DISFUNCȚIA SISTEMULUI STOMATOGNAT IN NEVRALGIA DE

TRIGEMEN

1.INTRODUCERE :
CONFORM SOCIETATII INTERNAȚIONALE A

CEFALEEI , NEVRALGIA DE TRIGEMEN ESTE

DEFINITĂ CA „O TULBURARE CARACTERIZATĂ PRIN

DURERE RECURENTĂ UNILATERALĂ, SCURTĂ

ASEMĂNĂTOARE ȘOCULUI ELECTRIC, BRUSCĂ LA

DEBUT ȘI TERMINARE, LIMITATĂ LA DISTRIBUȚIA

UNEIA SAU MAI MULTOR DIVIZIUNI A NERVULUI

TRIGEMEN ȘI DECLANȘATĂ DE STIMULI INOFENSIVI”

Sistemul stomatognat are în componenţa sa un ansamblu de elemente aflate într-o

strânsă interdependenţă între ele şi cu restul organismului din care fac parte. Sistemul
stomatognat trebuie înţeles ca un tot unitar, în care afectarea unui element poate
determina manifestări la nivelul celorlalte elemente componente și ca un subsistem al
organismului uman integrat; orice manifestare locală poate induce modificări în restul
organismului sau factorii generali(genetici,constituţionali)pot influenţa dezvoltarea şi
reactivitatea ţesuturilor sistemului stomatognat.
Principalele componente ale sistemului stomatognat sunt:
oasele maxilare
 articulaţiile temporo-mandibulare
 sistemul neuromuscular
 sistemul dento-parodontal
ţesuturile de susţinere cutanate şi mucoase
glandele salivare – sistemul salivar
 vasele sanguine şi limfatice
 nervii aferenţi
Nevralgia este definită ca durere în distribuția unuia sau mai multor nervi. Definiția
nu specifică etiologia sau fiziopatologia; deci, orice durere, al cărei mecanism implică
inflamația neuronală, poate fi definită ca nevralgie. Luați în considerare durerea
generată de o pulpită dentară, aceasta este durerea generată de inflamația nervului
trigemen în pulpa dentară și, prin urmare, este posibil o nevralgie sau o nevrită.
Nervul trigemen sau al cincilea nerv cranian are o distribuție extinsă în cap și față.
Este sursa conducerii durerii și, prin urmare, este adesea implicat într-o varietate de
tulburări, inclusiv boli inflamatorii și neoplazice. Pentru a determina sursa bolii,
 înțelegerea anatomiei nervului trigemen este esențială, iar posibilitatea de a imagina
nervul trigemen oferă o perspectivă asupra locației și tipului de patologie.

2. Definiție :Conform versiunii beta a celei de-a treia ediții a Clasificării

internaționale pentru cefalee (ICHD-3 Beta), Nevralgia trigeminală (NT) se
caracterizează prin durere paroxistică scurtă unilaterală, asemănătoare șocului
evocat la atingere într-una sau mai multe diviziuni ale nervului trigemen. Pe lângă
durerea paroxistică, unii pacienți au și dureri continue. NT este împărțit în NT clasic
(NTC) și NT secundar (NTS).

3.Etiologie
Cele mai multe ori, nevralgiile sunt cauzate de compresia rădăcinii nervului trigemen de
către vase de sange , la câțiva milimetri de la intrarea în punte, adică originea aparentă a
nervului. În câteva cazuri, nevralgia trigeminală se datorează unei tulburări de
demielinizare primare. Alte cauze rare includ infiltrarea rădăcinii nervoase, a ganglionului
gasserian sau a nervului de către o tumoare sau amiloid și infarcte mici sau angioame în
punte sau maduvă. Odată ce toate aceste au fost excluse, rămâne o proporție mică de
pacienți la care etiologia este nedeterminată
Cea mai frecventă cauză a nevralgiei trigemenului,așa cum am menționat mai sus, este
compresia focală a rădăcinii nervului trigemen, aproape de punctul său de intrare în
punte, printr-o buclă aberantă de arteră
sau venă. Aceasta a fost recunoscută
pentru prima dată ca și cauză a nevralgiei
trigeminale de către Jannetta (Jannetta,
1967) și se crede că reprezintă acum 80-
90% din cazuri.. Rareori, nevralgia
trigemenului rezultă din comprimarea
vasculară a rădăcinii nervoase de către
un anevrism sacular sau o malformație
arteriovenoasă.
Nevralgia trigeminală este o complicație
bine recunoscută a sclerozei multiple sau
a tumorilor,care includ: neuroamele
acustice, meningioamele, chisturile
epidermoide etc.
Aceste provocări diagnostice împiedică
triajul pacienților cu NT pentru terapie și studii clinice și împiedică conceperea ghidurilor
de tratament. Ca răspuns la aceste neajunsuri, s-a dezvoltat o clasificare a NT care se
aliniază cu nosologia altor tulburări neurologice și a durerii neuropatice. Au rezultat 3
categorii de diagnostic:

