Academia de Studii Economice, Bucuresti

Facultatea de Economie Agroalimentara si a Mediului

Piata cerealelor in Romania

An universitar
2006-2007

Considerente cu privire la cererea i oferta de produse

agricole i alimentare
Pieele agricole i alimentare reprezint locul de ntlnire i participare a
tuturor productorilor i consumatorilor, considerai ca fiind buni cunosctori ai
cererii i ofertei de bunuri agricole i alimentare. Interesul acestora const n a
obine cel mai bun pre care s fie avantajos pentru ambele pri participante la
schimb. Fiecare productor urmrete obinerea unui pre ct mai mare pentru
bunul oferit spre consum, n timp ce fiecare consumator vizeaz procurarea unui
produs ct mai ieftin.
Pieele agricole sunt situate la confluena dintre exploataiile agricole i
ntreprinderile de colectare (cooperativ sau comerciant) sau industria de
prelucrare. Acest tip de pia este specific tuturor produselor obinuite i perisabile
care necesit efectuarea unor condiionri ntr-un mod rapid i eficace, pentru a-i
pstra neatinse toate caracteristicile i proprietile. Dup realizarea unor astfel de
condiionri, produsele agricole devin vandabile pe pia.
Pieele alimentare i de consum final se afl poziionate n aval de industria
alimentar, incluznd n prezent angrositii i detailitii (marea distribuie). ntreaga
distribuie, distinct de consumatorul final, constituie de fapt, principalul client al
industriei. Procesatorii trebuie s manifeste un interes continuu nu numai n ceea ce
privete perceperea produselor de ctre consumatori, ci i n ceea ce privete
modul n care se desfoar distribuia acestora.
Datorit caracterului su specific, agricultura nu este o ramur economic
care s funcioneze n condiii normale ntr-un mediu economic dominat numai de
legile pieei. Astfel, putem meniona c, pe termen scurt, cererea pentru produsele
agricole este destul de rigid, fiind foarte puin elastic n raport cu modificrile
care intervin n nivelul preurilor. Pe termen lung ns, se manifest o cerere relativ
inelastic nu numai fa de preuri, dar i fa de veniturile consumatorilor. La pine
i produsele de panificaie acest fenomen iese i mai mult n eviden.
O cretere a veniturilor consumatorilor individuali nu presupune n acelai
timp i o cretere a cererii de produse agricole, explicaia fiind datorat limitei n
care se ncadreaz potenialul biologic de consum al omului dar i rigiditii
schimbrilor din structura consumului i a populaiei. Studiile economice relev
faptul c pentru produsele agroalimentare este estimat o elasticitate a cererii in
jurul valorii de 0,45, fa de aproximativ 1,8 la servicii, ceea ce sugereaz c, n
situaia creterii veniturilor
consumatorilor cu 10%, cererea de servicii va nregistra o cretere cu 18%,
comparativ cu o cretere de numai 4,5% n cazul produselor agroalimentare.
Att oferta, ct i cererea de produse agroalimentare, creeaz aspecte de
instabilitate, fie c ne referim la oscilaii de preuri sau structuri diferite de consum.
Astfel, pe terenul pieelor produselor agricole i al conduitei independente
manifestate de ctre consumator, exist pericolul ca, dup o perioad n care
preurile au fost ridicate, s asistm la o ofert n cantitate extrem de ridicat. Un
astfel de rezultat este consecina unei supraoferte sau oferte n cantiti
suplimentare, care poate conduce la o scdere n lan a preurilor i automat a
veniturilor productorilor agricoli (Efectul King).
La rndul ei, instabilitatea cererii de produse agroalimentare este rezultatul
diferitelor cauze de ordin subiectiv i obiectiv manifestate din partea
consumatorilor, fa de un anumit produs sau grupe de produse, n sensul renunrii
la unele din ele sau cumprrii altora far nici o ezitare.

Acest efect al instabilitii cererii genereaz modificri structurale n consumul

alimentar i induce tendine de scdere sau de cretere n oferta productorilor
agricoli i, implicit, a industriilor alimentare, dup caz.
Pentru o analiz aprofundat a pieei cerealelor vom studia mai nti cererea
de cereale in Romania, pe o perioada de referinta de 6 ani, perioada cuprinsa intre
2000 si 2005 (tabel 1). Observam o crestere, in fiecare an, a consumului de grau.
Consumul de porumb, orez si secara este fluctuant, inregistrandu-se diferente mari
de consum de la un an la altul. In ceea ce priveste cererea pentru ovaz, aceasta
este oscilanta, lipseste un an, in urmatorii doi este in crestere, apoi lipseste doi ani,
ca in anul 2005 sa fie de doua ori mai mare decat in 2002.

Tabel 1

Cosum
Grau
Porumb
Orez
Ovaz
Secara

UM
tone
tone
tone
tone
tone

2000
3602.82
908.66
141.72
10.12

2001
3656.04
866.67
139.56
0.33
12.56

2002
3912.89
1067.81
141.97
0.71
12.24

2003
4105.79
1072.25
137.71

2004
4163.26
960.69
146.03

10.04

13.80

2005
4187.35
993.18
139.27
1.52
9.58

Sursa: FAOSTAT

1. Consumul cumulativ
Se poate observa (tabel 2 si figura 1) ca in perioada analizata au loc fluctuatii destul de mari, chiar
si pentru ani consecutivi, acestea putandu-se datora schimbarilor climatice aparute de la un an la altul,
anul 2002 reprezentand apogeul perioadei, fiind imediat urmat de un declin puternic.

