).Finanarea prin resursele proprii ale Comunitii care se face incepnd cu anul 1975 potrivit unor
proceduri definite n ntregime la nivel comunitar, fr nici o imixtiune direct a statelor membre. Acest mecanism
al resurselor proprii este una din principalele polemici politice intruct presupune abordarea unor probleme cum ar
fi cea a independenei financiare a Uniunii, relaiile ce se stabilesc ntre cetenii Uniunii, statele membre i
instituiile acesteia.
13. Politica comercial a UE.
Politica n domeniul concurenei a fost o component important a Tratatului de la Roma. Articolul 3 (f)
prevede crearea unui sistem care s ofere garania c procesele concurenei loiale pe pia nu vor fi distorsionate.
Regulile actuale n domeniul concurenei fac obiectul Art. 85-94 ale Tratatului. Aceste reglementri sunt ndreptate
n egal msur nspre activitatea companiilor, dar i a autoritilor guvernamentale naionale.
Politica n domeniul concurenei este important ca mecanism de corectare a imperfeciunilor pieei.
Procednd prin punerea n practic a unei astfel de politici se spera n plus c se va menine un nivel general
rezonabil de eficien economic. Prin prelungirea raionamentului, se poate afirma c lipsa unei astfel de politici
articulate, sau, mai ru, existena uneia nefuncionale vor crea premise ca firmele s opereze neconcurenial sau s
concureze neloial, genernd efecte de ineficient n producie i n alocarea factorilor de producie.
Responsabilitile n domeniul politicii concureniale la nivelul Uniunii Europene sunt partajate ntre organele
comunitare i autoritile din rile membre, dar aceast diviziune nu este foarte clar conturat. Politica n domeniul
concurenei la nivelul UE implic o monitorizare a msurilor i o intervenie n ecuaia pieei pentru asigurarea unui
nivel adecvat de competiie. n termenii economici, elul acestei intervenii este asigurarea unei eficiente alocri a
resurselor. Dup cum subliniam, ideea c mecanismul pieei este foarte bun n rolul de alocare a resurselor trebuie
nsoit de condiia existenei unui numr mare de ofertani i utilizatori, pe fondul unei prompte i corecte receptri
de ctre acetia a mesajelor pieei.

Reguli i proceduri comunitare privind concurena

Cu privire la problematica n domeniul concurenei, principalele dimensiuni explorate de reglementrile
comunitare se refer la
stabilirea cadrului juridic normativ acoperitor pentru intervenia organelor comunitare;
criteriile convenite pentru realizarea practic a interveniei comune;
elaborarea unor calendare n interiorul crora se vor adopta deciziile.
Se interzic aranjamente care:
au ca obiect stabilirea de preuri sau condiii de comercializare;
i propun limitarea produciei, a pieelor, dezvoltrii tehnologice sau a plasamentelor de capital;
au ca obiect partajarea pieelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare;
i propun condiionarea unor clauze contractuale de acceptarea de ctre parteneri a unor obligaii
complementare care, conform uzanelor i practicilor comerciale, nu au legtur cu obiectul acelui
contract.
Cu tate acestea sunt companie ce refuza sa se supuna prevederilor.
Mecanismul achiziiilor i fuziunilor n Uniunea European
Consolidndu-i poziiile pe piaa intern, o serie de mari companii i-au lansat procesul de achiziii
transfrontaliere. Pentru a-i crea resursele necesare achiziionrii altor firme, multe companii s-au dispensat de o serie
de activiti periferice concentrndu-se pe activitile principale, ceea ce le-a permis s se extind n plan geografic.
O alt metod de a deveni companii cu adevrat comunitare a fost fuziunea cu alte firme din state membre.
Regulamentul comunitar cu privire la fuziuni a intrat n vigoare n septembrie 1990 i se aplic asupra

tranzaciilor care ar putea afecta competiia loial.

Se stabilete c o fuziune va trebui notificat Comisiei Europene n urmtoarele situaii:
cifra de afaceri rezult din combinarea firmelor depete 5 miliarde ECU;
cifra de afaceri realizat pe piaa european de fiecare din parteneri a fost de peste 250 milioane ECU;
cifra de 250 milioane ECU ca cifr de afaceri pentru fiecare din semnatarii unui aranjament de fuziune
are menirea de a exclude de la analiz tranzaciile mrunte n care o mare companie se asociaz cu unele
foarte mici.
