Nevralgia de trigemen

Nevralgia de trigemen este un sindrom dureros al fetei caracterizat prin dureri violente ce afecteaza unul,
doua sau toate trei ramurile nervului trigemen. Durerea care apare este cel mai sever tip de durere
cunoscuta.
Trigemenul este unul din cei 12 nervi cranieni care se divizeaza la nivelul gangionului gasser in trei ramuri:
oftalmica, maxilara superioara, maxilara inferioara. El controleaza muschii masticatiei, secretia lacrimara,
secretia salivara; controleaza sensibilitatea dintilor, cavitatii bucale, pleoapei superioare, a sinusurilor si
aproape toata pielea capului si fetei.
Aceasta maladie era cunoscuta si descrisa inca din antichitate (Calen, Avicena) si a purtat de-a lungul
timpului denumiri ca: nevralgie faciala, ticul dureros al fetei, maladia lui Fothergill. Boala afecteaza
frecvent persoanele varstnice, iar la varsta de 70 de ani frecventa este de 25:100 000. Varsta medie la care
apare nevralgia de trigemen este de 50-60 de ani. Insa nu doar varstnicii sunt afectati, pot fi afectati si copiii
si adultii tineri.
Nevralgia de trigemen se clasifica in:
-nevralgie esentiala de trigemen
-nevralgie secunadara de trigemen

Cauzele aparitiei nevralgiei de trigemen

Cauza responsabila de aparitia nevralgiei esentiale de trigemen nu este cunoscuta in totalitate, desi s-au
efectuat numeroase studii.
Se presupune ca odata cu inaintarea in varsta si datorita unor conditii anatomice anormale apare
demielinizarea (pierdere a tecii de mielina care inconjoara unele fibre nervoase) ceea ce determina aparitia
unor fenomene de scurt-circuitare, aparand sinapse (comunicari intre neuroni) artificiale ce determina criza
dureroasa. Distrugerea axonilor va determina incetarea fenomenelor dureroase.
Factorii care pot determina demielinizarea sunt considerati a fi:
- compresiunea: osoasa, vasculara;
- hipoxia (scaderea cantitatii de oxigen din tesuturi);
- ischemia (diminuare a circulatiei sngelui).
Nevralgia secundara de trigemen poate fi determinata de o serie de factori care afecteaza nervul trigemen:
- leziuni tumorale: localizate in fosa cerebrala mijlocie
- schwanoame de ganglioni Gasser, meningioame de cavum Meckellli, tumori epidermoide paratrigeminale;
sau localizate in fosa cerebrala posterioara
- tumori epidermoide, neurinoame acustice, meningeoame, metastaze.
- leziuni vasculare - anevrisme, malformatii arterio-venoase
- leziuni parazitare - cisticercoza
- leziuni traumatice: fractura de baza de craniu
- leziuni inflamatorii: zona zoster gasseriana
- boli demielinizante: scleroza multipla, boala Charcot-Marie-Tooth .

Simptomele nevralgiei de trigemen

Simptomul cel mai important care apare este durerea.
In cazul nevralgiei esentiale de trigemen sunt importante:

