AFECIUNILOR I

LEZIUNILOR NERVILOR
FEII: ETIOPATOGENIE,
SIMPTOMATOLOGIE,
EVOLUIE
DIAGNOSTIC, TRATAMENT
PROGNOSTIC

A efectuat: POPANU ALINA

MUNTEANU CORNELIU
Prof:

DUMITRU HITU

1. Anatomia topografic a n. trigemen.

2. Anatomia topografic a n. facial.
3. Nevrita i leziunile traumatice fr sau cu ntreruperea coninutului
nervului.
4. Anatomia topografic a n. glosofaringian.
5. Date generale privind afeciunilor i leziunilor nervilor
feii:
frecvena clasificarea.
6. Nevralgia trigermenului, eseniale i simptomatologic (de genez
central i periferic): etiologie, patologie evoluie, diagnostic pozitiv i
diferenial.
7. Metode de tratament al nevralgiilor n. trigemen:
a) metode conservatoare
b) metode fizioterapeutice
c) blocajul chimic
d) metode chirurgicale
e) metoda dup I.Munteanu
1. Nevrita n.trigemen: etiologie (traumatisme, infecii, toxicoze i stri
alergice) simptomatologie i tratament.
2. Nevrita
n.facial: etiologie, simptomatologie, evoluie, diagnostic,
tratament pronostic.
3. Leziunile traumatice ale
faciatului,
fr sau cu ntreruperea
continuitii nervului: simptomatologie, evoluie, diagnostic, tratament
chirurgical i conservator.
4. Tratamentul chirurgical al paraliziei muchilor pieloi (mimici).
5. Nevralgia facialului, frecvena, etiologie, simptomatologie, diagnostic,
tratament.
6. Nevralgia (nevrita) glosofaringianului: frecvena,
etiologie,
simptomatologie, diagnostic, tratament prognostic.
7. Nevralgia ganglionului sfeniplatin (sindromul Sluder), date generale,
etiologie, patogenie, simptomatologie, tratament.
8. Nevralgia laringelui superior.
9. Glosodinia: etiologie, simptomatologie, diagnostic, tratament.

ANATOMIA TOPOGRAFICA A NEVULUI TRIGEMEN

Nervul trigemen este un nerv mixt: senzitiv i motor. Trunchiul

nervos conine i fibre care conduc impulsuri vegetative.v
Fibrele motorii incep de la nucleul motor aflat in punte. Fibrele
senzitive ale nervului se indreapta spre tractul mezencefalic si
nucleul tractului spinal al nervului
Nervul trigemen pareseste creerul prine cele
doua
radacini,senzitiva si motorie,in locul de trecere a puntii spre
penduculul cerebral mediu
Radacina senzitiva se deplaseaza inainte,patrunde in cavitatea
trigeminala,care reprezinta o dedublare a pahimeningelui,in
impresiunea trigeminala pe fata anterioara a piramidei osului
temporal.In aceasta cavitate se afla ganglionul Gasser
Radacina motorie a nervului adera la ganglionul trigeminal din
partea inferioara,fibrele ei participa la formarea ramurei a treia
a nervului
De la ganlonul trieminal pornesc 3 ramuri:- n.oftalmic- n.maxilar
- n. mandibular
n.Oftalmic - pleca de la ganglonul trigeminal se amplaseazain
peretele lteral al sinusului cavernos si patrunde in orbita prin
fisura orbitala posterioara unde se divide in nervul
lacrimal,frontal si nazociliar
n. Maxilar - pornrste de la ganglionul trigeminal,se orienteaza
inainte,pareseste cavitatea craniului prin orificiu rotund si
nimereste in fosa pterigopalatina.