NT clasic necesită demonstrarea modificărilor morfologice în rădăcina nervului trigemen

de la compresiunea vasculară. NT secundar se datorează unei boli neurologice
subiacente identificabile. NT de etiologie necunoscută este etichetat ca idiopatic.
Certitudinea diagnosticului este posibilă atunci când apar paroxisme ale durerii în
distribuția ramurilor nervului trigemen. Paroxismele declanșate permit desemnarea TN
stabilite clinic și a durerii neuropatice probabile. Testele imagistice și neurofiziologice care
stabilesc etiologia NT clasic sau secundar determină durerea neuropatică certă.
4. Tablou clinic neurologic
NT se caracterizează prin atacuri de durere unilaterale recurente de scurtă durată
distribuite în una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen. Durerea este descrisă ca
ascuțită, lancinantă, de tip șoc sau electrică, severă, bruscă și superficială, iar atacurile
de durere pot fi însoțite de crampe de tip tic (adică contracție involuntară sau spasm) ale
mușchilor feței, deci, începutul descrierea NT este „tic douloureux”. Atacurile de durere
pot apărea spontan sau pot fi declanșate de stimuli non-nocivi, cum ar fi vorbirea,
mâncarea, spălarea feței, pieptănarea părului, spălarea dinților, bărbierirea, o atingere
ușoară sau chiar o briză rece. Atacurile de durere pot apărea de mai multe ori pe zi, iar
frecvența, durata și severitatea lor se pot agrava în timp.
Conform unor studii clinice, majoritatea pacienților cu NT prezintă până la 10-50 de
atacuri de durere pe zi. Durata fiecărui atac de durere variază de la o fracțiune de
secundă la două minute și majoritatea pacienților sunt asimptomatici între paroxisme.
Se consideră că această populație de pacienți suferă de NT clasic, care este pur
paroxistic. Pe de altă parte, atacurile de durere pot fi urmate de un fundal persistent,
durere surda de intensitate moderată până la severă, care este acum denumită NT
clasică cu durere facială persistentă concomitentă.
Clinic, nevralgia esențială de trigemen se manifestă prin triada denumită : ”drama in trei acte
a lui Sicard ”:
1. Crize dureroase paroxistice ( cu perioade de liniște între ele ) cu intensitate mare , ce
durează câteva secunde sau minute,localizate pe ramurile nervului trigemen(mai frecvent
mijlocie si inferioară); pot fi spontane sau provocate de atingerea unor ”triggeri zone” .
2. Ticul dureros al feței însoțește paroxismul dureros și se manifestă prin contractură cu
aspect de spasm al feței, predominant la nivelul orbicularului pleoapelor.
3.Caracteristică este apariția în timpul crizelor a unor fenomene vegetative
 (vasodilatație,congestia mucoaselor conjunctive, nazală, cu rinoree si transpirațiii ale
hemifaciesului respectiv), dar reflexe din domeniul trigemenului sunt păstrate. ! Deosebit de
grave sunt tulburările psihice ale acestor pacienți : anxietate, tulburări de somn,refuzul
alimentației !