14. Politica fiscal a UE.
Ultimul secol a fost caracterizat, n Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului public, prin intermediul
reglementarilor economice si fiscale. n domeniul fiscal tarile UE au mentinut niveluri ale cheltuielilor si
veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au finantat partial furnizarea bunurilor publice clasice,
cum ar fi apararea nationala. nsa cea mai importanta parte a cresterii cheltuielilor publice a fost datorata extinderii
functiei de redistribuire a statului (prin protectie sociala). Aceasta se refera la sistemul 444g64e public de pensii si
sanatate care genereaza cele mai importante transferuri ntre generatii si intrageneratii: transferuri de resurse
financiare de la forta de munca activa catre someri, catre angajatii necalificati, catre studenti, catre familiile cu
copii, catre agricultori, catre angajatii n anumite ramuri industriale caracterizate de conditii grele de munca (cum
ar fi constructii navale sau minerit), cttre locuitorii sau chiar ntreprinzatorii din zonele defavorizate sau catre alte
categorii sociale.
Din punct de vedere fiscal, cheltuielile publice au fost finantate prin impozitarea consumului (impozite indirecte),
impozitarea veniturilor att de natura salariala, ct si a profiturilor firmelor. Aceasta structura a fiscalitatii n Europa
transpune centrul de greutate al sarcinii fiscale asupra menajelor care consuma mult, obin venituri importante
si/sau care dein proprietati importante. Desigur, sistemul fiscal european afecteaz diferit categoriile de menaje
sau firme datorita diferentelor structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul si proprietatile detinute, dar
si datorita diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de administrare a ramurilor sistemului fiscal si
diverselor posibilitati de evitare a fiscalitatii. Pentru ca astfel de trasaturi ale sistemelor fiscale implica pe lnga
procesele de redistribuire a veniturilor vizate direct si redistribuiri accidentale.
Reglementrile existente
La nivelul UE politica fiscala este subordonata tratatului de nfiintare a Comunitatii Europene, care prevede:
eliminarea taxelor vamale ntre tarile membre (Art. 3) si a oricaror altor masuri cu efect similar;
asigurarea liberei concurente n cadrul pieei comune.
n acest sens se au n vedere n special impozitele indirecte (TVA si accizele). Impozitele directe fiinddoar
subordonate scopului de neafectare a liberei concurente pe piat, ns se recomanda membrilorncheirea de
conventii de evitare a dublei impuneri internationale.
Economie teoretica si aplicata
n plus, Tratatul de la Maastricht (1992) impune membrilor uniunii monetare limitarea deficitelor bugetare la 3%
din PIB, membrilor neparticipanti la uniunea monetar fiindu-le recomandat s evite deficitele substantiale.
Obiectivele politicii fiscal
Scopul realizarii pietei comune si a uniunii monetare a antrenat schimbari n ceea ce priveste fiscalitatea.
nlaturarea restrictiilor privind mobilitatea capitalului a generat teama ca baza impozabila la nivel national se poate
reduce prin migratia acesteia ntre statele membre, datorita concurenei fiscale dintre acestea, ceea ce va afecta
gradul de ocupare i capacitatea de a asigura protectia sociala. De aici s-au conturat obiectivele politicii fiscale:
A. Cel mai important obiectiv pe termen lung const n nlturarea diferentelor n ceea ce priveste cotele si
metodele de aplicare al impozitelor indirecte. Obiectivul vizeaza TVA si accizele (Art. 93).
B.1. n domeniul fiscalitatii directe, se urmareste n principal minimizarea posibilitatilor de evaziune sievitarea
dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale ntre statele membre.