- sediul durerii: durerea poate sa apara in partea superioara, mijlocie sau inferioara a fetei, fiind strict
localizata in teritoriul nervului trigemen adica la nivel maxilar, la nivel mandibular si oftalmic. De obicei,
durerea apare mai frecvent pe partea dreapta, insa durerea poate sa iradieze in alte teritorii sau sa se
generalizeze;
- durata si caracterul durerii: durerile apar brusc, debuteaza cu maximum de intensitate si se termina
brusc; durata atacului este scurta de la cateva secunde pana la 2 minute.
Durerea este severa si este descrisa ca si "lovitura de cutit", "socuri electrice", "arsura puternica", "atroce".
Intervalul de timp in care atacul dureros poate sa se repete variaza de la cateva saptamani la cativa ani.
Durerea apare pe neasteptate, fiind provocata de contractia muschilor fetei (mestecat, spalat pe dinti),
contractia pleoapelor, contractia buzelor; motiv pentru care nevralgia de trigemen mai este cunoscuta si ca
"tic dureros" . De obicei, durerile sunt provocate de un stimul minim - de o atingere usoara, de o
stimulare luminoasa, stimulul este usor de recunoscut pentru ca determina debutul brutal at atacului dureros
care are o intensitate maxima.
Ariile de declansare ale durerii numite "trigger zone" sunt reprezentate de o arie cutanata sau mucoasa care
nu prezinta leziuni si care este localizata cel mai frecvent la nivelul ariei nazale, bucale, periorale sau la
nivelul mucoasei gingivale.
Datorita faptului ca atacurile dureroase nu sunt previzibile, bolnavul poate deveni terorizat de posibila
reaparitie si evita orice stimul banuit de a fi declansator al durerii. Multi dintre ei refuza sa mai vorbeasca,
refuza sa se alimenteze si drept urmare slabesc, au tendita la suicid sau la morfinomanie. In timp, atacurile
devin din ce in ce mai frecvente.
Durerea poate fi insotita de: hipersalivare, hiperlacrimare, hipersecretie nazala, transpiratii, nroirea feei.
Caracteristic nevralgiei secundare este aparitia pe un fond dureros continuu, de intensitate mica a unor
atacuri dureroase violente si scurte sau difuze si prelungite. De asemenea, apar simptomele datorate
leziunilor structurilor nervoase invecinate.

Stabilirea diagnosticului de nevralgie de

trigemen
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor pe care le prezinta bolnavul.
Inainte de stabilirea certa a unui diagnostic este necesar sa se diferentieze
nevralgia de trigemen de alte afectiuni cu caractere asemanatoare.
Printre acestra se numara:
- durerile dentare violente;
- glaucomul acut;
- nevralgia de nerv glosofaringian;
- migrena.

Tratamentul nevralgiei de trigemen

Se poate apela la un tratament conservator in cazurile cu dureri recente (saptamani, luni), cu pusee rare si de
o violenta suportabila. Se va obtine fie anestezierea zonei afectate, fie afectarea functionarii nervului
trigemen.
Tratamentul conservator apeleaza la:
- medicamente
- blocaj chimic
- termo, radiocoagularea
Tratamentul medicamentos: cel mai folosit medicament este carbamazepina, se administreaza doze
progresive intre 200-800 mg/zi pana se obtine suprimarea durerilor si apoi se reduce doza.
Alte medicamente utilizate in tratamentul nevralgiei de trigemen, dar cu rezultate inconstante, sunt:
- pregabalinum
- baclofen
- fenitoin
- antidepresive triciclice: amitriplina
- alte anticonvulsivante: valproatul de sodiu, lamotrigina
- corticoterapie: in doze mici
- vasodilatoatoare : nitrit de amil
- vitamine de grup B
Metodele de blocaj chimic pot suprima durerea, pe perioade variabile (10-14 luni in alcoolizari), in cazurile
recente localizate la o ramura si la care se pot evidentia o zona trigger. Pentru aceasta de folosesc:
- xilina
- procaina
- alcool
- fenol
O alta metoda folosita este fizioterapia, ce utilizeaza:
- ionizari cu aconitina
- iradierea ganglionului Gasser: are efect mai ales in cazurile durerilor tardive postzosteriene.
Tratamentul chirurgical utilizeaza:
Metode invazive: decompresia microvasculara, urmarind eliberarea vasului de sub compresie.
Metode neinvazive: vor elimina durerea pentru o perioada mai mare de timp, prin distrugerea radacinii
nervoase.
Se practica rizotomia (sectionarea nervilor) retrogausseriana sau juxtapontina, tractotomia (sectionarea unor
fascicole de fibre nervoase) trigeminala bulbara sau tractotomia trigeminala pontina, distrugerea selectiva a
fibrelor pontine, microcompresia gausseriana percutana cu balonas, injectarea de glicerol. Tratamentul
chirurgical nu este lipsit de riscuri, iar rezultatele obtinute sunt adesea partiale.
Radiochirurgia este cel mai nou tratament al nevralgiei de trigemen, este un procedeu neinvaziv si nu
necesita efectuarea unei anestezii generale. Exista doua tipuri de tehnologie: LIMAC si Gamma Knife.
Complicatiile acestui procedeu sunt rare, iar pacientii vor ramane sub tratament medicamentos pana la
aparitia rezultatelor radiochirurgiei. Prin aceasta metoda la 70% dintre pacienti durerea dispare timp de 2
ani.
Asadar la aparitia simptomelor mai sus mentionate nu incerca sa te tratezi acasa ci mergi de urgenta la
medic, pentru a controla boala si a evita aparitia depresiei si efectelor sale nedorite.