Sediul durerii este deasemenea caracteristic ; ea se produce pe traiectul unei ramuri a nervului
trigemen, cel mai adesea pe traiectul nervului maxilar superior, frecvent pe nervul mandibular și
extrem de rar pe nervul oftalmic . Zona trigger își are sediul periferic,de preferat in zona
perilabială, aripile nasului, mucoasa jugală și gingivală superioară.
Durerea poate evolua pe ramurile maxilar si mandibular ,dar rareori pe intreg trigemenul de
aceeași parte. Bilateralitatea este o excepție.
Durerea este insoțită de manifestari musculare și vasomotorii : senzitivă, motorie si vegetativă.

Nevralgia trigeminala are un caracter diurn, ea nu scoală bolnavul din somn, ci se produce în
stare de veghe . Evoluția nevralgiei este progresivă: dacă la început crizele dureroase sunt rare ,
putând fi observate la distanță de săptămâni sau luni , ceea ce ne face sa ne gândim la o
vindecare, cu timpul durerile se produc mai des , remisiunilesunt din ce în ce mai scurte , alteori
extrem de frecvente sub formă de crize subintrante. Remisiunile definitive spontane sunt
excepționale.
- tulburări de sensibilitate (până la anestezie dureroasă)
- reflexe abolite (reflex cornean de partea nervului trigemen lezat)
- NU apare tic dureros al feței, NU sunt prezente fenomene vegetative
Boala poate incepe cu dureri paroxistice atroce de tip essential, pentru ca ulterior , concomitent cu
distrugerea nervului , sa se instaleze sindromul secundar. Această evoluție este specifică pentru
procesele tumorale care se dezvoltă pe traiectul nervului trigemen. Alteori, evoluția se manifestă
prin nevralgii secundare de la început , cum e în cazul proceselor inflamatorii maxilo-gingivale.

Nevralgia secundară de trigemen este determinate de procese patologice diferite cum ar fi :

-procese tumorale maligne sau benigne
-leziuni traumatice
-leziuni vasculare
-leziuni inflamatorii
-scleroza multipla
-procese de origine odontogena →parodontopatii acute sau cronice, excitarea pulpei
dentare ca urmare a tulburărilor circulatorii, granuloame apicale și osteomielite;
→ anomalii dentomaxilare;
→tulburări în erupția și incluzia dentară;
→ resturi radiculare rămase după extracție;
→dinți artificiali.
5. Manifestari clinice stomatognate
Caracteristicile semiologice ale durerii în sfera maxilo-facială sunt numeroase și, odată identificate,
pot susține diagnosticul. Caracteristicile durerii sunt: forma, intensitatea, localizarea, durata,
debutul și încetarea durerii, frecvența, caracterul durerii, iradierea, orarul, simptomele asociate și
răspunsul la antialgice.
Formele de durere sunt: lancinantă, pulsatilă, difuză, continuă sau discontinuă. Astfel, în pulpitele
seroase, durerea este lancinantă, iar în pulpitele purulente este pulsatilă. În hiperemia pulpară sunt
dureri discontinue, iar în parodontite acute este continuă. Din punctul de vedere al localizării,
