Intrebari OMF

1.Traumatismele OMF, date generale.

*Traumatismele regiunii OMF ocupa in cadrul patologiei umane contemporane si traumatologiei
moderne un loc din ce in ce mai important.
* In cadrul traumatismlor OMF sunt studiate:
-plagile partilor moi ale fetei si cavitatii bucale
-lziunile traumatice dentoparodontale
-fracturile mandibulei
-fracturile etajului mijlociu al fetei.
*Exista o serie de particularitati ale leziunilor traumatic OMF:
-riscul afectarii cailor aeriene superioare
-frecventa asociere cu leziunile intracraniene si coloanei cervicale
-leziuni oculare, nazale, orale, otice ce necesita ingrijiri sprecifice.
-vascularizarea extrem de bogata a regiunii
-leziuni speifice a nervilor cranieni in special facial si trigemen
-particularitatile privind estetica si functionalitata faciala
-raporturi anatomice specifice intre tegumente, structuri musculare si osoase
-leziuni speecifice a canalelor de excretie a glandelor salivare si lacrimal ce pot duce la complicatii.

2.Caracteristica traumatismelor OMF dupa cauze.

*
3.Particularitatile anatomo-morfologice ale maxilei si importanta lor in
leziunile traumatice.
*Maxilarul superior e format din 4 apofize si corpul in care se afla sinusul maxilar, participa la formarea
orbitei, cavitatii nazale, bucale. Se uneste cu neurocraniul prin complexul nozoetmoidal, osul frontal,
osul temporal, sfenoidul. Nasul rotejeaza maxila de traume luind asupra sa forta agentului traumatic.
Complexul si arcada zigomatica protejeaza maxila anteriolateral. Maxilarul superior e pozitionat in
etajul mijlociu al fetei. Partile moi ale fetei acopera cu un strat subtire si neuniform scheletul osos, si
tesutul adipos Bichat diminueaza forta agentului traumatizant. Muschii mimici ai fetei nu admit
deplasarea secundara a fragmentelor fracturate. Muschii mobilizatori nu provoaca o deplasare vadita.
Tesutul muscular e foarte subtire, neuniform si absenta muschilor antagonisti dirijeaza deplasarile
secundare intro directie. Fata bogat vascularizata prin 3 artere: faciala, maxilara interna, temporala
superficiala, anastomozele arterei carotide interne producind hemoragii.
Tesutul osos e compus din tesut osos compact, spongios si laminar. Cavitatil masivului facial ( nazale,
sinusurile maxilare, celulele etmoidale, cavitatea bucala si orbitala) sunt simetrice, multiple ,de diferite
forme, cu functii diferite, cu o mucoasa care adera la periost. Periostul in regiunea procesului alveolar
e unit direct cu osul astfel fractura va fi infectata. Intre stilpii de rezistenta se afla un os laminar subtire
nerezistent care orienteaza liniile de fractura.
Locuril slabe: osul lacrimal, partea mediana a maxilei, lama cibroasa a osului etmoid, peretii anteriori,
posteriori si medial ai maxilei, peretele inferior al orbitei, lamele laterale si mediane ale apofizei
pterigoidiene a osului sfenoid. Dupa pierderea dintilor si cu inaintarea in virsta osul slabeste, procesul
alveolar devine subtire, se atrofiaza.
4.Particularitatile anatomo-morfologice ale mandibulei si importanta lor in leziunile
traumatice.
5.Frecventa traumatismelor OMF.
6.Clasificarea traumatismelor OMF Alexandrov.

7.Particularitatile anatomo-morfologice ale osului malar, arcadei

zigomatice si importanta lor in leziunile traumatice.
*Osul zigomatic e situat in partea anteriolaterala a fetei, stratul de tesuturi moi e subtire si poate fi de
expus traumei. Este os par, cel mai rezistent os facial, contribuie la fixarea oaselor craniului facial de
cel celebral aparindule. Are 4 apofize: frontala, temporala, maxilara, orbitara si tuberul maxilar.
Participa la formarea aspecctului fetei, pe el se insera muschii masticatori si mimici, astfel deplasarile
osului duc la dereglari estetice si functionale. Are un periost bogat vascularizat si inervat cu rol in
vascularizarea si consolidarea osului. Suprafata orbitara a osului malar e cel mai slab vascularizata si
inervata.

In corpul si marginea inferioara a orbitei prevaleaza substanta medulara, in apofie-substanta osoasa

compacta. In locul suturilor malarofrontala, temporomalara, substanta spongioasa dispare. Mai des
fracturile asului malar se produc in locul suturilor, astfel substanta medulara cu face contact cu mediu
extern, respectiv fracturil rar se complica cu osteomielita.
Pe fata orbitara e rezent foramen zigomaticoorbitar ce continua cu un canal ramificaat in doua canale
externe: foramen zigomaticofacial si zigomaticotemporal.
Osul zigomatic paticipa la formarea stilpilor de rezistenta alveolomalar ( de la molari pe sutura
zigomaticoalveolara, pe corpul osului malar si aofizele acestuia); participa si la apararea maxieli de
agenti traumatizanti.
Arcada zigomatica e formata din apofiza temporala a malarului si apofiza zigomatica a temporalului.
In fracturi liniile pot fi unice, duble, triple, portiunea afectata infundinduse in treapta, in U, V. se ot
deplasa medial, inferior, mai rar superior, exceptional latral.

8.Particularitatile anatomo-morfologice ale oaselor si cartilajelor nazale,

importanta lor in leziunile traumatice.
*Proeminenta centrala a fetei, de dimensiuni si forme diferite-nasul-imprima fetei nota speciala
individualizata. Oasele nazale sunt pare, se unesc intre ele formind nasul, in partea inferioara se
consolideaza cu cartilajele nazale. Partea superioara se uneste cu margo nasalis al osului frontal. Intre
ele oasele nazale sunt unite cu lamina perpendiculara a osului etmoid, care in traumatism e afectat.
Marginea laterala a oaselor naale se unesc cu rocesul frontal al maxilarului superior.
Particularitatile anatomo topografice ce determina pozitia mediana si proeminenta a nasului,
fragilitatea mare a oaselor, dimensiunile mici, raportul intim cu oasele craniului determina o incidenta
sporita de fractura a oaselor nazale. Dereglarile functionale sunt multiple( a respiratiei, olfactiei,
drenare, fonatie, estetica, aparare, rezonanta, mimica, arhitectonica craniului) si depind de forta
impactului, directia agentului vulnerabil, structurile implicate in trauma.
9.Particularitatile anatomo-morfologice ale tesuturilor moi faciale si importanta lor in
leziunile traumatice.

10.Anatomia nervului trigemen, leziunile traumatice la diferite niveluri.

*Perechea V, nerv mixt. Fibrele motorii pornesc de la nucleul motor din punte, cel senzitiv nucleul
tractului mezencefalic si spinal. Trigemenul paraseste creierul prin doua radacini:
-radacina senzitiva intra in cavitatea trigeminala unde se afla ganglionul Gasser unde se ramifica in 3
ramuri:
a.oftalmica: de la ganglion trece in peretele laterla a sinusului cavernos, apoi prin fisura orbitara
superioara trece in orbita unde se devide in :
= lacrimal: inerveaza pielea, conjunctiva palpebrei superioare in regiunea unghiului lateral al
ochiului.
=frontal: are ramuri-nervul supraorbital inerveaza pielea fruntii, si nervul supratrochlear inerveaza
pielea radacinii nasului, portiunea inferioara a fruntii, pielea si conjunctiva pleoapei superioare.
=nazociliar: da ramuri nazale, nerv ciliar lung spre sclera, nerv ciliar scurt spre globul ocular, nerv
infratroheal spre radacina nasului si unghiul medial al ochilor.
b.maxilara: de la ganglion prin orificiul rotund nimereste in fosa pterigopalatina unde da ramurile:
=infraorbital: trece in orbita pprin fisura orbitara inferioara, in santul apoi canalul infraorbitar. Iese
din canal prin orificiu infraorbital pe fata anterioara a maxilei. Da ramurile: palpebrale inferioare,
ramuri nazale si labiale superioare. De la trunchi se ramifica nervul alveolar superior anterior , medii,
posterioare care formeaza plexul dentar superior.
=zigomatic: trece prin fisura orbitara inferioara, aoi prin orificiu zigomaticoorbital unde da: ramura
zigomaticotemporala ce enerveaza pielea si unghiul lateral al ochiului si ramurul zigomaticofacial
inerveaza fata anterioara a osului zigomatic si obrazul.
=ramuri ganglionare spre ganglionul pterigopalatin care da ramurile: nazale posterioare, medii si
laterale, nervul nazopalatin pe septul nazal prin canalul incisiv spre mucoasa palatului dur.
=palatin mare si mic prin canale omonime spre mucoasa palatului dur si moale
c.mandibular: mixt,iese din craniu prin orificiu oval. Ramurile motorii spre muschii masticatori
(maseter, temporal profun, pterigoidian lateral si median, tensor al valului palatin, tensor al
timpanului). Ramurile senzitive sunt:
=bucal: intre capetele muschilor pterigoidieni laterali apoi pe fata externa a buccinatorului
inervineaza mucoasa obrazului si pielea unghiului orificiului bucal.

=lingual: (mixt), intre muschii pterigoidina lateral si median trece pe fata interna a mandibulei sub
mucoasa planseului bucal si intra in partea inferioara a limbii. Da ramurile: linguale care inerveaza 2/3
anterioare a mucoasei limbii, nervul sublingual inerveaza mucoasa cavitatii bucale si portiunea
anterioara a gingiilor inferioare, ramuri ganglionare spre ganglionul submandibular si sublingual.
=alveolar inferior: (mixt) trece pe fata externa a muschiului pterigoidian lateral, prin orificiu
mandibular trece in canal din care iese prin orificiu mental-nerv mental care se termina in pielea
barbiei si buza inferioara. Da ramuri dentare inferioare si gingivale inferioare.
*Leziuni a nervului trigemen: nevralgia nervului cu prezenta durerilor puternice.

11.Anatomia nervului facial, leziunile traumatice la diferite niveluri.

*Perechea a VII. Sunt 2 nervi: nerv facial propriu format din fibre motorii si nervul intermediar format
din fibre senzitive gustative si nervoase vegetative.
-nervul facial iese la marginea posterioara a puntii si patrunde in canalul auditiv intern, trece canalul
temporal si iese din os prin orificiul stilomastoidian. Inainte sa iasa din orificiu se ramifica in:
=pietros mare apare pe fata anterioara a piramidei prin hiatl canalului nervului pietros mare. Intra in
canal pterigoid prin orificiu lacerat unde cu nervul pietros profund formeaza nrvul canalului
pterigoidian ce ajunge la ganglionul pterigopalatin
=horda timpanica: trece in caitatea timpanica si apare la exterior rin fisura pietrotimpanica apoi
adera la nervul lingual.
=scaritei inerveaza muschiul staedius din cavitatea timpanica.
Nervul facial dupa ce iese din orificiu stilomastoidian da ramurile motorii: nerv auricular posterior,
ramura digastrica, ramura stilohioida. Apoi patrunde in glanda parotida si da ramurile:
=temporale ce inerveaza muschiul auricular anterior, venterul frontal al epicraniului si orbicular al
ochiului
=zigomatice inerveaza muschiul orbicular al ochiului si zigomatic mare
=bucale ce inerveaza muschiul zigomatic mare si mic, muschiul levato al buzei superioare si unghiul
gurii, muschiul buccinator, orbicular al gurii, nazal si rozor.
=ramuri marginale a mandibulei inerveaza muschiul depresor al buzei inferioare si unghiul gurii,
muschiul mental.
=ramurile gitului ce inerveaza platisma.
*Leziuni a nervului facial: neurita nervului facial cu prezenta parezelor total sau partiale si
nevralgia nervului facial.

12.Examenul subiectiv a pacientilor cu traumatisme OMF.

*Interogatoriu: stabilirea indentitatii bolnavului- nume, prenume, virsta, sexul, starea civila, ocupatia,
adresa.
*Motivatia: se inregistreaza toate simptomele si semnele pe care le prezinta bolnavul.
*Istoricul actualei maladii: bolnavul povesteste cum a debutat si a evoluat boala, se precizeaza
ordinea de aparitie a simptomelor, succesiunea, evolutia, tratamentele urmate, rezultatele obtinute.
Durerea e analizata precizind aparitia, spontana sau provocata, agentii care o determina, localizarea,
iradiatiile, intensitatea, durata continua sau in criza diurna sau nocturna, tulburari asociate, factorii
care o calmeaza.
*Istoricul vietii: antecedentele eredo familiale ( sifilis, TBC, predispozitii la carii coagulopatii s.a),
antecedentele personale: antecedente fiziologice (cronologia eruptiei dintilor temporari si permanenti,
menstruatia, sarcini, menopauza), antecedente patologice ( accidente de eruptie, obiceiuri vicioase,
boli ale dintilor si cavitatii bucale, pierderea precoce a dintilor , extractii, cum suporta anestezia,
tendinta spre singerari exagerate). Precizarea afectiunilor de care a suferit in tercut si in prezent,
interventiile chirurgicale suportate, daca urmeaza vreun tratament medicamentos.

13.Examenul obiectiv loco regional a pacientilor cu traumatisme OMF.

14.Examenele paraclinice a pacientilor cu traumatisme OMF.
*Teste de vitalitate pulpara: prin procedee termice, electrice sau frezaj dentinar.
*Radiografii intraorale retrodentare sau ocluzale si extraorale de fata, de profil si baza craniului.
*Radiografia panoramica: realizeaza e un film imaginea intregii regiuni alveolodentare a mandibulei
si infrastructura maxilei.
*Tomografia computerizata permit obtinerea de imagini ale unor straturi subtiri la profunzimi
diverse.
*Sialografia: pentru explorarea glandelor parotide si submandibulare cu substanta de contrast.

*Scintigrafia salivara-explorarea morfologica a totalitatii parenchimului salivar, aprecierea sediului

leziunii, aprecierea vaalorii functionale a glandelor salivare.
*Biopsia: prin excizie (pentru leziuni superficiale reduse), prin incizie (in leziuni intinse, profunde), prin
chiuretaj (in leziuni ulceroase sau vegetante), prin aspiratie ( leziun profunde dificil accesibile).
*Punctia exploratoare: precizare diagnostic de tumori a partilor moi si maxilarelor, evacuarea unui
hematom, in colectii purulente.
*Catetirizarea traiectelor fistuloase: gradul de permeabilitate al traiectului, lungimea, directia,
sinuozitatile, consistenta peretilor, sediul fundului fistulei.
*Cataterizmul canalelor Stenon sau Warthon: permeabilitatea canalului, existenta unor corpi
straini.
*Rinoscopia anterioara: aspectul mucoasei pituitare, przenta puroiului, polipi sau hipertrofia
mucosului ostiumului ce indicca leziuni ale sinusului.
*Transiluminarea: descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului maxilar, ale obrazului.
*Examen bacteriologic: ale produselor patologice pentru formarea antibioticogramei.

15.Formele si principiile de baza ale organizarii asistentei medicale

accidentatilor.
*Formele asistentei medicale:
-

16.Plagile partilor moi OMF, etiologie, aspect clinico anatomice.

*Etiologie:
-cauze favorizante : starea generala a pacientului-prezenta anumitor patologii de ordin general,
surmenajul psihic, ebrietatea
-cauze determinante: accidente de circulatie, accidente de munca, agresiuni, plagi prin arma de foc,
caderi accidental, lovituri de opita de cal, accidente de sport. Automuscare sau muscaturi de animale,
plagi prin intepare, in timpul tratamentului stomatologic (extractii, lucru cu instrumente rotative).
*Aspect clinico anatomic:
-contuziile: leziuni inchise, fara solutii de continuitate a tegumentelor ssau mucoasei. Edem, tumefiere
difuza, echimoze, hematoame interstitiale sau localizate.
-excoriatiile: leziuni superficiale ale pielii prin frecare pe un plan dur, pot fi incluziuni intradermice de
nisip, gudron realizind tatuaj traumatic. Suprafata cruda, singerind, dureroasa, edem, echimoze.
-plagi taiate: margini netede, liniare sau neregulate, apopiat sau intredeschis, intrerup sau nu
continuitatea orificiilor fetei.
-plagi penetrante: unipolare, au orificiu de intrare, un traiect si un fund in partil moi , pe planul osos
fracturat sau in sinus maxilar. In plagi intepate orificiu poatee fi mic, cu margini nete, fara corpi straini.
Mai des orifiiu e neregulat, cu margini rupte, in profunzime corpi straini, planul osos poate fi fracturat.
-plagi transixiante : orificiu de intarre mai mic, marini rasfrinte inauntru. Orificiu de iesire mai mare,
nerregulat, cu lambouri sintecate, aruncate in afara, prinn care pot iesi eschile osoase sau parti moi.
-plagi contuze: margini neregulate, rupte, cu langhete cutanate retractate, uneori cu decolari de
lambouri faciale sau pierderi de substanta masive. Insotite de lezarea vaselor, nervilor, glandelor
salivar, asociate frecvent cu fracturi a maxilarelor.
-plagi produse prin explozii: plagi penetrante multiple cu patrundere de corpi straini, des cu arsuri de
gradul 1 si sau impregnatii de pulbere in teutul facial.

17.Clasificarea leziunilor tesuturilor moi faciale.

*Regiunea anatomo-topografica: plagi ale buzelor, limbii, planseului bucal, obrazului, regiunea
parotidomaseterica s.a
*Agentul vulnerant: arma de foc, copita de cal, muscatura, accident de circulatie, agresiune, s.s
*Numarul si intinderea plagilor: unice sau multiple, limitate sau intinse
*Profunzimea: superficiale sau profunde
*Gravitatea: plagi usoare ce nu intereseaza elemente anatomice importante ca nervi, glande salivare,
cai lacrimale sau plagi grave cu lezarea acestora si cu pierderi de substanta
*Asocierea sau nu cu fracturile planului osos subiacent
*Timpul scurs de la accident: recente (pin la 24 ore), vechi ( dupa , cu infectare).
*Caracterul plagii: contuzii, excoriatii, plagi taiate, penetrante, transfixiante( bipolare), plagi contuze
(zdrobite), plai produse prin explozii.

18.Tratamentul chirurgical al plagilor tesuturilor moi faciale.

*Prelucrarea primara chirurgicala a plagilor:

-prelucrarea cimpului operator: a surafetei pielii din jurul plagii cu antiseptic sau solutiie alcoolica de
70 % de la plaga spre periferie, de la punctul superior spre inferior.
-izolarea cimpului operator: cu cearsaf sau scutece aseptice, ramine numai plaga expusa.
-anestezia locala si infiltrare in jurul plagii cu antibiotice
-inlaturarea corpilor straini din plaga, prelucrarea cu antiseptice, uscarea plagii
-incizia, revizia plagii, hemostaza
-biopsia pntru realizarea antibiotiogramei
-prelucrarea plagii cu sol apa oxigenata, furacilina
-aplicarea drenului in plaga
-suturarea plagii.

19.Ingrijirea de urgenta sau imediata al plagilor partilor moi faciale.

-regiunea plagii se bierbereste in caz de necesitate, se curata cu apa si sapun.
- antiseptizarea tegumentelor din jurul plagii,
- igienizarea cavitatii bucale, curatirea mecanica si antiseptizarea superficiala a plagii, inlaturarea
corpilor straini din plaga
-stoparea hemoragiei din plaga
-imobilizarea provizoriee a fracturilor
-aplicarea unui pansament steril si indreptarea la un serviciu de specialitate

20.Tratamentul complex, definitiv al plagilor tesuturilor moi ale fetei.

*Tratamentul contuziilor: indepartarea corpilor straini prin irigatii largi cu antiseptice, aplicarea
compreselor umede, reci sau punga cu gheata, daca exista tendinta extensiva se aplica pansament
comresiv. Colectiile hematice se inlatura prin punctie cu un ac gros sau virful bisturiului.
*Tratamentul excoriatiilor: indepartarea corpilor straini prin irigatii cu ser fiziolog caldut, cu eriute
moale sau sapun. Zona excoriatiei se lasa deschisa pentru a se forma o escara care protejeaza plaga
pin la eitelizare sau se aplica un pansament steril usor.
*Tratamentul plagilor: se realizeaza prelucrarea primara chirurgicala a plagii. (intrebarea 18).

21.Suturarea plagilor, materiale de sutura, metode de aplicare a suturilor.

*Sutura primara imediata: in primele 24 ore. Cel mai frecvent se utilizeaza sutura cu fire separate
sau sutura cu fire in U ( in saltea).
-pentru plagile taiate, necontaminate fara lipsa de substanta: sutura intradermica
-pentru plagile tegumentare sutura cu fir monofilamentar neresorbabil (polipropilen).
-pentru plagile mucoasei orale cu fire resorbabile multifilament ( pe baza de acid poliglicolic) sau
resorbabile monofilamentare (pe baza de polidioxanon)
-pentru plagi profunde sau penetrante sutura in mai multe planuri, din profunzime spre suprafata.
Sutura planului subcutan astfel ca marginile cutanate ale plagii sa vina in contact fara tensiune. Sutura
cutanata cu ace atraumatice cu fire separate de nailon, par de cal sau matase trecute in punctele
cheie: linia cutaneo mucoasa labiala, rebordul narinar, plii cutanati ai fetei, marginea ciliara si
sprincene.
*Sutura primara intirziata: de la 24 ore pina la 3-7 zile.
-sutura de pozitie: citeva fire de sutura la distanta de marginile plagii care permite asezarea
lambourilor cit mai aproape de pozitia anatomica.
*Sutura secundara: la mai mult de 7-10 zile. In plagi intinse cu zdrobiri ale tesuturilor, cu lipsa de
substanta ce nu permit sutura primara. Consta in ghidarea vindecarii secundare prin excizii limitate, de
avivare si degajare ce ermite o vindecare a tesuturilor.