Tabel 2
Export cereale si preparate pe baza de cereale
Anul
Valoare (mil euro)

2000 2001 2002 2003 2004

43

86

96

38

67

Figura 1
Tabel 3

Consumul mediu anual

2000 2001 2002

Anul
Echiv boabe
(kg/loc)
Echiv faina (kg/loc)

2003

2004

219,7 221,2
225
215
165,8 166,9 169,8 162,2

219,8
166,2

Figura 2
In perioada de timp analizata modificarile de la un an la altul sunt minime, lucru perfect explicabil
deoarece in aceeasi perioada de timp populatia a suferit la randul ei niste modificari foarte mici, iar
acestea reprezinta hrana de stricta necesitate (materie prima pentru mancarea de baza a populatiei),
consumul fiind foarte putin influentat de orice fel de schimbari, deoarece indiferent de venit toata lumea
trebuie sa aibe asigurat minimul de hrana.

2. Consumul individual
a. Grau
Tabel 4
Destinatie UM
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Consum
tone 3.602,82 3.656,04 3.912,89 4.105,79 4.163,26 4.187,35
Export
tone
121,8
416,29
280,39
39,2
54,18
288,62
Sursa:INS
Cum s-a afirmat mai sus, dat fiind ca graul este un produs de stricta necesitate in alimentatie,
cererea (consumul) pentru acesta ramane relativ constanta la modificarea diferitilor factori de influenta, in
toti cei 6 ani consumul crescand doar cu 16%.
Referindu-ne la export (tabel 4 si figura 3)variatia acestuia se poate trage de la modificarea
productiei totale, dat fiind ca partea de consum sufera mici schimbari, cel mai important factor care poate
influenta productia fiind vremea.

Figura 3
b. Porumb
Destinatie

UM

2000

2001

2002

2003

Tabel 5
2004
2005

Consum
Export

tone
tone

908,66
168,69

866,67 1.067,81 1.072,25 960,69 993,18

43,88
214,89
117,37 346,16 447,56
Sursa:INS
Porumbul, ca si graul este un produs de stricta necesitate, prin aceasta se explica faptul ca are o
cerere foarte putin elastica, cum bine se poate observa din tabel.
Diferentele de la sectiunea export (tabel 5 si figura 4) pot fi explicate prin diferentele de
productivitate de la un an la altul, tot datorita conditiilor meteorologice.

Figura 4
c. Orez
Destinatie
Consum
Export

UM
tone
tone

2000
141,72
2,18

Tabel 6
2005
139,27
0,62

2001
2002
2003
2004
139,56 141,97 137,71 146,03
1,05
0,64
0,28
0,26
Sursa:INS
Ca si la culturile precedente acelesi concluzii pot fi trase si in acest caz referitore la evolutia, mai
bine zis relativ constanta, a consumului si fluctuatiile exportului.

Figura 5
d. Ovaz
Destinatie
Consum
Export

UM
tone
tone

2000

Tabel 7
2005
1,52
2,74

2001
2002
2003
2004
0,33
0,71
1 0,01
Sursa:INS
Desi nu se poate trage o concluzie exacta datorata lipsei de date se poate observa atat un consum
cat si o cerere relativ fluctuanta, dar si un export ce depaseste consumul.
La consumul intern se poate observa o tendinta crescatoare, ceea ce poate indica o posibila
crestere a utilizarii acestui produs in alimentatia animalelor domestice, aceasta fiind principala utilizare.
Se foloseste si in alimentatia omului, dar nu este considerat un produs de stricta necesitate, cum este graul
pentru paine, ci este considerat un supliment. Se poate observa o crestere de aproape 5 ori intr-un interval
de 4 ani.

Referitor la export o modificare importanta se observa intre anii 2004 si 2005, o crestere de
aproape 300 ori.
e. Secara
Destinatie
Consum
Export

UM
tone
tone

2000
10,12
1,02

Tabel 8
2004
2005
13,8
9,58
0,01
0,01

2001
2002
2003
12,56
12,24
10,04
0,52
0,26
0
Sursa:INS
Si consumul national de secara (tabel 8 si figura 6) prezinta modificari notabile de la an la an, cele
mai impresionante fiind intre 2003-2005 (+37% respectiv -30%). Totusi piata nu prezinta socuri, 2004
putand fi considerat apogeul perioadei.
La export lucrurile stau mai putin bine deoarece se observa o scadere continua a exportului,
ajungandu-se in final la 1% din valoarea initiala prezentata in tabel.

Figura 6
Pentru o analiz aprofundat a ofertei pe piaa cerealelor vom studia
suprafeele cultivate, productiile medii si produciile totale, pe fiecare cultura in
parte. Cauzele care au determinat oscilaii brute de-a lungul anilor la producia de
cereale n Romnia au fost creterea sau descretera suprafeelor cultivate i a
randamentelor.
n general, producia de cereale este corelat cu suprafaa nsmnat, ns,
uneori apar paradoxuri, unde dei suprafaa cultivat este mare, producia este
mic. De la an la an, agricultorii i specialitii din agricultur se confrunt cu variate
probleme, de cele mai multe ori fiind imposibil s fac fa unor situaii dificile care
pot interveni. Explicaiile sunt multiple: fie sunt legate de aspectele meteorologice
(inundaii repetate sau secet prelungit; temperaturi ridicate sau foarte sczute),
fie de apariia diferitelor boli i duntori. Ca urmare, concluzia pe care o putem
desprinde din cele menionate mai sus este c producia de cereale obinut nu
este ntotdeauna determinat de suprafaa cultivat: pot interveni situaii cnd, dei
sunt nsmnate suprafee mari, nu se nregistreaz i un record al produciilor
obinute.
Grul este cereala cea mai important din lume, ocupnd pe plan mondial cele mai mari suprafee.
Importana deosebit a grului este relevat prin urmtoarele elemente:
conine substane hrnitoare necesare organismului uman, n cantiti bine proporionate: peste 67%
extractive neazotate, pn la 13,5-14% proteine, 2% grsimi, 1,6% substane minerale, vitaminele B, E,
PP;
transformat n fin, se folosete la fabricarea pinii; fina se mai folosete la fabricarea pastelor
finoase, a prjiturilor, biscuiilor, griurilor;
boabele de gru se folosesc n industrie, la fabricarea amidonului, dextrinei, glucozei. Trele, obinute
la mcinarea grului, reprezint un nutre concentrat foarte valoros, bogat n proteine, grsimi, sruri