n. Mandibular paraseste cavitaea carniului prin orificiu

oval,apoi se ramifica in ramuri motorii
N. FACIAL
Nervul facial este un nerv motor, ce asigura inervatia muschilor mimici ai fetei, ai
pavilionului urechii, craniului etc. {fig. 49). Sistemul motor al nervului facial este alcatuit
dintr-un lant din doi neuroni. Neuronul motor central se situeaza in partea inferioara a
circumvolutiunii precentrale, axonii acestuia, aflati in componenta caii corticonucleare, se
indreapta spre protuberanta si se termina in nucleii nerv faciali atat pe partea omonima,
cat si pe cea opusa, cu exceptia portiunii inferioare a nucleilor ce comunica numai cu
partea opusa a cortexului cerebral.
Corpii celulari motorii periferici formeaza nucleii nerv faciali situati in partea inferioara a
protuberantei {fig. 49). Axonii lor formeaza o radacina comuna a nervului facial, ce iese
din protuberanta la nivelul unghiului ponto-cerebelos impreuna cu nervul vestibulocohlear, nervul intermediar, nervul scaritei si marele nerv pietros superficial. Acesti nervi
intra in conductul auditiv intern, traverseaza canalul Fallope si parasesc craniul prin gaura
stilomastoidiana. La nivelul lojei parotidiene facialul formeaza asa- numita pes anserinus
major' (laba de gasca"), care mai departe asigura inervatia muschilor mimici expresivi
DATE GENERALE PRIVIND AFECTIUNILE SI LEZIUNILE
NERVILOR FETII
Afectiunile si lezuinile nervilor fetii sunt afectuini ce intrunesc
un simptom comun DUREREA NEUROGENA. Caracterul
principaal al durerii neurogene este localizarea ei in lmitele de
distributie periferica a ramurei nervoase afectate.Aici pot fi
incluse doua grupe de dureri nevralgice:
- Dureri nevralgice paroxistice
- Durerinevralgice pe fond dureros continuu
CLASIFICAREA DURERILOR NEUROGENE
1. Durerile nevralgice paroxistice
- nevralia trigeminala esentiala
- nevralgia gloso-faringiana esentiala
- nevralgia nervului laringelui superior
. Dureri nevralgice cu fon dureros continuu

2.1dureri nevralgicetipice
Nevralgia trigeminala din scleroza multipla
Nevralgia trigeminala zoosteriana
nevralgia glosofaringiana simptomatica
Nevralgia secundara a facialului

 Nevralgia ganglonului sfenopalaltinnevralgia nervului

mare petros superficial
Sindromul stilo-hioidal
2.2 dureri nevralgice atipice
Sindroame dureroase nevritice
1. Dureri nevritice de origine odontogene
2. Dureri nevritice de origine nazala
3. Dureri nevritice de origine sinuzala
4. Dureri nevritice de origine auriculara
Sindroame dureroase post-traumatice
Durerea stimulata
Cauzalgia
Anestezia dureroasa
Durereafaciala fantoma
Durerea faciala atipica

NEVRALGIA TRIGEMINALA
Etiologie si etiopatogenie. De regula criza dureroasa este
declansata prin excitarea de catre un stimul slab a unei
zone restranse - cutanata, gingivala sau rnucoasa (jugala)
- mereu aceeasi si care se numeste "zona dolorigena"
sau "trigger zone". Stimulul poate fi reprezentat de o
usoara atingere, de o vibratie sau de o distorsiune a
tesuturilor mentionate. Cauzele si mecanismele nevralgiei
trigeminale esentiale sunt necunoscute si mult discutate
tocmai prin faptul ca pana in prezent nu s-au adunat date
certe in aceasta privinta, evidentiabile la toti pacientii. La
o mare parte dintre pacienti s-a observat prezenta unor
factori iritabili situati la nivelul fibrelor postganglionare, la
nivelul ganglionului Gasser sau chiar la nivelul unghiului
pontocerebelos, intre acesti factori ar fi: compresiuni ale
vaselor, care si-au modificat cu varsta calibrul, forma si
structura si care vin in contact direct cu formatiunile
nervoase; s-au gasit si unele tumori: angioame,
meningioame, neurinoame acustice etc.
Raspunsul pozitiv la tratamentul neurochirurgical de indepartare a factorilor
iritativi (in general compresivi), cu degajarea ramurilor nervoase trigeminale
sau a ganglionului Gasser, a stat la baza interpretarii de mai sus. Dar astfel
de factori iritativi permanenti nu explica singuri caracterul paroxistic al
durerii. In aceasta privinta ipoteza lui Gardner, pare sa aduca o oarecare
lamurire. Astfel, se considera ca descarcarile fulgeratoare paroxistice s-ar