Nevralgia occipitala
Nevralgia occipitala este o afectiune neurologica care nu pune viata in pericol si se caracterizeaza prin
durere cronica in partea superioara a gatului, spatele capului si in spatele ochilor - in zonele in care se afla
nervii occipitali. Afla care sunt cauzele si tratamentul pentru nevralgia occipitala.
Ce este nevralgia occipitala
Nevralgia occipitala (cunoscuta si sub numele de nevralgie C2, sau nevralgia Arnold) este o afectiune
neurologica caracterizata prin lezarea sau inflamarea nervilor occipitali.(Nervii occipitali sunt acei nervi care
strabat scalpul pornind din capatul superior al coloanei vertebrale. Nervii occipitali sunt in numar de trei:
occipital mare, occipital mic si occipital tertiar, sau occipital foarte mic.)
Nevralgia occipitala se poate usor confunda cu migrena sau durerile de cap obisnuite, pentru ca modul de
manifestare este asemanator - durere cronica de cap. Cu toate acestea, in cazul in care apar dureri pe o parte
sau ambele parti ale scalpului, dureri in zona gatului, in spatele ochilor si urechilor, ar fi bine sa consulti un
doctor pentru ca nevralgia occipitala are nevoie de tratament specific.
Nevralgia occipitala - simptome
Nevralgia occipitala este un tip distinct de durere de cap, o durere
cronica pulsatila logalizata in partea de sus a gatului, inspatele
capului, in spatele urechilor, de obicei, pe o singura parte a
capului. In general, durerea provocata de nevralgia occipitala
incepe din zona gatului si apoi urca spre zona capului. Unele
persoane pot experimenta si dureri de scalp, frunte sau durere in
spatele ochilor. Scalpul poate deveni sensibil la atingere si ochii
sensibili la lumina.
Localizarea durerii este legata de zonele in care exista nervi
occipitali mari si mici. Acestia pornesc din zona in care coloana
vertebrala intalneste gatul (capatul superioar al coloanei
vertebrale) si ajung la nivelul scalpului, in partea din spate a
scalpului mai exact.
Cu alte cuvinte, simptomele comune ale nevralgiei occipitale sunt:
- durere cronica, ascutita si persistenta, care incepe din zona superioara a gatului si radiaza pe o parte sau
alta a scalpului;
- senzatia de arsura in zonele afectate;
- sensibilitatea ochilor la lumina;
- durere in spatele ochilor;
- durere la cea mai mica miscare a gatului;
- scalp sensibil la atingere;
- irascibilitate.
Nevralgia occipitala - cauze
Durerea specifica nevralgiei occipitale este cauzata de iritarea sau ranirea nervilor occipitali, ca urmare a
unui traumatism in partea din spate a capului, intindereii sau tensionarii muschilor gatului, compresiei
nervului cand acesta paraseste coloana vertebrala din cauza osteoartitei, a unei tumori sau din cauza unui alt
tip de leziune la nivelul gatului.
Inflamatia sau infectia, guta, diabetul, inflamarea vaselor de sange (vasculita) si perioadele lungi de stat cu
gatul aplecat, toate acestea sunt asociate cu aparitia nevralgiei occipitale. Se intampla insa ca nevralgia
occipitala sa apara fara o cauza aparenta.
Cu alte cuvinte, cauzele cele mai intalnite ale nevralgiei occipitale sunt:
- traume suferite in partea posterioara a capului;
- tensiunea musculaturii gatului sau intinderea acesteia;
- osteoartrita;