minerale; un numr nsemnat de oameni le consum ca produs dietetic i de slbire sau pentru producerea
borului;
confer posibiliti nelimitate de mecanizare a culturilor i de obinere a unei producii la un cost
sczut. Boabele pot fi pstrate timp ndelungat sau transportate la distane mari, fr s se altereze;
prezint posibiliti de cultivare n cele mai diferite condiii de clim i la altitudini pn la 4000 metri.
n ara noastr, grul reprezint circa 40% din totalul necesar de calorii n alimentaia oamenilor.
Trele i alte resturi de la industrializarea grului contribuie cu 10-15% din totalul unitilor nutritive
consumate de animale. Datorit importanei deosebite, grul reprezint cultura cu cea mai mare
rspndire pe plan mondial, n ara noastr ocupnd anual puin peste 2 milioane ha.
Grul necesit, n general, un climat moderat n ceea ce privete umiditatea i cldura. Este relativ
pretenios fa de sol, dnd rezultate bune de producie pe solurile cu textur mijlocie pn la grea, care au
o bun capacitate de nmagazinare a apei i cu o reacie ntre slab acid i slab alcalin (cernoziom, brun
rocat, soluri aluvionare). n ara noastr, grul gsete condiii prielnice pe 92% din suprafaa arabil a
rii. Cele mai importante specii de gru sunt :
grul comun (triticum aestivum), care are cea mai mare rspndire pe glob, ocupnd circa 90% din
suprafaa cultivat, fiind utilizat in principal la fabricarea pinii;
grul tare (triticum durum), folosit ndeosebi la fabricarea pastelor finoase.
Recoltarea grului se face la nceputul maturitii depline, cnd boabele au 15% umiditate,
realizndu-se, la nivelul rii noastre, producii medii cuprinse ntre 2600 i 4000 kg/ha.
In ceea ce priveste oferta de grau, evidentiata in Tabelul 9, observam ca productiei totale record de
grau inregistrata in anul 2004 ii corespunde de asemenea o productie medie ridicata, indicand faptul ca
acest an a fost favorabil culturii. Atat suprafata cultivata, cat si productiile fluctueaza de la an la an.
Tabel 9

Specificare
Suprafata

UM
mii ha

2000
1937.9

2001
2453.2

2002
2294.5

2003
1748

2004
2008.1

2005
2448.15

Productie medie Kg/ha

2290

3038

1923

1428

3870

2998.50

Productie totala tone

4430.6

7725.4

4412.6

2496.4

7771.4

7340.66

Sursa: FAOSTAT
Porumbul are numeroase ntrebuinri n alimentaia omului, ca furaj pentru animale i ca materie
prim pentru unele industrii. Din porumb se obin numeroase produse alimentare, produse pentru hrana
animalelor (se folosesc toate prile aeriene ale plantei i boabele care nu au o valoare nutritiv ridicat),
amidon, dextrin, glucoz, ulei (din embrion), alcool, bere. n unele ri, printr-un procedeu
industrial de transformare enzimatic a amidonului, se obin zaharoze.
Porumbul se cultiv pe toate continentele, ocupnd o suprafa de peste 134 milioane ha, situnduse pe locul al IIIlea dup gru i orez. n ara noastr ocup, din acest punct de vedere, primul loc ntre
plantele de cultur.
Porumbul are cerine relativ ridicate pentru cldur, relativ reduse pentru umiditate, suportnd
uor perioade scurte de secet. Cele mai potrivite soluri pentru porumb sunt solurile aluvionare,
cernoziomurile i solurile brun rocate cu textur lutoas i luto-nisipoas. Perioada optim de recoltare
ncepe cnd umiditatea boabelor ajunge la 30 32 % i se ncheie cnd aceasta este cuprins ntre 24 i
26%, obinndu-se producii medii de porumb boabe ntre 3200 4500 kg/ha.
Oferta de porumb, evidentiata in tabelul 10, ne arata ca, la fel ca si la grau, anul 2004 a fost un an
favorabil in care s-a inregistrat valoarea maxima a productiei totale de porumb de 14126,2 tone si o
productie medie de 4630 kg/ha. Aici a actionat, insa, si factorul extensiv deoarece in anul 2004 s-au
cultivat 3201.9 mii ha, fata de recordul de suprafata inregistrat in anul 2003 de 3206.5 mii ha.
Tabel 10

