FENOMENE

DECOMPENSATORII
la nivel articular
în EDENTAȚIA PARȚIAL
REDUSĂ

MD IV
Seria A grupa 5
 CUPRINS

I.Anatomia ATM
II.Istoric
III.Etiologie
IV.Clasificare
V.Simptomatologie
VI.Examen paraclinic
VII.Concluzie
VIII.Bibliografie
 I. INTRODUCERE - Anatomia ATM

Articulația temporo-mandibulară este

articulația sinovială dintre mandibulă și osul
temporal. Mai exact, articulația se realizează între
procesul condilian al mandibulei, de o parte, și fosa
articulară (glenoidă) și tuberculul articular, elemente
ale osului temporal, de cealaltă parte.[1]

Componentele anatomice
1. Capsula articulară (capsula fibroasă) reprezintă
învelișul de protecție, subțire, relativ lax, fixat pe
circumferința articulației.
2. Discul articular (meniscul) fibrocartilaginos
dispus tranversal, de formă ovală, ce separă
cavitatea sinovială în două compartimente,
superior și inferior.
3. Ligamentul temporo-mandibular (lateral) 
4. Ligamentul sfenomandibular
5. Ligamentul stilomandibular
 ISTORIC

 În cazul pacienților ce prezintă edentație parțial redusă, aceasta

poate duce la instalarea fenomenului de decompensare, astfel
încăt, la nivel articular: capsula poate fi fisurată, este afectat
meniscul (perforat, plicaturat), ducând la apariția cracmentelor și
crepitațiilor, până la blocaj articular, subluxații, luxații, însoțite de
fenomene dureroase consecutive.
 Din punct de vedere istoric, pierderea dinților situați posterior
pe arcada dentară a fost considerată ca fiind un factor de risc
pentru modificările structurale ale ATM. S-a considerat că
pierderea suportului posterior și reducerea rezultată a dimensiunii
verticale de ocluziei au dus la suprasolicitarea ATM și conduc la
tulburări intraarticulare.[2]
 S-au realizat numeroase studii care au demonstrat faptul că
pacienții cu un număr redus de dinți naturali pot avea o incidență
mai mare a semnelor de disfuncție a ATM, însă, cu toate acestea,
nu există dovezi suficiente de asociere între disfuncția ATM și
edentatul parțial.[3]
 ISTORIC
Este considerat faptul că ocluzia are un rol în etiologia ATM.
Numărul de dinți lipsă este strâns legat de dezvoltarea
zgomotelor articulare (cracmente,crepitații).
Conform unui studiu, 58% dintre pacienții parțial edentați
prezentau tulbubări la nivelul ATM. Conform acestui
studiu, semnele, cum ar fi cracmentele (38%), sensibilitate
ATM (24%) și limitarea deschiderii gurii (32%) au fost
prezente la persoanele parțial edentate.
Rolul sexului în tulburările ATM a fost, de asemenea,
investigat pe larg. De obicei, sexul feminin a prezentat o
scădere a forței musculare, comparativ cu bărbații, din care
rezultă faptul că sistemul lor masticator are o adaptare
redusă în cadrul unei ocluzii patologice.
Tulburările ATM sunt de două ori mai frecvente la
femei în comparație cu bărbații.[2]
 ETIOLOGIA TULBURĂRILOR
TEMPORO-MANDIBULARE

Etiologia TMD este considerată a fi multifactorială și, până în

prezent, nu s-a ajuns la o concluzie clară cu privire la progresia lor
naturală sau despre ce variabile contribuie la dezvoltarea TMD. Au
existat opinii diferite cu privire la prevalența semnelor TMD în
populația dentată. Subiecții edentați nu prezintă, în general, simptome
de TMD, în măsura în care prezintă cei cu dentiție naturală. Acest lucru
poate fi probabil atribuit faptului că feedback-ul proprioceptiv de la
dinți nu mai există pentru a iniția complexul de simptome al TMD. [7]
 ETIOLOGIA TULBURĂRILOR
TEMPORO-MANDIBULARE

 La persoanele cu dinți naturali, supraînchiderea

maxilarelor poate predispune la TMD, așa cum a sugerat
inițial de Costen. TMD pare să fie predominant la pacienții
edentați parțial și protezați în aproape aceeași proporție ca și
la persoanele dentate, cu prevalența variind de la 15-
25%. Puține studii au raportat că au fost găsți purtători de
proteze de a avea o prevalență mai mare a simptomelor TMD
decât populația cu dentiție naturală.[7]
 ETIOLOGIA TULBURĂRILOR
TEMPORO-MANDIBULARE