22.Pansamentul si ingrijirea pacientilor cu plaga faciala.

*Pansamentul:
-plagile superficiale simple suturate se lasa descopperite sau se aplica pansamente mici mentinute cu
benzi de leucoplast. De obicei pe plagile suturate se aplica citeva benzi adezive sterile pentru a reduce
tensiunea pe liniile de sutura si un pansament usor compresiv ce limiteaza edemul si previne formarea
hematomului. Pansamentul compresiv e lasat pe minim 2-3 zile.
-plagile cu suturi partiale sau de pozitie : se aplica pansament cit mai redus cre va fi schimbat des
deoarece secretiile din plaga il imbiba si e greu de suportat.
*Ingrijirea bolnavului:

-igiena cavitatii bucale: prin spalaturi bucale lagi cu un irigator, seringa de apa sau seringa Guyon
dupa fiecare masa cu solutii calde, ser fiziologic, antiseptice slabe ( permanganat de potasiu, appa
oxigenata, cloramina, furacilina, bicarbonat de sodiu 1-2 %.
-alimentatia: la pacinti cu blocaj intermaxilar se administreaza alimente lichide sau semilichide.
Alimentare cu sonda gastrica .
-repaus la pat a pacientului, mecanoterapie la necesitate.

23.Complicatiile plagilor partilor moi faciale, profilaxie si tratament.

*Complicatii imediate grave:
-asfixia ( patrunderea corpilor straini, compresiunea traheei, caderea limbii). Tratament: lateral capul
pacientului se inclina, se apuca limba indepartind din gura si faringe secretiile, cheagurile, corpii
straini. Mentinerea limbii cu tub orofaringian tip Gueddel sau cu un fir de matase trecut prin limba si
fixat de haine. Traheotomie in cazuri mai grave.
-hemoragia: abundenta, masiva, prin lezarea unui vas important. Tratament: indentificarea, pensarea
si ligaturarea vasului. In singerari difuze prin panament compresiv. Compresiuni digitale. In epistaxis
tamponament anterior sau posterior al foselor nazale.
-socul traumatic in urma contuziilor puternice, raniri multiple, hemoragii masive. Tratament: incalzire,
hidratare, tonice cardiace, perfuzii de plasma sau singe, sedative, tranchilizante.
*Complicatii primitive:
-infectia e constanta in plagi muscate, zdrobite, murdare, care comunica cu cavitatea bucala.
-erizipelul: exceptional si mereu benign
-tetanosul . profilaxie: ser antitetanic.
-gangrena gazoaza: extrem de exceptionala.
*Complicatii secundare:
-infectia locala: duce la supuratii in lojile superficiale sau profunde ale fetei, fistule cronice in urma
retentiei corpilor straini. Tratament: prelucrare cu antiseptice, antibioticoterapia.
-tromboflebite a plexurilor venoase profunde, septicemii, complicatii pulmonare prin aspirare.
Tratament specific.
-hemoragii secundare: lezare vas de fragmentt osos ascutit, infectarea si dezlipirea trombusului.
*Complicatii tardive: cicatrice vicioasa, retractila sau hipertrofica, pierderi de substanta ale fetei,
constrictii de maxilare prin bride cicatriciale, fistule, sialoceel sau pseudochist salivar, paralizia
nervului facial, nevralgii faciale, tulburari de fonatie, masticatie, deglutitie, tulburari psihice.

24.Traumatismele dento-parodontale, date generale, etiologie.

*Date generale:au o frecenta de 3 %, este in crestere la copii de 1-2 si 7-8 ani. Sunt insotite de
consutzii sau plagi ale gingiei, mucoasei obrajilor, buzelor , limbii, fracturi ale proceselor alveolare.
Leziunile dentoparodontale sunt variabile si aspectul clinic dpinde de intesitatea si de directia
agentului traumatic, de virsta pacientului.
*Etiologie:
-factori favorizanti: malpozitii dentare, prognatism, tulburari a ATM, fragilitatea dintilor prin hipo si
hipercalcifiere. Fragilitatea dintelui e favorizata de depulpare, obturatii, dispozitive coronoradiculare,
paradontopatii marginale cronice.
-factori determinanti: accident, caderi, agresiuni. Factori iatrogeni: deschizator de gura, extractii
dentare, anetezie, fibrogastroscopie, in timpul aportului alimentar.

25.Clasificarea traumatismelor dento-parodontale.

*Clasificarea fracturii coroanei dentare dupa Ellis:
-clasa I: fisura smaltului
-clasa II: fractura smaltului si dentinei
-clasa III: fractura smaltului, dentinei cu deschiderea camerei pulpare
-clasa IV:fractura coroanei in intregime
*Clasificarea dupa OMS:
-fracturi coronare:
a.fisura smaltului sau smaltului si dentinei
b.fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare-necomplicata
c.fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata
-fracturi radiculare:
a.fracturi in regiunea cervicala
b.fracturi in regiunea mediana
3.fracturi in regiunea apicala
-luxatii:

a.contuzia
b.subluxatia
c.luxtia laterala

d.luxatia cu extruze
e.luxatia cu intruziune
f.avulsiunea.

26.Leziuni dentare, fisuri, fracturi coronare, fracturi corono-radiculare.

*Fisurile dentare: o crapatura partiala sau totala ale smaltului sau ale smaltului si dentinei, sunt
solutii de continuitate partiala a tesuturilor dure, fara pierderi de substanta.
*Fracturile coronare simple nepenetrante: nu afecteaza camera pulpara. Des la incisiv si canin
fractura oblica.
*Fracturi coronare complicate, penetrante: are loc deschiderea camerei pulare, lezarea smaltului,
dentinei si a pulpei. Sunt fracturi deschise la nivelul unui corn pulpar sau expun larg pulpa coronara.
*Fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, medie sau apicala. Linia de fractura poate fi oblica sau
transversala, cu sau fara deplasarea fragmentelor, deschise sau inchise.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: linia de fractura oblica sau longitudinala, cu sau fara
deplasarea fragmentelor, penetranta in camera pulpara.
*Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: linia de fractura poate fi oblica sau longitudinala, cu sau
fara deplasarea fragmentelor, nepenetrante in camera pulpara.

27.Leziuni parodontale.
*Contuzii parodontale: ruperea unor fibre ale paradontiului si ale vaselor. In spatiul periradicular
mici hemoragii, microhematoame, edem, fenomene de inflamatie.
*Luxatia dentara partiala: ruperea incompleta a ligamentului alveolodentar, dintele deplasat partial
din alveola, mai rar cu peretii ososi ai alveolei, fibromucoasa gingivala traumatizata, pachetul
neurovascular rupt in regiunea apexului.
*Luxatia dentara totala: ruperea ligamentului alveolodentar este completa.

28.Studiul clinic si radiologic a leziunilor dento-parodontale.

*Fisurile dentare: pot reactiona la excitanti termici, examinarea se face cu lupa, prin transiluminare,
cu sonda dentara si electroodontodiagnosticul in dinamica.
*Fracturi coronare simple nepenetrante: acuze -sensibilitate sau dureri tranzitorii la contact, la
excitanti termic si chimici. Marginea ascutita a coroanei traumatizeaza buza sau limba. Clinic se
adauga contuzia parodontala.
*Fracturi coronare complicate penetrante: clinca de pulpita traumatica daca pulpa nu a fost
afectata pina la accident. Acuze: durer intense, spontane, cu iradieri, exacerbate. Se intensifica la
varatii termic, chimice, mecanice. Hemoragie in pulpa n primele ore. Coroana dintelui distrusa, cu
margini ascutite ce traumatizeaza tesuturile moi.
*Fracturi radiculare: dureri usoare si mobilitate neinsemnata. Clinic sarac. Vitalitatea pulpei in
fractura inchisa se mentine. Coroana dintelui mobila in functie de locul fracturii. Radiologic: pune in
evidenta linia de fractura, directia, gradul de deplasare, prezenta mugurelui dentar, formarea
radacinilor, starea peretilor alveolari.
*Fracturi coronoradiculare penetrante: fragmentul mic se mentine fixat de fibromucoasa,
provoaca dureri la masticatie, fonatie. Clinica caracteristica pulpitelor.
* Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente, cu mobilitate , dureri, traumatizarea
tesuturilor moi vecine.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic se mentine fixat de fibromucoasa,
provoaca dureri la masticatie, fonatie.
*Contuziile paradontale: pulpa hiperemiata, edem si hematom periaapical cu deregrarea circulatiei
sangvine. Dureri spontane surde, se intensifica la contact cu antagonistii. Echimoze gingivale, singerari
in jurul marginii gingivale. Dinte usor mobil, deplasat, senzatie de dinte crescut. La probleme termice
reactioneaza cu hiper sau hiposensibilitate.
*Luxatia dentara partiala:dplasarile dintelui pot fi
-in sens vestbular, oral cu sau fara peretele alveolar fractura
-in sens meziodistal cu deplasare laterala cind lipseste un dinte
-in ax, cu intruziune dintele se adinceste in proces alveolarr, sau cu extruziune dintele iese din alveola.
Mobilitate diferita in dependenta de forta agentului traumatic, suprafata lui8, virsta pacientului. Acuze:
dureri, dintele deplasat, supraocluzie, mobilitate, ginia putin decolata, traumatizata, singerind,
salivatie abundenta, tulburari de fonatie, masticatie, de ocluzie.
*Luxatia dentara totala: dintele deplasata total din alveola. Pachetul neurovascular rupt. Dintele
intruzionat intro cavitate a fetei, in tesuturile moi, expulzat din alveola in cavitatea bucala dar fixat de

fibromucoasa. Fractura alveolei si fibromucoasei. Alveola goala, acopeita de cheag sau singerind
acoperita cu tesut necrotic. Tesuturile moi traumatizate, saliva sangvinolenta.

29.Evolutia traumatismelor dento-parodontale. Prognosticul.

Fracturile de smalt nu regenereaza. Fracturile de dentina: dentinogeneza are loc pe contul pulpei,
camera pulpara se micsoreaza. Fracturi radiculare: in locul fracturii se formeaza un tesut fibros
paradontal, o pseudoartroza. In fracturile 1/3 cervicale prognostic putin favorabil, in cele cervicale si
apicale e favorabil. Contuziile paradontale usoare cu sau fara tratament la 1-2 saptamina isi revin. Cele
pronuntate-cind tratamentul a fost efectuat la 2 ore de la accident pot aparea anchiloza
dentoalveolara, resorbtia radacinii si infectarea alveolei. Durata incapacitatii de munca cu fracturi
dentare sau luxatii dentoparodontale e de 8-10 zile, in stationar 3-7.
Complicatiile: afectarea mugurelui dentar, infectarea alveolei si tesuturilor moi adiacente, periostite,
osteomielite, sinuzite, granulom migrant.

30.Tratamentul traumatismelor dento-parodontale.

*Tratamentul fisurilor dentare: prin badijonare cu solutii coagulante (acid trcloracetic, florura de
sodiu, bonding, lac cu calciu si fluor).
*Tratamentul fracturilor coronare simple,nepenetrante: slefuirea smpla-nivelarea marginilor
ascutite si control EOD in dinamica. Restaurarea coroanei cu o coroana decorativa. Se pot forma doua
orificii parapulpare n coroana dintelui, se fixeaza doi pivoti si se aplca fragmentul fracturat. Tratament
endodontc cind pulpa e necrotizata.
*Tratamentul fracturilor coronare complicate penetrante: pastrarea pulpei prin coafaj cu
pansament cu pasta de hidroxid de Ca sau oxid de Zn. Pulpectomie sau amputata vitala, tratament
endodontic, restaurarea coroanei. Reducerea luxatiei si imobilizarea. Extractie in caz de rezorbtie
radiculara. Uneori obturatia calitativa a canalului si repozitia lui cu imobilizare.
*Tratamentul fracturilor radiculare:reducerea deplasarii si imobilizarea dintelui. In fractura in 1/3
cervicala tratament endodontic, stift intraradicular, coroana artificiala, scoaterea dintelui din ocluzie. In
alte cazuri se imobilizeaza pe dinti vecini cu sirma, coroana se modeleaza. Pentru fracturi in 1.3
medie-extractie radiculara sau implant endodontic. Pentru fractura apexului radicular-endodontic,
inlaturare apex, imobilizare cu pivot, scoatere din ocluzie.
*Tratamentul fracturilor coronaradiculare penetrante si cominutive: extractia dintelui.
*Tratamentul fracturilor coronoradiculare nepenetrante: fragmentul mic se inlatura. Extractie.
Sistemul bont-bracket.
*Tratamentul contuziilor paradontale: se scoate dintele din ocluzie, imobilizarea dintilor, EOD.
Endodontic mai tirziu, daca apar modificari in pulpa.
*Tratamentul luxatiei dentare partiale: repozitionarea dintelui, suturarea fibromucoasei, imobilizare
pe 4 saptamini. EOD in dinamica, endodontic cind pulpa e necrozata. Imobilizarea dintelui prin
anchilozarea lui cu compozite-se face incizie amucoasei pe plica de tranzitie, se decoleaza lambou, se
foreaza orificiu in alveola si dinte, se obtureaza orificiu si se sutureaza mucoasa.
*Tratamentul luxatiilor dentare totale: replantare dinte timpm de 2 ore dupa trauma, extractii
dentare. In avulsie se trateaza endodontic, se replanteaza, se imobilizeaza coroana pe dinti vecini,
sutura plagii, restaurarea coroanei.

31.Fracturile crestelor alveolare, etiologie, examen clinic,

simptomatologie.
*Etiologie: agresiuni, caderi, accidente rutiere, accidente de munca si sport. Muscaturile de animale,
arma de foc, factorii iatrogeni, catatraumatismul, fracturile patologice.
*Fracturile crestei alveolare dupa Clark:
-fractura procesului alveolar edentat
-fractura procesului alveolar cu deplasare neinsemnata
-fractura procesului alveolar cu deplasare majora
-fractura procesului alveolar cu depolasare majora si fractura maxilarului.
*Clinic: fragmentul fracturat prezinta mobilitate patologica, fixat de periost sau desprins complet.
Hemoragie din plaga fibromucoasei gingivale. Dureri. Echimoze labiale, ocluzia patologica. Dintii
distopati pe fragmentul fracturat cit si pe arcada restanta. Dintii luxati partial sau total, avulsionati sau
fracturati.
*Examenul clinic: date subiective si obiective, ortopantomografia cu evdentierea liniilor de fractura,
implicarea dintilor, a foselor nazale, sinusului maxilar(la maxila), dislocarea fragmentului fracturat.

32.Tratamentul fracturilor crestei alveolare.

*Prelucrarea cimpului operator cu antiseptice, anestezia , repozitia manuala a fracturii, imobilizarea cu
atela individuala, placi palatinale din acrilate. Dintii se extrag, se fixeaza cu atele sau se trateaza
endodontic.

33.Fracturile de mandibula date generale, statistici.

*Date generale: mandibula este cel mai mare si rezistent os al viscerocraniului insa datorita pozitiei
sale proeminente este expusa cel mai frecventb traumatismelor cranio faciale. Particularitatile
anatomice si structurale ale osului, prezenta dintilor si ale complexelor musculare inserate pe os au rol
important in biodinamica fracturilor de mandibula.
*Statistici: fraturile de mandibula se intilnesc in 70 % dintre fracturile viscerocraniului. Au frecventa
mai crescuta la barbati 60-80% si afecteaza in special dultii tineri intre 20-45 ani. Frecvent sunt
asociate cu leziuni ale partilor moi in special in regiunea labio mentoniera si in 20% de cazuri cu alte
fracturi ale viscerocraniului. Dupa Haug frecventa fracturilot mandibulare dupa localizare sunt:
-corpul mandibulei 29%, condilul 26%, unghiul mandibular 25%, simfiza mentoniera si zona
parasimfizara 17%, ramul 4%, proces coronoid 1%.

34.Clasificarea fracturilor de mandibula.

*Dupa Zbarj:
-liniare
-eschiloase, eschile mari, mici cu dereglarea integritati oasoase.
-marginale, eschile mari, mici cu pastrarea integritati osoase.
-perforatorii
-cu defect segmentar
-cu eruperea sectoarelor mari
-diverse asocieri.
*Dupa gradul de interesare a osulu si liniile de fractura:
-partiale: desprind portiuni limitate de os. Pot fi fracturi a crestei alveolare, fracturi a portiunii bazilare.
-totale:strabat osul in intregime. Pot fi:
a.simple liniare
b.cominutive
c.complete cu interesarea periostului
d.incomplete in lemn verdde fara interesarea periostului.
* In dependenta de localizare fracturile totale pot fi:
-mediane (mediosimfizare)
-paramediane (parasimfizare)
-laterale ( ale corpului mandibulei)
-de unghi
-de ram ascendent
-de condil
-de apofiza coronoida.

35.Etiologia fracturilor de mandibula.

-traumatismele, agresiunea, accidentele de circulatie, caderile accidentale, accidentele de munca ,de
sport.
-spontan, in os patologic cind rezistenta e scazuta datorita unor afectiuni generale sau locale ca
osteodistrofii, osteoradionecroza, osteomielite, tumori.
-in timpul unor interventii chirurgicale ca extirpari de tumori, extracti de dinti inclusi sau obisnuite cind
rezistenta osului e scazuta sau prin tehnica incorecta.

36.Mecanisme de producere a fraturilor de mandibula.

-flexiunea: traumatismul produce o inchidere sau deschidere a arcului mandibular cu fracturarea osului
la locul aplicarii fortei sau la distanta. Curbura mandibulei devine progresiv mai torsionata, corticala
interna si externa fracturinduse independent si asincron.
-presiunea: fracturi directe la locul aplicarii fortei, osul cedeaza prin actiunea impactului.
-smulgerea: exceptional, o contractura musculara foarte puternica apta sa invinga rezistenta osulu.
-de tasare: duce la fracturi indirecte ,osul primeste forta in axul lung. Ex: fractura intracapsulara a
capului condilului prin tasare in cavitatea glenoida, forta aplicata din jos in sus.

-de forfecare: fracturi indirecte bazat pe principiul actiunii si reactiunii. Ex: impact vertical pe unghiul
mandibulei produce fractura verticala a ramului .

37.Mecanisme de deplasare a fragmentelor osoase la fracturile de

mandibula.
38.Factorii principali ce influenteaza deplasarea fragmentelor osoase.
-forta traumatismului care produce deplasarea primara
-contractia muschilor inserati pe mandibula, ridicatorii ascensioneaza fragmentul pe care se insera,
suprahioidienii coboara avind si o actiune centripeda.
-locul si directia liniei de fractura pot duce la deplasari verticale, orizontale ducind la agrenare sau
deplasare exagerata.
-dintii implantati pe fragmentele fracturate sau arcada antagonista se pot opune deplasarilor
exagerate.

39.Tipuri de deplasare a fragmentelor osoase in fracturile de mandibula.

*Deplasari primare: sub actiunea unui agent vulnerant cu energie cinetica mare care produce
fractura directa sau indirecta cu deplasari.
*Deplasari secundare: sub influenta unui factor activ cum ar fi musculatura inserata pe mandibula,
preum si de factori apasivi ca localizarea si directia liniei de fractura, statusul dentar.
*Dupa directia deplasarii: deplasari verticale, orizontale, anterioare, posterioare.

40.Simptomatologia subiectiva (acuzele) ,comuna tuturor fracturilor de

mandibula.
*Durerea: este vie, puternica, se accentueaza la miscarile la mandibulei sau la presiuni exercitate pe
os.
*Hemoragii din cavitatea bucala sau din plaga prezenta in exterior la nivelul mandibulei
*Tulburari functionale: jena in deglutitie, dereglari de fonatie,imposibilitatea efectuarii masticatiei.
*Tulburari estetice , deformarea fetei, prezenta edemului,prezenta plagilor tesuturilor moi,
hematomului, tumefactie.
*Pierderea sensibilitatii anestezii sau hipoestezii pe teritoriul nervului alveolar inferior.
*Mobilitatea dintilor saua pierderea lor in urma traumei.

41.Simptomatologia obiectiva, comuna tuturor fracturilor de mandibula.

*Semne de intreruere a continuitatii osoase:
-deformari osoase a etajului inferior al fetei.
-mobilitatea anormala a fragmentelor osoase
-crepitatii osoase
-diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM
-modificarea raportului de ocluzie
*Tulburari functionale:
-durerea la efectuarea examenului clinic
-dereglari in fonatie, jena in deglutitie
*Semne asociate leziunii:
-edemul partilor moi, echimoze, hematoame, excoriatii sau plagi perimandibulare, hemoragii
-tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior, hipoestezii ,anestezii.
-luxatii sau fracturi dentare, hematoame, plagi ale mucoasei fixe si mobile la nivelul procesului alveolar
si fundul de sac vestibular.
*Palpator:
-evidentierea punctelor dureroase
-discontinuitatea osoasa
-infundari sau proeminente osoase
-decalaje intre fragmente
-mobilitate anormala a fragmentelor, uneori crepitatii osoase.

42.Simptomatologia fracturilor mediane (mediosimfizare) la mandibula.

*Situata intre doi incisivi centrali inferiori, destul de rar 2,9% deoarece simfiza mentoniera este un loc
de rezistenta a mandibulei. Se produc prin inchiderea sau deschiderea exagerata a arcului mandibular.

Se pot produce deplasari primare in plan vertical sau orizontal, deplasare secundara e absenta.
Prezente echimoze mentoniere in fundul de sac vestibular sau sublingual, o plaga fibromucoasa
gingivala intre incisivi centrali. La inchiderea arcadelor fragmentele se departeaza datorita
tractiunilor divergente a muschilor ridicatori, la deschidere se apropie prin actiunea centripeda a
suprahioidienilor realizind ocluzie armonica. La deplasarea primara un fragment e ascensionat -e
prezenta ocluzia, celalalt e coborit si lingualizat in inocluzie. Uneori In fracturile oblice se observa pe
Rx deplasarea unui fragment triunghiular din bazilara mandibulei (fractura in lambda).