Specificare
Suprafata

UM
mii ha

2000
3049.4

2001
2947

2002
2894.5

2003
3206.5

2004
3201.9

2005
2609.11

Productie medie Kg/ha

1603

3066

2902

2988

4630

3981.60

Productie totala tone

4897.6

9119.2

8399.8

9581.7

14126.2

10388.50

Sursa: FAOSTAT
Orezul constituie alimentul de baz a peste un miliard de oameni, i aliment de completare pentru
toat populaia globului. n alimentaia omului, boabele de orez se folosesc n cele mai diverse forme,
avnd valoare nutritiv i digestibil ridicat. n industrie sunt folosite la fabricarea conservelor,
amidonului, spirtului, fainii etc. Este o plant cu cerine ridicate fa de ap, cultivndu-se numai n
regiuni de irigare, sub un strat de ap de 10 15 cm. Fa de sol este mai puin pretenios, putndu-se
cultiva pe soluri foarte diferite ca fertilitate i textur, chiar pe srturi. Recoltarea orezului se ncepe, de
regul, cnd umiditatea boabelor ajunge la 20-22%, fiind o plant productiv i asigurnd o producie de
peste 5000 kg/ha.
Oferta de orez, evidentiata in tabelul 11, ne arata ca anul 2005 a fost cel mai productiv an al
perioadei analizate. Totusi si anul 2004 pare a fi unul productiv, avand in vedere ca productia medie la ha
este de 4006 kg/ha, fata de recordul inregistrat in 2005 de 4197.4 kg/ha. Acest lucru se poate datora unei
culturi intensive. Putem remarca faptul ca suprafetele cultivate cu orez sunt mici in comparatie cu
suprafetele cultivate cu celelalte culturi, acest fapt datorandu-se conditiilor specifice cerute de cultura de
orez.
Tabel 11

Specificare
Suprafata
Productie
medie
Productie
totala

UM
Mii ha
Kg/ha

2000
1.4
2495

2001
1.2
1263

2002
0.5
1284

2003
0.1
2410

2004
1.2
4006

2005
3.40
4197.40

tone

3.6

1.5

0.6

0.3

5.0

14.25

Sursa: FAOSTAT
Ovzul constituie unul din cele mai importante furaje concentrate, folosite mai ales pentru animale
de reproducie i tineret. n alimentaia omului, boabele de ovz se folosesc sub form de fulgi, fin,
griuri, care prin valoarea lor nutritiv foarte ridicat sunt recomandate copiilor sau adulilor cu regim
dietetic. Necesit un climat umed i rcoros, este mai puin pretenios fa de sol. Recoltarea se
execut n faza maturitii depline, obinndu-se o producie de 2500 4000 kg/ha.
Oferta de ovaz, evidentiata in tabelul 12, desemneaza anul 2004 ca fiind cel mai productiv,
obtinandu-se o productie totala de 447.1 tone la o suprafata cultivata de 207.5 mii ha, suprafata mult mai
mica decat cele din anii precedenti.
Tabel 12

Specificare
Suprafata
Productie
medie
Productie
totala

UM
Mii ha
Kg/ha

2000
232.3
1050

2001
219.4
1743

2002
239.4
1368

2003
242.3
1334

2004
207.5
2154

2005
205.08
1,840.50

tone

243.8

382.4

327.4

323.1

447.1

377.46

Sursa: FAOSTAT

Secara este o cereal panificabil ce asigur hrana de baz pentru populaia multor regiuni ale
globului. Cultura secarei se definete prin faptul c trele constituie un nutre concentrat valoros pentru
toate speciile de animale. De asemenea, secara furnizeaz, prin ciuperca Claviups purpurea, materia prim
pentru obinerea ergotinei i a altor substane antihemoragice. Se cultiv n condiii mai vitrege de sol
unde grul d producii mici.
n timpul iernii, plantele rezist la 25 grade C. Are cerine mai mici i fa de umiditate i se
poate cultiva pe soluri cu fertilitate sczut. La noi n ar se cultiv n zonele colinare cu climat mai
umed i rcoros, pe soluri podzolice, ct i pe solurile nisipoase din ntreaga ar. Recoltarea secarei se
face la sfritul maturitii, cu combina, deoarece prezint un pericol mai mare de scuturare dect grul,
obinndu-se producii medii de 2500 - 3000 kg/ha.
In ceea ce priveste oferta de secara, evidentiata in tabelul 13, obervam ca anul 2004 a fost si la
aceasta cultura foarte productiv, inregistrandu-se o productie totala de 55 tone.
Tabel 13

Specificare
Suprafata
Productie
medie
Productie
totala

UM
Mii ha
Kg/ha

2000
13.80
1579.30

2001
12.27
2333.20

2002
10.50
1912.40

2003
10.76
1613.00

2004
21.79
2523.90

2005
20.65
2371.00

tone

21.80

28.63

20.08

17.36

55.00

48.96

Sursa: FAOSTAT

Figura 7
In figura 7 observam ca cea mai ridicata productie medie la ha si cu un trend asccendent o are
cultura de porumb, fiind urmata de cea de orez, care desi incepe printr-o scadere tinde sa creasca.
Productia de grau este cea mai fluctuanta, iar productia pentru ovaz si secara se mentine in anumite limite,
fara a fluctua foarte tare.
Incertitudinea i riscul n agricultur sunt des ntlnite, determinnd
instabilitatea i pierderi nsemnate ale produciei. Apariia riscurilor, indiferent de
natura acestora, este inevitabil att n ceea ce privete producia urmrit a se
realiza n decursul unei perioade bine definite, ct i n ceea ce privete
comercializarea produselor agroalimentare. Putem aminti aici aa numitul risc fizic
care se ntlnete n situaia distrugerii sau deteriorrii produselor ca urmare a
factorilor menionati mai sus, i binecunoscutul risc al pieei, survenit n urma
diverselor modificri a valorii produselor ntre procesul de producie i cel de
consum.