putem vorbi despre durere localizată, durere nelocalizată (difuză), sinalgii (dureri raportate), dureri
„migratoare” și zone trigger. În nevralgia trigeminală esențială, atingerea unei zone (zonă trigger)
declanșează criza de durere neurologică paroxistică în zona de inervație senzitivă a unei ramuri
nervoase trigeminale. În hemicrania paroxistică fulgurantă cu interesare conjunctivală, crizele de
durere durează câteva secunde sau cel mult trei-patru minute și
sunt întotdeauna diurne. Debutul durerii poate fi brusc sau
insidios, poate fi anunțat de simptome premonitorii și poate înceta
brusc ori treptat. Astfel, un caracter semiologic al durerii în
nevralgia trigeminală esențială este debutul brutal și finalul brusc
al crizei paroxistice. Frecvența momentelor de durere este un alt
reper semiologic care trebuie luat în considerare la diagnostic și
la stabilirea tratamentului. Creșterea numărului de crize de durere
paroxistică în unitatea de timp în nevralgia esențială trigeminală
este un element de prognostic și de stadializare a bolii foarte
important. Durerea poate fi asociată cu gesturi, mimică sau poziții
antalgice, unele patognomonice. Nevralgia trigeminală esențială
a fost denumită și „tic dureros al feței” tocmai pentru o asociere a
crizei paroxistice de durere cu un facies caracteristic.
În unele forme clinice de afecțiuni pulpare, pacienții acoperă cu
palma proiecția cutanată a zonei dureroase. În hiperemia pulpară incipientă, pacientul exercită
presiune prin contact strâns între arcadele dentare pentru a diminua durerea.
Răspunsul terapeutic al durerii este relevant în unele boli. Doar unele afecțiuni pulpare răspund
favorabil la aplicarea de calmant local (pe bază de xilină), iar efectul administrării de
carbamazepină poate orienta un diagnostic diferențial. O nevralgie trigeminală esențială nu
răspunde la tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Din descrierea caracteristicilor semiologice ale unei dureri în patologia stomatologică reiese
complexitatea clinică a cazurilor și necesitatea unei examinări minuțioase și competente a
pacienților care au dureri. Anamneza și examenul obiectiv sunt esențiale și nu trebuie omise
niciodată în favoarea explorărilor complementare.
Pacienții cu nevralgie trigeminlă pot avea o varietate de simptome care imită durerea odontogenă
și din această cauză este nevoie și de o evaluare amanunțită a sistemului stomatognat prin:
- Stiudiul modelelor realizate pe maxilar si mandibulă
- Examene radiologice: foloseşte radiografiile standard fie în incidenţe endobucale, retrodentare
pentru leziuni ale regiunilor dento-alveolare, fie incidenţe extraorale în tehnici extrem de variate
pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxială, axială, profil şi baza craniului ; intraoral sau
dentoparodontal; ortopantomografia; tomografia; teleradiografia; cineradiografia;
artrografia;
- Electroodontometria
- Termodiagnosticul
- Eficiența masticatorie
- Ocluzografia