- tumori localizate la nivelul gatului;

- hernia de disc cervical;
- infectii;
- inflamatiile vaselor de sange;
- guta;
- diabet.
O alta cauza posibila, desi destul de rara, a nevralgiei occipitale este scurgerea de LRC (lichid
cefalorahidian). Rareori nevralgia occipitala poate fi un simptom de metastaza in anumite tipuri de cancer al
coloanei vertebrale.
Dr. Ross Hauser, medic neurolog, spune ca: "Din ce in ce mai multi tineri sufera de nevralgie occipitala
pentru ca petrec foarte mult timp in fata calculatorului si isi tin capul intr-o pozitie incorecta, lezand nervii
occipitali care traverseaza scalpul dar au punct de pornire zona gatului, zona care este supusa unui stres
considerabil atunci cand stam cu capul aplecat foarte multa vreme. Sigur ca pot fi si alte cauze ale
nevralgiei occipitale, cum ar fi leziunile la cap sau alte afectiuni asociale nevralgiei occipitale. Cu toate
acestea, ar fi bine sa va corectati postura adoptata in fata calculatorului si sa nu stati nemiscati pe scaun
ore in sir. Incercati ca din cand in cand sa va ridicati, sa va miscati gatul, capul si chiar mainile si
picioarele. Trebuie sa stiti ca nevralgia occipitala poate fi o afectiune extrem de dureroasa si de durata.
Sunt persoane care experimenteaza toata viata simptomele bolii, care recidiveaza din cand in cand. Sigur ca
sunt tratamente care calmeaza, amelioreaza, dar ar fi bine sa lucram mai mult pe partea de prevenire."
Nevralgia occipitala - diagnostic
Medicul specialist este in cel care poate da un diagnostic cert dupa ce va afla de la pacient descrierea
simptomelor, istoricul medical si daca persoana in cauza a suferit leziuni in zona capului. Urmeaza
examinarea fizica (ochi, urechi, tensiunea arteriala, temperatura corporala) si posibil alte teste specifice
(teste de sange si RMN-Rezonanta Magnetica Nucleara).
Medicul este singurul care poate determina in mod cert declansarea nevralgiei occipitale, pe baza
informatiilor obtinute de la pacient cu privire la istoricul medical si leziunile suferite de acesta.
Este posibil ca medicul sa administreze pacientului un anestezic pentru nerv, ca sa blocheze durerea. In cazul
in care anestezia isi face efectul, diagnosticul de nevralgie occipitala este astfel confirmat.
Nevralgia occipitala - tratament
Tratamentul nevralgiei occipitale, in general, include masaj si
odihna. In unele cazuri sunt necesare medicamentele sau injectiile cu
steroizi in zona afectata.
Simptomele nevralgiei occipitale pot fi tratate sau ameliorate prin
metode cum ar fi acupunctura, manipulare chiropractica sau
osteopatica, masaj, yoga, terapie fizica, odihna, caldura aplicata
cu ajutorul compreselor in zonele afectate; medicamente
inflamatorii, antidepresive, anticonvulsive (pe baza de
carbamazepina si gabapentina), analgezice opioide si
medicamente din profilaxia migrenei.
Alte alternative de tratament includ medicamente beta-blocante ale
nervilor si injectii cu steroizi, administrate pe termen scurt,
stimularea nervilor periferici.
In situatii mai rare, cand nevralgia occipitala se agraveaza, poate fi necesara o interventie chirurgicala,
cum ar fi decompresia microvasculara (medicul identifica si corecteaza pozitia vaselor de sange care
provoaca o compresie asupra nervului occipital), sau stimularea nervoasa occipitala (este folosit un
neurostimulator care furnizeaza impulsuri electrice nervilor occipitali in vederea blocarii durerii).