datora unui scrutcircuit transaxonal al curentului de actiune prin lungul

fibrelor nervoase. Fenomenul ar fi favorizat de atrofii ale tecilor de mielina
consecutive unor compresiuni usoare si de lunga durata. Aceste atrofii ale
teciior de mielina ar permite trecerea curentului de actiune dintr-o fibra
nervoasa in cea vecina prin false sinapse sau prin excitatia fibrelor de calibru
mic, nemielinizate, care, dupa cum se stie, sunt implicate in conducerea
stimulilor durerosi. In cazul concret al nevralgiei trigeminale, paroxismul ar
putea avea originea in stimulul tactil al carui arc eferent parasimpatic ar
excita, prin scuitcircuit, fibra nervoasa vecina a sensibilitatii dureroase. Cu
alte cuvinte, un stimul tactil provocat prin atingerea zonei cutanate sau
mucoase trigger ar trece prin scurtcircuitare de la fibrele nervoase tactile
mielinizate la fibrele senzi-tive nemielinizate ale radacinilor trigeminale sau
ale ganglionului Gasser
Aceasta ipoteza pare sa fie sprijinita si de observatiile lui Kerr si Miller
(1966), care, intr-un studiu electronomicroscopic, au constatat la bolnavii cu
nevralgii trigeminale o hipermielinizare degenerativa si o demielinizare
segmentara la nivelul axonilor, cu formarea de microneuroni.
Fenomenul de scurtcircuitare amintit mai sus este denumit de catre Kautzky
(1959) "parabioza" si se considera ca el sta la baza curiosului reflex nervos
prin care o atingere minima sau excitatie tactila periferica pot provoca o
criza dureroasa intensa, mecanismul circuitului trecand prin trunchiul
cerebral
Ipoteza originii centrale a durerii trigeminale este tot mai mult discutata si
relationata cu caracterul epileptiform al ei sau cu raspunsul pozitiv la
tratamentul cu medicatia antiepileptica. Ea este sustinuta si de teoria "portii
de control a durerii", descrisa de Melzack si Wall (1965), conform careia
leziunea fibrelor nervoase de calibru mare ar diminua rolul lor inhibitor,
antrenand o excitabiliate anormala a unor nuclei din trunchiul cerebral,
avand drept ultima consecinta traducerea sau transformarea informatiilor
tactile in senzatii dureroase.
Interactiunile intenucleare, moduland transferul de informatii de la un nucleu
la altul, au fost de asemenea luate ipotetic in considerare ca me-canisme ale
durerii trigeminale.
Un element important al lantului fiziopatologic in conceptia lui Filipescu
(1981) este constituit de centrii superiori talamici si parietali ascendenti,
care, fiind bombardati de impulsurile dureroase periferice, devin sediul unor

reactivitati functionale anormale, stabilindu-se astfel intre periferie si acesti

centri un lant de influente nociceptive reciproce. Aceasta conceptie reuneste
rolul celor doua etaje ale sistemului nervos in fenomenul dureros. Vazuta
astfel problema, ea prezinta o importanta practica, deoarece terapia durerii
va trebui sa aiba in vedere pe de o parte inhibarea hiperreactivitatii
periferice, iar pe de alta parte, inhibarea centrilor nervosi superior!. De
altfel, conceptia autorului pare a fi confirmata si de rezultatele procedeului
personal de tratament al nevralgiei trigeminale.
Fromm si colab., citati de Piette si Reychler (1991), au reunit si ei teoriile
periferice cu cele centrale intr-una singura, al carei continut poate fi
exprimat astfel: "nevralgia trigeminala are o cauza periferica si o fiziologie
centrala".In aceeasi idee consideram util sa mentionam cercetarile lui
I.T.Munteanu din Chisinau, care a obtinut rezultate semnificative cu ajutorul
terapiei tisulare in nevralgia esentiala de trigemen. Autorul intrebuinteaza
homogrefa de nerv sciatic, pe care o plaseaza subcutanat in regiunea
subcapsulara. Rezultatele obtinute prin disparitia crizelor sunt puse pe seama
declansarii de catre grefa a secretiilor de endorfine, al caror rol in ridicarea
pragului dureros este binecunosccut. Aceasta interpretare sustine ipoteza
originii centrale a durerii. In plus, autorul emite supozitia conform careia
terapia tisulara actioneaza favorabil si asupra remielinizarii fibrelor
trigeminale. Prin aceasta subliniaza totodata si componenta periferica a
etiopatogenezei.