6. Diagnostic pozitiv clinico-paraclinic

Durerea facială are multe cauze, inclusiv factori idiopatici, nevralgie trigeminală, probleme
dentare, tulburări articulare temporo-mandibulare, anomalii craniene și infecții. Cu toate
acestea, diagnosticul clinic al durerii faciale este uneori dificil de stabilit, deoarece manifestările
clinice se suprapun de obicei. Diagnosticul nevralgiei trigemenului se bazează exclusiv pe
constatări clinice. Prin urmare, sunt esențiale o evaluare atentă a istoricului pacientului și o
examinare fizică amănunțită. ↓
În stomatologie, principala provocare pe care o generează nevralgia trigeminală esențială este
diagnosticul diferențial, respectiv diagnosticul pozitiv de certitudine. Cea mai frecventă confuzie se
face între nevralgia trigeminală esențială și nevralgia trigeminală simptomatică. Nevralgia de tip
esențial este idiopatică, fără cauze decelabile clinic și paraclinic. Această afirmație este valabilă
chiar dacă, prin metode de explorare imagistică performante, se decelează intracranian anumite
rapoarte de vecinătate între rădăcina senzitivă a nervului trigemen și sistemul vascular.
Prelucrare paraclinică: ECG, teste de sânge (electroliți, funcție hepatică și renală)
Conform IHS, diagnosticul de nevralgie trigeminală clasică ar trebui să cuprindă cel puțin 3 atacuri
de durere cu următoarele caracteristici:
1) Paroxisme recurente ale durerii faciale unilaterale în distribuția uneia sau mai multor diviziuni ale
nervului trigemen;
2) Durere care durează de la o fracțiune de secundă la două minute, intensitate severă și
electrocutare, ascuțită, înjunghiată sau ascuțită în calitate;
3) Precipitat de stimuli inofensivi în interiorul trigemenului afectat . Este important de menționat că
la majoritatea pacienților, NT clasic are un debut memorabil al durerii. CTN este un diagnostic
clinic bazat pe istoricul pacientului și un examen fizic amănunțit, în special un examen neurologic.
Imaginarea prin rezonanță magnetică / angiografia (RMN / ARM) este adesea utilizată pentru a
confirma diagnosticul și pentru a exclude alte posibile cauze ale durerii faciale. Tehnicile de
imagistică pot ajuta la localizarea zonei buclei neurovasculare, precum și la găsirea oricăror cauze
secundare. Înregistrarea neurofiziologică a reflexelor trigemenului trunchiului cerebral și a
potențialelor evocate trigemen contribuie la detectarea leziunii . Este necesar un tratament medical
pentru majoritatea pacienților cu CTN. Terapia medicală ajută la ameliorarea durerii intense și a
scăderii frecvenței durerii, precum și a simptomelor asociate. Pacienții care sunt rezistenți sau nu
pot tolera medicamente pot fi candidați la tratament chirurgical
Investigații neurofiziologice
La pacienții care raportează dureri în teritoriul trigemen, înregistrarea neurofiziologică a reflexelor
trigemenului oferă clinicianului informații utile. Anomaliile sunt adesea descoperite în diviziuni care
apar clinic neafectate. O demonstrație obiectivă a disfuncției este oferită la toți pacienții cu durere
secundară unei boli documentate, cum ar fi nevralgia simptomatică trigeminală, nevralgia
postherpetică, malformațiile vasculare, tumorile benigne ale unghiului cerebelopontin și scleroza
multiplă. Ca instrument pentru dezvăluirea nevralgiei simptomatice trigeminale, testarea
neurofiziologică a reflexelor trigemenului oferă aceeași sensibilitate (95%) și specificitate (93%) ca
și RMN.
În literatura neurologică, cea mai comună abordare a
evaluării acestui tip de durere a folosit măsurători ale
intensității durerii sau procentului de ameliorare a durerii.
Scara durerii din literatura neurologică s-a bazat, de
obicei, pe o singură măsură a intensității durerii sau pe o
scală compozită a intensității durerii și a utilizării
medicamentelor. Evaluarea prototipică a intensității durerii
este Scara Analogică Vizuală (VAS). Acest instrument
constă dintr-o linie de 10 cm (100 mm) cu ancore verbale la fiecare capăt (de ex. 0 reprezentând
„fără durere” și 100 reprezentând „cea mai gravă durere”). Pacienții marchează pe această linie
punctul în care se simt cel mai bine reprezintă percepția lor asupra durerii.
7. Diagnostic diferențial
Există mai multe afecțiuni faciale dureroase care pot fi confundate cu NT, care împreună cu natura
rară a NT pot întârzia diagnosticul. Unele afecțiuni, cum ar fi cele de origine dentoalveolară sau
musculo-scheletică, se diferențiază ușor de NT, dar altele, inclusiv unele tipuri de dureri de cap și
migrene, precum și unele tipuri de durere neuropatică, cum ar fi nevralgia post-herpetică ( Herpes
Zoster-infecția cu virusul varicelo-zoosterian) și nevralgia glosofaringiană, necesită mai multă
atenţie. Principalele caracteristici care au diferențiat NT de alte forme de durere orofacială sunt:
- durata scurtă a atacurilor de durere, caracterul lor unilateral și limitarea lor la ramurile nervului
trigemen.

Investigația sclerozei multiple sau a tumorilor trebuie întotdeauna luată în considerare în

diagnosticul diferențial, în special în cazurile bilaterale sau la pacienții mai tineri, prin intermediul
Scanării prin rezonanță magnetică (RMN) și dacă este indicată intervenția chirurgicală.

Testul therapeutic al nevralgiei esențiale de trigemen consta in administrarea de Carbamazepin