43.Simptomatologia fracturilor paramediane mandibulare.

*Intre incisivi centrali si canini, 15,5%. Deplasare primara sau secundar sub actiunea fortei musculare,
fragmentele nu sunt simetrice. Cel mare e tras inapoi si in jos realizind inocluzie in plan vertical si
orizontal. Fragmentul mic e tras in sus de maseter si temporal si inauntru de pterigoidieni raport
normal de ocluzie. Se observa o plaga a fibromucoasei la nivelul focarului de fractura, mobilitate
anormala a fragmentelor osoase, echimoze genio-labiale si in 1/3 anterioara a planseului bucal.

44.Simptomatologia fracturilor laterale (ale corpului mandibulei).

*Intre canini si molarul de minte 31%. Deplasari primare si secundare. Fragmentul mare e tras in jos si
inapoi catre partea fracturata de suprahioidieni, cel mic in sus si inapoi de temporal si pterigoidian
intern si inauntru de pterigoidian extern. Daca deplasarile sunt mari e interesat canalul mandibular cu
hemoragii si hipoestezii pe ramurile terminale a alveolarului inferior. Clinic tumefactii in regiunea
geniana si submandibulara, in focarul de fractura, echimoze sau hematoame in planseul bucal,
disfagie, mai rar tulburari respiratorii. Ocluzia modificata. Fragmentul mare in inocluzie, cel mic in
ocluzie normala, lingualizat sau mult ascensionat. La deplasari orizontale se scurteaza corpul
mandibulei si devierea mentonului.

45.Simptomatologia fracturilor unghiului mandibulei.

*Favorizata de curbura osului, eruptia tardiva sau incluzia molarului de minte. 17-25 %. Prin trauma
directa sau indirecta aplicata pe barbie. Daca linia fracturii trece in plina insertie musculara nu au loc
dislocari, daca inaintea insertie se produc deplasari importante: fragmentul mare anterior e tras in jos
si inapoi de suprahioidieni, lateral de pterigoidian extern de partea sanatoasa. Fragmentul mic tras in
sus si inainte de maseter, temporal si pterigoidian intern.
In fracturi fara deplasari- tumefactia regiunii parotideo maseterine,trismus si disfagie moderata,
dureri la apasare laterala pe unghi sau presiune anterioara pe menton.
In fracturi cu deplasari- tumefactii voluminoase periangulo mandibular, trismus, echimoze sau
hematoame in planseul bucal. Mobilitaea fragmentelor se percepe greu. Fragmentul mare in inocluzie
veticala si laterodeviat catre fractura. Fragmentul distal mult ascensionat sau cu deplasari minime cind
directia liniei de fractura e favorabila.

46.Simptomatologia fracturilor ramului ascendent al mandibulei.

*2-5 %, mecanism direct sau indirect, linia de fractura oblica, verticala, orizontala. Cele verticale sunt
longitudinale situate in masa musculara maseter si pterigoidian intern, de la marginea bazilara pin la
incizura sigmoida fara deplasari. Cele orizontale sunt transversale, de obicei in 1/3 mijlocie a ramului,
cele oblice cu linia de la incizura sigmoida pin la marginea posterioara a ramului. Cele orizontale si
oblice cu scurtarea ramului prin tractiune in sus de maseter si pterigoidian intern, fragmentul inferior
si deplasarea fragmentului mic anterior si median prin contractia temporalului si pterigoidina extern.
Linia mediana e deviata catre partea bolnava, contact prematur pe ultimii molari. Are loc tumefactia
regiunii parotido-maseterina, dureri la presiuni laterale pe ram, trismus. Inocluzia frontala remisa la
presiune pe menton sau contractie mai puternica a muschilor realizind ocluzia in doi timpi. Dintii in
contact distal de partea fracturii. Daca e interesat canalul mandibular sub spina Spix pot fi tulburari de
sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior.

47.Simptomatologia fracturilor apofizei condiliene.

*9,1 %-36% ,3 forme clinice:
-intracapsulara cu aspectul unei zdrobiri a capului condilian cu fragmente multiple nedetasate,
invelisul suprafetelor articulare distrus, capsula integra sau cu decapitare-transcondiliana, aici
fragmentul superior e telescopat. Zdrobirile capului condilian des asociate cu fractura cavitatii
glenoide, peforarea conductului auditiv extern ,leziuni ale menisculului. Prezenta limitarea miscarilor
mandibulei, dureri la palpare, miscarile condilului se percep infundat, otoragie. Fara tulburari a ocluziei.

-extracapsulara poate interesa gitul condilului-fracturi subcondiliene inalte, baza apofizei condiliene.
Capul gitului e deplasat sau luxat din cavitatea glenoida. Portiunea inferioara e ascensionata prin
actiunea muschiului pterigoidian intern si temporal, are loc scurtarea ramului ascendent mandibular.
Mentonul e deviat catre partea fracturata, dureri la presiunea laterala preauriculara, la palpare in
conductul auditiv extern miscarile condilului sunt absente, ocluzia in doi timpi.
-subcondiliana joasa poate fi cu dislocari a fragmentelor. Linia de fractura oblica in jos si inapoi de la
incizura sigmoida la marginea posterioara a ramului mandibular. Simptome asemanatoare cu fractura
gitului condlian.

48.Simptomatologia fracturilor apofizei coronoide.

*Rar, se produc in urma traumatismelor laterale prin infundarea arcadei temporozigomatice sau
smulgere de catre muschiul temporal. Coronoida fracturata complet cu linia de fractura oblica din
incizura sigmoida in jos si anterior catre baza apofizei cind muschiul temporal tractioneaza portiunea
fracturata din apofiza coronoida in sus si inainte, sub arcada zigomatica se produce o limitare
dureroara a deschiderii guri , sau fracturi incomplete.

49.Tratamentul medicamentos al fracturilor mandibulei.

*Antibioprofilaxia pentru a combate infectia si evita complicatiile: lincomicina, morfociclina,
vibramicin, cefalexin.
*Antialgice pentru a reduce durerea: tramadol, ketamina, carbamazepina.
*Antiinflamatoare nesteroidiene pentru a reduce edemul: indometacina, ibuprofen, naproxen.
*Administrare ser antitetanic in caz cind a fost contact cu pamint sau alte materiale contaminate.
*Vitaminoterapia: vit. B1, B6, vit. C
*Imunostimulatoare: timozin.

50.Fazele de formare a calusului si factorii cei influenteaza.

-calus fibrino proteic ( faza hemoragico-exudativa) dureaza 6-8 zile.se formeaza hematom, aparitia
unei reactii inflamatorii imediate ce duce la proliferarea vaselor de neoformatie si diferentierea
celulelor mezenchimale.
-calus fibros sau condroid (faza fibro-condroida) intre a 6-8 zi si 16-18 zi. Maturarea condroblastelor si
transformarea lor in condrocite.
-calus osos primitiv (faza osificarii provizorii) dupa a 16-18 zi.
-calus osos definitiv (faza osificarii dfinitive) dua 4 saptamini.
*Factorii:
-virsta bolnavului: mai in virsta , mai lent.
-anumite stari fiziologice: gravide, femei in perioada de lactatie, mai greu.
-tipul constitutional: la picnici (hiperstenic), la cei cu deficite staturale, mai lent.
-factorii alimentari: in cazul lipsei proteinelor din alimente.
-factorii mecanici: reducerea si imobilizare incorecta, imobilizarea tardiva, uneori cea prelungita duc la
consolidari intirziate.

Tanea D.

51.Tratamentul de urgenta in fracturile de mandibula.

Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a
fracturii ,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja
existente si inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot
pune in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie
cerebrala).Profilaxia suprainfectarii -administrarea antibioticelor
cu spectru larg,si administrarea serului antititanic,pentru
combatera durerii-analgezice.Eliberarea oricarui obstacol
anatomic sau mecanic din caile respiratorii sau traheostomia.

Reducerea fracturilor: care consta in repozitionarea fragmentelor

in pozitia anatomica.
Imobilizarea de urgenta se poate practica la locul accidentului sau
in cabinetul stomatologic
Obiective: -diminuarea durerii
-reducerea hemoragiei
-reducerea riscului de asfixie (prin caderea limbii)
-permite transport de urgenta mai lejer
Metode de imobilizare de urgenta: 1-bandaj mento-cefali
2-fronda mentoniera
3-ligaturi interdentare monomaxilare
4-ligaturi interdentare intermaxilare
5-dispozitive monomaxilare
6-dispozitive bimaxilare
7-dispozitive mandibulo-craniene.
52.Metodele de reducere a fragmentelor,indicatii.
*Manual-sub anestezie tronculara periferica,atunci kind exista
angrenari,telescopari,basculari.
*Tractiune elastica intermaxilara-kind repozitionarea se poate face
fara dificultati sau se urmareste o dezangrenare lenta a
fragmentelor fracturate.
*Reducerea singerinda-mai rar si anume in cazurile kind fractura
se afla pe un segment edentat in zona unghiului
mandibular,retromolar,in cazul interpunerilor de tesuturi moi intre
capetele fracturate sau in instituirea tardiva a tratamentului,kind
a inceput deja sa se formeze calusul fibros.
53.Metode de imobilizare a fragmentelor in cadrul
fracturilor de mandibula.
*ortopedica: -dispozitive si aparate prefabricate

*imobilizare de urgenta:bandaj mento-cefalic,fronda

mentoniera,ligaturi interdentare monomaxilare(ligatura
hipocratica"in 8"ligatura "in scara"Panroy,ligatura in
punte),intermaxilare(ligatuta LeBlanc-fixarea mandibulei la nivelul
maxilei simetric de o parte si alta,ligatura Ernst 2 dinti de la
maxilari +2 dinti mandibulari,ligatuta Ivy-pentru dintii cu
retentivitate mica kiar si pentru cei frontali),dispozitive
monomaxilare(atela vestibulara simpla,atela dubla vestibulo
orala,arcuri bracket),bimaxilare,dispozitive mandibulo
craniene(fronda mentoniera cu capelina,dispozitivul
Darcisac,casca Ginestet).
*imobilizare definitiva-prin mijloace ortopedice(dispozitive
monomaxilare,intermaxilare si mandibulo-craniene)
*chirurgicala-ostiosinteza.

54.Cerintele principale in confectionarea atelelor.

*Trebuie sa asigure o imobilizare perfecta
*atela se cere adaptata intre ecuatorul dintelui si marginea gingiei
*sa nu irite tesuturile cavitatii bucale
*sa fie modelata dupa arcada dentara in asa mod ca sa nu
traumatizeze periodontiul marginal
*materialul din care se confectioneaza sa fie moale,usor de
modelat
*sa fie supuse usor igienizarii
*sa nu se oxideze.
55.Indicatiile tratamentului chirurgical al fracturilor de
mandibula.
Se recurge la tratamentul chirurgical atunci chind dispozitivele
protetice nu pot asigura o reducere si imobilizare eficienta.Este
indicat in :fracturile cominutive,fracturi cu deplasari

importante,fracturi retrodentare sau de unghi,fracturi angrenate

greu de redus,fracturi cu interpozitii de parti moi,fracturile la
edentati.
56.Metode de osteosinteza.
*Osteosinteza cu fir metalic-printr-o incizie submandibulara se
descopera focarul de fractura ,se reduc fragmentele osoase in
pozitie corecta,apoi se foreaza la 1 cm de focarul de fractura in
fiecare fragment osos orificiide fiecare parte.Ligatura de sirma
trecuta prin orificii trebuie sa fie perpendiculara pe linia de
fractura.Dupa sutura plagii se instituie imobilizarea mandibulei pe
maxilar prin dispozitivul aplicat preoperator.
*Osteosinteza cu placa:se apliva pe marginea bazilara sau
vestibular si se fixeaza de os prin suruburi cu pas si virf
taios.Placutele de tip Visse miniaturalizate se aplica pe fata
vestibulara a osului fixind capetele fracturate cu 2 suruburi ce
trec prin placa in os de fiecare parte.
*Osteosinteza cu brosa metalica-brosa trece intre canalul
mandibular si corticala bazilara ,traversind focarul de fractura si
unind cele 2 fragmente osoase.
57.Metode de osteosinteza a fracturilor de mandibula in
caz de edentatie totala.
Kind fracturile nu sunt insotite de deplasari in cazul purtatorilor de
proteze se va face imobilizarea mandibulei pe maxilar prin
intermediul protezelor asociat cu o tractiune cu o fronda
mentoniera,kind bolnavii nu au proteze pentru imobilizare se
confectioneaza proteze sau placi acrilice cu val de ocluzie.
Kind deplasarile sunt mari sau exista obstacol in reducerea
corecta a fragmentelor se indica osteosinteza cu fir sau placa
metalica,dupa care se pot aplica protezele si tractiune cu fronda
mentoniera .In cazul unor deplasari importante ale capetelor
fracturate se prefera imobilizarea monomaxilara cu ajutorul
protezei sau a unei gutiere acrilice fixate cu fire
circummandibulare (serclajul perimandibular)
58.Complicatiile imediate in fracturile de mandibula.

ocul- mai ales la politraumatizati;

Asfixia-chind exista corpi straini sau secretii in cavitatea
bucala,sau in urma fracturilor duble ale arcului mandibular chind
limba cade in faringe provochind o asfixie mecanica;
Comotia cerebrala-datorata vibratiilor impactului masei cerebrale;
Hemoragia-in cazul fracturilor cu dislocari mari,kind sunt lezate
vasele din canalul mandibular;
Leziunile nervoase-in fracturi cu decalaje mari care intereseaza si
canalul mandibular,se produc hipoestezii sau anestezii prin
elongare,compresie sau kiar sectionarea nervului alveolar inferior
intre capetele fracturate.
59.Complicatiile secundare in fracturile de mandibula.
*Infectia- este favorizata de faptul ca fracturile din portiunea
dentata sint deschise in cavitatea bucala,contaminindu-se din
mediul septic bucal inca din primele ore dupa
accident.Deasemenea fracturile pot produce mortificari ale
dintilor din vecinatatea focarelor de fractura ce duce la aparitia
infectiei secundare.Fracturile de mandibula se pot complica cu
osteite sau osteomielite ,fiind favorizate de mdiul septic bucal,de
prezenta corpilor straini sau de fragmente osoase
detasate,reducerea si imobilizarea tardiva a fragmentelor osoase
fracturate.
*Hemoragii secundare,tirzii-7 zile.
60.Complicatiile tardive in fracturile de mandibula.
*Consolidarea intirziata-mentinerea mobilitatii anormale a
fragmentelor osoase dupa 8-10 saptamini de la reducere si
imobilizare (cauze:factori generali-avitaminoze,deficiente ale
metabolizmului fosfo calcic ,proteic,insuficiente hipofizare,etc;
factori locali-interpunerea de parti moi intre fragmentele osoase
fracturate,reducerea si imobilizarea tardiva si incorecta,etc.)
*Pseudartroza-kind lipsa de consolidare depaseste 6 luni.De obicei
apare in fracturile cu pierderi de substanta osoasa si in fracturi in
care imobilizarea sa efectuat incorect.

*Consolidarea vicioasa-kind nu sa efectuat imobilizarea sau sa

efectuat incorect.Are loc deformatii mandibulare ,tulburari de
ocluzie cu alterari fizionomice,masticatie si fonatie.
*Constrictia mandibulei-dupa fracturi ale ramului,condilului sau
apofizei coronoide.
*Anchiloza temporo mandibulara-dupa fracturi intracapsulare ale
apofizei condeliene,prin formarea de calus intre cavitatea
glenoida si condil.
*Cicatrice vicioase,retractile sau hipertrofice.
61.Ingrijirea bolnavilor in fracturi de mandibula.
In cazul dispozitivelor monomaxilare-mentinerea unei igiene
bucale riguroase.
In cazul blocajelor intermaxilare-bolnavilor este necesar de a le
asigura o alimentatie corespunzatoare,moale ,pasata,dar
completa ,bogata in proteine,saruri minerale si vitamine pentru a
asigura formarea kit mai rapida a calusului.Igiena bucala se va
mentine prin spalaturi foarte dese cu solutii slab antiseptice sau
alcaline.Sunt foarte utile jeturile de apa de la un irigator,cu un
efect mecanic favorabil pentru indepartarea resturilor
alimentare,dar si pentru masarea gingiei.Periajul este permis in
masura in care nu se deplaseaza capetele sirmelor de legatura.
62.Termeni de consolidare a fracturilor de mandibula in
dependenta de formele anatomo-clinice.
63.Luxatia temporo-mandibulara date generale,clasificare.
Luxatia temporo mandibulara -pierderea raporturilor normale intre
suprafetele articulare cu iesirea condilului din cavitatea
glenoida ,se poate face in mai multe sensuri ,in functie de
deplasarea condilului mandibular.Luxatia este o afectiune adesea
dureroasa, ce intereseaza atat articulatia, cat si musculatura
aferenta acesteia, ce controleaza diversele miscari ale
mandibulei: vorbitul, masticatia, etc. S-a observat statistic faptul
ca femeile afectate, sunt in numar dublu fata de barbati.Sunt trei
forme anatomoclinice de luxatii:anterioare,posterioare si
laterale.Simptomul predominant este durerea. Aceasta este

insotita uneori de limitari sau blocari ale miscarilor in articulatie,

pocnituri ale articulatiei, oboseala muschilor articulatiei,
perceperea de catre pacient a unei modificari majore in timpul
muscaturii.
Secundar pot aparea dureri de cap, de urechi, vertije.
64.Luxatii temporo-mandibulare
anterioare,etiologie,simptomatologie si diagnostic.
Luxatia anterioara este cea mai frecventa,poate fi unilaterala sau
mai des bilaterala.
*Etiologie:
-deschiderea exagerata a gurii(cascatul ,risul,lovituri sau mai rar
caderi pe mandibula gura fiind deschisa)
-manopere medicale( apasare puternika pe mandibula in timpul
extractiei dentare,deschiderea exagerata a gurii in scopul
efectuarii unei laringoscopii,intubatii traheale)
-traumatisme aplicate pe ram(exceptional).
*Simptomatologie:in luxatia bilaterala bolnavul acuza o durere
vie insotita de perceperea unui zgomot intraarticular urmat de
imposibilitatea inchiderii gurii.La examenul clinic observam gura
larg deschisa si incontinenta de saliva.Datorita coborii exagerate
a mandibulei observam ca distanta dintre incisivii superiori si
inferiori este de 3-4 cm ,molarii pot fi in contact,mentonul este
coborit si impins inainte ,obrajii turtiti si alungiti,muschii maseteri
si temporali sunt in tensiune,la palpare nu se percep miscarile
condilului ,masticatia este imposibila,deglutitia jenata,iar fonatia
dificila. La luxatia unilaterala observam o asimetrie faciala
datorata devierii mentonului de partea sanatoasa ,turtirii
obrazului si proeminenta subzigomatica de partea
bolnava,relaxarii partilor moi de partea sanatoasa.
*Diagnostic:diferencial in luxatiile unilaterale cu fracturile ghitului
condilului asociate cu luxatia capului condilian inainte si inauntru
si cu paraleziile faciale sau contractura spastica a muschilor
masticatori.Radiografia este necesara in luxatiile mai vechi
,deoarece se precizeaza eventuala concomitenta a uneii luxatii cu

fractura apofizei condiliene,in cele recente radiografia nu este

indispensabila ,diagnosticul fiind destul de simplu.
65.Metode de tratament a luxatiilor anterioare temporomandibulare.
Este de obicei ortopedic(reducerea luxatiei si imobilizarea
temporara a mandibulei). Reducerea se face prin coborirea
condilului mandibular si trecerea sa pe sub condilul temporal
,dupa care este repus in cavitatea glenoida.
In cazuri exceptionale chirurgikal(consta in deschiderea
articulatiei si bascularea condilului cu un decolator puternic sau
razuse pina ce revine in cavitatea glenoida,daca condilul nu intra
in cavitatea glenoida care este umpluta cu tesut conjunctiv se
face excizia tesuturilor cicatriciale si extirparea meniscului.)
Tehnica Nelaton:introducerea ambelor police infasurate in
comprese protectoare aplicate bilateral pe molarii inferiori,iar cu
celelalte degete se prinde bine marginea bazilara catre unghiul
mandibulei,se coboara si se impinge mandibula sper posterior cu
ridicarea mentonului,kind se aude un cracment inseamna ca
condilul a ajuns in cavitatea glenoida si gura se inchide brusc.
Dupa reducerea luxatiei este obligatorie imobilizarea provizorie a
mandibulei timp de 8-10 zile cu o fronda mentoniera care va
limita miscarile de deschidere a gurii.
66.Luxatii temporo-mandibulare posterioare
etiologie,simptomatologie,diagnostic si tratament.
Se intilnesc foarte rar si sint insotite de obicei de fractura cu
infundarea peretelui anterior al conductului auditiv extern.
*Etiologie:lovituri puternice sau caderi pe barbie ,gura fiind
inchisa ,este favorizata de existenta unor tulburari in articularea
interdentara sau de absenta molarilor.
*Simptomatologie: luxatia posterioara cu fractura peretelui
anterior al conductului auditiv extern :otoragie cu scadera
acuitatii auditive sau kiar surditate ,gura intredeschisa cu distanta
intre incisivii superiori si inferiori pe aproximativ 10-20 mm,obrajii
turtiti,miscarile mandibulare blocate .La palpare conductul auditiv

extern este ocupat de capul condilian ,iar anterior de tragus se

observa o depresiune datorita retrudarii acestuia.
In luxatiile fara fractura peretelui anterior al conductului
auditiv:gura inchisa ,relieful mentonier sters ,unghiul mandibulei
in contact cu marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian ,incisivii inferiori retrudati,cu marginea
incizala in contact cu fibromucoasa boltii palatine,iar condilul
mandibular se palpeaza sub conductul auditiv extern.
*Diagnostic:examenul radiologic.Diagnosticul diferencial cu
fracturile de cavitate glenoida a osului temporal.
*Tratament:ortopedic -reducerea se face prinzind mandibula cu
policii aplicati in santurile vestibulare si exercita o presiune in jos
urmata de o tractiune anterioara,in acest mod se mobilizeaza
condilul ,readukindu-l in cavitatea glenoida.
67.Luxatiile recidivante cronice temporo-mandibulare
,etiologie,simptomatologie,diagnostic si tratament.
*Etiologie:conditii anatomo functionale sau patologice care permit
alunecarea condilului dincolo de limitele sale obisnuite :cavitatea
glenoida stearsa,putin adinca ,condil temporar sters cu panta
posterioara aproape orizontala,deformatia meniscului,capsula si
ligamente periarticulare laxe,putin rezistente.
Sunt 2 forme de luxatii recidivante:condilomeniscale(se produc in
etajul submeniscal,condilul mandibular se deplaseaza inaintea
meniscului care ramine in cavitatea glenoida) si
meniscotemporal(se produc in etajul suprameniscal,condilul
mandibular impreuna cu meniscul aluneca inaintea condilului
temporal,realizindu-se o luxatie completa).
*Simptomatologie:luxatiile se produc destul de frecvent,de mai
multe ori pe zi.In momentul deschiderii gurii bolnavii percep un
cracment,care este produs de saltul condilului mandibular.Exista
un fond dureros in ATM care se exacerbeaza in timpul luxatiei.In
momentul producerii luxatiei se percep cracmentele
intraarticulare,se evedentiaza depresiunea petragiana si
proeminenta mentonului.