SIMPTOMATOLOGIA

Nevralgia trigeminala se manifesta prin durei violente in

forma de jungghi pe traiectul nervului trigemen.
Debutul durerii este brusc,subit, de o violenta si
intensitatefoarte mare.
Orarul dureriila debut si mai mult timp dupa aceea este
diurn, si nu nocturn. Orarul nocturn al durerii este
caracteristic durerilor atipice sau durerilor simptomatice
Durata crizei,la inceput este de citeva zecimi de secunda
apoi odata cu evolutia bolii ajunge pina la minute. Durerea
disparee instantaneu,fara urmari, lasind o sanatate deplina
Reaparitia ei este posibiladupa un intervalde timp variabil,de
saptamini,lunisau chiar ani,perioada in care pacientul poate

fi intr-o stare perfect normala. Pe masura ce trece timpul

intervalul dintre crize se micsoreaza dar durata durerii creste
Intensitaea nu are caracter gradual, eaeste la inceput de o
intensitate maxima si isi pastreaza acest caracter pe tota
durata crizei
Pe masura invechirii bolii tabloul clinic devine mai complex: criza dureroasa
se declanseaza sub actiunea unor stimului tactili banali, cum ar fi atingerea
unui de fir de par,curintul de aer ect
Se contureaza apoi puncete cutanatesau mucoase bu=ine circumscrise- zone
trigger, care pot fi localizate in oce partea a teritoriului trigemenului. Trebuie
de mentionat faptul ca desi dintele poate reprezenta sediul durerii iradiate, el
nu constituie un punct sau zona trigger
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor pe care le
prezinta bolnavul. Inainte de stabilirea certa a unui
diagnostic este necesar sa se diferentieze nevralgia de
trigemen de alte afectiuni cu caractere
asemanatoare. Printre acestra se numara:
- durerile dentare violente;
- glaucomul acut;
- nevralgia de nerv glosofaringian;
- migrena.
CRITERE DE DIAGNOSTIC:
1. Atacuri de la fractiuni de secunda pina la 2 min.
2. Una din urmatoarele criterii ale durerii:
- intensa ascutita, superficiala
sau de impingere;- precipitarea de ariile trigger
sau de factorul trigger
3. Atacurile sunt steriotipice a fiecare indicid
4. Nu exista deficit neurologgic evident clinic
5. Nu sunt atribuite altor afectiuni
TRATAMENT
Se poate apela la un tratament conservator in cazurile
cu dureri recente (saptamani, luni), cu pusee rare si de
o violenta suportabila. Se va obtine fie anestezierea

zonei afectate, fie afectarea functionarii nervului

trigemen.
Tratamentul conservator apeleaza la:
- medicamente
- blocaj chimic
- termo, radiocoagularea
Tratamentul medicamentos: cel mai folosit
medicament estecarbamazepina, se administreaza
doze progresive intre 200-800 mg/zi pana se obtine
suprimarea durerilor si apoi se reduce doza.
Alte medicamente utilizate in tratamentul nevralgiei de
trigemen, dar cu rezultate inconstante, sunt:
- pregabalinum
- baclofen
- fenitoin
- antidepresive triciclice: amitriplina
- alte anticonvulsivante: valproatul de sodiu, lamotrigina
- corticoterapie: in doze mici
- vasodilatoatoare : nitrit de amil
- vitamine de grup B
Metodele de blocaj chimic pot suprima durerea, pe
perioade variabile (10-14 luni in alcoolizari), in cazurile
recente localizate la o ramura si la care se pot evidentia o
zona trigger. Pentru aceasta de folosesc:
- xilina
- procaina
- alcool
- fenol
O alta metoda folosita este fizioterapia, ce utilizeaza:
- ionizari cu aconitina
- iradierea ganglionului Gasser: are efect mai ales in
cazurile durerilor tardive postzosteriene
Tratamentul chirurgical utilizeaza:
Metode invazive: decompresia microvasculara, urmarind
eliberarea vasului de sub compresie.
Metode neinvazive: vor elimina durerea pentru o perioada
mai mare de timp, prin distrugerea radacinii nervoase.
Se practica rizotomia (sectionarea nervilor)
retrogausseriana sau juxtapontina, tractotomia (sectionarea