Shi și Wang au studiat prevalența TMD la persoanele edentate din zona

Beijing și au analizat factorii de risc corelativi. Ei au observat că
prevalența semnelor clinic pozitive ale TMD la subiecții edentați a fost
de 43,2%, dintre care zgomotul ATM a fost cel mai mare semn
predominant, în timp ce durerea ATM la mișcare a fost cea mai
scăzută. Prevalența deviației mișcării mandibulare se potrivește între
ele. Prevalența acestor semne clinic pozitive la bărbați a fost de 36,9% și
a fost de 51,3% la femei și această diferență a fost semnificativă statistic
[7]
TULBURARI TM LA PACIENȚII
EDENTAȚI PARȚIAL

 Tulburările temporomandibulare (TMD) este un

termen colectiv folosit pentru tulburările structurale și
funcționale asociate cu articulațiile
temporomandibulare, mușchii masticatori sau ambele.

 TMD-urile sunt considerate un grup de afecțiuni

articulare și musculare din regiunea orofacială
caracterizate în principal prin durere facială, durere sau
sensibilitate musculară la palpare, durere în timpul
mișcării maxilarului, reducerea mișcărilor mandibulare,
dureri de cap și zgomote articulare anormale (cracmente,
crepitații). [7]
CLASIFICARE

A fost realizată o clasificare care să includă modificări

atât clinice, cât și radiologice la pacienții edentați parțial
în funcție de modificările ATM bazate pe examenele
clinice și radiologice. Clasificarea va fi un instrument
util pentru evaluare, precum și pentru planificarea
tratamentului pentru pacienții edentați.
 CLASIFICARE

Tipul 1: Pacienți fără modificări ale ATM

Tipul 2: Pacienții cu modificări ușoare ale ATM

- Crepitații
- Cracmente
- Senzație de spasme musculare
- Deschidere normală a gurii (32–62 mm)
 CLASIFICARE

Tip 3 Pacienții cu modificări moderate ale ATM care includ combinația de tip 2 și
- Dureri de cap și ocazional, dureri de cap asemănătoare migrenei
- Deschidere limitată a gurii (<35 mm)
- Abaterea/deformarea mandibulei în timpul deschiderii și închiderii

Tip 4 Pacienți cu modificări ușoare, moderate și severe ale ATM care includ
combinații de tip 3 și:
- Sensibilitatea mușchilor masticatori
- Durere în timpul deschiderii gurii
- Blocarea ATM
- Luxarea ATM

Tip 5 Pacienții cu modificări ale ATM ușoare, moderate, severe și avansate Care
includ combinația de tip 4 și modificări radiografice, cum ar fi prezența osteofitelor și
scleroza în componentele articulare. [7]
 MIȘCĂRILE
MANDIBULARE

 Studierea mișcărilor mandibulare a permis identificarea limitării

acestora în timpul deschiderii maxime a gurii la 42,9% dintre
pacienți, în timp ce la 28,6% dintre aceștia deschiderea maximă a
fost redusă la 25–37 mm, iar la alți 14,3% dintre pacienți această
valoare a fost sub 25 mm.
Mișcarea de lateralitate a mandibulei a fost limitată la 42,9%
dintre pacienți, în timp ce 32,2% dintre aceștia au prezentat valori
ale mișcărilor laterale care depășesc 5-9 mm, iar la alți 10,7% -
mai puțin de 5 mm. La 57,1% dintre pacienți, mișcările de
lateralitate au fost în intervalul normal (10-11 mm).
Mișcarea de protruzie a mandibulei a fost limitată la 14,3%
dintre pacienți, inclusiv 10,7% dintre pacienții care au avut
valoarea respectivă între 3–5 mm, în timp ce 3,6% dintre pacienți
au avut-o sub 3 mm. La 85,7% dintre pacienți mișcarea de
protruzie a fost în intervalul normal (5-7 mm).
Asimetria mișcărilor mandibulare în raport cu linia mediană, a
fost observată la 21,4% dintre pacienți. De asemenea, 17,8% dintre
pacienți au prezentat o lateralitate la dreapta sau la stânga în faza
inițială a deschiderii gurii. La 78,6% dintre pacienți nu a fost
identificată nicio asimetrie a mișcărilor mandibulare, în timp ce
deplasarea laterală a mandibulei nu a depășit 2 mm. [4]
 MIȘCĂRILE
MANDIBULARE