B.2. Scopul avut n vedere de masurile de armonizare a politicii fiscale consta n evitarea efectelor negative ale
concurentei(1) ntre statele membre, n special evitarea transferului bazei fiscale prin fenomenul de migraie a
firmelor aflate n cutarea regimului fiscal cel mai favorabil. C. Tratatul de la Maastricht limiteaz strict
posibilitatea guvernelor de a finanta cheltuielile publice prin cresterea datoriei publice. Prin Pactul de Crestere si
Stabilitate, statele membre participante la zona euro nu trebuie sub nicio forma sa ruleze deficite bugetare peste
nivelul de 3% din PIB. Scopul general al pactului este pastrarea bugetelor echilibrate la nivelul de ciclu economic.
Astfel cresterea cheltuielilor publice poate fi finantat numai prin cresterea ncasarilor veniturilor publice la nivelul
ciclului economic.
Desi au acceptat n principiu obiectivele politicii fiscale a UE, totusi, guvernele statelor membre au fost reticente n
ceea ce priveste pasii principali spre armonizarea fiscal, privire la aceasta trebuie adoptate cu unanimitate n
Consiliul Europei. Pentru c, pe de o parte, politica fiscal este privit ca o component a suveranittii nationale,
iar sistemele fiscale ale statelor membre se deosebesc substantial, datorit diferenelor n ceea ce priveste
structurile economice si sociale ale acestora si diferenelor conceptuale privind rolul fiscalittii, n general, si al
unui anumit impozit, n particular. De exemplu: gradul general al fiscalitatii i al contributiilor sociale, ca procent n
PIB, variaz ntre 34%, n Grecia, si aproape 55%, n Suedia, media UE fiind 42,6%. Impozitele directe, formate n

principal din impozitul pe venitul persoanelor fizice si cel pe profitul companiilor, variaza ntre 9% din PIB n
Grecia, la peste 32% n Danemarca, media UE fiind 13,7%. Impozitele indirecte, formate n principal din TVA si
accize, variaza ntre 11% din PIB, n Spania, si peste 19%, n Danemarca, media UE fiind 13,8%. Iar contributiile
sociale variaza de la 1,7% din PIB, n Danemarca, la peste 19%, Franta, media UE fiind 15,1%(2).
Realizri
A. Politica fiscal
n 1996, Comisia Europeana a propus o abordare exhaustiva a politicii fiscale(3). Aceasta a subliniat principalele
provocari cu care se confrunta Uniunea: nevoia de crestere economica, de a eradica somajul, de pstrare a
echilibrului bugetar si stabilizarea sistemelor fiscale si de realizare completa a pietei unice. n iunie 1996 Comisia
European a propus Pactul european privind ocuparea fortei de munc. Acesta a
subliniat necesitatea de a nltura tendinta sistemelor fiscale de a impozita prohibitiv forta de munc anagajat, ca
parte a unei strategii mai largi de crestere a locurilor de munca la nivelul Uniunii Europene.
Noua strategie fiscala europeana (numit "strategia Monti") a fost publicat de Comisia European n octombrie
1997(4). Pe lng recomandrile privind impozitarea dobnzilor si rentelor, acesta a propus un Cod al Impozitrii
Firmelor, care a fost aprobat de Parlamentul si Consiliul European, iar n prezent este n vigoare.
Respectarea sa de ctre statele membre este monitorizat de ctre un organism delegat de ctre ministerele de
finante ale statelor membre "Primarolo Group". n acelasi timp au fost luate msuri n interiorul OECD pentru
eliminarea concurentei fiscale duntoare la nivel international, iar n particular se vizeaza disparitia paradisurilor
fiscale dintre care o parte sunt direct legate sau chiar sunt teritorii dependente de statele membre ale UE.
15. Politica regional a UE.
Una din valorile fundamentale ale UE a fost i este diversitatea social, istoric i cultural a regiunilor ce o
compun. Acestea confer cetenilor Uniunii un sens mai profund al identitii - sentiment ce se manifest accentuat n
Germania, Frana i Spania.
Din nefericire, exist ns i diversitatea economic. Cele mai prospere 10 regiuni, n frunte cu Groningen
(Olanda) i Hamburg (Germania), sunt de trei ori mai bogate i investesc tot de attea ori mai mult n structura
economic de baz dect cele mai srace regiuni (aflate n Grecia i Portugalia).