sau Neurontin pacienților , medicamente ce vor ameliora durerile respective, spre deosebire de
nevralgia secundară, la care durerile nu cedeaza la administrarea acestor medicamente.
Nevralgia secundara de trigemen se manifestă clinic prin: durere continua, cu paroxisme
dureroase care pot depași teritoriul nervului trigemen afectat ;
Ca și forme clinice asemănătoare, putem enumera:
a. Migrena= hemicranie pulsatilă în crize , cu manifestări vegetative (grețuri și vărsături),cu foto- și
fonofobie, fenomene oculare sau pareză de nv. III. Aceste fenomene cedează la tratament cu
tartrat de ergotamină; poate fi clsică(migrena cu aură) sau comună;
b. Simpatalgia facială = dureri ale hemifaciesului ,continue , cu iradieri spre ceafă, umăr,membru
superior, chiar și spre jumătatea opusă a feței
c. Nevralgia nervilor dentinari = apare ca o durere continuă, pe fodul căreia se produc paroxisme
dureroase ,însoțite de parestezii diverse ,tulburări de sensibilitate in teritoriul nervului dentar.
d. Prosopalgia; aceasta noțiune nu poate fi încadrată în sindroame nevralgice deoarece caracterul
durerilor este destul de polimorf,însă în trecut era sinonim al nevralgiei trigeminale. Majoritatea
algiilor pot fi încadrate în: algii faciale de origine odontogenă sau a durerilor faciale,cu afectarea
unor organe somatice sau a extremitații cefalice.
e. Glosalgia
f. Durere in pulpită, parodontopatia apicală acută, complicațiile infecțioase ale cariei dentare
8.Tratament
1.Medicamentos

Carbamazepina este extrem de eficientă în reducerea simptomelor durerii NT, demonstrând

eficacitate la până la 70% dintre pacienții tratați. În consecință, s-a estimat că numărul de
carbamazepină necesar pentru a trata (NNT) în NT este egal cu 1,8 . Debutul efectelor
carbamazepinei asupra paroxismelor dureroase este în general foarte rapid și pare să fie legat în
principal de blocarea canalelor de sodiu din membranele neuronale în timpul stimulării de înaltă
frecvență, reducând astfel propagarea semnalului electric și limitând răspândirea activității
ectopice. Mai multe mecanisme suplimentare pot contribui la efectul analgezic al carbamazepinei,
care a fost revizuit în altă parte .Cu toate acestea, tratamentul pe termen lung cu carbamazepină a
fost asociat cu multe reacții adverse, inclusiv somnolență, oboseală, amețeli, greață, vărsături,
ataxie, toxicitate renală și hepatică, reacții alergice și simptome recidivante până la 50% dintre
pacienți.

S-a sugerat că oxcarbazepina, un medicament legat de carbamazepina, poate fi la fel de eficientă,

dar eficacitatea sa comparativă nu are dovezi în NT. Cu toate acestea, conform unor linii directoare
internaționale, carbamazepina și oxcarbazepina sunt considerate tratamentul de primă linie pentru
pacienții cu NT, în special datorită profilului de siguranță și farmacocinetic mai favorabil al
acestora.

Agenții de linia a doua pentru NT includ lamotrigina (anticonvulsivantă) și baclofenul relaxant

muscular. Anticonvulsivante mai noi, inclusiv gabapentin, pregabalin și topiramat au fost, de
asemenea, testate la pacienții cu NT în ultimii ani Intervenții chirurgicale

2.Procedurile chirurgicale sunt indicate pentru pacienții cu simptome incapacitante de NT, NT

refractară sau recurentă sau în cazul efectelor adverse intolerabile legate de medicație.
Managementul chirurgical al NT este fie non-ablativ, care constă în decompresia nervului,
păstrându-i funcția normală sau ablația, care are ca rezultat distrugerea funcției senzoriale a
nervului trigemen.
Radiochirurgia cuțitului Gamma folosește un fascicul de radiații focalizat pentru a tăia rădăcina
trigemenului din fosa posterioară. Această procedură este mai puțin invazivă, permite pacienților
să fie externați din spital în aceeași zi a tratamentului și nu prezintă riscul operațiilor deschise.
Metodele ablative includ toate tehnicile percutanate direcționate către ganglionul trigeminal și
constau în principal în rizotomie cu glicerol; termocoagulare cu radiofrecvență și compresie
percutanată a balonului. Acestea sunt concepute pentru a întrerupe fibrele de durere aferente,
provocând rănirea rădăcinii sau ganglionului nervului trigemen.
Toate cele trei terapii percutanate sunt considerate sigure și sunt asociate cu rate scăzute de
mortalitate, dar pierderea senzorială este extrem de incidentă (50%), urmată de disestezii (6%),
amorțeală corneeană cu risc de cheratită (4%) și anestezie dolorosa ( 4%).