unor fascicole de fibre nervoase) trigeminala bulbara sau

tractotomia trigeminala pontina, distrugerea selectiva a
fibrelor pontine, microcompresia gausseriana percutana cu
balonas, injectarea de glicerol. Tratamentul chirurgical nu
este lipsit de riscuri, iar rezultatele obtinute sunt adesea
partiale.
Radiochirurgia este cel mai nou tratament al nevralgiei de
trigemen, este un procedeu neinvaziv si nu necesita
efectuarea unei anestezii generale. Exista doua tipuri de
tehnologie: LIMAC si Gamma Knife.
Complicatiile acestui procedeu sunt rare, iar pacientii vor
ramane sub tratament medicamentos pana la aparitia
rezultatelor radiochirurgiei. Prin aceasta metoda la 70%
dintre pacienti durerea dispare timp de 2 ani.
Asadar la aparitia simptomelor mai sus mentionate nu
incerca sa te tratezi acasa ci mergi de urgenta la medic,
pentru a controla boala si a evita aparitia depresiei si
efectelor sale nedorite
METODA DUPA I. MUNTEANU
Aceasta metoda a dus la obtinerea unor rezultate
extraordinare. Autorul intrbuinteaza hemogrefa de nerv sciatic
pe care o plaseaza subcutanat in regiuneasubscapulara.
Rezultaele obtinute prin disparitaiaprin disparitia crizelor sunt
puse pe seama declansriide catre grefa a secretiilor de
endorfine, al caror rol in ridicarea pragului dureros este bine
cunoscut

NEVRITA NEVULUI TRIGEMEN

Nevrita nevylui trigemen trebuie diferentiata de nevralgia
trigeminala.
Prin nevrita se intelege simptomele clinice obiective
caracteristice pentru dereglarea functiei nervului respectiv

Dupa cum au demonstrat cercetarile stiintifice ,inflamatia reala

a nevului trigemen se intilneste rar. La baza majoritatii
nevritelor localizate stau:
dereglerile mecanice ,chimice,
toxice,dereglarile metabolice sau asocierea acestora. Mai mult
de cit atit s-a dovedit ca in majoritatea cazurilor de mevrita rol
important il joaca nu atit inflamatia pe citaparitia neuroalergiei
Factorii etiologici ai nevritei trigeminale si a ramurilor nervului
trigemen sunt: infectia , intoxicatia, procesele inflamatorii
locale, lezarile traumaice ale nervului,proceseinflamatorii
diferite.
PARTICULARITATILILE SEMNELOR CLINICE
Nevrita
trigeminala
debuteaza
cu:
parestezie,
dereglarisenzitive in zonele de e nervatie a ramurilor lezate, la
afectarea maxilarului inferior apar dereglari de mobilitate din
partea mandibulei
Pe linga nevritacelor trei ramuri mari ale trigemenului, se
intilneste si nevrita ramurilor terminale,cea mai imortanta fiind
nevrita ramurilor terminale ale I si II ramuri trigeminale
NEVRITA RAMUREI INFERIAOARE A N. TRIGEMEN
- Apare in afectiuni inflamatorii si in raceli ,in ostiomielita
difuza si in traumele mandibulei,dupa careva interventii
stomatologice,de exemplu in cazul cand este introdus in
cantitate mare material de opturatie dupa apex,in
tartamentul premolerilor si molarilor inferilori,in caz de
extractie a primului molar, rar in caz de anestezie
trunculara.
- Particularitati clinice:
Simptomele principale sunt durerea si senzatia de anesteziere
a dintilorinferiori,in regiunea mentoniera si a buzei inferioare.
Se atesta scadererea tuturor tipurilorde sensibilitate a gingiei
maxilarului
inferior,bizei
inferioare
si
regiunii
mentoniere,apare o durere neinsemnata a dintilor in timpul
inciziei alimentelor. In etapa acuta poate aparea un oarecare
grad de trismus in imbinare cu pareza muschilor masticatori
Reactia pulpei dentare la electridiagnostic scade,citeodata
lipseste
In special se urmareste aparitia nevritei nervului mentonier,in
asa cazuri este prezenta parestezia,durere si dereglara
sensibilitatii in regiunea data.
TRATAMENT