Bunstarea comunitii, n ansamblul su, este asigurat prin cele patru liberti de circulaie n spaiul
economic european i prin promovarea competitivitii i protecia intereselor consumatorilor. Dar pentru pstrarea
echilibrului intern al UE este important ca toi cetenii din toate regiunile s beneficieze de bunstare.
Funcionarea pieei unice i creterea competitivitii pot avea efecte negative, accentund declinul regiunilor mai
puin dezvoltate i abandonul lor de ctre populaie, care se ndreapt ctre zonele dezvoltate.
Principiul director pe care se sprijin reforma n acest domeniu, prevzut de "Agenda 2000", este concentrarea
ajutoarelor. Pentru a utiliza fondurile structurale prevzute n acest scop ct mai eficient cu putin, s-a decis
concentrarea lor prin reducerea numrului obiectivelor prioritare de la apte la trei.
Obiectivul 1 prevede c regiunile mai puin dezvoltate, asupra crora se concentreaz atenia, sunt cele ale cror
PIB pe locuitor reprezint mai puin de 75 la sut din media comunitar. Nou ri membre ale UE au asemenea
regiuni. Este vorba de regiuni ultraperiferice (departamentele franceze Azore, Madera i Insulele Canare).
Obiectivul 2 urmrete scoaterea regiunilor mai puin dezvoltate din criza n care se afl i promovarea creterilor
economice i a ocuprii. Regiunile la care se refer acest obiectiv beneficiaz de ajutor pentru a putea rezolva
problemele legate de activitile n declin.
Obiectivul 3 este destinat educaiei, formrii i promovrii ocuprii forei de munc, adic sprijinirii populaiei
pentru a se adapta i s se pregteasc n vederea schimbrii. Acest obiectiv servete drept cadru de referin pentru
orice strategie comunitar de dezvoltare a resurselor umane, adic pentru orice tip de aciune ce vizeaz ridicarea
competenei profesionale a cetenilor.
16. Realizri ale gruprii NAFTA. Relaiile comerciale dintre partenerii NAFTA.
NAFTA sa constitui in baza Acordului de Comert Liber Nord American. La 12 august 1992 sefii de stat ale US,
Canadei si aMexicului au semnat Acordul de Comert Liber Nord American. Acordul a intrat in vogoare la 1 ian.
1994.NAFTA e o forma deosebita de integrare economica interstatala dintre cele 3 state si este alaturi de Japonia si
alte zone din Asia de Sud-Est.Este una dintre cele mai mari piete integrale si in acelasi timp este un concurent
direct al uniunii europene. NAFTA depaseste depaseste UE de aproape 5 ori ca supfatata in schimb UE are o
populatie de 448 mln oameni si depaaseste cu 54 de milioane populatia NAFTA.
Prin urmare America de Nord e cea mai larga zona de liber schimb avind 360 mln de consumatori dar si cea mai
competitiva si mai integrata dintre cele 3 zone mondiale.De fapt o treime din comertul regional se deruleaza in
cadrul NAFTA,
NAFTA a realizat urmatoarele elemente
I reprezint cea mai mare zon de liber schimb, cu o pia de 426 mil. consumatori i cu o valoare total a
produciei de bunuri i servicii de 12000 mild. USD (1/3 din produsul global mondial);

II- NAFTA e o grupare intergrationista care a facut poosibila in decurs de ultimul deceniu o crestere ecca a
partenerilor.