https://www.youtube.com/watch?v=I7Ru5NBeL-E
 SIMPTOMATOLOGIE

. Răspunsul dureros de la nivelul ATM(static) a fost

observat la 17,9% dintre pacienți, în timp ce la 10,7%
dintre pacienți a fost observat în timpul realizării unei
mișcări și la 7,2% dintre pacienți - la două sau mai
multe mișcări. 81,1% dintre pacienți nu au manifestat
simptome dureroase.
La 82,1% dintre pacienți nu au fost înregistrate
semne de durere atunci când mușchii masticatori nu
se mobilizau. Palparea laterală și distală a ATM a
produs simptome dureroase la 17,9% dintre pacienți.
În același timp, 10,7% dintre pacienți au prezentat
simptome dureroase ușoare, în timp ce în alte 7,2%
din cazuri s-a înregistrat durere pronunțată la nivelul
ATM.
În timpul ascultației ATM au fost înregistrate
cracmente și crepitații la 35,7% dintre pacienți, în
timp ce la 64,3% dintre pacienți, auscultația a
prezentat sunete uniforme, fără semne de zgomot
articular patologic.[4]
 Deplasarea meniscului articular

Deplasarea meniscului articular este cea mai

frecventă artropatie de la nivelul articulației
temporomandibulare și este definită ca o relație anormală
între meniscul articular și condil.
Din punct de vedere clinic, apariția zgomotului sau
clicului este considerat un simptom inițial al tulburării
interne a articulației temporomandibulare.
Dacă meniscul deplasat revine la poziția sa normală
atunci când gura este deschisă, însoțit de un sunet de
pocnire, se numește deplasarea discului cu reducere. (
https://www.youtube.com/watch?v=upbs7Hm9tRQ)
Dacă meniscul deplasat nu revine în poziția normală
și acționează ca un obstacol în timpul încercării de
deschidere a gurii, articulația se blochează. Aceasta situație
este denumită deplasarea discului fără reducere
(https://www.youtube.com/watch?v=MG_JqF1mNb0)
[4]
EXAMEN PARACLINIC

Aproximativ 50% din populația generală poate prezenta simptome sau semne de tulburare
temporomandibulară, dar doar 3%-7% dintre aceștia sunt raportați ca fiind în cautarea unui tratament,
în general femei în al doilea şi al treilea deceniu de viaţă. 
Imagistica ATM poate fi necesară pentru a completa informațiile obținute în urma examenului
clinic. [Este utilă în special atunci când este detectată o anomalie osoasă.  Cele mai utilizate examene
paraclinice pentru detecția și diagnosticarea cat mai precisă a tulburărilor temporomandibulare
include imagistica panoramică(OPT), tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță
magnetică(RMN), CT cu fascicul conic(CBCT) și artrografia.[5]
EXAMEN PARACLINIC
 TOMOGRAFIA

 Tomografia articulatiei temporo-mandibulare

 reprezinta unul din cele mai utilizate examene paraclinice in
 diagnosticarea disfunctiilor sistemului stomatognat.
 Imaginile astfel obtinute sunt supuse unor masuratori,
 utilizand schema de examinare propusa de Ricketts
 pentru tomografiile de profil si cea propusa de
 Yalle Seymour pentru expunerea in cele trei planuri.

Examenul permite evidentierea unei variabilitati morfologice individuale foarte accentuate,in

raport cu sexul si varsta, fenomene care constau in :adancirea cavitatii propriu-zise,stergerea pantei
articulare,variatii ale fantei articulare si ale raporturilor dinamice si statice condil-cavitate
glenoida .
 Pe radiografiile de profil se determina,conform metodei lui Ricketts: inaltimea
condilului temporal ( H1),determinata la intretaierea acestuia cu planul de la Frankfurt si
pana la punctul de convexitate maxima, adancimea cavitatii glenoide(H2) masurata de la
planul de la Frankfurt pana la profunzimea maxima, inclinarea tangentei la suprafata
articulara a tuberculului temporal ( unghiul α ) fata de planul de la Frankfurt.