*Diagnostic-radiologic.
*Tratament:conservator:imobilizarea mandibulei cu o fronda
mentoniera,timp de 3-4 saptamini,concomitent se incearca si o
limitare a excursiilor condilului.In acest scop se fac injectii
sclerozante periarticulare.
Chirurgical:daca luxatia se datoreste unei laxitati mari a capsulei
si mobilitatii exagerate a meniscului se face plicaturarea
capsulei(capsulorafia) cu fixarea meniscului(meniscopexie),daca
meniscul este format ,sclerozat ,cu ingrosari neregulate se
recomanda meniscectomia.
68.Luxatiile laterale temporomandibulare,etiologie,simptomatologie,diagnostic si
tratament.
Sunt exceptionale, deoarece luxatiile in afara sau inauntru sint
impiedicate de rezistenta data de elementele anatomice ale
articulatiei(radacina longitudinala a apofizei zigomatice,fascia
interpterigoidiana,etc.).Deplasarile interna sau externa se produc
in traumatismele violente aplicate lateral pe mandibula si sint
posibile numai in caz de fracturi ale ghitului condilului si din
aceasta cauza va predomina simptomatologia de
fractura,mentonul este deviat de partea leziunii,ocluzia este
incrucisata.
*Tratament:se tine seama de gradul de deplasare a fragmentelor
fracturate si luxate.
69.Fracturile etajului mijlociu al fetei,date
generale,clasificari,statistica.
Etajul mijlociu al fetei format din osul maxilar ,oasele
zigomatice,nazale,lacrimale ,etmoidul,vomerul si apofizele
pterigoide,este constituit intr-un bloc unitar,strins legat de craniul
neural.Rar fracturile de la acest nivel sunt localizate la un singur
os.
*Clasificare:
-fracturi cu componenta dento-alveolara :a)fractura de creasta
alveolara,tuberozitate,bolta palatina; b)fracturi orizontale

inferioare subzigomatice(LeFort I); c)fracturi orizontale mijlocii

(disjunctii cranio-faciale joase -LeFort II)
-fracturi combinate centrale si laterale:a)fracturi
suprazigomatice(disjunctii cranio-faciale inalte -LeFort III);
b)disjunctii intermaxilare; c)fracturi suprazigomatice asociate cu
disjunctii intermaxilare cu fracturi ale tavanului orbitei si osului
frontal.
-fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii
centrale(oase nazale,sept nazal,apofiza frontala maxilara sau
etmoid); b)complexul zigomatico -maxilar.
*Statistica:Lefort I-22%; Lefort II-61%; Lefort III-17%.Incidenta
fracturilor de etaj mijlociu este mai mica dekit la mandibula(intre
11-30%).Bernadschii indica prezenta a 9% fracturi de maxilar
superior.Majoritatea cu 86% sunt barbatii cu fracturi ale etajului
mijlociu al fetei.
70.Fracturile maxilei ,date generale,fracturi
orizontale,verticale,oblice,piramidale,cominutive.
Fracturile maxilarului superior se intilnesc mult mai rar,de kit cele
de mandibula,malarului sau oaselor nazale.
Fracturile orizontale,piramidale(Lefort 1,2,3)(vezi intrebarea
73,74,75)
Fracturile verticale (Walther) consta in asocierea a 2 linii de
fractura orizontale (Lefort 1,2,3) cu o fractura verticala,de obicei
mediana,impartind etajul mijlociu in 4 fragmente.
Fracturile cominutive:sunt de o mare varietate,liniile de fractura
sunt atipice,sunt insotite de leziuni ale tesuturilor moisi kiar de
pierderi ale substantei osoase.
71.Etiologia fracturilor de maxila,mecanisme de
producere.
*Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de
munca si sportul sunt factorii cei mai frecventi,mai rar provoaca
leziuni traumatice muscaturile de animale,arma de foc,factorii
iatrogeni,fracturile patologice.

*Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un

mecanism direct,traumatismul actionind fie pe maxilar,fie pe
proeminentele nazala sau zigomatica.Directia agentului
vulnerant,intensitatea traumatismului si locul de aplicare pot
provoca fracturi partiale sau totale,cu sau fara dislocari ale
etajului mijlociu al fetei.Mecanismul indirect rar intilnit ,fractura se
produce kind mandibula loveste violent maxilarul prin intermediul
arcadelor dentare.
72.Forme anatomo clinice a fracturilor maxilei.
*Fracturi partiale:
1.fracturi ale crestei alveolare
2.ale tuberozitatii
3.ale boltii palatine
*Fracturi totale:
1.Lefort I
2.Lefort II
3.Lefort III
4.fracturile mediosagitale
5.multiple si cominutive
*Dupa Lefort:
1.fractura maxilarului superior (Lefort I)
2.fractura piramidala -Lefort II:
a)fractura piramidala si a oaselor nazale
b)fractura piramidala si complexul nazoetmoidal.
3.Lefort III-disjunctia craniofaciala
4.Lefort IV-Lefort II sau Lefort III cu fractura bazei craniului.
73.Simptomatologia fracturilor orizontale ale maxilei
(Lefort I).

Linia de fractura incepe de la apertura piriforma ,trece deasupra

apofizelor alveolare prin peretele extern al foselor nazale si
superior de baza sinusului maxilar,fosa canina,tuberozitatea
maxilara,apofiza pterigoidiana in portiunea inferioara ,vemer si
cartelajul septal,desprinzind complet potcoava maxilarului si bolta
palatina de restul masivului facial.
*Clinic:echimoze labiogeniene in sacul vestibular,bolta
palatina,paraalveolar si valul palatin.Dureri in repaus si la
presiune in sacul vestibular si retrotuberozitar.Bolnavul nu poate
rupe cu dintii alimentele.Mobilitate anormala,tulburari de ocluzie
moderate,dereglari de sensibilitate a dintilor si a mucoasei
gingivale,senzatii de corp straini in faringe,respiratia nazala
dereglata,greturi.Asimetrie cauzata de edem al tesuturilor moi ale
buzei superioare .Tumefactia e cauzata de edemul posttraumatic
si hemoragia in tesut.Simptomul de treapta,denivelare ori
prabusire se determina la palparea apofizei alveolare,mai bine se
evidentiaza la sutura zigomaticoalveolara.
74.Simptomatologia fracturilor maxilei (Lefort II).
Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a
maxilarului,osul lacrimal,rebordul orbitar,peretele median al
orbitei,peretele inferior al orbitei,peretele anteriolateral al
sinusului maxilar, pe sub arcada zigomatica ,spre
tuberozitate,apofiza pterigoidiana,complexul etmoidal cu sau fara
lezarea bazei craniului.
*Simptomatologie: echimoze palpebrale, suborbitale i
conjunctivo-bulbare,echimoze n fundul de sac vestibular
superior,deformaia feei prin nfundarea etajului
mijlociu,mobilitate a maxilarului n bloc,cu nasul i podeaua
orbitei.Bolnavii pot prezenta epifora si epistaxis pe ambele
narine,emfizem subcutanat.
75.Simptomatologia fracturilor maxilei (Lefort III).
Linia de fractur trece prin oasele nazale, apofiza ascendent a
maxilarului, peretele intern al orbitei, peretele extern al orbitei,
apofiza frontala a malarului, pina la apofiza pterigoida.De obicei
cedeaza i arcada temporo-zigomatica, astfel c masivul facial

este desprins complet de baza craniului. Aceste fracturi sunt

produse de traumatisme la nivelul rdcinii nasului.
*Simptomatologie:- nfundare mare a peretelui mijlociu, faa
aprnd turtit; mobilitate mare a masivului facial n sens
orizontal i vertical, cu mobilitate a nasului, oaselor malare i a
globilor oculari. La nchiderea ideschiderea gurii, nasul i globii
oculari se ridic i coboar,retrognatism, ocluzie invers frontal,
inocluzie frontal, echimoze i edeme palpebrale"n
ochelari".Licvoree ascunsa,bolnavul inghite cu saliva si lichidul
cefalorahidian.tulburari oculare :diplopie,exoftalmie-ca rezultat al
hematomului retrobulbar,enoftalmie.
76.Disjunctiile intermaxilare sau fracturile medio-sagitale
ale maxilei.
Intereseaza arcada dentoalveolara ,planseul nazal,bolta palatina
si corpul maxilarului superior pe linia mediana.
Fractura se produce la inscrierea arcadei inferioare in cea
superioara ,in lovitura aplicata pe barbie de jos iun sus.Se
produce o largire brusca a arcadei dentare superioare cu o
despicare pe linia mediana.
Tabloul clinic:plaga fibromucoasei gingivale intre incisivii
centrali ,care se prelungeste in bolta palatina,echimoze
vestibulare si in valul palatin,mobilitate anormala cu crepitatii
osoase.
77.Principii de diagnostic in fracturile maxilei.
Acuzele,istoricul dezvoltarii bolii,examenul clinic,dereglarile
functionale ne permit de a stabili diagnosticul clinic
preventiv.Explorarile paraclinice confirma sau neaga diagnosticul
preventiv,si anume:
-punctia regiunii se efectueaza in cazul unui hematom sau a unei
suprainfectii
-electroodontodiagnosticul se efectueaza la dintii din linia fracturii
sau la acei cu leziuni dentoparodontale.

-renghenul:maxilarul superior-proectia semiaxiala,tomografia

computerizata si tridiminsionala.
-examenul de laborator (indicele hematocritului arata hemoragia)
-antibioticograma
-termometria
-electrocardiograma(bolnavilor peste 40 ani,celor cu probleme
cardiace).
78.Tratamentul de urgenta in fracturile maxilei.
Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a
fracturii ,astefel se previne deplasarea secundara a fracturii deja
existente si inlaturarea diferitelor dereglari functionale care pot
pune in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie
cerebrala).Profilaxia suprainfectarii -administrarea antibioticelor
cu spectru larg,si administrarea serului antititanic,pentru
combatera durerii-analgezice.Pentru oprirea hemoragiei este
necesar tamponamentul anterior si posterior al nasului.Eliberarea
oricarui obstacol anatomic sau mecanic din caile respiratorii sau
traheostomia.Imobilizarea de urgenta blocheaza etajul mijlociu pe
baza craniului cu ajutorul mandibulei.In acest scop se folosesc
bandajele mento -cefalice si fronda mentoniera,prastia,dispozitiv
in zabala.Se pot folosi de asemenea in fracturile verticale si
oblice ligaturile din sirma in punte,care unesc grupuri de dinti de
o parte si de alta a liniei de fractura,atele monomaxilare fixate
prin ligaturi de dinti,atele preconfectionate.
79.Tratamentul definitiv in fracturile maxilei.
Se realizeaza prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinat.
Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se
efectuiaza prin mai multe metode
:manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala.
Reducerea manuala:scopul-repunerea fragmentelor fracturate in
pozitie anatomica.Calitatea reducerii se poate aprecia dupa
ocluzia dentara,restabilirea continuitatii si a conturului
osos,inaltimea dintre apofizele alveolare.

Reducerea ortopedica:se face cu ajutorul tractiunii elastice

intermaxilara,intermaxilomandibulara sau intercraniomaxilare.Se
confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care
se aplica pe arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica
intermaxilare sunt orientate astfel inkit sa reduka fractura.
Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu ajutorul
kirligului Limberg.
Reducerea chirurgikala:se deschide focarul ,bonturile osoase se
reduc si se imobilizeaza cu fir metalic,miniplaci,tije.
Imobilizarea fracturii are drept scop punerea in repaus a
fragmentelor fracturate pentru a forma un calos osos
interfragmentar.Fracturile orizontale ,tip Lefort 1,2,3 se
imobilizeaza prin metode ortopedice:
1.atele Vasiliev(preconfectionate),atele confectionate
individual,placi palatinale.
2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca
Guinestet,casca Budin.
3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate de
ea,gutiera metalica,atele metalice,atela monomaxilara.
Fracturile oblice sau verticale:placi palatinale,atele metalice
,monomaxilare,atele cu tractiuni elastice in fracturile cu deplasare
in plan orizontal.
Tratamentul chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi
multiple,la bolnavii cu leziuni ale calotei craniene,la care nu se
pot aplica dispozitive cefalice.Se foloseste osteosinteza cu fir
metalic,focarele de fractura descoperindu-se prin plagile faciale
existente sau prin incizii.Dupa descoperirea si reducerea
fracturilor se coapteaza fragmentele cu fire metalice de
osteosinteza.
80.Indicatii si metode chirurgicale in tratamentul fracturii
maxilei.
*indicatii:edentatii,fracturi eschiloase,fracturi multiple,fracturi
care nu se supun tratamentului ortopedic,fracturi vicios

consolidate,mobilitate vadita a dintilor,trauma prin arma de

foc,bolnavi cu dereglari psihice,fracturi ale calotei craniene.
*Metodele parafocare:suspendarea la distanta in scopul de a fixa
oasele faciale fracturate de celelalte oase intacte ale craniului.Se
face fixarea arcadei dentare superioare de partile fixe ale
craniului prin fire metalicetrecute prin partile moi faciale.Se
cunosc mai multe metode de suspendare,si anume:de orificiul
piriform sau de spina nazala anterioara in cazul fracturilor Lefort
1,rebordul orbitar inferior si lateral,arcada zigomatica,oasele
craniului :frontal si temporal.
*Metode intrafocare:osteosinteza cu fir metalic,cu placi metalice
si suruburi,cu brose transmaxilare si transnazale.Osteosinteza cu
fir metalic: o sirma de otel inoxidabil de 0,2-0,4 mm trecuta in
punte,perpendicular pe traiectele de fractura prin orificiile create
pe fiecare bont osos dupa care le rasucim sub presiune,lateral de
fisura fragmentelor. Osteosinteza cu placute metalice:ele
realizeaza o buna stabilitate tridimensionala pina la formarea
calosului osos,ele ofera suport pentru transplantele osoase in
fracturile cu pierderi de substanta.

ALINA

101. Procese inflamatorii ale articulatiei temporo-mandibulare:date

generale,etiologie,clasificare.
Procesele inflamatorii pot afecta numai anumite componente ale ATM sau
pot afecta intreaga articulatie.De regula afectiunile inflamatorii sunt
localizate unilateral.O mare parte a acestora este determinata de
dezechilibru ocluzo-articular,urmate de modificarea pozitiei menisco-condil si
aparitia feneomenelor inflamatorii.
Clasificare:
1.Capsulita si sinovita
2.Retrodiscita
I )Artrite nespecifice acute:
1 Artrite traumatice;

2.artrite infectioase;
3artrite reumatoide
4 artrite gutoase
II)Artrite specific :
1.Artrite gonococice
2 artrite din cursul reumatismului poliarticular acut
3 artrite sifilitice
4 artita tuberculoasa
5 artrita actinomicotica
III) Artritele degenerative de tip artrozic (artroza)

102.Artrite nespecifice acute :date generale,etiologia si

patogenia,clasificarea,anatomia patologica.

Sunt deobicei unilaterale.

Etiopatogenie-se datoreaza patrunderii de germeni patogeni in cavitatea
articulara.
Caile de patrundere a germenilor in cavitatea articulara:
-direct: prin traumatisme deschise
-din vecinatate :prin extinderea unor procese infectioase(osteite
mandibulare,osteite a osului timpanic,furunculul conductului auditiv
extern,otite medii supurate,abcese parotidinene)
-hematogen :din cursul bolilor infectioase(scarlatina ,rujeola)
Anatomia patologica-procesul inflamator intereseaza la inceput sinovia apoi
discul articular si in unele forme,suprafetele articulare si chiar osul.Initial
aceste elemente sunt infiltrate apoi apar leziuni ulcerative sau
proliferative;procesul septic purulent depaseste capsula si se extinde la
tesuturile periarticulare.
103.Simtomatologia artritelor acute ,diagnostic,evolutie si
complicatii.
Tabloul clinic se caracterizeaza printr-o triada simptomatica:

1).dureri ; 2).limitarea miscarilor mandibulei ;3).semne de inflamatie acuta.

1) Durerile localizate in regiunea articulatiei bolnave sunt spontane
,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana.Durerile
sunt exacerbate la tentativa de miscare a mandibulei.
2)Miscarile in ATM sunt la inceput reduse apoi devin imposibile
datorita:a)durerile care le provoaca b)interesarii muschilor inchizatori ai
mandibulei.Bolnavii eau o atitudine antalgica:gura intredeschisa,mandibula
usor deviata de partea sanatoasa.Masticatia este imposibila iar fonatia
dificila;salivatie abundenta,jena in deglutitie.
3)Semnele de inflamatie acuta-tumefactie preauriculara care poate bomba si
in conductul auditiv extern;tegumentele care acopera articulatia sunt
congestionate.La palpare se percepe o impastare dureroasa uneori
fluctuenta.Palpator conductul auditiv extern este foarte dureros.Bolnavii
prezinta febra ,frisoane etc.
Evolutie,complicatii.
1)Formele usoare congestive care nu ajung la supuratie sunt reversibile si in
10-15 zile simptomele retrocedeaza si functiile se restabilesc integral.
2)Formele purulente tind sa se exteriorizeze si sa se extinda la tesuturile
invecinate.Supuratia se poate deschide spontan la tegumente ,inaintea
tragusului sau sau in conductul auditiv extern de asemenea se poate extinde
la urechia medie,mastoida,osul temporal,ramul ascendent mandibular
,parotida.
Diagnostic-se face pe baza semnelor locale si generale.Radiografic in stadiul
incipient se poate gasi cel mult o largire a spatiului articular;in stadii
avansate apar neregularitati si chiar erodari ale conturului condilului
mandibular sau ale peretilor cavitatii glenoide.Punctia se poate face in scop
diagnostic pentru a ne convinge ca este puroi ,in scop terapeutic pentru a
identifica germenii cauzali si a testa sensibilitatea lor la antibiotice.
104.Tratamentul artritelor acute.
In stadiul initial,de congestie , se face un tratament rezolutiv local si
general.Aplicatii cu prisnite,eventual roentgenterapie in doze
antiinflamatorii,unde ultrascurte,laser.Se administreaza antibiotice cu
spectru larg.In formele subacute este indicata vaccinoterapia
nespecifica.Articulatia este pusa in repaus aplicindu-se o fronda
mentoniera.In formele purulente confirmate prin punctie,care nu se vindeca
numai prin tratamentul local rezolutiv si tratament general,este indicata
artrotomia.Articulatia este deschisa printr-o incizie pretragiana si se
dreneaza colectia purulenta.Dupa retrocedarea fenomeleor acute este

necesar sa se faca mobilizarea activa si pasiva a articulatiei si

mecanoterapia ,pentru a preveni instalarea constrictiei sau anchilozei.
105 Artritele cronice:etiopatogenie,simptomatologie.
Datorita lipsei semnelor clinice ale inflamatiei si prezentei unor leziuni
distrofic-degenerative,care afecteaza toate elementele componente ale
articulatiei s-a considerat ca ele sa fie denumite artroze.In realitate aceste
afectiuni debuteaza si evolueaza multa vreme sub forma unor artite
subacute nespecifice in care fenomenele clinice inflamatorii sint
sterse,necaracteristice,ulterior se cronicizeaza,producinduse o serie de
modificari morfologice ale elementelor periarticulare si articulare.
Etiopatogenia-mecanism complex ;majoritatea autorilor accentueaza rolulu
factorilor traumatici.Traumatisemele directe fiind mai rar incriminate cel mai
frecvent fiind incriminate microtraumatismele continue ale ATM prin
dezechilibru ocluzoarticular produse de:edentatii totale neprotezate sau
protezate incorect,edentatii partiale terminale molare,edentatii partiale
incrucisate,malpozitii dentare,migrari ale dintilor,proteze si obturatii
defectuase care produc contacte premature ale dintilor,blocari ale articularii
interdentare cu drurijarea fortata a miscarilor mandibulei.Prin lipsa unui
ghidaj al articularii interdentare ,miscarile mandibulei devin
anarhice,traumatizante,agresive care se rasfring asupra structurilor
anatomice articulare si paraarticulare.De la inceput are loc suprasolicitarea
capsulei articulare care devine laxa.Laxitatea capsulo-ligamentara atrage
dupa sine suprasolicitarea mecanica a meniscului care va suferi si el
transformari stadiul de se artrita subacuta.Transformarile meniscului sint
urmate de modificari ale cartilajului articular si chiar capetelor osoase.Un rol
important il au suferintele locale(reumatism,poliartrita cronica evolutiva)si
generale(tulburari endocrine,metabolice)in modificarile capetelor osoase.
Simptomatologia-tabloul clinic este dominat de durere,cracmente si tulburari
in mecanica articulara.
Durerea-poate fi localizata in regiunea articulatiei declansate de miscarile
mandibulei sau poate lua aspectul nevralgie faciala fara localizare precisa
aparind neregulat si cu iradieri diferite.Uneori durerile iradiaza in
ureche,timpla,frunte,gonion,limba,git.Oralul si caracterul durerilor sint
variate:dureri continue;fond dureros pe care apar din cind in cind dureri
propriu-zise de intensitate variabila descrise ca dureri de presiune sau
lacinante.Uneori durerile sunt pronuntate dimineata la primele miscari ale
mandibulei alteori seara cind articulatia este obosita;oricum noptile sunt
calme.Presiunea pe articulatie exacerbeaza durerea spontan sau o
declanseaza atunci cind ea nu exista.La fel si presiunile exercitate pe
maseter si temporal sunt extrem de dureroase.