NAFTA este o grupare integraionist care a fcut posibil, in decurs de un deceniu de la lansare, o cretere
economic a partenerilor de : 38% in cazul SUA, 30,9% in cazul Canadei i de 30% in cazul Mexicului;
In intervalul de timp 1994-2003, exporturile Statelor Unite ctre ceilali doi parteneri au crescut de la 134,3
mild. USD la 250,6 mild. USD (adic: de la 46,5 mild. USD la 105,4 mild.USD in cazul relaiilor cu Mexicul
i de la 87,8 mild. USD la 145,3 mild. USD in relaiile cu Canada);
Exporturile Mexicului ctre SUA au crescut in intervalul de timp analizat cu aproximativ 234 % (de la 58,9
mild. USD), atingand valoarea de 138 mild. USD, iar exporturile ctre Canada au crescut de la 2,6 mild. USD
(nivel care a carecterizat anul precedent integrrii, respectiv 1993), la 8,6 mild. USD (in anul 2003), adic a
inregistrat o cretere cu 227% in decurs de un deceniu de liberalizri comerciale;
Exporturile Canadei ctre partenerii NAFTA au crescut cu aproximativ 104%, de la 113,6 mild. USD la 231,7
mild. USD in relaia cu SUA(in perioada 1993-2002) i de la 0,9 mild. USD (la sfaritul anului 1993) la 1,83
mild. USD in anul 2003 in relaia cu Mexicul;
NAFTA a permis majorarea importurilor mexicane i canadiene pe piaa american, nu ins cu acelai ritm cu
care au crescut importurile Mexicului i Canadei din SUA. Canada s-a situat in mod constant la nivelul de
18% din totalul importurilor americane, in timp ce cota importurilor americane din Mexic a crescut de la 6,8%
in 1993 la 11,6% in anul 2002;
In decursul primului deceniu de funcionare a NAFTA, nivelul productivitii activitii economice a crescut
cu 28% in SUA, cu 55% in Mexic i cu 23% in Canada;
Eficiena economiilor s-a reflectat printr-o poziionare favorabil pe piaa internaional; NAFTA, ca i
grupare, cuantific aproximativ 19% din exporturile globale mondiale, i 25% din importurile globale;
NAFTA reprezint un mediu investiional atractiv: in decurs de un deceniu investiiile intre parteneri s-au
dublat, depind nivelul de 300 mld. USD, i a crescut in acelai timp prezena investitorilor strini din afara
NAFTA; NAFTA recepioneaz in prezent peste 24% din investiiile strine directe inregistrate la nivel
mondial, i furnizeaz 25% din fluxurile de investiii strine directe;
NAFTA i-a catigat un plus de competitivitate prin includerea dimensiunilor de mediu i a celor de munc in
cadrul colaborrii trilaterale.
NAFTA aspir la extinderea ctre sud, la cuprinderea unui numr tot mai mare de state de pe continentul
american in planul de integrare regional.
17. Factorii ce motiveaz statele pentru a integra la o comunitate. Blocul de integrare regional: APEC.
Cooperarea economica ASIA PACIFIC (APEC) s-a constituit in noimembrie 1989 ca forum consultativ al
tarilor membre ASIAN si al partenerilor lor din Pacific. Sediul este la Singapore.
Componenta organizatiei APEC cuprinde 21 membri care include: Australia, Brunei, Canada, Cili, China,
Coreea de Sud, Filipine, Hong Kong, Malaisia, Mexic, Noua Zeelanda, Taiwan, Tailanda, Singapore, SUA, Peru,
Rusia, Vietnam.
Principalele obiective:
*promovarea colaborarii economice multilaterale
*in special in domeniul comertului
*in domeniul investitiilor dintre tarile membre si alte regiuni ale globului.
In 2 jumate a sec XX, tarile din Asia de est s-au caracterizat printr-o crestere economica puternica si
constanta. Printre primele tari ce au inceput sa promoveze aceste obiective au fost Japonia. In perioada postbelica,
niponii s-au lansat spre o reconstructie economica in masura sa uimeasca intreaga lume mondiala si sa ii propulseze
intre primele puteri economice in cadrul economiei mondiale.
In primul val au fost Dragonii Asiatici si anume: Hong Kong, Corea de Sud, Taiwan si Singapore care se
includ in categoria noilor tari industrializate.
Al doilea val au fost Tinerii Tigri Asiatici: Indonezia, Filipine, Malaizia si Tailanda.
O evolutie similara de dezvoltare a inregistrat si Vietnamul urmat de celelalte tari ale peninsulei
IndoChina. In perioada postbelica, schimbarile ideologice intervenite in cercurile de conducator cel mai populat
stat in lume, Republica Populara Chineza a condus la cresterea economica in zona, menite sa transforme
semnificativ raportul de forte in plan regional, mondial si global. Tarilor APEC le revine 50 % din produsul total
mondial, 50 % din exportul mondial de marfuri, 40 % din populatia globului, 31 % din teritoriul globului
pamintesc. Membrii APEC au un PIB reunit de aproape 16 trilioane dolari americani si intruneste aproximativ 42
% din comertul mondial. LA sfirsitul secolului XX, APEC a fost principala organizatie economica din zona care a
promovat comertul deschis si cooperare economica. De la crearea APEC nu s-a considerat o grupare de tari, ci mai
degraba o grupare de economii. Organizatia APEC se bazeaza pe trei piloni de baza:
1.