Nevralgia occipitala nu pune viata pacientului in pericol. Starea multor pacienti se imbunatateste prin
caldura, odihna, medicamente anti-inflamatorii si relaxante musculare. Recuperarea este completa dupa ce
durerea dispare si leziunile nervilor sunt reparate. Cu toate acestea, nevralgia occipitala poate fi un simptom
al uni afectiuni severe si ar fi bine ca un medic specialist sa puna un diagnostic si sa prescrie un tratament
adecvat. Tot specialistul este cel care decide daca este nevoie de analize amanuntite sau de o interventie
majora.
Tratament
Tratamentul nevralgiei Arnold consta in eliminarea cauzei care a condus la lezarea nervilor occipitali,
respectiv a iritarii sau a inflamatiei acestora. Prima masura terapeutica adoptata de medicul neurolog este
atenuarea durerilor intense si foarte greu se suportat, prin mai multe masuri:
- aplicarea unei comprese calde la nivelul gatului;
- odihna intr-o incapere linistita;
- masajul de relaxare al muschilor tensionati din zona gatului;
- administrarea de medicamente anti-inflamatorii, cu naproxen sau ibuprofen;
In cazul in care masurile de tratament amintite nu functioneaza, medicul va prescrie medicamente mai
puternice pentru tratarea nevralgiei occipitale, precum:
- relaxante musculare eliberate cu prescriptie medicala;
- medicamente anticonvulsivante, in special pe baza de carbamazepina sau gabapentina;
- medicamente antidepresive (nevralgia Arnold poate produce si tulburari psihice usoare);
- medicamente beta-blocante administrate temporar si injectii cu steroizi;
Se poate intampla ca singura metoda de tratament sa ramana interventia chirurgicala, cand episoadele
dureroase violente nu dispar prin tratamentul medicamentelos si prin alte masuri alternative luate de pacient.
Operatiile efectuate pentru inlaturarea simptomelor nevralgiei occipitale sunt:
- Decompresia microvasculara. In timpul acestei proceduri, medicul poate sa inlature sursa durerii prin
identificarea si ajustarea vaselor de sange care ar putea sa exercite o compresie asupra nervilor occipitali. In
acest fel, vasele sanguine isi recapata pozitia normala si nu mai exercita presiunea continua asupra nervilor,
iar simptomele nevralgiei Arnold dispar si ele.
- Stimularea nervilor occipitali. Aceasta interventie presupune utilizarea unui neurostimulator, care
transmite impulsuri electrice in nervii occipitali. Aceste impulsuri pot bloca receptionarea mesajelor
dureroase de catre creier, pacientul devenind incapabil sa mai perceapa semnalele dureroase pe care creierul
le intercepta inainte de procedura in cauza.
Exista si metode medicale de tratament invazive, menite sa blocheze nervul bolnav, care recurg la taierea
chirurgicala a nervului, cauterizarea lui cu unde radio sau injectarea unei doze mici de toxine letale. Sigur ca
orice procedura care omoara nervul afectat poate sa produca efecte secundare permanente, precum amortirea
unei anumite regiuni a scalpului, consecinta destul de grava, cu repercusiuni asupra vietii normale a
bolnavului.
Din acest motiv, medicii neurologi de renume prefera sa nu ia masuri drastice si sa incerce sa calmeze
cumva nervul hiperactiv, cu atat mai mult cu cat multi pacienti reactioneaza excelent la metodele de
tratament non-invazive.
Nevralgia occipitala nu este boala mortala, cele mai multe forme ale sale fiind suficient de usoare, pentru ca
unii pacienti sa scape de dureri prin odihna si analgezice usoare. Cu toate acestea, persistenta simptomelor si
agravarea lor impune o vizita medicala de specialitate, care sa verifice daca disconfortul pronuntat este sau
nu provocat de nevralgia Arnold sau daca exista un alt motiv care sa se afle in spatele manifestarilor clinice
in cauza.