Cracmentele-sint zgomote sau pocnituri intraarticulare .Se simt la palpare ,in

timpul miscarilor de deschidere si incgidere a gurii,degetele examinatorului
fiind introduse in conductele auditive externe.In momentului producerii
cracmentului ,bolnavul are o usoara durere se senzatie de deplasare a
condilului mandibular.Cracmentul se produce datorita izbirii condilului
mandibular de condilul temporal ,in momentul deschiderii acentuate a gurii
cele doua elemente osoase nemaifiind separate prin menisc ,vin in contact
direct,producind zgomotul caracteristic.
Tulburari in mecanica mandibulara se traduc prin limitarea si dedublarea
miscarii de deschidere care consta intr-o intrerupere a deschiderii gurii la
amplitudinea de 5-15 mm,deschiderea continuindu-se apoi greoi.Bolnavii au
tendinta la prodentie inferioara cu muscatura cap la cap si de deplasare
laterala a mentonului de partea opusa leziunii sau catre partea cel mai putin
afectata in caz de artroza bilaterala.
Bolnavii mai pot prezenta semne neurologice:cefalee,migrena;semne
sinusale:rinoree,dureri infraorbitale;semne salivare:sialoree,asialie.
106 Artrite cronice:diagnostic,evolutie,tratament.
Evolutie-leziunile atrofice pot duce la instalarea unei constrictii de mandibula
sau la luxatii ireductibile;deasemenea deformatii pseudotumorale ale
condilului mandibular.
Diagnostic- Existenta cracmentului atesta interesarea articulatiei.Este
adesea dificil de deosebit durerea articulara de durerile din vecinatate
(otice,parotidiene,dentare ,mandibulare,sinusale).Infiltratia anestezica
periarticulara si blocajul intermaxilar,urmate de sedarea fenomenelor
dureroase pot fi luate in considerare in vederea stabilirii diagnosticului.
Tratamentul-Profilaxia artritelor cronice temporo-mandibulare se face
inlaturind factorii ocluzoarticulari traumatizanti prin protezari
corecte,inlaturarea protezelor defectuase,slefuiri selective,inaltari sau
coboriri de ocluzie,realizari de ghidaj ale miscarilor mandibulei.
Tratamentul se indreapta spre inlaturarea durerilor.Aplicarea de gutiere
ocluzale sau placi palatine cu platou retroincizal pun pentru un timp
articulatia in repaus si durerile se remit.Daca nu se intervine insa in
urmatoarele 2-3 saptamini pentru a stabili un ghidaj si o inaltime
convenabila a etajului inferior durerile reapar.Durerile pot fi calmate si prin
infiltratii periarticulare cu solutii slabe de anestezice insa reapar dupa citeva
ore daca articulatia nu a fost pusa in repaus.Repausul poate fi realizat si prin
aplicarea unei fronde mentoniere.Daca exista leziuni constituite ale capetelor
osoase se pot practica injectii intraarticulare cu hidrocortizon si penicilina.

Meniscectomia,capsulorafia sau chiar rezectia condilului mandibular sint

metode exceptionale la care se recurge cind sau epuizat toate mijloacele
terapeutice.

107 Constrictia mandibulei:etiologia si patogenia,clasificarea.

Constrictia mandibulei este limitarea permanenta ,totala sau partiala a
miscarii mandibulei datorita unor imbolnaviri sau sechele dupa procese
patologice ale tesuturilor periarticulare.
Etiopatogenia-Poate fi de cauza:periarticulara,musculara si cutaneomucoasa.
Constrictia de cauza periarticulara apare dupa supuratii sau traumatisme
articulare sau periarticulare,dupa interventii chirurgicale pe ATM sau
tratamente incorecte conduse pentru afectiuni ale ATM ;se produce o
trasnsformare sclerocicatriciala a capsulei articulare si a ligamentelor care
devin inextensibile ,limitind astfel miscarile mandibulei.
Constrictia de cauza musculara se poate instala fie prin scleroza muschilor
ridicatori fie prin hipertonia acestor muschi.Scleroza muschilor ridicatori ai
mandibulei apare in urma unor traumatisme musculare ,corpi straini
intramusculari,fracturi de mandibula vicios consolidate ,calus vicios,supuratii
prelungite perimandibulare.Se produce o transformare scleroasa a fibrelor
musculare care isi pierd elasticitatea ,devin rigide.Hipertonia prelungita
poate avea ca rezultat pierderea elasticitatii si a contractilitatii
acestora,urmata de retractilitatea si trasformarea scleroasa a fibrelor
muschilor ridicatori ai mandibulei.Hipertonia se poate datora fie unei leziuni
iritative pe nervii motori,fie unei excitatii permanente a neuronilor motori,fie
inhibitiei neuronului motor central.
Constrictia din cauza cutaneo-mucoasa se datoreste cicatricilor
retractile,scleroase ale tegumentelor obrajilor si regiunii maseterine,ale
tesutului subcutan ,ale mucoase jugale.In urma unor traumatisme cu
pierderea de substanta ,a unor arsuri ale fetei ,a unor supuratii prelungite
,fistulizate,a unor tumori extrirpate sau iradiate ramin cicatrici sau bride
scleroase ,retractile care impedica miscarile.
108 Simptomatologia constrictiei de mandibula ,diagnosticul.
Simtome-limitarea miscarilor in special a celor de coborire si mai putin
miscarile de lateralitate si propulsie.Bolnavul nu poate deschide
gura datorita unei piedici pe care o percepe periarticular ,in grosimea
muschilor sau obrazului.Deschiderea fortata a gurii provoaca
dureri.Mandibula are tendinta de a devia lateral de partea leziunii.La
inspectie se poate observa cicatricile ingrosate,retractile,aderente de

planurile profunde;endobucal sunt prezente cicatricile sau bridele mucoasei

bucale.Miscarile condilului mandibular au o amplitudine redusa ,in functie de
gradul de constrictie.Daca afectiunea s-a instalat de multa vreme ,apare si o
stergere a reliefurilor muschilor temporali si maseteri.Din cauza
imposibilitatii deschiderii gurii apar:tulburari in masticatie si fonatie,lipsa
autocuratirii,cu aparitia de tartru abundent,carii,halena fetida.Starea
generala nu este afectata.Majoritatea bolnavilor reusesc sa se alimenteze
,consumind alimente moi.Radiologic nu se observa leziuni in ATM pot fi
observate in schimb eventualele cauze care au dus la instalarea constrictiei.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza semnelor clinice si
radiologice.Diagnosticul diferential va fi facut cu trismusul si anchiloza ATM.
109 Tratamentul conservativ si chirurgical in constrictia de
mandibula.
Metodele conservatoare urmarescasuplisarea tesuturilor cicatriciale si
mobilizarea mandibulei.Se foloseste mecanoterapia asociata cu agenti
fizici.Mecanoterapia se face cu ajutorul unor dispozitive care deschid pasiv
gura.Aceste dispozitive sunt introduse intre arcadele dentare si activate
pentru a mobiliza mandibula.Se pot folosi pene din lemn,departatoare de
arcade dentare tip Heister sau dispozitive speciale (aparatul
Lebedinsky).Dilatarea se face lent ,progresiv si blind ,dozind foarte bine forta
si evitind manevrele brutale,care ar putea provoca dureri.Se creste
amplitudinea dilatarii cu 1-2 mm pe zi,iar exercitiile se continua 30-40 de
zile.Pentru a invinge mai usor rezistenta opusa de cicatrice,se recomanda
injectarea de hialuronidaza in plina masa cicatriciala.De asemenea se pot
asocia masajele pe zona cicatriciala sau agenti fizici(ultrascurte,laser cu CO2
cu efect antiinflamator ,roentgen in doze antiinflamatorii).Dupa obtinera
rezultatelor este necesar de a continua mecanoterapia pentru a preveni
recidivele.
Metodele chirurgicale-se foloseste numai dupa ce mecanoterapia si
tratamentul cu agenti fizici nu a dat rezultate,urmarindu-se sa se inlature
obstacolul care impedica miscarile mandibulei.Sau preconizat:sectiunea
simpla a bridelor cutanate sau mucoase ;sectiunea trasversala a bridelor si
sutura longitudinala;sectiunea bridelor si acoperirea suprafetelor singerinde
cu grefe libere Ollier-Tiersch,lambouri cutanate alunecate din
vecinatate;dezinsertia muschilor maseter si pterigoidian intern in cazurile de
scleroza cicatriciala a acestora;sectiunea insertiei muschilor temporali de pe
apofiza coronoida pe cale endobucala in cazurile in care constrictia este data
de transformarea sclero-cicatriciala a fibrelor muschiului
temporal.Mecanoterapa este obligatorie postoperator.

110 Anchiloza temporo-mandibulara:etiopatogenie,clasificare.

Anchiloza este limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita

organizarii unui tesut osos care sudeaza mandibula de osul temporal,ceea ce
duce la disparitia articulatiei.
Etiopatogenie-apare mai frecvent in copilarie,este mai frecvent unilaterala si
mai rar bilaterala.Cauzele anchilozei: dupa traumatisme, dupa infectii locoregionale,dupa poliartrita cronica evolutiva .Leziunile traumatice urmate de
anchiloza temporo mandibulara sint in ordinea frecventei:fracturile
intraarticulare ale condilului,fracturile cavitatii glenoide,leziuni ale oaselor si
meniscului prin traumatism obstetrical,plagile articulatiei.Aceste
traumatisme sunt cel mai des indirecte.Cele mai frecvente cauze ale
anchilozei postinfectioase sint:supuratii otomastoidiene,supuratii localizate in
jurul ramului ascendent mandibular ,scarlatina.Prin traumatisme sau infectii
se distrug elementele articulare ,mai ales cartilajul si meniscul,astfe incit
,intre suprafetele osoase denudate ,se organizeaza la inceput un tesut
fibroconjunctiv care ulterior se transforma intr-un calus osos mai mult sau
mai putin voluminos.Timpul mediu de instalare a unei anchiloze
posttraumatice este de 5 luni pentru traumatism direct si de 18 luni pentru
traumatismul indirect si este mai rapida la copii si mai lenta la adulti.
111 Simtomatologia anchilozei temporo mandibulare.
Absenta totala a miscarilor mandibulei.In anchiloze partiale ,arcadele
dentare pot fi indepartate pe o distanta de 0,5-1mm .In anchiloze
unilaterale ,mentonul este deviat pe partea bolnava.Hemimandibula de
partea bolnava este mai scurta,mai subtire,dar apare proeminenta,iar cea de
partea sanatoasa ,de lungime normala,cu unghiul mandibulare deschis,apare
mai turtita.Linia interincizivala este deviata de partea bolnava.La palpare se
percepe blocul osos de partea bolnava iar de partea sanatoasa miscarile
condilului se transmit foarte putin sau uneori deloc.In anchiloze bilaterale
relieful mentonier este sters;baribia este mult retrudata si bolnavii au aspect
caracteristic de profil de pasare.Linia mediana interincisiva este pastrata iar
incisivii inferiori sunt mult vestibularizati,dispusi oblic in evantai ,vin in
contact cu fibromucoasa palatinala.Datorita lipsei de autocuratire ,dintii
prezinta depozite masive de tartru cu parodontita marginala cronica.Sunt
prezente tulburari functionale importante:masticatia este suprimata,fonatia
defectuoasa,vocea este suierata printre dinti si are o intensitate redusa.
112 Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare.
Pentru a preveni anchiloza la copii este bine sa se instituie un tratament
corect al afectiunilor traumatice si inflamatorii care pot duce la
anchiloza.Orice cadere sau lovitura pe menton trebuie sa fie urmata de un
examen minutios al articulatie.In caz de fractura condiliana ,imobilizarea va
fi urmata de mecanoterapie.Este necesar ca dupa accidente infectioase

regionale sa se instituie o terapie activa ,specifica care sa previna formarea

anchilozei.
In anchilozele organizate ,singurul tratament indicat este cel
chirurgical.Astfel se urmareste crearea unei noi articulatii,pentru a reda
astfel miscarile mandibulei.S-au folosit mai multe metode operatorii dintre
care unele au fost total parasite ,rezultatele fiind nesatisfacatoate:sectiuni
simple ale ramului ascendent mandibular la diverse niveluri nu au dat
rezultate bune deoarece intre suprafete singerinde se formeaza calus
osos.Rezectiile modelante ale blocului osos si formarea unei noi articulatii cit
mai aproape de locul sau normal duc deobicei la recidive.Pentru a impedica
recidiva s-a propus interpozitia de fascia lata,grasimi,muschi,siliconi.Se pare
ca siliconii ar da rezultate de durata astfel folia de silicon ar induce formarea
unei capsule conjunctive la nivelul suprafetelor osoase.Valerian Popescu
foloseste artroplastia cu interpozitie de piele totala.Pielea introdusa intre cele
doua suprafete singerinde impedica refacerea calusului osos,induce
metaplazia cartilaginoasa cu structurarea functionala a elementelor
neoarticulatiei.Mecanoterapia pina la reluarea spontana a miscarilor este
obligatorie.

113 Durerea in teritoriul OMF:date

generale,fiziopatologie,clasificare.
Durerea este definita ca o experienta senzoriala si emotiva neplacuta
,asociata cu lezari tisulare reale ,dar si prin amenintare sau imaginare.
Durerea fiind subiectiva nu poate fi masurata si exprimata decit tot in
termeni subiectivi.Din aceste motive este greu sa se faca diferentierea intre
o durere reala,somatica si una psihica sau simulata.
In dependeta de localizarea durerii distingem:
1 durerea locala-reprezentind o durere somatica,superficiala ce coincide cu
aria tisulara iritata de factori fizici sau chimici.
2 durerea proiectata-reprezentind un raspuns dureros localizat precis in zona
de distributie periferica a nervului senzitiv care a trasmis impulsurile
aferente primare.
3 durerea transmisa-durerea este transmisa la periferie in alt loc decit cel
cauzal si nu de-a lungul unei cai anatomoce precis definite.
Fiziopatologia durerii
Durerea este un semnal de avertizare a organismului ,care implica trei mari
componente:1 perceptia 2 starea afectiva sau emotionala 3 reactia.

In functie de caracteristicile durerii(origine) distingem:

1 Dureri somatice;
2 dureri neurogene;
3 dureri psihogene.
In patologia buco-maxilo-faciala se intilnesc diverse tipuri de durere
a) epicritica-ca in nevralgia esentiala de trigemen.
b)protopatica-provocate de dezechilibru ocluzo-articular sau sindroame
vasculare
c)mixte ,asociate.
114 Nevralgia esentiala de trigemen:etiologie si patogenie.
Nevralgia trigeminala esentiala este cunoscuta sub diverse
denumiri:nevralgia trigeminala idiopatica,ticul dureros al fetei,nevralgia
epileptiforma,prosopalgie,nevralgie trigeminala primara.Simptomul de debut
si dominant este durerea de o violenta si de o intensitate iesita din comun.Se
considera o boala a virstei inaintate ,sexul feminin fiind mai des afectat .Un
fapt curios si inka neexplicat este predispozitia pentru ramura a II- a nervului
trigemen pentru partea dreapta a fetei.
Etio-patogenie-criza dureroasa este declansata prin excitarea de catre un
stimul slab a unei zone restrinse-cutanata,gingivala sau mucoasa-mereu
aceeasi si care se numeste zona dolorigena sau trigger zone.Stimului poate fi
reprezentat de o usoara atingere ,de o vibratie sau de o distorsiune a
tesuturilor mentionate.
Cauzele si mecanismele nevralgiei trigeminale esentiale sunt necunoscute si
mult discutate.La o mare parte dintre pacienti s-a observat prezenta a unor
factori iritabili situati la nivelul fibrelor postganglionare,la nivelul ganglionului
Gasser sau chiar la nivelul unghiului pontocerebelos.Intre acesti factori ar
fi:compresiuni ale vaselor,care si-au modificat cu virsta calibru ,forma si
structura care vin in cotact direct cu formatiunile nervoase,unele tumori ca
angioame,meningioame etc.
Alti autori considera ca descarcarile fulgeratoare paroxistice s-ar datoraunui
scurt circuit transaxonal al curentului de actiune prin lungul fibrelor
nervoase.Fenomenul ar fi favorizat de atrofii ale tecilor de mielina
consecutive unor compresiuni usoare si de lunga durata.Aceste atrofii ale
tecilor de mielina ar permite trecerea curentului de actiune dintr-o fibra
nervoasa in cea vecina prin false sinapse sau pri excitatia fibrelor de calibru
mic,nemielinizate care sunt implicate in conducerea stimulilor durerosi.

Ipoteza originii centrale a durerii trigeminale este tot mai mult discutat cu
caracterul epileptiform al ei sau ca raspunsul pozitiv la tratamentul cu
medicatia atiepileptica.Alti autori au reunit si ei teoriile periferice si cu cele
centrale intr-una singura al carei continut poate fi exprimat astfel:nevralgia
trigeminala are o cauza periferica si o fiziologie centrala.

115 Simptomatologia nevralgiilor trigeminale.

Debutul durerii este brusc,subit,de o violenta si intensitate care nu au
echivalent in medicina umana.Paroxismul surptinde pacientul in plina
sanatate,neanuntat de semne prodromale.Orarul durerii este diurn si nu
nocturn.Durata crizei de la inceput este de citeva fractiuni de
secunda,aceasta dispare instantaneu ,fara ecou ,lasind o sanatate
deplina.Reaparitia paroxismului este posibil dupa un interval variabil,de
saptamini,luni sau chiar ani,perioada in care pacientul poate fi intr-o stare
perfect normala.Pe masura ce trece timpul intervalul dintre crize se
micsoreaza,in final ajungindu-se la crize subintrante,iar durata crizei in sine
trece de la fractiuni de secunde la secunde si minute.
Localizarea durerii tine strict de teritoriul unei ramuri trigeminale.Dar legat
de aceasta problema trebuie facuta precizarea ca dupa invechirea bolii si
dupa tratament localizarea durerii nu mai este la fel de riguroasa ca la
inceput.
Pe masura invechirii bolii,tabloul clinic devine mai complex:daca initial criza
se declansa spontan,fara sa fie declansata de stimuli ulterior ea se
declanseaza sub influenta unor stimuli tactili banali,cum ar fi atingerea unei
anumite zone ale fetei,curent de are etc.Se contureaza apoi puncte cutanate
sau mucoase relativ bine circumscrise ca zone trigger(zona de declansare
sau de descarcare)care pot fi localizate in orce parte a teritoriului inervat de
nervul trigemen.Pacientii in teama de a nu se declansa o noua criza isi
acopera fata ,evita spalatul fetei a dintilor si alimentatia ajungind intr-o
conditie fizica precara.In majoritatea cazurilor dramei dureroase i se asociaza
contractura musculaturii hemifaciale de asemenea sunt posibile fenomene
ca hiperlacrimari,hipersecretii nazale sau senzatie de nas infundat.Imediat
dupa terminarea paroxismului urmeaza asa numita perioada refractara in
care orice stimul ar fi aplicat in zona trigger nu declanseaza o noua criza.O
caracteristica specifica este lipsa elementelor clinice sau paraclinice
obiective de suferinta organica a nervului trigemen.