Liberalizarea comertului si a investitiilor
2.
Facilitarea fluxurilor comerciale si investitiilor prin simplificarea si armonizarea procedurilor
vamale. Alinierea in domeniul standardelor interne si internationale. Accesul sporit pe piata mondiala.

3.
Cooperarea economica si tehnica si a tehnologiilor avansate.
Structura organizatorica a APEC:
1.
Consiliul de ministri
2.
Consiliul consultativ
3.
Secretariatul.
Structura organizatorica a APECare componentele
1.
Reuniuni de informare la nivel de sfere de stat
2.
Reuniuni anuale la nivel de ministri
3.
Reuniuni trimestriale ale expertilor guvernamentali
4.
3 comitete pe problem de comert si investitii , ecce , de buget si administratie
5.
3 grupari de experti pt IMM tehnilogice , agricole , media si dezvoltare sustinuta
6.
10 grupari de lucru pe probl ec si tehnice
7.
1 secretariat din 1993 cu sediul la Singapore
18. Integrarea economic n America de Sud i Caraibe.
Piata comuna Centrala Americana (PCCA) (CACM)
Acordul de creare a PCCA a fost semnat la 13 decembrie 1960 de catre Guatemala, Salvador, Nicaragua
si Honduras si mai tirziu de Costa Rica. INITIATIVA CAREIA A stat la baza semnarii tratatului a vizat unificarea
econimiilor pietelor si impulsionarea pe cale conjugata a dezvoltarii Americii centrale , dar cu scopul de
imbunatatire a standardului de viata din regiune.
In scopul principal se prevedea de a crea urmatoarele instrumente de integrare:
*Tratatul multilateral de comert liber si integrarea economica in Amerca Centrala
*Conventia Central Americana asupra egalizarii taxelor de import si Protocolul de instruire a unui tarif
vamal prezidential Central American
*Tratatele bilaterale subscrise de statele din America Centrala
*Tratatul de asociere economica
In 1965 a fost adoptat tariful vamal comun in relatiile cu tertii si a fost liberalizate schimburile reciproce de
produse industriale. In cadrul pietei comune central americane, statele membre dispun de un cod vamal uniform
aplicabil folosit din august 2003 numai pentru Costa Rica si Honduras. Evaluarea vamala este guvernata de
prevederile acordului organizatiei GATT (1994)= OMC (1995) cu exceptia Salvadorului si Guatemalei.
Comunitatea Caraibelor CARICOM a luat fiin la 4 iulie 1973 odat cu semnarea Tratatului de la
Chaguaramas de ctre prim-minitrii a 4 state (Barbados, Guyana, Jamaica i Trinidad i Tobago) cu scopul
de a ntri legturile reciproce i de a crea o pia comun integrat n regiunea Caraibelor. Actualmente
numr 15 membrii plini, 5 membrii asociai i 7 membrii observatori, majoritatea acestora aparinnd
Commenwelths. Organele supreme de conducere sunt Conferina efilor de Stat i Consiliul de Minitri al
Comunitii Caraibelor.
Membrii cu drepturi depline:Antigua si Barbuda Bahamas Barbados , Belize Dominica Granada Guyana
Haiti Jamaica Montserrat Sfanta Lucia Sfantul Kitts si Nevis Sfantul Vincentiu si Grenadinel
Surinam Trinidad si Tobago
Membrii asociati:
Anguilla
Bermude
Insulele Caiman
Membrii observatori:
Aruba Antilele Olandeze Columbia Mexic Puerto Rico Republica
Dominicana Venezuela
Obiectivele Comunitatii Caraibelor, astfel cum reiese din tratatele constitutive, sunt:
integrarea economica statelor membre catre un regim de Piata Comuna;
coordonarea politilor externe ale statelor Membre;
promovarea cooperarii in domeniile educational, cultural si industrial.