Este extrem de important, n acest context, s menionm diferena ntre

situaiile de risc i cele de incertitudine care pot surveni n procesul pregtitor
oricror activiti economice, agricole n general.
Astfel, riscul este de ateptat n momentul n care se poate asocia o
probabilitate unor rezultate posibile ale unei aciuni date. Incertitudinea poate
interveni n momentul n care informaia pe care o avem la dispoziie este att de
redus nct nu este posibil de atribuit o probabilitate diferitelor rezultate posibile.
Riscul se poate msura folosind parametri de dispersie ai legilor probabilitii. Din
punct de vedere practic, specialitii au n vedere nu numai dispersia venitului brut
care se obine la o cultur, dar i punctele de vedere ale agricultorilor asupra
acestei dispersii52.
n linii mari, din analiza datelor se pot observa fluctuaii la nivelul suprafeelor
cultivate cu gru i secar. De asemenea, prin compararea suprafeelor cultivate cu
produciile obinute, cele mai multe situaii scot n eviden obinerea de producii
ridicate de pe suprafeele mai mari, n timp ce suprafeelor mici le corespund
producii mai mici. Pot interveni situaii excepionale, cum sunt acelea ntlnite n
cazul obinerii unor producii mai mari de pe suprafee mai mici, i vice versa,
obinerea unor producii insignifiante, chiar dac suprafaa alocat a fost mult mai
mare, nefiind n concordan cu previziunile ateptate. Cauzele sunt multiple, n
principal fiind factorii de influen economici, tehnici, sociali etc.

TRASATURILE CEREALELOR MARFA CA OBIECT AL TRANZACTIILOR COMERCIALE

Comertul care se practica pe piata libera cu cereale are unele particularitati si caracteristici care il
deosebesc in numeroase privinte de cel care se efectueaza cu alte marfuri, neagricole.
Principalele trasaturi ale cerealelor, care determina incheierea tranzactiilor comerciale in anumite conditii,
sunt urmatoarele:
- productia de cereale este diferentiata in timp, in sensul ca recoltarea este sezoniera si dureaza numai
cateva zile dintr-un an, pe cand consumul este permanent. Nivelarea acestor diferente, intre timpul scurt
de recoltare si durata lunga de consum, se face prin intermediul comertului;
- productia de cereale este diferentiata in spatiu, in sensul ca in unele zone recolta este excedentara, iar in
altele este deficitara. Echilibrarea intre excedent si deficit se realizeaza prin operatiunile de vanzarecumparare;
- cerealele sunt indispensabile pentru hrana oamenilor si furajarea animalelor, din care cauza prezinta
importanta nationala si chiar mondiala, fiind considerate in anumite conjuncturi, din punct de vedere
economic, marfuri de interes strategic;
- tranzactiile comerciale cu cereale se incheie, in functie de imprejurari, prin: prezentarea marfii in
totalitate sau numai a unei probe reprezentative, prezentarea unei fise descriptive;
- incheierea tranzactiilor cu cereale se face atat in situatia cand vanzatorul poseda efectiv cantitatea
respectiva, cat si in cazul cand cerealele sunt in stadiul de cultura sau abia semanate;
- tranzactiile cu cereale se lichideaza atat prin materializarea livrarii, cat si prin compensarea intre
contracte;
- caracteristicile calitative ale cerealelor determina influente, in anumite sensuri, asupra pretului,
bonificatiilor si penalizarilor valorice;
- insusirile de higroscopicitate, termodifuziune, autosortare, conservabilitate etc. ale cerealelor determina
luarea anumitor masuri si stipularea anumitor conditii contractuale, in special la tranzactiile cu termen
viitor (lung) de livrare.

Piaa cerealelor n Romnia

Piaa romneasc a cerealelor cuprinde o gam larg de produse, asemntoare cu cele ntlnite pe
piaa mondial a cerealelor, avnd ns anumite particulariti. Printre cele semnificative particulariti
ale pieei cerealelor se nscriu urmtoarele:
comparativ cu alte subsisteme de marketing, piaa cerealelor se distinge, n primul rnd, prin raportul
dinamic dintre cerere i ofert. Piaa cerealelor constituie un mijloc de echilibrare a pieei, deoarece are
ca obiect produse care reprezint o sfer economic de larg interes pentru ansamblul populaiei, iar
stabilirea unui echilibru ntre cerere i ofert, ct mai apropiat de cel considerat satisfctor, are efecte
economice i sociale dintre cele mai importante;
piaa cerealelor reprezint un indicator al pulsului pieei, care poate anticipa schimbri i direcii de
aciune pentru ntreprinderile din sfera sa de influen, dar i asupra mediului comercial, n general;
comportamentul cumprtorului este puin influenat de factori emoionali sau impulsivi,
deoarece cumprtorii sunt dispersai, iar consumul este relativ constant, indiferent de mrimea
veniturilor sau preurilor, n situaia n care consumul s-a stabilit la nivel raional;
filierele de marketing cerealier sunt lungi, intervenind un numr din ce n ce mai mare de
intermediari specializai pentru care activitatea promoional are o pondere redus, iar comerul
internaional este dominat de mari ntreprinderi comerciale specializate.
Comercializarea cerealelor a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, o activitate important n
Romnia, ele constituind sursa alimentaiei umane i, ntr-o msur nsemnat, a celei animale. n ultimii
ani ns, a crescut gradul de prelucrare al cerealelor, consumatorii devenind din ce n ce mai exigeni n
legtur cu produsele finale obinute n urma prelucrrii acestora.
Un fenomen care a influenat negativ piaa cerealelor, ndeosebi a celor panificabile, a fost (i
este nc) reprezentat, n ultimii ani, de creterea stocurilor la productorii agricoli. Acest fenomen
este, evident, i o consecin a preurilor practicate pe pia.
O alt problem sensibil cu care se confrunt piaa cerealelor n Romnia este aceea a
repartizrii teritoriale a culturilor cerealiere. Dispersia ofertei genereaz probleme de colectare, de
transport, distribuie etc., avnd n vedere faptul c cererea este repartizat uniform pe teritoriul ri.
In ceea ce priveste comertul exterior cu
Insa, Romania a si exportat in aceasta perioada,
grau, observam din figura 8 ca in cea mai mare
in anul 2005 ajungandu-se la un nivel maxim al
parte a perioadei analizate (2000-2005),
exportului de 447.56 tone.
Romania a importat grau, cota maxima de import
atingandu-se in anul 2003, cand au fost
importate 1931.67 tone. Exportul maxim este
atins in anul 2001, cand au fost exportate 416.29
tone. Desi in tara nostra cultura de grau ocupa
cea mai mare suprafata, se pare ca productia
obtinuta nu este suficienta pentru a asigura
cererea existenta pe piata.
Figura 9
Figura 3