In asa cazuri se indica preparate din grupa sedativelor

sidesensibilizante,analgetice,neuroleptice
Trbuie imediat de inceput tratament cu vitamine: B1, B2, C, D.
FIZIOTERAPIA
NEVRALGIA FACIALULUI
Reprezinta un sindrom dureros paroxistic unilateral manifestat
prin crize dureroasesimilare ca durata si intensitate cu crizele
trigeminale
Fregventa bolii este foarte rara, sexul feminin este mai expusa
Clinica - debuteaza cu durereparoxistica localizata pe teritoriul
distributiei senzoriale a acestui nerv
Intensitatea dureriie ste variabila, de la severa la usoara,
uneori se pote manifesta chiar ca o senzatie de durere
profunda la nivelul fetei, palatului si nasuluiDurerea poate
aparea spontan,ea poate fi declansata prin stimularea zonelor
trigger din interiorul teritoriului de distributie a acestui nerv
Fenomene asociate durerii: hipoacuzie, hipogeuzie, tulburari
ale secretiei salivaresau nazale in sensul hiper.
Diagnosticul clinic se pune pe baza datelor clinice, privind
sediul durerii si caracterele ei, precum si pe baza examenului
obiectiv, care nu evidentiaza leziuni pe traiectul nervului
Tratamentuleste
asemanator
celeorlalte
nevralgii
.
Tratamentul
medicaments
se
face
cu
Carbamazepina,antidepresive, pe linga astea se administreaza
simpatoliitice. Cind aceste tratamente devin ineficiente se
recurge la tratament chirugical- intreruperea conductibilitatii
nervoase

NEVRALGIA GLOSOFARINGIANULUI
Nevralgia glosofaringiana este rara si este asemanatoare
nevralgiei trigeminale. Se intalneste de regula la femeile de
peste
40
de
ani.
Se
manifesta prin dureri
de
intensitate
mare
si
paroxistice situate la baza limbii.Durerea iradiaza in
gat si in jurul fosei amigdaliene. Uneori durerea iradiaza si in

ureche prin afectarea ramurii timpanice a glosofaringianului

sau poate apare de la bun inceput la nivelul urechii.
Crizele dureroase se manifesta de regula unilateral in
regiunea amigdaliana, faringiana laterala si posterioara, cu
iradiere spre ureche si spre mandibula. Durerea este
declansata de deglutitie si masticatie. Si aici se
intalneste disparitia senzatiei de amarinapoia V-ului lingual.
Pot apare si spasme dureroase declansate de deglutitie.
Aceasta simptomatologie se insoteste uneori de manifestari
cardiace ca bradicardie ,
hipotensiune, sincope.
Cauze
In caz de tumori sau anevrisme in fosa posterioara sau la
nivelul gaurii rupte posterioare poate sa apara o neuropatie
glosofaringiana asociata cu paralizii de nerv vag si de nerv
accesor. In acest caz, pe langa simptomatologia descrisa mai
sus, se mai intalneste si raguseala prin paralizia corzilor
vocale, dificultati in deglutitie, devierea palatului moale de
partea sanatoasa, hipoestezia peretelui posterior al faringelui
si
pareza
regiunilor
superioare
ale
muschiului
sternocleidomastoidian si trapez. Infectia cu virusul herpetic
poate
afecta
uneori
nervul
IX.
Tratament
Medicatia
recomandata
consta
in carbamazepina sau fenitoin.
Daca
tratamentul
conservator nu da rezultatele dorite,
ultima solutie
este tratamentul chirurgical. Acesta consta in sectionarea
nervului
glosofaringian aproape
de
bulbul
rahidian. Rizotomia percutana a fibrelor glosofaringiene
si vagale in gaura rupta posterioara este capabila sa
amelioreze durerea la unii pacienti.

NEVRALGIA GANGLIONULUI SFENOPLATIN (SINDROMUL

SLUDER)
Este nevralgia jumatatii inferioare a fetii
Apare in legatura cu procesele inflamatoriidin sinusurile
craniene sau cauza odontogena,tonzilogena, traumele
cavitatii bucale si cefalice
Clinica -- dureri foarte pronuntate in globii oculari, ele
pot iradia in jurul orbitei, in radacina nasului, in
maxila,mandibula, git , pavelionul urechii,omoplatul
respectiv
Durerile sunt insotite de simptome vegetative,ele se
manifesta prin ,, furtuni vegetative
Se asociaza: hiperimia fetii, rinoree
Ele se pot menitine de la citeva minute peina la citeva ore
Des, durerile apar noaptea
Tratament: badijonarea mucoasei nazale cu sol. Novocaina
cu adrenalina de 5%