 H1+H2-dimensiunea care da o imagine completa a obstacolului pe care-l are in fata

condilul mandibular in miscarile sale (deoarece cavitatea glenoida foarte adanca trebuie
corelata cu inaltimea condilului si invers)
 A- masurarea fantei articulare in portiunea anterioara
S1- portiunea superioara a cavitatii glenoide
P1- portiunea posterioara:distanta dintre condilii
articulari in pozitia cu gura deschisa (S2)
 Pentru a putea aprecia gradul de deplasare a condilului in deschiderea maxima, se
noteaza cu :
 I pozitia in care condilul se gaseste blocat in cavitatea glenoida,
 II-pozitia in care condilul se gaseste in mijlocul pantei articulare ,
 III- pozitia sa chiar pe varful condilului temporal
 IV-pozitia luxata dincolo de ultimul reper
Bilantul tomographic al ATM se realizeaza pe baza unei analize descriptive a
tomografiei in ceea ce priveste forma cavitatii glenoide, a condilului temporal si
mandibular, centrarea condilului in cavitatea glenoida , aprecierea interlinului
articular.
 Cuantificarea modificarilor rapoartelor articulare urmeaza analizei morfologice
descriptive si este reprezentata de bilantul Ricketz-Burlui.
 Calcularea coeficientului de variatie pentru dimensiunile fantei articulare a aratat o
variatie crescuta a dimensiunii spatiului interarticular,dar mai ales in zona superioara
si posterioara a cavitatii glenoide, ea fiind considerabil crescuta si pentru zona
anterioara.
 Analiza tomografiilor releva modificari morfologice
importante privind forma cavitatii glenoide, a condilului
mandibular si a pantei articulare, a fantei interarticulare si
indirect a meniscului articular.

 Un fapt de maxima importanta clinica in repozitionarile

mandibulare este constatarea unei variabilitati dreapta-
stanga, deci a unei asimetrii care afecteaza majoritatea
cazurilor examinate.In masura in care aceste asimetrii se
refera la rapoartele condil-cavitate glenoida, ele vor putea
fi reduse printr-o terapie de repozitionare corecta
 Iata de ce consideram examenul tomographic al articulatiilor temporo-mandibulare
INDISPENSABIL inaintea oricarei terapii:
 Examenul va fi insotit de masurarea precisa a parametrilor amintiti mai sus, deoarece
tentativa de redresare a functiei privita prin prisma cadrului morphologic dat are o puternica
influenta limitative.

Se pot evidentia structure osoase,interliniul articular in cele 3 planuri. Condilul mandibular

are portiunea antero-superioara usor convexa , in ambele sensuri. Condilul temporal este
convex , cu o inaltime normala de 7-8mm.
Interliniul articular este realizat de suprafetele cartilaginoase temporo-mandibulare si
meniscale.

 Cand gura este inchisa,condilul mandibular este centrat in cavitatea glenoida sau deplasat
spre anterior cu 0,5 mm(fara a fi patologic in absenta simptomatologiei). Zona interliniului
articular este regulate,mai mare cu 1-2mm in zona ant,ceea ce ofera un spatiu mai mare
pentru mobilitatea meniscului. Nu poate exista o codificare a dimensiunilor spatiului
articular,el variind de la o sectiune la alta.
o N: Nasion
o Or: Orbitale
o Pt: Pterygo-maxillary fissure
o Ms-d: Molar superior, most distal point
o A: Downs’ A-point ; Subspinale
o Ii: Incisor inferior (lower incisor tip)
o Iia: Incisor inferior apex (lower incisor root)
o Pog: Pogonion
o Gn: Gnathion
o Me: Menton
o Go: Gonion
o Ba: Basion
o P: Porion
o PRN: Pronasale ; Tip of the nose
o Li: Labrale inferior (lower lip)
o PGs: Soft tissue Pogonion
De asemenea , examenul radiologic al
ATM trebuie sa ne informeze asupra
pantei articulare,forma si
dimensiunea ,circumferinta si
structura componentelor
osoase(uzuri,margini
anfractuoase,scleroze,rezorbtii),pozi
tia condililor in cavitatea glenoida in
repaus si cand gura este deschisa .
 STABILIREA DIAGNOSTICULUI