19. Integrarea economic n Asia.
Asociatia natiunilor din tarile din asia de sud-est(ASIAN) s-a constituit in anul 1967 cu sediul la Jacarta
(Indonezia). Membrii de baza au fost Brunei, Combodjia, Filipine, Indonezia, Malazia, Laoz, Singapore, Tailanda,
Vietnam si Papua Noua Guinee. ASIAN este cea mai influenta grupare intre tarile in dezvoltare. De la constituirea
sa, ASIAN s-a declarat a fi o grupare careia i se poate alatura orice tara ce doreste sa se integreze si sa se bazeze pe
principiile acestei organizatii.
Principalele obiective ASIAN: * accelerarea progresului economic
*cresterea stabilitatii in regiune
*Promovarea cooperarii intre tarile membre
Principalele domenii de colaborare economica reciproca ale ASIAN sunt:
*acces preferential al marfurilor in cadrul comertului reciproc(resurse energetice si alimentare)
*colaborarea in domeniul comertului(iesire comuna pe pietele externe si pe ietele tarilor grupului tarilor al treilea
*colaborare de productie

*relatiile ec-ce, elaborarea pozitiilor generale pe problemele economice si prezentind interes comun pentru toti
membrii.
ASIAN este una dintre cele mai vechi si mai importante organizatii de integrare economica din Asia si chiar din
lume.
Analiza populatiei celor 10 tari care se includ in prezent in componenta ASIAN este circa 500 mil persoane,
ceea ce transforma potentialul zonei intr-una dintre cele mai mari piete ale lumii. Regiunea poseda resurse naturale
bogate ce se intind pe o suprafata considerabila si se afla in apropierea rutelor strategice care leaga Oceanul Pacific
cu orientul mijlociu, cu Africa si cu Europa.
In principiu, modelul de zona de comert liber care determina mecanismele de punere in functiune i sa acordat
mai multa atentie pe plan mondial decit incercarile anterioare din cadrul ASEAN. In ac perioada nici asupra
investitiilor straine directe impactul crearii zonei de comert liber nu a fost si nici nu poate fi la nivelul asteptarilor
initiale.
Fuxurile de investitii straine directe in regiune sau datorat m degraba meritelor individuale ale statelor member
ASEAN , decit a incercarilor de integrare a pietelor lor
Principalul efect economic al ASIAN este:
*crearea marii piete unice cu nr general de pop. de 330 mil oameni si totalul anual de PIB de 300 mlrd $.
*Stimularea investitiilor tarilor a treia investind capitalul in ASIAN(implimentarea capitaluli fara impozite)
In cadrul ASIAN activ se realizeaza strategia de apropiere politica si economica indreptata spre transformarea
organizatiei intr-o emisfera majora importanta de sistemul de relatii internationale
20. Integrarea economic n Africa.
Dupa eliberarea si obtinerea independentei, tarile africane s-au orientat spre constiruirea de grupari ec
subregionale. Principalele sunt: Comunitatea Ec. A Africii Occidentale, Uniunea vamala si economica a Africii
Centrale, Comunitatea Est-Africana, s.a.
Toate incercarile de integrare Africana au esuat, deoarece:
-Ele nu s-au bazat prea mult pe proiecte si tratate
-s-au limitat la forme incipiente si simple de cooperare ec
-n-au avut forta institutional si decizionala
-s.a. slabiciuni , ce au impiedicat schimdarea esentiala a situatiei ec si sociale a Africii.
Continentul african este gazda a nu mai putin de 14 grupari economice intraregionale, din care jumatate au o
importanta relativa mai mare:
Analiza gruparilor economice africane arata ca, din punct de vedere organizatoric, ele nu sunt cu nimic mai
prejos dect colegele lor mult mai performante, ca UE sau NAFTA. Au secretariate operationale, ntlniri la
nivel ministerial si al grupurilor de lucru, aranjamente institutionale complexe, declaratii politice, dar le
lipsesc rezultatele. Cele mai multe dintre masurile de integrare cuprinse n protocoale, decizii si acorduri nu sunt
transpuse n practica la nivel national, ca urmare a lipsei unor mecanisme de planificare, organizare, coordonare
si urmarire a deciziilor luate. Acest lucru explica esecurile nregistrate pna acum n ceea ce priveste
respectarea angajamentelor luate, lipsa de vointa a guvernelor de a subordona interesul politic national
scopurilor pe termen lung ale gruparilor economice regionale, monitorizarea rezultatelor obtinute att n
plan comercial, ct si al stabilizarii macroeconomice.