Figura 8
In figura 9 avem prezentata situatia
comerciala a porumbului. Din grafic se
desprinde faptul ca, importul de porumb a atins
nivelul maxim in anul 2001, de 490.32 tone.

In ce priveste comertul cu orez,

prezentat in figura 10, observam valori foarte
mici ale exportului, aceasta datorandu-se faptului
ca aceasta cultura nu este specifica tarii noastre
si necesita conditii mai speciale de cultivare.
Totusi valoarea maxima a exportului in perioada
analizata a fost atinsa in anul 2000 cand au fost
exportate 2.18tone. In ceea ce priveste importul,
valoarea maxima este atinsa in anul 2004, cand
au fost introduse in tara 161.56 tone de orez.

Figura 11

Figura 10
Figura 4

Figura 5
Comertul cu secara, este asemeni celui cu
ovaz, la un nivel scazut. Tara noastra a exportat
cea mai mare cantitate de secara in anul 2000, de
1.02 tone, spre sfarsitul perioadei analizate
nivelul exportului fiind extrem de scazut,
aproape inexistent. Importul maxim de secara
este atins in anul 2003, cand au fost introduse in
tara 1.28 tone secara.

Comertul cu ovaz inregistreaza in cea

mai mare parte a perioadei importuri, insa la un
nivel scazut de maxim 3 tone. Nivelul maxim
atins in anul 2004 este de 0.67 tone. Anul 2005
este anul in care Romania a exportat cea mai
mare cantitate de ovaz, de 2,74 tone.

Figura 12

In concluzie, in ceea ce priveste exportul si importul de cereale, tragem urmatoarele concluzii.

Desi Romania are un potential de cultivare destul de ridicat, metodele arhaice folosite de cultivatori si
faptul ca nu exista tehnologii de cultivare performante, isi spun cuvantul si astfel importam o mare
cantitate de cereale pentru a asigura cererea pe piata. Pentru a evidentia acest lucru am ales un an de
referinta, anul 2005. Prin urmare, in 2005, cea mai exportata productie de cereale (figura 13) este cea de
porumb, urmata de cea de grau. Orezul, ovazul si secara au o evolutie nesemnificativa, in comparatie cu
porumbul si graul, insa, dintre cele trei ovazul are cea mai mare pondere. Importul de cereale efectuat in
2005 (figura 14) arata ca cea mai mare pondere a cantitatilor importate o are graul, fiind urmat de orez si
porumb. Ca si la export, ovazul si secara au o evolutie nesemnificativa, dintre acestea ovazul avand o
pondere mai mare.

Figura 13

Figura 14

Cerealele sunt cultivate peste tot in lume, dar tarile exportatoare sunt relativ putine: primul si
departe cel mai important exportator sunt S.U.A., urmate de Canada, Australia, Argentina si Franta. Pe
ansamblu insa, Piata Comuna prezinta o balanta in cereale deficitara, importurile sale de grau tare,
porumb si soia depasind exporturile de grau moale si faina. Japonia este, de asemenea un importator de
mari cantitati de cereale.
Piata mondiala a cerealelor este dominata net de catre S.U.A. in productia mondiala de grau,
estimata in sezonul 2000-2001 la circa 650 milioane tone, Statele Unite detineau o pondere de 15%, iar
din exportul mondial apreciat in acelasi sezon la 180 milioane, o pondere de circa 45%. Ceilalti mari
exportatori de grau sunt canada (circa 30 milioane tone/an), Australia (20-25 milioane tone/an), Argentina
(aproape 10 milioane tone/an) si Piata Comuna (15-20 milioane tone/an).
Dependenta pietei mondiale de situatia recoltelor americane este si mai evidenta in cazul
cerealelor furajere, S.U.A. detinand aproape 30% din totalul productiei lumii (estimat la peste 1 miliard
de tone in 2000-2001) si peste 70% din exportul mondial (estimat la circa 150 milioane tone ). Alti mari
exportatori de cereale furajere sunt Argentina, Canada, Republica Africa de Sud si Thailanda. In legatura
cu comertul international de cereale mai trebuie semnalat faptul ca, paralel cu tranzactiile ce se realizeaza
pe piata libera, un rol tot mai important tinde sa-l aiba acordurile de lunga durata intre mari exportatori si
mari importatori de cereale. Prin aceste acorduri tarile respective doresc sa-si asigure o mai mare
stabilitate in realizarea exporturilor si respectiv a aprovizionarii cu cereale. Trebuie insa mentinut ca
proliferarea acestor acorduri nu este de natura sa diminueze importanta burselor de cereale in comertul
international. Rolul de barometru al burselor se mentine clauzele de pret inscrise in aceste acorduri se
raporteaza, fara exceptie, la cotatiile de bursa.
Dupa cum se observa, balanta internationala a cererilor este fragila. Compromiterea recoltei intr-o
zona producatoare, datorita conditiilor climaterice nefavorabile, poate deteriora raportul cerere-oferta si
majorarea substantiala a preturilor. Scaderea productiei de orez in tarile asiatice are, de asemenea, drept
consecinta sporirea cererii mondiale de grau. Fragilitatea raportului cerere-oferta a determinat in ultimii
ani fluctuatii puternice ale preturilor cerealelor. Propunerile privind constituirea unui stoc international de
rezerva, facute de Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie, au ridicat o serie de
probleme in legatura cu implementarea lor.
Pentru a proteja producatorii agricoli de fluctuatiile de pret, multe tari ale lumii aplica masuri
selective de politica economica. In tarile membre ale CEE producatorii de cereale primesc un pret minim
garantat; in plus, producatorii de cereale comunitari sunt protejati de concurenta externa printr-un sistem
complex de taxe de import.