 Se verifica starea de incordare a muschilor,

existenta sau nu a sunetelor articulatiei in
deschiderea si inchiderea gurii.
 Articulatiile maxilarelor sunt evaluate
pentru gradul de deschidere, devierea in lateral
in timpul deschiderii si discrepante in ocluzie.
Alinierea generala a oaselor din zona capului si
gatului este de asemenea verificata.
 In plus, medicul poate solicita examinari
de tipul radiografiilor craniene, computer
tomograf (CBCT) sau rezonanta magnetica
(RMN) care permit vizualizarea in imagini 3D a
articulatiilor si starea lor de sanatate.
 Relaxarea musculară progresivă, conform lui Jacobson, în
tratamentul pacienților cu tulburări ale articulației
temporo-mandibulare

 Factorul de impact semnificativ și stresul psiho-emoțional în etiologia disfuncției indică

necesitatea modificării abordării de rutină în tratamentul pacienților cu tulburări ale articulației
temporomandibulare.
Scopul studiului a fost de a obține date, rezultate documentate ale testelor cu privire la eficiența
relaxării musculare progresive în tratamentul durerii cauzate de tulburări ale articulației
temporomandibulare, ca supliment la metodele anterioare folosind atela ocluzală și alte terapii
fizice. Studiul a inclus 100 de pacienți de ambele sexe, cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani,
care au fost diagnosticați cu durere din cauza tulburărilor articulației temporomandibulare
însoțite de tensiune musculară mare a mușchilor masticatori care au fost tratați prin terapie de
relaxare.
Toți pacienții au fost supuși examenului fizic, examenului funcțional de specialitate al sistemului
masticator în conformitate cu versiunea poloneză a studiului RDC/TMD (The Research
Diagnostic Criteria of Temporomandibular Disorders, Axa I — evaluarea fizică, Axa II —
evaluarea stării psihosociale și a durerii — dizabilitate asociată) și evaluarea factorului psiho-
emoțional și a stresului, pe baza sondajului elaborat în propriul scop. Rezultatele cercetării au
fost obţinute cu ajutorul pachetului statistic de specialitate „R” i386 3.2.3.
 Rezultatele examinărilor după terapia de relaxare au arătat o reducere semnificativă a
intensității durerii miofasciale la toți pacienții. Relaxarea progresivă a mușchilor poate fi
folosită cu succes ca terapie de susținere a pacientului cu disfuncție.
 Analiza rezultatelor obținute în studiu permite tragerea următoarelor
concluzii cu privire la eficacitatea tratamentului de susținere al
tulburărilor articulației temporomandiblare către relaxarea progresivă a
mușchilor conform Jacobson

1. Metoda de relaxare musculară a influențat reducerea durerii și îmbunătățirea funcționării

organului masticator fiind evaluată în studiile clinice.

2. Această metodă a primit o opinie pozitivă a pacienților evaluați pe baza anchetelor și poate
completa reabilitarea protetică utilizată anterior cu utilizarea atelei ocluzale și fizioterapie.

3. Relaxarea musculară progresivă conform lui Jacobson a câștigat un avantaj în tratamentul

tulburărilor articulației temporomandibulare față de metoda de relaxare postizometrică
bazată pe îmbunătățirea analizei funcționale a organului masticator și a opiniei pozitive
care rezultă din sondaj și poate fi folosită cu succes ca o terapie de susținere a pacientului cu
disfuncție.
 CALITATEA VIEȚII
la pacienți cu tulburări temporo-mandibulare

Tulburarea temporomandibulară (TMD) este un termen general dat pentru o boală care
implică o serie de semne și simptome clinice privind mușchii masticatori, articulațiile
temporomandibulare (ATM) și structurile asociate.

Deși TMD a fost observată mai ales la adulți, studiile epidemiologice au raportat semne și
simptome ale tulburărilor temporomandibulare la adolescenți, precum și la copii.
Revizuirea literaturii de specialitate efectuată nu a abordat niciunul dintre sexe, dar
trebuie remarcat faptul că numărul de studii clinice feminine a fost superior. În plus,
studiile epidemiologice afirmă în mod clar că simptomele TMD sunt mai frecvent
observate la femei decât la bărbați. Acest lucru poate fi cauzat de mai multe femei cu
TMD, comparativ cu bărbați, care caută tratament pentru problemele lor dureroase. În
analiza diferențelor de gen în raport cu calitatea vieții, pacienții de sex masculin au părut
a fi mai afectați de TMD decât femeile. Pe de altă parte, unele studii arată o calitate mai
scăzută a vieții la femei în comparație cu bărbații cu TMD
CONCLUZIE