Nerealizarile statelor membre ale diverselor grupari sunt reflectate chiar de incapacitatea de a colecta
fondurile necesare pentru transpunerea n practica a obiectivelor propuse. Cu toate aceste dificultati, integrarea pe
continentul african nu este o batalie pierduta. Cu multa energie si mult sprijin se pot obtine rezultatele
asteptate. Rezultate mai vizibile au fost obtinute n domeniul integrarii comerciale. Pentru atingerea stadiului
unei uniuni economice sunt necesare eforturi considerabile.
Poate ca mai mult dect n oricare alta regiune a lumii, integrarea pe continentul african este singura
solutie de a iesi din conul de marginalizare n care se afla acum. Lipsa resurselor financiare, a infrastructurii,
problemele sociale cu care se confrunta sunt doar cteva dintre coordonatele ce definesc situatia grea a
acestui continent. Succesul va depinde ntr-o masura covrsitoare de cooperarea
21. Etape i forme ale integrrii Vest Europene.
Formele pe care le imbraca integrearea economica europeana sunt determinate de multitudinea de relatii care se
stabilesc intre 2 sau mai multe state. Primul val de regionalizare a comertului international a debutat la inceputul
anilor 50 a sec 20 in Europa prin crearea comunitatii europene, acesta a continuat in Africa, America Centrala. Ald
oilea vad de regionalizare a debutat la mijlocul anilor 80 perioada in care SUA a devenit principalul actor. Se
formeaza NAFTA, ASIAN si MERCOSUR, CEE.
Etapele integrarii economice in eropa de vest.
Prima Etapa a integrarii economice in Europa de Vest a demarat prin demersurile facute de seful sectiei de
planificare a Frantei in scopul realizarii unei unitati a Europei. El a mentionat ca productia de otel a Frantei si
Germaniei sa fie administrata de un organism comun. Robert Schuman, ministrul de externe a Frantei a mers mai
departe si in anul 1950 a anuntat un program de constituire a Comunitatii Europei a Carbunelui si Otelului.(CECO).

Italia si tarile BENELUX-ului au sustinut acest program si in primavera 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris de
catre: Belgia, franta, Germania, italia , Luxemburg si olanda. CECO a fost considerata astfel ca prima schita
efectiva de unitate Europeana si a avut 3 obiective:
1.Resocierea Frantei si a Germaniei.
2.Testarea posibilitatii unei piete comune
3.Punerea bazelor unei noi Europe
Pentru prima data CECO a infiintat o autoritate europeana comuna.
A doua etapa etapa a inceput cu Conferinta interguvernamentala la Bruxelles 1955-56, sub presedintia lui Shpaac,
fost ministru de externe al Belgiei. Acest presedinte a prezentat un program unde era inclus : de a crea uniunea
vamala si exploatarea in comun a energiei atomice.in decursul lui 1957 cele 2 tratate au fost ratificate de catre
parlamentul statelor member si la 1 ian 1958 a intrat in vigoare.. Tratatul de la Roma presupunea sa organizeze
piata comuna care in principat este un concept economic vizind infiintarea unei singure piete pentru toate statele
membre, astfel ca marfurile serviciile firta de munca si capitalul sa circule liber.
A treia etapa: a inceput odata cu fuzionarea celor trei comunitati( CECO, CEE, EURATOM) sub denumirea
generale de Comunitatea Economica Europeana CEE, avind aceleasi organe de conducere si un buget comun.
A patra etapa: sa desfasurat in continuare sub semnul extinderii si al consolidarii procesului de integrare europeana.
( 27 tari UE) In aceasta etapa sau format uniunea economica si monetara, sa lansat moneda unica.
Pina in prezent UE e singura organizatie integrationista internationala care a realizat aceasta forma superioara de
integrare.