Toate opțiunile chirurgicale prezintă riscuri și beneficii, precum și diferite rate de succes și indicații
pentru pacienți. Acestea ar trebui luate în considerare cu atenție pentru a determina cea mai
potrivită procedură pentru fiecare situație.

9. Concluzie
Nevralgia de trigemen este o afecțiune dureroasă, care prezintă o provocare clinică. Întrebările
fundamentale legate de cauză, prevalență, istoria naturală și mecanismul de bază al NT sunt încă
deschise. Studiile preclinice și clinice au oferit cunoștințe substanțiale despre toate aspectele NT,
dar studii suplimentare sunt clar justificate pentru a îndeplini lacunele rămase și a contribui la
îmbunătățirea tratamentelor disponibile și la căutarea de noi opțiuni terapeutice.

Bibliografie

1. Stine Maarbjerg, Giulia Di Stefano, Lars Bendtsen, Giorgio Cruccu : ”Trigeminal neuralgia –
diagnosis and treatment ” ; Vol 37, Issue 7, 2017 ;https://doi.org/10.1177/0333102416687280

2. Seth Love, Hugh B. Coakham: "Trigeminal neuralgia: Pathology and pathogenesis" Brain,
Volume 124, Issue 12, December 2001, Pages 2347–2360 ;https://doi-
org.dbproxy.umfiasi.ro/10.1093/brain/124.12.2347

3. Giorgio Cruccu, Nanna B. Finnerup, Troels S. Jensen, Joachim Scholz, Marc Sindou, Peter
Svensson, Rolf-Detlef Treede, Joanna M. Zakrzewska, Turo Nurmikko – ”Trigeminal neuralgia.
New classification and diagnostic grading for practice and research” First published June 15,
2016, https://doi.org/10.1212/WNL.0000000000002840

4. Erika Ivanna Araya,1 Rafaela Franco Claudino,1 Elcio Juliato Piovesan, and Juliana Geremias
Chichorro1,*, Curr Neuropharmacol 2020 Feb; 18(2): 109–119; : ”Trigeminal Neuralgia: Basic and
Clinical Aspects” ; https://www-ncbi-nlm-nih-gov.dbproxy.umfiasi.ro/pmc/articles/PMC7324879/

5. Carmen Nicoleta Filip, Liviu Pendefunda (2019) : ”Nervii cranieni în practica stomatologică”,
Cap. II 5.2.5.1.Nevralgia esențială de trigemen,Nevralgia secundară de trigemen, Editura
GULLIVER Publishing

6. DDS Alan S. Law, DDS. Jeffrey P. Lilly : ”Trigeminal neuralgia mimicking odontogenic pain: A
report of two cases” ; https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7552871/

7. Seung ZhooYoonMDaSang IkLeeMDbSung UkChoiMDcHye WonShinMDdHye

WonLeeMDdHae JaLimMDdSeong HoChangMDd : A case of facial myofascial pain syndrome
presenting as trigeminal neuralgia. Volume 107, Issue 3, March 2009, Pages e29-e31 ;
https://doi.org/10.1016/j.tripleo.2008.09.026

8. Zakrzewska, J.M. : ”Diagnosis and differential diagnosis of trigeminal neuralgia ”, Clinical Journal
of Pain, Volume 18, Issue 1, 2002, Pages 14-21 ; https://www.scopus.com/record/display.uri?
eid=2-s2.0-0036163803&origin=inward&txGid=ac58486fd785c5cb278fa50a7ea8dc05#

9. S Kumar,* S Rastogi,** S Kumar,** P Mahendra,** M Bansal,*** and L Chandra** : ”Pain in

trigeminal neuralgia: neurophysiology and measurement: a comprehensive review” , J Med Life.
2013 Dec 15; 6(4): 383–388; https://www-ncbi-nlm-nih-
gov.dbproxy.umfiasi.ro/pmc/articles/PMC3973876/#R19

10. RADU SEPTIMIU CÂMPIAN : ” Raționamentul medical în tratamentul durerii în stomatologie ” ;

publicată pe 28 martie 2018 , https://www.viata-medicala.ro/dosar/rationamentul-medical-in-
tratamentul-durerii-in-stomatologie-14395

 Taivan Sabina, an III, seria A, grupa 5