116 Metode conservatoare in tratamentul neuralgiei trigeminale.

Tratamentul medicamentos utilizeaza medicatiei anticonvulsivanta.Unul
dintre medicamentele anticonvulsivante folosite in tratamentul nevralgiei de

trigemen este oxcarbamazepina ,topiramat.Baclofenul este util la cei care nu

suporta carbamazepina sau ca adjuvant la unu din anticonvulsivante.
Carbamazepina :doza de inceput 300mg\zi ;doza de mentinere 1500-2000
mg/zi
Baclofen:15mg\zi;80 mg\zi
117 Metodele fizioterapeutice,blocajul medicamentos in tratamentul
neuralgiei trigeminale.
1 .Blocajul chimic anestezic-infiltatia tronculara periferica cu novocaina
suplimentar cu medicatie sedativa si hipnotica.
2.Terapia tisuara-introducerea de homogrefa de nerv sciatic subcutan in zona
subscapulara .
3.Stimularea nervoasa electrica transcutana-se bazeaza pe principiul
acopuncturii.Deci dupa utilizarea aparatului in zona data se instaleaza o
parestezie care suprima durerea.
4.Neuroliza trigeminala-are scop suprimarea conductibilitatii nervului prin
liza.
Exista 3 modalitati de liza a nervului
1) neuroliza chimica-se face cu alcool absolut sau cu glicerol anhidric.
2)neuroliza termica-a) temperatura scazuta:crioterapie sau congelare,
b) temperatura ridicata-termocoagulare prin
injectarea de lichide fierbinti,prin curet electric sau prin leziuni de
radiofrecventa a ganglionului.
3) neuroliza prin compresie-urmareste liza ganglionului Gasser printr-o
microcompresie cu un balonas.
118 Metode chirurgicale(neuroectomii periferice)in tratamentul
neuralgiei trigeminale.
Cele trei ramuri terminale ale nervului trigemen-supraorbital,maxilar si
mandibular sunt usor de abordat la iesirea lor din gaurile osoase.Pentru
obtinerea unei perioade cit mai lungi de acalmie nu este suficient
intreruperea conductibilitatii nervoase prin neurotomie deoarece intr-un
termen relativ scurt nervii senzitivi se regenereaza.O data cu vindecarea
plagii nervoase si reluarea circuitului transaxial se instaleaza crizele
dureroase.In consecinta se impune suprimarea unei portiuni cit mai lungi din
filetul nervos,fapt care contribuie la cresterea duratei de remisiune a
durerii.Interventia poarta denumirea de neurectomie.
119 Neuralgiile faciale simptomatice sau secundare.

Aceste nevralgii se datoreaza unor cause precise.La nivelul terminatiilor

periferice,anumite particulartati caracteristice pentru afectiunea
respectiva.In afectiunile buco-maxilo-faciale durerile sint insotite si de
semnele caracteristice ale bolii respective si printr-un examen atent se poate
pune diagnosticul cu certitudine.Durerile in afectiunile dento-parodontale
este caracteristica pentru leziunile respective.Durerile extradentare :tumorile
maxilarelor,sinusite maxilare,supuratiile partilor moi,abcese periosoase etc.
pot imita aspectul unor nevralgii .
120 Neurita si leziunile traumatice fara sau cu intreruperea
continuitatii nervului(cauze,evolutie,tabloul clinic,tratament.)
121 Neurita nervului trigemen (etiologie,tabloul clinic,tratament).
Neurita repreziinta o inflamatie a nervului.Poate fi cauzata de
traume,procese inflamatorii regionale inclusiv si cele de origine
odontogena,diverse patologii infectioase si toxicoza, alergii de la protezele
dentare.
Tabloul clinic-dureri in regiunea proiectiei nervului afectat ,hipoestezie a
dintilor,gingiei,tesutul cutanat al buzelor si barbiei,parestezii ,furnicaturi si
intepaturi.In timpul examinarii atestam dereglari ale sensibilitatii cum ar fi
:hiperestezii,hipoestezii, anestezii, parestezii pielii fetei si a mucoaselor
cavitatii bucale.
Simptomul de baza in cazul nevritelo este durerea,aparuta din
senin,permanenta,siciitoare,care se intensifica in cazul in care se preseaza
pe el.Periodic poate sa se intensifice sau din cotra sa diminueze dar ramine
sa persiste in timp.In cazul nervritelor nu sunt paroxisme si lipses zonele
trigger .In forme grave pacientul poate avea soc dureros in formele usoare
pacientii nu prezinta dereglari mari.
Tratament-depinde de etiologie dar la baza tratamentului sta terapia
antiinflamatoare.In caz de trauma sunt inlaturati factorii care traumeaza
nervul sau acesta este suturat in caz de ruptura.
In caz de inflamatie se trateaza boala care a cazuat aparitia infectiei
locale.La fel si in alergii si intoxicatii sunt inlaturati factorii cauzali.
In tratametul nevritelor se utilizeaza metodele fizice de tratament
ca:fluctuorizatia,electroforeza cu lidaza,vitamina B ,substante anestezice.Se
poate folosi si tratamentul complex utilizind urmatoarele
preparate:salicilatii,galantamina,dibazol,prozerin.

122 Neurita nervului facial (etiologie,tabloul clinic,tratament).vezi

nervul trigemen.
123 Indicatiile extractiei dentare in fracturile de mandibula.
I)dintii din focarul de fractura se extrag in momentul imobilizarii in
urmatoarele situatii
2.dinti ce prezinta fracturi corono-radiculare si care sunt irecuperabili;
3.dinti luxati in timpul traumatismului(gradul II,III)
4.Dinti care impedica reducerea fragmentelor in pozitia corecta.
II)Dinti din focarul de fractura ce se extrag la 12-15 zile de la imobilizarea
intermaxilara
1.dinti din focarul de fractura care contribuie la stabilizarea fragmentelor si
nu permit ascensionarea acestora,dar prezinta distructii coronoradiculare,focare cronice periapicale,fracturi interradiculare la dinti
pluriradiculari
2.dinti semiinclusi ,situati la nivelul focarului de fractura mai ales molarii 3
in fracturile de unghi mandibular atunci cind n-au fost extras inainte de
aplicarea tratamentului ortopedic deoarece ar fi dus la instabilitatea
fragmentelor osoase.

LIOSHA
150.Organizarea asistenei chirurgicale OMF n armata naional a R.Moldova.

Baza asistentei stom in unitatile militare este reprezentata prin asanarea cav buc a ostasilor. Se efectueaza
odata la jum de an conform planului. Unitatile militare in care la punctul medical nu includ medicul
stomatolog,sunt asanate de stomatologii din unitatile militare invecinate sau din apropiere,uneori pentru
aceasta pot fi chemati stomatologii civili. Unitatile militare (in care lipseste med stom) ce sunt la distante mari
de spitale,si unitati cu puncte medicale se deservesc de cabinetele stomatologice mobile(USSR).
*10 ostasi-grup ,in frunte cu sergent-instructor sanitar
*30 ostasi-companie,in frunte cu locotenent,si 3 instr.sanitari
*90 ostasi-pluton,in frunte cu capitan, 9 instr.sanitari
*300 ostasi-batalion, in frunte cu maior,27 instr.sanitari si felcer
*1000 ostasi-regiment(divizie,brigata),in frunte cu colonel sau general de brigada,punct medical al brigazii-in
frunte cu medicul sef,medicul curant si stomatolog.

151.Organizarea i volumul asistenei de chirurgie oral n cabinetele

stomatologice (mixte) n cadrul serviciilor medicale ale marilor uniti.
Totalitatea serviciilor stomatologice in unitatile militare poate fi reprezentata prin urmatoarele pozitii:

Examinarea noilor ostasi incorporati si luati in evidenta ostasii ce necesita asist stom
Tratarea si plombarea dintilor cariati, cu pulpita,periodontita
Extractia dintilor afectati si radacinilor dentare,ce nu se supun tratamentului conservator si chirurgical
Treatamentul ambulator si stationar a ostasilor cu afectiuni inflamatorii OMF
Inlaturarea depozitelor dentare si tratamentul complex a parodontozei cu aplicarea tuturor remediilor contemporane
Tratamentul afectiunilor mucoasei cav buc si limbii
Depistarea la timp si tratamentul complex a bolnavilor cu tumori OMF
Acordarea primului ajutor medical calificat si specializat in cazul traumatismelor OMF
Instruirea ostasilor in ce priveste igiena cav buc
Evidenta datelor statistice in ce priveste afectiunile OMF
Perfectionarea medicilor stomatologi si a tehnicienilor dentari din cadrul unitatilor militare.

152

Organizarea, volumul i funciile asistenei chirurgicale OMF n timp de rzboi sau

calamniti (etapele prespitaliceti i spitaliceti).

Etapa prespitalicesca :

153.
1)

Ajutor de sinestatator si reciproc(de catre instructoru sanitar),(10 ostasi)

Primul ajutor premedical acordat de catre felcer
Primul ajutor medical
Etapa spitaliceasca :
Este trimis in centrele medicale respective-ajutor medical calificat
Spitale militare specializate-ajutor medical specializat calificat

Particularitile leziunilor (plgilor) prin arm de foc ale feei.

orificiul de intrare e mai mic decit cel de iesire
formele de canale ale plagilor:

bipolara(transfixianta)
oarba
tangentiala

solitare
multiple

penetrante
nepenetrante

2)

Necroza prmara(a marginilor plagii)

Mecanism: -distrugere mecanica
-energia termica (arde) in care trece forta cinetica a glontelui
3) Necroza secundara (regiunea comotiei moleculare)
- dupa spalarea plagii se aplica 2 drenuri tubulare,care se mentin 10-12 zile, pe unul se introduce sol pentru lavajul plagii, pe altul se
extrage puroiul
4) leziuni distante (glontele provoaca leziuni asupra tes. Din jurul plagii acestea apasa asupra vasel;or magistrale astfel se transmit
oscilatii putrnice asupra tot sist vaskular in creer, fikat splina incep a plesni vasele- mikro hemoragii)

- tratamentul ca si la comotii 10- 20 zile- regim de pat, sedative, dehidratante, shi mentinerea T.A sub nivelul tensiunii normale.
5) toate plagile prin arma de fok s-t infektate.
6) frakturile oaselor adesea poarta un karakter multieschilos...
7) adeseori in plaga gasim corpi straini.

154.
Particularitile anatomo-fiziologice ale leziunilor OMF provocate prin
arm
de foc.
Partikularitatile anatomo-fiziologica:

Abundenta ramificatiilor nervoasesoc,pareza, dereglari functionale.

Reteaua vasculara intensahemoragii,embolii,trombi,edem
Prezenta m. Mimici plagi biante

(I)

canon infatisarea traumatului nu corespunde gradului de gravitate a plagii...

-

dintii pot deveni obuze secunde

cav buc-izvor de infectie
vecinatatea cu organele de importanta vitala-creerul
magistrale neuro-vasculare
caile respiratorii(edem,asfixie0
organele vizuale, olfactive, auditive
alimentarea si dictia cu dificultate
existenta cavitatilor (nazale, bucale, maxiare)
glandele salivare (se intensifica salivatia in cazul traumelor)

155.
Clasificarea plgilor i leziunilor de rzboi OMF (date generale, principii de
baz).
I.

Plagi prin arme de foc:

Dependenta de tesuturile afectate:
Plagi a tesuturilor moi
Plagi a tesuturilor moi cu afectarea scheletului osos:
Mandibulei
Maxilei
Ambelor maxilare
Osului zigomatic
Concomitent afectarea a citorva oase a scheletului facial
Dependenta de caracterul leziunii:
Penetrante
Izolate fara afectarea organelor masivului facial (ochi, limba, glande salivare, si a.)
Cu afectarea organelor masivului facial
Ne penetrante / oarbe:
Asociate (concomitent cu ranile altor regiuni a corpului)
Unitare
Penetrante in cavitatile nazala, bucala, a sinusurilor.
Ne penetrante.
Tangentiale
Dependenta de arma (ce a provocat leziunea):
Glonte
Obuze
Plagile provocate nu de armele de foc.
Plagi combinate
Arsuri
Degeraturi

1)
a)
b)
2)
a)
b)
c)
3)
a)
b)
II.
III.
IV.
V.

156.

Clasificarea leziunilor prin arm de foc a mandibulei.

In kadrul traumelor prin arme de foc, glontele sau obuza, avind o forta cinetica mare, adesea afecteaza
mandibula, fracturid-o concmitent in mai multe locuri, provokid, mai des, fracturi eschiloase (pina la 70% din
toate frakturile). Exizista urmatoarele tipuri de fracturi mandibulare:
1)
2)
3)
4)
5)

Fracturi de tip liniar

Frracturi eschiloase (eschile mici si mari) cu intreruperea integritatii a axilarului.
Fracturi marginale (cu caracter diferit) cu pastrarea integritatii maxilarului.
Fracturi perforatorii (forma de orificii)
Fracturi cu defect segmentar a maxilarului.

6)
7)

Lipse de portiuni insemnate de tes osos din integritatea maxilarului.

Asocierea acestor feluri de fracturi.

157.
Clasificarea leziunilor prilor moi faciale provocate prin arm de foc i n
timpul calamnitilor, frecvena, evoluia.
Leziunile tes moi a regiunii OMF au iu sir de particularitati:

Permanent este prezent un edem pronuntat (doatorat reteei vasculare pronuntate)

Datorita muschilor mimici rani cascate, ce simueaza lipsa de tesut.
Traumele/defectele a buzei inferioare scurgerea permanenta a saliveiiritarea si edamatierea pielii.
Dependenta de tesuturile afectate:
Plagi a tesuturilor moi
Plagi a tesuturilor moi cu afectarea scheletului osos:
Dependenta de caracterul leziunii:
Penetrante
Izolate fara afectarea organelor masivului facial (ochi, limba, glande salivare, si a.)
Cu afectarea organelor masivului facial
Ne penetrante / oarbe:
Asociate (concomitent cu ranile altor regiuni a corpului)
Unitare
Penetrante in cavitatile nazala, bucala, a sinusurilor.
Ne penetrante.
Tangentiale

a)
b)
c)
d)
e)

Dependenta de arma (ce a provocat leziunea):

Glonte
Obuze
Dependenta de regiunea afectata si fregventa: (datele din al 2-lea razboi mondial)
Obrazul
41,2%
Traume asociate a mai multor regiuni faciale 37,2%
Rgiunea coltului gurii si a unghiului mandibulei 9,6%
Barbia
5,6%
Buzele
4,0%
Regiiunile sub mandibulare
1,4%
Alte regiuni ale fetii
1,0%

a)
b)
-

158.
I)
II)
III)
IV)
V)
VI)
VII)

Clasificarea leziunilor prin arm de foc a maxilei, frecvena, evoluie.

Fracturi maxilei:

Dintii si apofizele alveolare

Corpul maxilar cu defect in arcada dentara
Cu deschiderea unilaterala a sinusului
Cu deschiderea bilaterala a sinusului
Tipice dupa Le Fort.
Cu lezarea altor organe (ORL, SNC,oftalmice)
Cu deverse forme de eschele mari/mici
Cu defect subtotal
Cu defect total
Fregventa:
In perioada anilor 1998- 2002 in sectia OMF. Au fost inregistrati 108 bolnavi cu fracturi de maxilar superior:
Le Fort I ----- 22%
Le Fort II ----61%
Le Fort III ----17%
Din totalitatea fracturilor regiunii OMF et mijlociu ii revin 11-30%
Evolutia:
In cazul traumelor prin arma de foc a maxilei traumatismul principal ii revine anume zonei unde a fost aplicata forta (ude a actionat
glontele/obuza si a.) daca forta a fost aplicata in zona de rezistenta inalta dereglari in zonele de contact(pot fi cu rezistente scazuta) asupra
apofizelor ce pleaca dela maxilar. Plagilor prin arma de foc le este caracteristica formarea unui canal. In dependenta de directia canalului
concomitent cu maxilarul pot fi traumate oasele bazei craniului, creerul, organele ORL, orbitele, diverse vase sangvine si formatiuni
nervoase.
In general fracturile de etaj mijlociu au un potential de vindecare deosebit,consolidinduse mai rapid decit cele ale mandibulei. Se
datoreste structurii spongioase a osului si vascularizatiei deosebite. Astfel calusul fibros se formeaza in 8-10 zile,dupa 4 satamini

producinduse consolidarea cu disparitia mobilitatii anormale.consolidarea rapida poate determina consolidari vicioase a fragmentelor atunci
cind nu s-a interevenit la timp si nu s-a facut o reducere si o imobilizare corecta.

159.

Simptomatologie general a leziunilor prin arm de foc a regiunii OMF.

Datorita vascularizatiei inalte a regiuni date apar hemoragii masive cu instalarea anemiei,slabiciuni
generale(in cazul pierderii masive de singe) asfixia,comotia sau contuzia cerebrala,embolii. Instalarea socului
traumatic. Pe fon nervos apar dereglari ca urmare a pierderii functiilor(fonatie,deglutitie,alimentare) si a
dereglarii esteticului facial.
Dereglari psihice pe fonul dereglarilor fizionomice.

160.
Simptomatologia local comun tuturor leziunilor prin arm de foc a
regiunii OMF.

Deosebit de grave sunt leziunile cu distrugerea sau inlaturarea a intregilor fragmente

faciale(buze,obraji,barbie,nas)cind mai multe componente sunt incluse intro singura leziune masiva singerinda.
De obicei asa leziuni sunt provocate de obuze masive. Plagile tangentiale provoaca rani cascate insa ele pot
provoca leziuni ce inlatura in totalitate fragmente de maxilar,tesuturi moi ,nasul s.a. plagile tangentiale dupa
caracterul sau sunt asemanatoare cu plagile taiate,insa,la o examinare mai atenta,depistam: mici
rupturi,distructii,contuzii a marginilor si a tesuturilor invecinate cu leziunea,infectarea plagii cu impregnarea de
particule praf de ,,pusca,,.
Din cauza vecinatatii cu organele de importanta vitala,plagile oarbe au un caracter foarte periculos
deoarece pot provoca trauma,in prima perioada invizibila a creierului,peretilor vaselor mari sangvini a fetei si
gitului,nervilor,esofag,trahee s.a. Pericolul insa este si in posibilitatea dezvoltarii unui proces purulent sau
necrotico purulent in profunzimea tesuturilor afectate.

161.

c)
d)

f)
g)
h)

c)
d)

162.

Tipurile leziunilor OMF prin arm de foc.

Plagi prin arme de foc:
Dependenta de tesuturile afectate:
Plagi a tesuturilor moi
Plagi a tesuturilor moi cu afectarea scheletului osos:
Mandibulei
Maxilei
Ambelor maxilare
Osului zigomatic
Concomitent afectarea a citorva oase a scheletului facial
Dependenta de caracterul leziunii:
Penetrante
Izolate fara afectarea organelor masivului facial (ochi, limba, glande salivare, si a.)
Cu afectarea organelor masivului facial
Ne penetrante / oarbe:
Asociate (concomitent cu ranile altor regiuni a corpului)
Unitare
Penetrante in cavitatile nazala, bucala, a sinusurilor.
Ne penetrante.
Tangentiale
Dependenta de arma (ce a provocat leziunea):
Glonte
Obuze
Plagile provocate nu de armele de foc.
Plagi combinate
Arsuri
Degeraturi

Metode de diagnostic a leziunilor prin arm de foc.

 Diagnosticul :

163.

Culegerea anamnezei
Studierea documentaiei
Studierea canalului plgii
Palparea regiunii(plasarea corpului strin)
Sondarea
Radiografia(minimum n 2 incidene)
Radioscopia
Endoscopia
Fistulografia
Utilizarea sondei radioelectronice
TC

Semnele clinice pot fi diverse, poate avea loc dereglarea integritii att a esuturilor moi, ct i a celor dure, putnd varia
de la mici la mare. Prezena orificiilor canalelor, canalelor propriuzise i secundare, necrozei primare i secundare.
- Plgile tangeniale aproximativ liniare (ca i cele tiate). Marginile plgii neregulate, ruperi mici a esutului, plag murdar cu
impregnarea prafului de puc.
- Plgie oarbe prezena orificiului de intrare, a canalului i a corpului strin. Apariia proceselor purulente. Frecvent corpul strin
se incapsuleaz.

Particularitile psiho-emoionale la rnii prin arm de foc a regiunii OMF.

Faa apreciaz individualitatea.

Traum combinat traum fizic i moral.
Instruirea personalului medical, pregtirea rudelor
Lupta cu oglinzile
Crearea de panouri informaionale cu imagini pn i dup tratament.

164.
Particularitile evoluiei clinice a leziunilor prin arm de foc a prilor moi
OMF (dup regiune, zone de distrucie, perioade).
Plagile tesuturilor maoi a regiunii OMF au un sir de particularitati:
-in cazul ranilor in regiunea buzelor si obrazului permanent este caracteristic dezvoltarea
unui edem pronuntat,ce ingreuneaza alimentarea si dictia
-crearea ranilor cascate(datorita muschilor mimici)
-caracteristic pentru traumele buzei inferioare si coltului gurii,in special cu pierderi de
tesut este scurgerea permanenta a salivei ce irita plaga si pielea
-comun pentru toate plagile tesuturilor moi a regiunii laterale este ca tesuturile au o
capacitate mai mica de regenerare si o rezistenta mai scazuta fata de infectie in
comparatie cu regiunea medie a fetei
-plagile regiunii laterale in majoritatea cazurilor sunt cu afectarea glandei parotide si a
nervului facial,ceea ce agraveaza tabloul clinic si poate duce la urmari severe(dereglarea
mimicii ca urmare a paraliziei musculare si aparitia fistulelor salivare)
-defectele masive a obrajilor duc la dereglari functionale pronuntate(dereglarea
fonatiei,alimentatiei;miros fetid;hipersalivatie permanenta; paralizie faciala)
-plagile regiunii submandibulare permanent decurg cu prezenta edemului pronuntat,
infiltratie,scurgeri sanguine si tendinta spre dezvoltarea afectiunilor inflamatorii. Pot fi

insotite de leziuni a vaselor,nervilor glandei salivare submandibulare,laringelui si

faringelui
-destul de variate sunt plagile nasului,permanent sunt asociate cu alte leziuni. Printre
altele,toate plagile nazale au un pronostic favorabil,comparativ rar apar complicatii
infectioase
-plagile limbii au urmari foarte grave. Cel mai de sunt afectate suprafetele latrerale,apoi
virful,mai rar suprafata dorsala si radacina limbii. La ranirea planseului bucal des este
afectata ventrala a limbii. In cazul edemului lingual-pericol asfixie.
Prerioadele:
I aproximativ 48 de ore dupa ranire,edem traumatic fara semne pronuntate de
inflamatie de etiologie infectioasa.aceasta perioada se socoate cea mai favorabila pentru
prlucrarea chirurgical primara si in unele cazuri pentru operatiile plastice primare
II de la ziua a 3-a pina la curatirea definitiva a plagii si crearea granulatiilor vizibile. Se
caracterizeaza prin prezenta in plaga a proceselor inflamatorii cu infiltrari in plaga a
tesuturilor ce o inconjoara,exudat,uneori puroi,si in cazul plagilor penetrante in cavitatea
bucala aparitia infectiei necrotice. La sfirsitul zilelor 8-12 plaga ser curata si apar
granulatii vizibile. Scopul tratamentului-limitarea proceselor inflamatorii si grabirea
evacuarii tesuturilor necrotice
III granularea plagii. Sunt indicate prelucrarea secundara a plagii si operatiile precoce
IV epitelizarea si cicatrizarea plagii

165.