Pretul de vanzare al produselor agricole, o piedica in calea dezvoltarii

agriculturii
Raportul nefavorabil dintre pretul de cost si pretul de vanzare, care controleaza piata interna a
principalelor produse agricole, creeaza mari dificultati economice producatorilor agricoli si franeaza
ritmul de dezvoltare a agriculturii. De exemplu, pentru infiintarea unui hectar cu grau si conducerea
culturii pana la recoltare inclusiv, se cheltuiesc in medie 11 milioane de lei vechi, in conditiile aplicarii
unei tehnologii care sa asigure o productie economica pe unitatea de suprafata cat mai apropiata de
potentialul natural al zonei de cultura. Similar, pentru un hectar cu porumb se cheltuiesc peste 11
milioane. Angajarea de cheltuieli pentru obtinerea acestor produse, fara sa se stie cine le cumpara si la ce
pret, este, inca de la infiintarea culturilor, un risc economic pentru oricare producator.

Comercializarea produselor agricole in tari cu agricultura dezvoltata

Fara a intra in amanunte, pentru comparatie, o prezentare sumara a comercializarii produselor
agricole in tarile cu agricultura dezvoltata (SUA, Canada, Franta) nu este, desigur, lipsita de interes. In
aceste tari, in comercializarea produselor agricole de interes national sunt angrenate numeroase
intreprinderi publice si private autorizate de guvern, care ofera o multitudine de servicii menite sa asigure
circulatia recoltei agricole din poarta fermei si pana la destinatia finala. In aceasta categorie se regasesc

silozurile zonale si centrale, intreprinderile de transporturi rutiere si de cai ferate, diverse agentii
comerciale, exportatori si armatori.
Cum functioneaza acest organism care pare atat de complicat la prima vedere? La inceputul
fiecarui an agricol guvernul stabileste un pret de cost limita pe tona de produs specific pentru fiecare
intreprindere si agentie comerciala care se angajeaza sa presteze servicii in sfera circulatiei si a
comercializarii produselor agricole. Apoi stabileste si un pret initial pe tona de produs, evident la indicii
de calitate standard, pe care il ofera fermierilor inca de la infiintarea culturilor.
In politica sa de stabilire a acestui sistem de preturi guvernul face evaluari si tine seama de
influenta a numerosi factori economici care actioneaza atat pe piata interna, cat si pe piata externa. Intre
factorii interni figureaza cererea de produse pe piata interna, cheltuielile antrenate cu circulatia si
comercializarea acestor produse din poarta fermei si pana la consumatorii finali, costurile cu energia,
precum si puterea de cumparare pe piata intrena, jocurile inflatiei pe piata financiara si altele. Pentru piata
externa sunt evaluati factori precum: cererea de produse agricole, pretul concurential fata de produsele
altor tari, disponibilitatile pentru export, valoarea monedei nationale in comparatie cu monedele forte,
cheltuielile cu transporturile navale si altele.
Acest sistem de preturi este garantat prin lege si reprezinta pivotul economic fundamental al
agriculturii din tarile dezvoltate.
Prin acest sistem guvernul detine un control absolut al costurilor cu tehnologia folosita in procesul
de productie agricola, al statisticii culturilor, suprafetei insamantate si productiei obtinute. Guvernul
detine, de asemenea, si un control deplin asupra comercializarii recoltei agricole astfel incat pe lungul
traseu comercial, din poarta fermei si pana la vanzarea in engros sau cu amanuntul pe piata interna sau in
partizi mari la export, sa nu patrunda nici un speculant, iar prin actul de vanzare-cumparare toti partenerii
sa obtina profit, cea mai mare cota revenindu-i fermierului.