ganglioblocante- gangleron, pentamin

blocada ganglionului sfenopalatin

NEVRALGIA LARINGELUI SUPERIOR
Nevralgia glosofaringiana este rara si este asemanatoare
nevralgiei trigeminale. Se intalneste de regula la femeile de
peste
40
de
ani.
Se
manifesta prin dureri
de
intensitate
mare
si
paroxistice situate la baza limbii.Durerea iradiaza in
gat si in jurul fosei amigdaliene. Uneori durerea iradiaza si in
ureche prin afectarea ramurii timpanice a glosofaringianului
sau poate apare de la bun inceput la nivelul urechii.
Crizele dureroase se manifesta de regula unilateral in
regiunea amigdaliana, faringiana laterala si posterioara, cu
iradiere spre ureche si spre mandibula. Durerea este
declansata de deglutitie si masticatie. Si aici se
intalneste disparitia senzatiei de amarinapoia V-ului lingual.
Pot apare si spasme dureroase declansate de deglutitie.
Aceasta simptomatologie se insoteste uneori de manifestari
cardiace ca bradicardie ,
hipotensiune, sincope.
Cauze

In caz de tumori sau anevrisme in fosa posterioara sau la

nivelul gaurii rupte posterioare poate sa apara o neuropatie
glosofaringiana asociata cu paralizii de nerv vag si de nerv
accesor. In acest caz, pe langa simptomatologia descrisa mai
sus, se mai intalneste si raguseala prin paralizia corzilor
vocale, dificultati in deglutitie, devierea palatului moale de
partea sanatoasa, hipoestezia peretelui posterior al faringelui
si
pareza
regiunilor
superioare
ale
muschiului
sternocleidomastoidian si trapez. Infectia cu virusul herpetic
poate
afecta
uneori
nervul
IX.

Tratament
Medicatia
recomandata
consta
in carbamazepina sau fenitoin.
Daca
tratamentul
conservator nu da rezultatele dorite,
ultima solutie
este tratamentul chirurgical. Acesta consta in sectionarea
nervului
glosofaringian aproape
de
bulbul
rahidian. Rizotomia percutana a fibrelor glosofaringiene
si vagale in gaura rupta posterioara este capabila sa
amelioreze durerea la unii pacient
GLOSODINIA
Simptomul gurii arzinde
Glosodinia este o tulburare neobisnuita, afectand mai mult
femeilecomparativ cu barbatii si debutand de cele mai multe
ori catre varsta de 50-60 de ani. Debutul este spontan si
pana in momentul actual nu au fostidentificati factorii
declansatori ai afectiuni
Simptomotologia
Cele mai frecvente simptome ale pacientilor cu glosodinie
sunt:- Senzatia de arsura ce afecteaza in principal limba,
gingiile, palatul, obrajii sigatul- Furnicaturi in gura sau pe varful
limbii- Dureri difuze ce se agraveaza de-a lungul zilei- Senzatia
permanenta degura uscata- Pierderea gustului sau modificarea
lui (existenta unui gust metalic)Durerea resimtita de pacientii
cu glosodinie are cateva caracteristiciimportante: apare zilnic,
este minima sau chiar absenta dimineata la trezire,se
accentueaza si se agraveaza pe parcursul zilei.Desi durerea
poate fi sugestiva, in unele cazuri trec de obicei ani panacand
afectiunea este diagnosticata corect si tratata. In alte

cazurisimptomele se pot remite spontan. Glosodinia

nu determina modificariimportante la nivelul cavitatii bucale
(pe suprafata limbii sau obrajilor)
Tratamentul glosodiniei depinde foarte mult de semnele si
simptomelefiecarui pacient, dar si de coexistenta altor
probleme de sanatate, in specialdin spectrul stomatologic.
Din acest motiv este foarte important ca mediculsa
identifice o cauza pentru aparitia acestei afectiuni. In
absenta eitratamentul este dificil de realizat iar rezultatele
sunt indoielnice.Pacientii trec de cele mai multe ori prin
diverse scheme terapeutice panacand ajung la o
combinatie care sa le fie eficienta.Printre multele sfaturi
terapeutice se numara si:- Administrarea de capsaicina
(pentru ameliorarea durerii)- Suplimentarea dietei cu
vitamine din complexul B- Tratamente cognitivcomportamentale- Utilizarea unor solutii speciale pentru
clatirea gurii- Administrarea deacid alfa-lipoic (un
antioxidant natural foarte puternic)- Administrarea
diverselor medicamente: antidepresive, anticonvulsivante,
BIBLIOGRAFIE:

C. Burlibasa ,, CHIRURGIR ORALA SI MAXILOFACIALA

www.pagina medicala.ro
www. Sanatatea. Ro
www.net.boli.com.ua
www, dentalmechanic.ru
V. E. GRECICO ,,