Evoluia clinic a leziunilor prin arm de foc ale oaselor scheletului facial.
Evoluia clinic
Simptome generale
Durere vie , puternica , ce se accentueaz la micri sau presiune;
Hemoragie abundent de divers tip;
Dereglri funcionale( fonaie , masticaie , deglutiie, respiraie, vizuale ,
auditive, activitatea nervoas);
Mobilitatea patologic;
Dereglri de ocluzie;
Dereglri de sensibilitate;
Edem si prezena procesului INFECIOS;
Lipsa de substant i prezena corpilor strini;

166.
Tratamentul general i local al leziunilor prin arm de foc a prilor moi a
feei.

Tratamentul plgilor
are drept scop principal optimizarea condiiilor de vindecare i este constituit din :
Msuri de optimizare local a regenerrii:

Pansamente aseptice;

Antalgice;

Asigurarea calmului locului traumatizat (imobilizare)

Debridri chirurgicale;
Debridarea chirurgical a plgilor include urmtoarele etape:
Pregtirea cmpului operator prin splare, la necesitate berberire i prelucrarea cu antiseptic;
Anestezia (general, truncular sau local);
Spalarea abundent a plgii cu substane destinate acestei proceduri i nlturarea corpilor
strini;
Incizia de lrgire a plgii pentru a putea vizualiza amploarea leziunilor (procedeul este efectuat
la necesitate);
Excizia (mprosptarea) planurilor plgii;
Hemostaza minuioas;
Suturarea cu restabilirea structurilor anatomice lezate;
Drenarea.

Debridri chimice;

Stimulare medicamentoas local a epitelizrii

Msuri de optimizare general a regenerrii:

Antibioticoterapie;

Stimulare medicamentoas general a regenerrii;

Imunoterapie.

167.
Cerinele principale i particularitile prelucrrii chirurgicale ale plgilor
prin arm de foc a regiunii OMF.

Particularitile de prelucrare i toalet chirurgical a plgilor reg. OMF.

I perioad (pregtirea pacientului ctre intervenia chirurgical) :
- nlturarea hainelor murdare
- frezarea prului
- prelucrarea feei cu antiseptice
- irigarea cavitii bucale
- irigarea plgii
- mbrcarea hainelor de operaie

II perioad (intervenia chiurgical) :

- prelucrarea pielii faciale cu alcoo 70 grade(de sus n jos, din plag spre periferie, de
prelucrat de 3 ori)
- izolarea plgii
- anestezia local
- nlturarea corpilor strini
- prelucrarea chirurgical propriuzis
- prelucrarea pielii cu alcool n jurul plgii
- ncizia pe diagonala mai mare a plgii
- revizia plgii :

+ stoparea definitiv a hemoragiei

+ excizia necrozei primare i secundare

+ nlturarea cheagurilor sanguine

+ controlul canalelor secunde
+ nlturaea eschilelor mici i a corpilor strini
+ stabilirea caracterului fracturilor osoase
+ stabilirea leziunilor mucoasei i a altor organe
- prelucrarea plgilor oaselor :
+ repoziia fragmentelor
+ fixarea (osteosintez, osteoplastie)
- suturarea mucoasei cavitii bucale (sutur dubl ermetic)
- prelucrarea cu antiseptice a plgii (schimbul mnuilor i instrumentelor plag izolat de
cavitatea bucal)
- infiltrarea pereilor plgii cu antiseptice, antibiotice (din piele spre plag)
- suturarea plgii pe straturi
cu instalarea drenurilor.

168.
Prelucrarea chirurgical primar a plgilor provocate prin arm de foc a
regiunii OMF.
1. INCIZIA PLGII transformarea ei ntr-un crater
pentru a deschide traiectul canalului i a avea
acces la toate focarele lezate;
2. EXCIZIA nlturarea tuturor esuturilor neviabile, ce sunt substratul de rspndire a focarelor de
necroz secundar pe perimetrul canalului propriu-zis;
- hemostaz minuioas cu nlturarea

hematomelor masive intratisulare i subfasciale;

- nlturarea corpilor strini i fragmentelor osoase libere;

- drenarea adecvat a tuturor buzunarelor canalului plgii;
3. RECONSTRUCIA I RESTABILIREA formaiunilor
anatomice lezate;

169.
Tabloul clinic general i local (particulariti) a leziunilor prin arm de foc
ale oaselor scheletului facial.
Evoluia clinic
Simptome generale
Durere vie , puternica , ce se accentueaz la micri sau presiune;
Hemoragie abundent de divers tip;
Dereglri funcionale( fonaie , masticaie , deglutiie, respiraie, vizuale ,
auditive, activitatea nervoas);

Mobilitatea patologic;
Dereglri de ocluzie;
Dereglri de sensibilitate;
Edem si prezena procesului INFECIOS;
Lipsa de substant i prezena corpilor strini;
Prezenta sechelelor multiple;
Prezenta corpilor straini;
Prezenta canalului plagii;
Prezenta zonei de necroza primara, secundara( comotiei molecuare);
Prezenta procesului infectios;
Rapiditatea schimbarii tabloului clinic

170.
Tratamentul local i general al rniilor cu leziuni a oaselor scheletului
facial.
Tratamentul general a leziunilor osoase prin arma de foc
o
o
o
o
o
o
o
o

Analgezice ( analgin, ketorolac, tramadol);

Antibiotice ( lincomicina, oxacilina, amoxicilina);
Antimicotice ( fluconazol, ketoconazol);
Desensibilizante ( suprastin , taveghil, diprazin);
Imunomodulatoare;
Vitaminoterapie ;
Enzime proteolitice;
Solutii perfuzabile ( NaCl 0,9%, glucoza 5 %, CaCl2).

Tratamentul local a plagilor osoase prin arma de foc

Prelucrarea primara chirurgicala a plagilor :

Prelucrarea cimpului operator;
Realizarea anesteziei locale sau generale;
Inlaturarea corpilor straini;
Inlaturarea zonei de necroza primara si secundara;
Prelucrarea antiseptica a plagii;
Repozitionarea fragmentelor osoase;
Imobilizarea fragmentelor osoase;
Aplicarea drenului;
Aplicarea pansamentului.

171.
Metode de imobilizare a fragmentelor osoase n leziunile prin arm de foc
ale oaselor splanhnocranului.
Metode de imobilizare osoasa

Imobilizare de urgenta: fronda mentoniera, pansament mento-cefalic, fixarea bimaxilare a

atelelor( individuale ICTO, Rowe, Vasiliev, etc);
Imobilizarea ortopedica;
Imobilizarea chirurgicala ( Osteosinteza) :
cu fir metalic;

cu placi rezorbabile sau nerezorbabile;

chimica ( substante pe baza de amestec de rasina cu faina de oase si pulbere de fibrina).

172.
OMF.

Particulariti de ngrijire i alimentare a rniilor cu leziuni a regiunii

Alimentarea:
Metoda enteral: - peroral
- endogastral
- duodenal
- rectal

Metoda parenteral:

- intravenos
- subcutan
- intramuscular

Alimentatia calitativ si cantitativ adecvata si echilibrata;

Regim la pat;
Folosirea produselor alimentare lichide bogate in lipide proteine , glucide , saruri minerale,
vitamine;
Alimentarea cu paiul sau sonda nazo- gastrica;
Ingrijirea psihologica a bolnavului

173.
Pansamente, drenaje folosite n ngrijirea rniilor cu leziuni OMF (indicai,
scopuri).

Se utilizeza pansamente sterile,compresive sau decompresive(in dependenta de localizarea topografica a

leziunilor)Se utilizeaza sisteme specilale prin tuburi perforate-in cazul plagilor cu prezenta canalului. In cazul
plagilor tesuturilor superficiale(pielea ,straturile superficiale musculare)drenarea s eface libera,leziunea fiind
deschisa larg,sau cu panglica de cauciuc(in cazul eschelelor de corp strain)

174.
Succesiunea etapelor de prelucrarea a diferitor esuturi n leziunile prin
arm de foc.
1) Prelucrarea cimpului operator-alcool de 3 ori-pielea; furacilina,permanganat de kaliu,apa oxigenatamucoasa.
2) Izolarea cimpului operator cu material steril
3) Anestezia(generala sau tronculara periferica cu premedicatie)
4) Lavajul plagii cu solutie antiseptica
5) Revizia:
-hemostaza;
-inlaturarea corpilor straini;
6) Repozitia fragmentelor
7)Imobilizarea fragmentelor reduse
8) lavajul plagii repetat cu solutii antiseptice
9) suturi pe straturi:
-fir atraumati rezolbabil(catgut)-mucoasa si straturile profunde
-fir atraumatic nerezorbabil-pielea
-in cazul fracturii deschise se reduce fractura , suturam mucoasa(schimbam instrumentele si
prelucram cu antiseptice plaga)si apoi suturam celelalte tesuturi
10)drenarea
11)infiltrarea cu antibiotice
12)ser antitetanic
13)pansament steril

175.

Reabilitarea rniilor cu arm de foc a regiunii OMF.

Cultura fizica-specialisti pregatiti in domeniul dat
Necesitatea existentei si crearii trenajoarelor sp[eciale
Reabilitarea sociala(pregatirea psihoemotionala) o petrec medicii
Preintimpinarea ca procesul de tratament va interesa mai multe etape de tratament chirurgicale si
medicamentoase

176.
Trauma asociat i combinat prin arm de foc, particulariti, diagnostic
i tratament.
Leziune combinata-actiune concomitenta asupra organelor a doua sau mai multor
factori nocivi(trauma mecanica+combustie+curent electric+iradieri etc.)
Trauma asociata-actiunea unui factor nociv asupra organismului care provoaca
lezarea a mai multor forme de tesut si anumite regiuni
177.
178.

Metode de diagnostic a corpurilor strini n plgile oarbe.

Leziunile termice OMF, date generale, particulariti.
Arsurile termice : sunt urmare a actiunii caldurii asupra tegumentului si tesuturilor la contactul acestora cu
un agent termic. Caldura devine lezanta pentru tesuturile vii in momentul in care depaseste 46 gr C.
Frecvena arsurilor feei n timpul de rzboi.
n al doilea razboi mondial arsurile omf constituiau:
Aviatori 1%
Tanchiti 35%
n razboiul din Afganistan arsurile omf constituiau 5%.
n timpul exploziei din Hirosima i Nagasachi arsurile omf constituiau 75%.
n timp de pace arsurile omf constituie 5-10% din traume.
Particularitile regiunii omf n arsuri:
Pielea datorit:

Reliefului nervos diferit - la cele trei etaje faciale-va determina ntre 1 4 grade de profunzime
n combustie (mai pronuntat la spina nasalis, pleoape si mai putin pronuntat in regiunea
parotido- maseterica ) ; nu se recomanda inlaturarea masiva a tesuturilor mortificate in
primele 2-3 saptamini de la combustie, astfel se vor dezgoli masiv tesuturile moi, ca
consecinta se va instala socul dureros, sechele.
Vascularizrii intense- se vor forma edeme pronuntate predispuse la infectie.
Elasticitatii crescute- plagile devin mai mari decit suprafata afectata, iar grefele (excizate de
piele) devin mai mici decit suprafata prelevata.
Mobilitatii crescute poate scadea in procesele de scleroza (cicatrici, scleroze secundare) cu
formare defectului estetic. In cicatrici se dregleaza inervatia pielii la diferite straturi morfofunctionale.
Prezentei glandelor (sudoripare, sebaceie)-ale caror produsi ai metabolismului azotat(uree,
saruri) irita plaga arsa.
Prezena cilor respiratorii superioare- care afectndu-se necesita trahiostomie.

Manifestarile sistemice generate de leziunea de arsura poarta denumirea generica de "boala

generala a arsului". Ele apar cand arsura acopera peste 25% din suprafata corporala in
cazul unui adult sanatos, dar sunt frecvente si la suprafete mai mici (10- 15%) in cazul copiilor
mici, al batranilor sau adultilor cu leziuni inhalatorii. Aparitia "bolii generale" include pacientul
intr-un grup cu prognostic rezervat, ea definind arsurile "majore"

179.
Clasificarea leziunilor termice. Frecvena arsurilor feein timp de rzboi i
calamniti.
CLASIFICAREA ARSURILOR:
* In raport cu agentii vulneranti arsurile se clasifica in:

termice: produse in urma actiunii caldurii

chimice : rezultat al actiunii unor substante chimice (acizi, baze)
electrice: aparute sub actiunea curentului electric
In tara noastra arsurile se clasifica in patru grade de profumzime:
Gradul I
-

afectarea epidermului cu leziuni minime i reversibile; funcia de protecie a tegumentului este intact
sau foarte puin alterat.
Clinic: eritem, edem, durere.
Evoluie: vindecare spontan fr cicatrice
Gradul II
afectare mai profund a epidermului pn n stratul bazal pe seama cruia tegumentele
se regenereaz.
Clinic: se adaug flictena
Evoluie: se poate infecta, altfel se vindec fr cicatrice.
Gradul III
intereseaz epidermul n totalitate i o parte din derm.
Clinic: flicten cu coninut sanguinolent, durere, edem amplificate.
Evoluie: uneori se pot vindeca spontan dar cu
cicatrici vicioase;frecvent se complic cu infecie n absena tratamentului calificat

Gradul IV
necroza de coagulare a tuturor straturilor pielii si afectarea tesuturilor subiacente (muschi, la
extremitati chiar shi oase.)
Clinic: escar maronie-neagr
Evoluie: vindecarea spontan nu este posibila.

180.

Boala arilor.

Manifestarile sistemice generate de leziunea de arsura poarta denumirea generica de "boala

generala a arsului". Ele apar cand arsura acopera peste 25% din suprafata corporala in cazul unui
adult sanatos, dar sunt frecvente si la suprafete mai mici (10- 15%) in cazul copiilor mici, al

batranilor sau adultilor cu leziuni inhalatorii. Aparitia "bolii generale" include pacientul intr-un grup cu
prognostic rezervat, ea definind arsurile "majore"
Perioadele:
I soc

erectila(aexcitatie)

- torpida(inhibitie)
II toxemie(din suprafata arsa se absorb toxinele)
II septic-toxemie (a consecintelor)

181.

Particularitile evoluiei clinice ale leziunilor termice n regiunea OMF.

Stadilul 1

Evoluia clinic ale leziunuilor termice ale regiunii OMF pe cmp de lupt.

primele trei zile,perioada socului postcombustional.

Cu perioadele erectila si torpida.
Se caracterizeaza prin grave pierderi si dislocari lichidiene.

Daca tratamentul este corect, la finele acestei perioade bolnavul trebuie sa prezinte:
-parametrii circulatori si respiratori cat mai aproape de normal
-constienta prezenta,absenta agitatiei psihomotorii
-diureza restabilita(50ml/h)
-tranzit intestinal reluat

Stadiul 2
zilele 4-21,perioada metaagresionala,dismetabolica.
Este caracterizat de un catabolism care se desfasoara in conditii de hipoxie,organe suprasolicitate si in
prezenta unor reziduuri toxice provenite direct din leziunea locala sau din metabolismul si epurarea
deficitara.
Aceasta perioada este caracterizata printr-o serie de etape deosebite:
zilele 4-6-remiterea edemelor,daca bolnavul a fost corect ingrijit ,determina criza
poliurica(atentie la sustinerea cordului si a functiei renale)
-ziua 9-este ziua in care se poate face un diagnostic precis al profunzimii leziunii locale.
-ziua 12-poate caracteriza debutul decompensarii renale
-complicatii digestive pot apare in orice moment pentru bolnavul cu arsuri grave
- complicatiile tromboembolice pot aparea imediat dupa accident si se intind si dupa perioada
celor 21 zile.
La finele acestei perioade,bolnavul ars trebuie sa se prezinte astfel:

-arsurile de gradul 3 vindecate (cele superficiale s-au vindecat deja in primele 2 saptamani)
-escarele de gradul 4 despersate complet si inceperea constituirii unui pat granular apt de a
primi in zilele urmatoare grefa de piele

-zilele21-60-perioada chirurgicala.
In conditiile in care bolnavul a fost corect ingrijit atat local cat si general,intra intr-o perioada
de echilibru metabolic foarte fragil.Grefarea intre zilele 21-28 asigura o buna evolutie a
bolnavului si este un test care confirma ca tratamentul a fost corect condus.
In conditiile tratamentului local modern al arsurii, stadiul 3 se suprapune din ce in ce mai mult
peste stadiul 2,formarea plagii granulare fiind considerata de multi autori ca o complicatie
locala.

Stadiul 3

Stadiul 4
-socul cronic.

Este o modalitate de evolutie cauzata de pierderea momentului operator,de o ingrijire necorespunzatoare

sau de o arsura extrem de grava.Se considera ca bolnavul a intrat in perioada socului cronic daca la 60 de
zile de la accident prezinta plagi granulare pe regiuni intinse.

Consecutiv existentei acestor plagi, se instaleaza grave stari de denutritie, prabusire imunitara si
dezechilibre metabolice. In cazul arsurilor foarte grave, la copii mici, la malnutriti, la varstnici sau la alte
persoane tratate, este posibil sa constatam aspecte de soc cronic inaintea celor 60 de zile.

182.

Simptoame clinice generale i locale n leziunile termice OMF.

Stadilul 1

Evoluia clinic ale leziunuilor termice ale regiunii OMF pe cmp de lupt.

primele trei zile,perioada socului postcombustional.

Cu perioadele erectila si torpida.
Se caracterizeaza prin grave pierderi si dislocari lichidiene.

Daca tratamentul este corect, la finele acestei perioade bolnavul trebuie sa prezinte:
-parametrii circulatori si respiratori cat mai aproape de normal
-constienta prezenta,absenta agitatiei psihomotorii
-diureza restabilita(50ml/h)
-tranzit intestinal reluat

Stadiul 2
zilele 4-21,perioada metaagresionala,dismetabolica.
Este caracterizat de un catabolism care se desfasoara in conditii de hipoxie,organe suprasolicitate si in
prezenta unor reziduuri toxice provenite direct din leziunea locala sau din metabolismul si epurarea
deficitara.
Aceasta perioada este caracterizata printr-o serie de etape deosebite:
zilele 4-6-remiterea edemelor,daca bolnavul a fost corect ingrijit ,determina criza
poliurica(atentie la sustinerea cordului si a functiei renale)
-ziua 9-este ziua in care se poate face un diagnostic precis al profunzimii leziunii locale.
-ziua 12-poate caracteriza debutul decompensarii renale
-complicatii digestive pot apare in orice moment pentru bolnavul cu arsuri grave
- complicatiile tromboembolice pot aparea imediat dupa accident si se intind si dupa perioada
celor 21 zile.
La finele acestei perioade,bolnavul ars trebuie sa se prezinte astfel:

-arsurile de gradul 3 vindecate (cele superficiale s-au vindecat deja in primele 2 saptamani)
-escarele de gradul 4 despersate complet si inceperea constituirii unui pat granular apt de a
primi in zilele urmatoare grefa de piele

-zilele21-60-perioada chirurgicala.
In conditiile in care bolnavul a fost corect ingrijit atat local cat si general,intra intr-o perioada
de echilibru metabolic foarte fragil.Grefarea intre zilele 21-28 asigura o buna evolutie a
bolnavului si este un test care confirma ca tratamentul a fost corect condus.
In conditiile tratamentului local modern al arsurii, stadiul 3 se suprapune din ce in ce mai mult
peste stadiul 2,formarea plagii granulare fiind considerata de multi autori ca o complicatie
locala.

Stadiul 3

Stadiul 4
-socul cronic.

Este o modalitate de evolutie cauzata de pierderea momentului operator,de o ingrijire necorespunzatoare

sau de o arsura extrem de grava.Se considera ca bolnavul a intrat in perioada socului cronic daca la 60 de
zile de la accident prezinta plagi granulare pe regiuni intinse.
Consecutiv existentei acestor plagi, se instaleaza grave stari de denutritie, prabusire imunitara si
dezechilibre metabolice. In cazul arsurilor foarte grave, la copii mici, la malnutriti, la varstnici sau la alte
persoane tratate, este posibil sa constatam aspecte de soc cronic inaintea celor 60 de zile.

183.
Particularitile primului ajutor n caz de leziuni termice ale regiunii OMF
pe cmpul de lupt.

evacuarea rapida din mediul termic, dus departe, la aer curat si culcat orizontal
- stingerea focului de pe haine cu mijloacele existente
- explorarea functiilor vitale, respiratie, circulatie si sustinerea acestora (daca este cazul,
respiratia artificiala, masaj cardic)
- daca este posibil se administreaza analgezice opioide (morfina),seroprofilaxia antitetanica
daca pacientul nu a fost imunizat in ultimele 6 luni, antibiotece (ceftriaxon), preparate
cardiace, oxigen si perfuzii cu solutii cristaloide
- aplicarea unui prosop udat in apa rece peste zonele arse pentru diminuarea durerii si a
gradientului termic
aplicarea pansamentului steril sau bandajului (mento-cefalic)
- daca prezinta si alte traumatisme se va proceda la hemostaza provizorie si imobilizarea
fracturilor
- transportarea la spital este obligatorie pentru orice ars cu o suprafata mai mare de 5%. In
timpul transportarii nu se administreaza alimente sau lichide pe cale orala.