În concluzie, se poate afirma ca în mod fiabil că TMD are un impact negativ

asupra calității vieții pacienților, acest lucru fiind susținut de 83,33% din
studiile clinice revizuite. Două studii care nu au fost de acord cu această
concluzie au avut o dimensiune a eșantionului deosebit de mică în
comparație cu alte studii clinice, aceasta ar fi putut fi cauza diferitelor
constatări ale acestora. O limitare a acestei revizuiri sistematice ar fi putut
fi cauzată de predominarea mare a femeilor în studiile clinice, care ar fi
putut împiedica generalizarea rezultatelor. Cu toate acestea, în viitor, sunt
necesare studii suplimentare pentru evaluarea altor factori care
influențează calitatea vieții (alte boli, factori sociali, demografici,
psihologici) pentru a stabili și valida relația dintre calitatea scăzută a vieții
și tulburările temporomandibulare.
 CONCLUZIE

 În ultimele decenii, au existat din ce în ce mai multe rapoarte despre necesitatea

evaluării unor astfel de caracteristici patologice precum disfuncția articulației
temporomandibulare (ATM) și modificările ocluziei atunci când se examinează pacienții
cu edentație care necesită tratament stomatologic și reabilitare protetică. S-a demonstrat
rolul disfuncției ATM în dezvoltarea tulburărilor de ocluzie.

  Este foarte important să se țină cont de aceste manifestări patologice în cadrul planificării
măsurilor de tratament și reabilitare la această categorie de pacienți. Conform datelor
diferitor autori, 27 până la 76% dintre pacienți se plâng de disfuncție și dureri în zona
ATM.[6]
VĂ MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIE!
 BIBLIOGRAFIE

1.Temporomandibular Joint - G. J. Tortora, B. Derrickson - Principles of Anatomy & Physiology, 13th

edition, 2011, pag. 308
2. Reissmann DR, Anderson GC, Heydecke G, Schiffman EL. Effect of Shortened Dental Arch on
Temporomandibular Joint Intra-articular Disorders. J Oral Facial Pain Headache. 2018
Summer;32(3):329-337. doi: 10.11607/ofph.1910. PMID: 30036887; PMCID: PMC6762023
3. Dr. Arivan Mahmood Hama and Dr. Darya Khalid Mahmood- EVALUATION OF
TEMPOROMANDIBULAR JOINT DISORDERS IN PARTIALLY EDENTULOUS PATIENTS,
Prosthodontic Department, School of Dentistry, Faculty of Medical Science, University of Sulaimani,
Kuristan Region, Iraq,Technical Inistitute of Sulaimani, Sulaimani Polytechnic University, Kuristan
Region, Iraq International Journal of Development Research Vol. 06, Issue, 07, pp.8531-8533, July,
2016
4. Clinical manifestations of temporomandibular joint dysfunction in patients with free-end edentulous
space / E.N. Pichugina, V.V. Konnov, N.V. Bulkina, T.V. Matytsina, M.V. Vorobeva, S.N. Salnikov, R.N.
Mukhamedov, V.A. Mikailova, I.V. Matysina // Archiv EuroMedica. – 2019. – Vol. 9, № 1. – Р. 175–176.
https://doi.org/10.35630/2199-885X/2019/9/1/175
5. Comparison of temporomandibular changes in edentulous and dentulous patients using digital
panoramic imaging. Gharge Nikhil Rajesh, Ashwinirani S R, Sande Abhijeet Year : 2020 | Volume: 12 |
Issue Number: 1 | Page: 17-22
6. Ohrbach R, Dworkin SF. The Evolution of TMD Diagnosis: Past, Present, Future. J Dent Res. 2016
Sep;95(10):1093-101. doi: 10.1177/0022034516653922. Epub 2016 Jun 16. PMID: 27313164; PMCID:
PMC5004241
7. Bader K Alzarea Temporomandibular Disorders (TMD) in Edentulous Patients: A Review and
Proposed Classification (Dr. Bader’s Classification).(2015)
 BIBLIOGRAFIE

8.
9.
10.
11.