Comercializarea produselor agricole in tara noastra

In comparatie cu situatia din aceste tari, problemele reale cu care se confrunta agricultura din
Romania de mai multi ani sunt departe de a fi rezolvate. Fiecare guvern a ocolit sistematic aceste
probleme si s-a limitat sa acorde o subventie pe hectar (de exemplu doua milioane de lei in ultimii ani) si
atat. De aici producatorii agricoli au fost lasati sa se descurce singuri si s-au descurcat. Toti partenerii
cu care ei sunt nevoiti sa colaboreze in timpul procesului de productie s-au imbogatit iar producatorii sunt
saraci. Fara resurse financiare proprii, ei sunt nevoiti sa contracteaze la banci credite cu dobanzi mari si
scadenta la termen. Daca aceste credite nu sunt rambursate la timp, dobanzile cresc substantial.
Producatorii agricoli din Romania sunt, de asemenea, dependenti de firmele care detin monopolul
principalelor materii prime si materiale necesare procesului de productie si pe care le comercializeaza la
preturi foarte mari, cu plata la termen. Daca termenul este depasit, preturile pot creste cu pana la 15%.
Producatorii mai sunt dependenti si de spatiile pentru depozitarea produselor agricole, unde sunt
adesea Inselati la receptionarea, conditionarea si analizele de laborator ale produselor recoltate.
Producatorii mai depind si de societatile de asigurari, care obtin profituri fabuloase, dar, cand este vorba
de calamitati, inventeaza tot felul de motive ca sa nu le acorde despagubiri.
Atunci cand producatorii trebuie sa-si vanda produsele, apar pe piata tot felul de comercianti, cei
mai multi fara identitate, care, actionand in numele unor firme inexistente, necontrolati de nimeni si
neingraditi de nici o lege, ofera producatorilor preturi de vanzare mici in comparatie cu pretul de cost pe
tona de produs.
Sub presiunea creditelor cu plata la termen contractate, producatorii se gasesc adesea intr-o
situatie fara iesire si accepta aceste preturi. In anul 2005, spre exemplu, graul s-a vandut cu numai 2.600
lei kilogramul, iar porumbul cu 1.800 lei.
Din veniturile incasate, cei mai multi dintre producatori nu si-au recuperat nici macar cheltuielile
de productie, astfel ca de profit, care este, de altfel, ratiunea oricarei activitati economice, nici nu poate fi
vorba.

Din aceste cauze agricultura romaneasca nu este un mediu de munca menit a oferi prosperitate si
bunastare pentru cei care traiesc si muncesc in mediul rural. Si acestia nu sunt deloc putini: ei reprezinta
aproape 45% din populatia acestei tari.
Ca urmare, o implicare a guvernului in rezolvarea problemelor complexe cu care se confrunta
producatorii agricoli, si care franeaza ritmul de dezvoltare a agriculturii, este de stricta si neaparata
actualitate. Cu fermieri saraci, care au la indemana doar cea mai inapoiata tehnica si care sunt lasati pe
mana a tot felul de speculanti, nu putem avea o agricultura moderna, cu inalta performanta economica.
In ce priveste evolutia preturilor culturilor studiate in aceasta lucrare, deducem din figura 15, ca
cel mai ridicat pret l-a avut orezul, urmat de porumb si grau. Rezulta ca pretul este scazut in comparatie
cu cheltuielile mari de productie.

Preul cerealelor s-a liberalizat, dar rmne sub directa influen a procesatorilor, care sunt mai
bine organizai i au interesul ca acest pre s fie n avantajul lor, ca urmare, s fie ct mai redus.
Productorii agricoli sunt numeroi i cu o putere economic extrem de sczut, fapt care-i face
vulnerabili pe pia. Slaba organizare a productorilor de gru i cereale n plan asociativ i puinele
organisme neguvernamentale care-i reprezint determin ca interesele acestora s fie insuficient
reprezentate i aprate iar propunerile legislative n interesul acestora s fie foarte rare i inconsistente.
Preul cerealelor a crescut n fiecare an, dar de fiecare dat creterea a fost sub rata anual a
inflaiei, fapt care a fcut ca puterea economic a productorilor de gru s aib un trend descresctor.

CONCLUZII
Deoarece cerealele au o importanta deosebita pe piata agroalimenatara, fiind o importanta sursa de
hrana, atat pentru oameni, cat si pentru animale, am analizat in acesta lucrarea cererea, oferta, comertul,
preturile si concurenta.
Astfel, au fost analizate consumul de cereale la nivel cumulativ si individual, suprafata cultivata,
productia medie, productia totala, importul, exportul si pretul a cinci dintre culturile de cereale (grau,
porumb, orez, ovaz, secara) pe o perioada de referinta de 6 ani (2000-2005).
Am observat ca productia obtinuta de porumb a fost mult mai mare decat cea de grau, ca urmare a
acestui lucru, Romania a si exportat o cantitate mare in perioada analizata. In ceea ce priveste pretul,
acesta este mai ridicat la porumb decat la grau.
Importurile de cereale ating niveluri semnificative n anii cu recolte slabe,
acestea fiind dependente de condiiile climatice. Politica de sprijinire a
productorilor de gru nu a avut efectele scontate, iar exportul se situeaz sub
potenialul rii noastre.

Veniturile productorilor de cereale sunt nesatisfctoare ca urmare a

parcelrii excesive a terenurilor, randamentelor la hectar sczute, a costurilor
ridicate datorit inputurilor scumpe, deficienelor majore din sistemul de distribuie
i depozitare, calitii necorespunztoare a grului produs de unii ageni economici.
Iniierea de afaceri competitive n domeniul agricol, bazate pe cultivarea eficient a terenurilor;
creterea produciei medii i a calitii produselor cerealiere; diversificarea gamei de culturi n
concordan cu noile piee n curs de formare i dezvoltare; creterea valorii adugate la produsele
vegetale, prin activiti de procesare i de furajare a animalelor; ncurajarea investiiilor strine ar fi unele
metode si oportunitati de redresare a agriculturii romanesti, de care avem nevoie, mai ales acum in
aceasta perioada de tranzitie la Uniunea Europeana.

BIBLIOGRAFIE:
Manole V., Stoian M., Ion R.A., Agromarketing, Editura Academia de Studii Economice
Bucureti, 2003
www.agriplus.ro
www.ase.ro
www.fao.org
www.insse.ro