184.
Asistena medical accidentailor cu leziuni termice ale regiunii OMF i
tratamentului lor la etapele evacurii medicale.

185.

evacuarea rapida din mediul termic, dus departe, la aer curat si culcat orizontal
- stingerea focului de pe haine cu mijloacele existente
- explorarea functiilor vitale, respiratie, circulatie si sustinerea acestora (daca este cazul,
respiratia artificiala, masaj cardic)
- daca este posibil se administreaza analgezice opioide (morfina),seroprofilaxia
antitetanica daca pacientul nu a fost imunizat in ultimele 6 luni, antibiotece (ceftriaxon),
preparate cardiace, oxigen si perfuzii cu solutii cristaloide
- aplicarea unui prosop udat in apa rece peste zonele arse pentru diminuarea durerii si a
gradientului termic
aplicarea pansamentului steril sau bandajului (mento-cefalic)
- daca prezinta si alte traumatisme se va proceda la hemostaza provizorie si imobilizarea
fracturilor
- transportarea la spital este obligatorie pentru orice ars cu o suprafata mai mare de 5%. In
timpul transportarii nu se administreaza alimente sau lichide pe cale orala.

Particularitile leziunilor asociate ale regiunii maxilo-faciale.

Leziunile combinate sunt leziunile produse prin actiunea simultana a 2 sau mai multe noxe. Odata cu
intrebuintarea armelor de nimicire in masa numarul si varietatea acestor traumatisme a crescut considerabil
ca urmare a combinarii plagilor produse de armele clasice cu noxe specifice provocate de arma nucleara ,
chimica sau bacteriologica.
In razboiul modern arma chimica constituie un mijloc de nimicire in masa. In urma contaminarii
ranitilor cu substante toxice de lupta apar plagi combinate.
Substantele toxice de lupta se clasifica dupa actiunea sa asupra organismului in :
- Neuroparalitice
- Vezicante
- Sufocante
- Toxice

186.
Leziuni combinate ale regiunii OMF, particularitile apariiei, evoluiei
clinice, tratamentul.
187.
Factori principali ce determin gravitatea arsurilor faciale.

Severitatea arsurilor depinde de :

Factori ce tin de agentul termic:

Temperatura
Starea de agregare
Timp de actiune

188.

Factori ce tin de organism:

Suprafata arsa
Profunzimea
Localizarea arsurii- arsurile localizate pe zonele functionale (mini, picioare), perineu, fa sunt
mai grave datorit potenialului sechelar
Terenul biologic- vrst,afeciuni preexistente
Alte leziuni simultane- traumatisme, fracturi, arsuri a cilor respiratorii.

Metode de determinare a suprafeei leziunilor termice.

La ora actuala se utilizeaza metoda lui Wallace (regula lui 9), dupa care suprafata corpului este
impartita in 11 regiuni fiecare regiune reprezentand 9%.

cap+ gt =9%

Membrele superioare =18% (9% x 2)

Membrele inferioare =36%(18% x 2)

Trunchiul anterior =18%

Trunchiul posterior =18%

perineu+ organe genitale =1

189.

Boala actinic: etiologie, patogenie.

Boala actinica- o boala generala a organismului ce apare in rezultatul actiunii de scurta durata asupra
organismului(de la 1-2 la 3 zile )a torentului de neuroni si raze gama,in doze ce depasesc 1 grey.
1grey=100 raze
1 raza=1 renghen
1 renghen-ionizare crearea intrun cm3 aer la presiune atmosferica 760mm/Hg si temperatura 0 grade C a
2.8 x10_9 perechi de ioni.

Gradul de afectiune a organismului cu gaze ionizante depinde de:

-

Doza iradiatiei
Respectivitatea repartizarii pe suprafata organismului
Forma de iradiere
Proprietatile individuale ale organismului
Prezenta factorilor agravanti(virsta,patologii concomitente)

Patogenie:
I faza reactiilor primare 15-30minute 1-2zile(nictemirale)apare din cauza actyiunii directe asupra celulelor
sistemului nervos,razelor ionizante ce duc la repolarizarea lor
-

Acuze: slabiciuni,cefalee,greata,voma,diaree,gust neplacut in cavitatea

bucala,uscaciune,vertij, scade pofta de mincare si capacitatea de munca,apatie,adinamie,sete.

Observam : hiperemia pielii si mucoasei,edem ,hiperemia corneei,limba cu

depuneri,tahicadrdie ,aritmie ,scadetrea TA,colaps,cresterea temperaturii,dereglari a
miscarilor,ataxie,dereglari de coordonare,limfocitopenie,leucocitoza neutrofila
relativa,dereglari a secretiilor hormonale si a proceselor metabolice
II faza- prodromala latenta(bunastare falsa 1-2zile 2-3 saptamini
-

Mecanismul:sunt rezerve in organele de depouri

Acuze:slabiciuni generale,pierderea poftei de mincare si a capacitatii de munca,scad
limfocitele si trombocitele,eritrocitopenie (spre sfirsitul perioadei)
III faza culminanta(a manifestarilor clinice) -2-3 sptamini individual pentru fiecare(2-3 luni)
-

-rolul hotaritor revine infectiilor si hemoragiilor

-se intesifica acuzele perioadei I
-apare casecsia,petele pielii s a mucoasei,microhemoragii ,ulcere,hemoragii
nazale,pulmonare,gastrice,renale,conjunctivale si meningeale
-dupa Fialcoski- in cavitatea bucala apare si stomatita,glosita si modificari necrotice
- clinic: -apare bronsita,pneumonii abcedante,septicemie
Laborato: -tahicardie,aritmie,simtomul Cancelovski pozitiv(picatura-hemoragie),dereglari la ECG, se
inhiba total formele de hematopoieza.alterarea coagularii,VSH -50-70 mm/h ,dereglarea tuturor formelor
metabolice(intoxicatie tipica),inhibitia totala a proceselor imunologice,intoxicatie autoalergica,se modifica
reactia organismului la medicamente
IV faza- consecintelor poate dura 3-5 luni
-moartea ce este provocata de disfunctia actinica a tesuturilor cu componentul infectios septic ce duce la
insuficienta hepato-renala,encefalopatie,,dereglari toxice cu insuficienta respiratorie si vasculara
- diagnozas ebazeaza pe: TC,datele masurarilor dozimetrice,calcule radiologice.

190.

Formele clinice, grade de gravitate ale bolii actinice.

I forma-usor -150-200 razi(1-2grey)
II forma medie -200-400 raz.
III forma grav -400-600 raz.
IV forma extrem de grav- 600 ...raz

191.

Tabloul clinic a bolii actinice.

I faza reactiilor primare 15-30minute 1-2zile(nictemirale)apare din cauza actyiunii directe asupra celulelor
sistemului nervos,razelor ionizante ce duc la repolarizarea lor
Acuze: slabiciuni,cefalee,greata,voma,diaree,gust neplacut in cavitatea
bucala,uscaciune,vertij, scade pofta de mincare si capacitatea de munca,apatie,adinamie,sete.
Observam : hiperemia pielii si mucoasei,edem ,hiperemia corneei,limba cu
depuneri,tahicadrdie ,aritmie ,scadetrea TA,colaps,cresterea temperaturii,dereglari a
miscarilor,ataxie,dereglari de coordonare,limfocitopenie,leucocitoza neutrofila
relativa,dereglari a secretiilor hormonale si a proceselor metabolice
II faza- prodromala latenta(bunastare falsa 1-2zile 2-3 saptamini
-

Mecanismul:sunt rezerve in organele de depouri

Acuze:slabiciuni generale,pierderea poftei de mincare si a capacitatii de munca,scad
limfocitele si trombocitele,eritrocitopenie (spre sfirsitul perioadei)
III faza culminanta(a manifestarilor clinice) -2-3 sptamini individual pentru fiecare(2-3 luni)
-

-rolul hotaritor revine infectiilor si hemoragiilor

-se intesifica acuzele perioadei I
-apare casecsia,petele pielii s a mucoasei,microhemoragii ,ulcere,hemoragii
nazale,pulmonare,gastrice,renale,conjunctivale si meningeale
-dupa Fialcoski- in cavitatea bucala apare si stomatita,glosita si modificari necrotice
- clinic: -apare bronsita,pneumonii abcedante,septicemie
Laborato: -tahicardie,aritmie,simtomul Cancelovski pozitiv(picatura-hemoragie),dereglari la ECG, se
inhiba total formele de hematopoieza.alterarea coagularii,VSH -50-70 mm/h ,dereglarea tuturor formelor
metabolice(intoxicatie tipica),inhibitia totala a proceselor imunologice,intoxicatie autoalergica,se modifica
reactia organismului la medicamente
IV faza- consecintelor poate dura 3-5 luni
-moartea ce este provocata de disfunctia actinica a tesuturilor cu componentul infectios septic ce duce la
insuficienta hepato-renala,encefalopatie,,dereglari toxice cu insuficienta respiratorie si vasculara
- diagnozas ebazeaza pe: TC,datele masurarilor dozimetrice,calcule radiologice.

192.

Principii de diagnostic n boala actinic.

Diagnostic
Proceduri effectuate:
Biopsia : pielii este indicata pentru a confirma diagnosticul si a exclude carcinomul scaumos celular invaziv pentru leziuni
avansate (hiperkeratoza pronuntata, cresterea eritemului, induratie sau nodularitate. Biopsia este indicata si pentru
leziunile care nu raspund la tratament.
Fluorescenta : cu folosirea unui agent fotosensibilizant este folosita in terapia fotodinamica-PDT descrisa ca diagnostica
pentru keratoza atinica. Zonele afectate si cele oculte de piele normala emit fluorescenta roz la lampa Wood sau lampa
de fototerapie.
Examenul histologic: Keratoza actinica este caracterizata de displazie si alterarea arhitecturii epidermului.
Keratinocitele stratului bazal sunt anormale si variabile ca dimensiune si forma. Polaritatea celulara este alterata se se
observa atipie nucleara. Aceste alterari se pot extinde la stratul granular. Epidermul prezinta hiperkeratoza si
parakeratoza cu acantoza neregulata. In general foliculii de par, glandele sebacee si ductele apocrine si ecrine nu sunt
implicate.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
-

193.

carcinomul celular bazal,

carcinomul celular scuamos,
boala Bowen,
lupus eritematos discoid,
porokeratoza,
keratoza seboreica,
negii nongenitali.

Particularitile tratamentului traumelor la pacieni cu boala actinic.

Tratament

Keratoza actinica poate raine nemodificata, se remite spontan sau progreseaza la carcinom scuamos celular invaziv.
Aceste modificari sunt imposibil de prezis. Desi riscul de progresie a keratozei actinice este mic-10% un pacient poate
prezenta numeroase leziuni iar riscul devine semnificativ. In plus, keratoza actinica poate fi clinic nediferentiabila
de lentigo malign si carcinom scuamos. Terapia este in general bine tolerata si simpla, de aceea tratarea este garantata.
Tratamentul adecvat este in general ales in functie de numarul de leziuni prezente si eficacitatea acestuia. Variabilele
aditionale considerate includ persistenta leziunilor, virsta, categoria de cancer de piele si tolerabilitatea la modalitatea
de tratament. Tratamentul consta din 2 categorii principale: chirurgical si farmacologic. Pacientul trebuie educat pentru
a evita expunerea la soare de la ora 10. 00 dimineata pina la 3. 00 dupa-amiaza. Trebuie sa foloseasca creme de
protectie si haine.
Terapia farmacologica.
Are avantajul de a putea trata zone mari cu multe leziuni. Dezavantajul include tratamentul indelungat, iritatia si
discomfortul. S-au aprobat 4 medicamente pentru tratamentul keratozei actinice. 5-fluorouracil topic, diclofenac gel
topic, crema imiquimod 5% si fototerapia dinamica PDT cu acid delta-animolevulinic topic.
Cea mai utilizata terapie este cea cu 5 fluorouracil, cunoscuta a inhiba timidilat sintetaza si cauza moartea celulalor
proliferative activ. Sunt disponibile citeva formule care contin 5% substanta-crema si 2%-solutie, 1% crema sau solutie si
cel mai recent crema cu 0. 5%. cea mai populara formula este crema cu 5% care este aplicata de 2 ori pe zi. In timpul
fazei de tratament leziunile devin mai eritematoase si pot determina discomfort. Leziunile mici subclinice devin vizibile.
Acest tratament poate fi temporar desfigurant cu ulceratii eritematoase si formare de cruste. Totusi cind pacientul
termina tratamentul leziunile se vindeca in 2 saptamini.
Imiquimod este un agent topic care regleaza eliberarea de citokine si invoca un raspuns imun nespecific si unul specific.
Se aplica de 2 ori pe saptamina pina la 4 luni, desi este indeajuns o luna. Reactia la medicament este idiosincrazica, unii
pacienti abia raspund in timp ce altii dezvolta inflamatie marcata. Leziunile subclinice devin inflamate. La pacientii cu
raspuns inflamator sever doza este redusa la o singura aplicare pe saptamina, cu prezervarea eficacitatii si cresterea
tolerabilitatii.
Gelul cu diclofenac topic este un antiinflamator nesteroidian aprobat pentru tratamentul keratozei actinice.
Mecanismele de actiune impotriva keratozei sunt necunoscute. Este eficient cind se aplica de 2 ori pe zi pentru 3 luni. o
terapie mai scurta este dramatic mai putin eficienta. Avantajul principal este acela ca nu produce inflamatie si este
astfel bine tolerat.
Fototerapia dinamica-PDT foloseste un component sensibil la lumina care se acumuleaza in celulele keratozice unde
poate fi activat printro lungine adecvata de radiatie. Acidul delta-aminolevulinic este un component a caii biosintezei
hemului care se acumuleaza preferential in celulele displazice. O data intrat in celule este transformat in protoporfirina
IX un fotosensibilizant puternic. Cu expunerea la lumjina speciala radiaclii liberi de oxigen sunt generati si rezulta
moartea celulei.
Pacientii experimenteaza durere in zonele tratate. Leziunile pot deveni eritematoase si crustoase. Si pacientii cu
imunosupresie pot beneficia de acest tratament pentru a preveni cancere nonmelanomice ale pielii.
Terapia chirurgicala.
Scopul acestei terapii este eradicarea completa a keratozei actinice de obicei prin distrugere fizica fara a leza pielea
sanatoasa. Cind diagnosticul nu este clar si se suspecteaza o tumora invaziva este indicata biopsia.
Criochirurgia se refera la folosirea unui criogen pentru a scade temperatura pielii si produce moartea celulara. Criogenul
folosit este nitrogenul lighid. Keratinocitele mor la -50 de grade C. Alte structuri ale pielii cum este colagenul, vasele de
singe si nervii sunt mai rezistenti la efectele letale ale frigului. Melanocitele sunt mai sensibile decit keratinocitele de
aceea criochirurgia lasa de obicei pete albe.
Chiuretajul poate fi folosit pentru tratarea leziunilor sugestive pentru cancerul invaziv. Se poate folosi excizia
tangentiala sau cea conventionala, care permite si prelevarea unei probe pentru histologie. Aceste tratamente necesita
anestezie locala, produc o plaga care necesita timp de regenerare si cicatrice.
Procedurile de cosmetizare in care intreg epidermul este inlaturat, citeodata cu o portiune a dermului sunt eficiente
pentru keratoza actinica. Includ peelingurile medii si profunde, dermabraziunea si laserul cu ablatie. Toate aceste
proceduri poarta riscul infectiei si a cicatricilor.

194.

Rolul chirurgului OMF i stomatoogului n tratamentul bolii actinice.

195.
196.
197.

Principi generale n tratamentul bolii actinice.

Sindromul agravare reciproc n traumele combinate.
Factorii ce determin contraindicaiile serviciului n armat.
Regulile de eliberare a certificatelor
Certificatul n caz de traum se elibereaz bolnavului pe toat durata tratamentului, pn la restabilirea
capacitii de munc,ns cel mult 180 de zile pe parcursul unui an calendaristic. Dup expirarea celor 180
de zile calendaristice, dac exist motive ntemeiate privind posibilitatea recuperrii, evitrii stabilirii
gradului de invaliditate i meninerii capacitii de munc a asiguratului, bolnavii sunt trimii la Consiliul de
Expertiz Medical a Vitalitii pentru obinerea deciziei privind prelungirea certificatului.
Consiliile de expertiz medical a vitalitii, la stabilirea invaliditii, elibereaz persoanei n cauz
certificatul de invaliditate, precum i planul individual de reabilitare, ce recomandrile de rigoare pentru
realizare.
Persoanelor neincadrate n grupe de invaliditate li se elibereaz un certificat cu decizia consiliilor de
expertiz medical.

198.

Traheotomia, conicotomia metode i variante, indicaii i contraindicaii.

Interventia chirugicala ce are drept scop deschiderea traheei cervical se numeste traheotomie.

Orificiul traheal mentinut deschis prin introducerea unei canule traheale mai mult de 7 zile se numeste
traheostomie. De cele mai multe ori, dincauza unei insuficiente respiratorii superioare acute obstructive, aceasta
interventiese practica de urgenta.
In functie de locul de deschidere a traheei, deosebim:
- traheotomia inalta, cand deschiderea traheei se face supraistmic (situatie demaxima urgenta);
- traheotomia medie, interventie situata la nivelul istmului tiroidian (dupasectionarea si ligaturarea acestuia);
- traheotomia subistmica, efectuata sub istmul tiroidian, interventie practicata adeseori la copiii mici.

In conditii normale se recomanda insa practicarea traheotomiei medii, deoarecerata complicatiilor

postoperatorii este redusa.
Indicatiile traheotomiei sunt variate, de la afectiuni care necesita interventie demaxima urgenta pana la
afectiuni in care traheotomia reprezinta o metoda preliminara altor interventii.
-

Dispneea laringiana acuta si cronica reprezinta principala indicatie a traheotomiei.

Obstructia mecanica a cailor respiratorii:
Insuficienta respiratorie datorata secretiilor persistente sau unei respiratii inadecvate

Tehnica chirurgicala
Pozitia bolnavului este culcat pe spate, acolo unde insuficienta respiratorie o permite. Daca insuficienta
respiratorie se agraveaza in pozitia decliva posterioara, jumatatea superioara a corpului, se poate
ridica pana la vertical, bolnavuluiadministrandu-i-se oxigen pernazal sau oral.
T impii operatori:

- incizie medio-cervicala, de la incizura cartilajului tiroid si pana la furculita sternala. In cazurile premergatoare
unei interventii laringiene (ex. laringectomietotala), incizia tegumentului si a muschiului pielos al gatului poate
sa fie siorizontala la aproximativ 1,5cm de furculita sternala;
- decolarea planului grasos, cu ligatura sau cauterizarea vaselor sanguinesectionate;
- decolarea musculaturii pretraheale;
- sectionarea si decolarea fasciei cervicale mijlocii pana la evidentierea capsuleitiroidiene;
- disecarea istmului tiroidian, decolarea acestuia de pe peretele anterior al traheei,clamparea la capetele lui
cu doua pense Pean lungi, urmat de sectionarea lui intrecele doua pense si ligatura celor doua bonturi istmice.
De cele mai multe ori,istmul tiroidian este situat in dreptul inelelor traheale 2-3-4.
- eliberate de istmul tiroidian, inelele traheale 2-3-4 sunt sectionate median, dupa o prealabila anestezie
endotraheala efectuata prin membrana interinelara 2-3 sau 3-4;
- confectionarea unei clapete traheale care sa se deschida spre exterior si suturarea acesteia la marginea
inferioara a incizurii cutanate( suprasternala);
- contolul hemostazei ( pericol de aspiratie a sangelui);
- toaleta plagii, sutura marginilor plagii, mai ales a celei superioare, cea inferioara fiind lasata nesuturata,
pentru a preveni evetualul emfizem subcutanat postoperator ( mai ales la persoanele cu reflex tusigen
accentuat sau cu suferinta pulmonara) si- introducerea canulei traheale.
C o m p l i ca t i i l e
acestei interventii chirurgicale pot sa fie:
a. Intraoperatorii:
- hemoragia din glanda tiroida, din vase sanguine sau din tumora ce depaseste peretii traheali;
- lezarea cartilajului cricoid, ceea ce poate sa duca la stenoze subglotice;
- lezarea domului pleural sus situat poate sa duca la pneumotorax;

199.
Rolul stomatologului n reabilitarea medical i social a rniilor de
rzboi.

200.

Fizioterapia i educaia fizic curativ n tratamentul traumelor OMF.

Fizioterapia include:

-exercitii fizice speciale(gimnastica)

-masaj
-electroforeza
-fono-foreza
-parafinoterapie
-terapia balneara
Edukatia fizica a pacientului, cnsta in explicarea pacientului:

 Exercitii corete (ordinea exercitiilor)

Sa nu suprasolicite organizmul

201.
Alimentarea, ngrijirea, regimul, urmrirea n timp, particulariti de
reabilitare a rniilor n regiunea OMF.
Alimentarea:
Metoda enteral: - peroral
- endogastral

- duodenal
- rectal
Metoda parenteral:

- intravenos
- subcutan
- intramuscular

Alimentatia calitativ si cantitativ adecvata si echilibrata;

Regim la pat;
Folosirea produselor alimentare lichide bogate in lipide proteine , glucide , saruri minerale,
vitamine;

Alimentarea cu paiul sau sonda nazo- gastrica;

Ingrijirea psihologica a bolnavului

Reabilitarea:
-

Cultura fizica-specialisti pregatiti in domeniul dat

Necesitatea existentei si crearii trenajoarelor sp[eciale
Reabilitarea sociala(pregatirea psihoemotionala) o petrec medicii
Preintimpinarea ca procesul de tratament va interesa mai multe etape de tratament
chirurgicale si medicamentoase