Marcel Mauss este după cum se ştie nepotul lui Durkcheim de la sora sa, faţă de

unchiul său el nu a scris nici o lucrare care să conţină anumite structuri concrete. El
a fost un preferat direct al capitalismului, pentru care a şi fost criticat de unchiul
său, care spunea: ”nici odată nu am văzut astfel de nepot care să-l supere pe
unchiul său”. Marcel Maus a fost considerat părintele, în sensul direct al
cuvîntului, a revistei “Anul sociologic” , fondat împreună cu unchiul său. O lucrare
bine cunoscută este lucrarea, care a fost editată în revista sa numită mai sus, este
lucrarea:”L’essai sur le don”, care reeşind din mai multe lucrări sau manuale de
Etnolgie scoate în evidenţă că este lucrarea cea mai citată de către mai mulţi autori,
cu numele lui Marcel Maus alături. Majoritatea lucrărilor de antropologie
economică consacră o bună parte din discuţiile lor acestui lung articol care a făcut
obiectul a numeroase comentarii. Din anumite puncte de vedere această lucrare,
Eseu despre dar, a devenit o referinţă în critica utilitarismelor şi a liberalismelor
economice. Miezul acestei lucrări este darul-ca formă economică, deoarece prima
formă a contractului economic nu este trocul cum s-a spus adesea, ci darul. Ce este
un dar? Darul este un obiect cu valoare utilitară sau numai simbolică, oferit sau
primit ca mijloc a unei relaţii sociale, de prietenie, de vecinătate, de coorporare, de
prestigiu, de ierarhie sau chiar de rivalitate. Dar care însă nu există în stare pură, ci
ia forma sintetică a schimbului. De altfel, cuplul schimb-dar se manifestă prin
intermediul a trei obligaţii:a da, a restitui, a primi. Aici darul face parte din
sistemul prestaţiilor totale, deoarice exprimă simultat toate tipurile de legi,
religioase, juridice şi morale, politice şi familiare. În funcţie de aceste principii, el
va cunoaşte, la rîndu-i, obligaţia de a da, adică, în cazul de faţă, obligaţia de a da-
napoi, de a ristitui. Schimbul-dar nu este, deci, o simplă tranzacţie economică, ci
un fapt total social, care creează sens între indivizi, punînd, astfel bazele legăturii
sociale. Darul naşte dar. Mauss afirmă foarte ferm că darul era formulat de ospeţi,
politeţe, ritualuri, servicii militare, femei, copii, etc.Darul un se limitează la deloc
la un schimb, pe aceasta în varianta sa primă de troc. Dăruind şi primind darul, nu
se primea un obiect anume, ci se primea norocul. Dar totodată observăm o logicăa
darului cu total specială. Identitatea unui lucru dăruit nu-i epuizază deloc
cuprinderea. Nefiind al tău şi numai al tău, darul primit este, mai curînd, acel al tău
care continuie să fie în acelaşi timp şi al celuilalt. Deci, darul, este şi un este în
acelaşi timp. Obligaţia de a primi este, este o consecinţă firească a dăruirii. A
refuza darul, înseamnă că arăţi că îţi este teamă, teamă că va trebui să înapoiaţi,
teama că vei fi la pămint atît timp cît nu va fi înapoiat darul. La fel şi obligaţia de a
înapoia simbolizează de fapt întoarcerea darului în totdeauna într-un termen bine
stabilit şi cu dobîndă. Obligaţia de a înapoia cu demnitate este imperativă. Îşi
pierde faţa pentru totdeauna cel ce un înapoiază sau un distruge valori echivalente.
Pedeapsa pentru nerespectarea obligaşiei de a înapoia este sclavia pentru motiv de
datorie. Individul ce nu a putut înapoia împrumutul îşi pierde atoritatea. În
Polinezia, de exemplu, lucrul schimbat conţine ceea ce aici este numit hău, adică
un fel de putere spirituală, mai bine zis cînd oferi un dar, oferi şi ceva din sine, o
parte din suflet. Maus mai aminteşte şi de Kula aşa cum sînt ei descrişi la
Malinowski, şi-l interpreteză în acelaşi sens. Kula exprimă, nevoia naturală, a
oamenilor de a da şi de a primi. Tot aşa el reia datele lui Boas despre potlach
pentru a arăta că această practică se poate înţelege în cadrul celor trei obligaţii ale
darului. Maus trebuie să recunoască faptul că termenul de potlach trezeşte violenţe,
exagerări şi antogonisme, prestigiul unui şef depinde, întra-devăr, de capacitatea sa
de a-şi cheltui bunurile. Noţiunea de termen este implicată atunci cînd este vorba
de înapoiere a vizitelor, să contractezi o căsătorie, o alianţă, să închei o pace, să
participăm la jocuri şi lupte, să se manifeste respectul reciproc. De aici observăm
că nu este suficientă dăruirea pentru ca un dar să devină sacrificio. Doar simpla
dăruire conţine în sine şi o provocare personală. Dăruind îl provoci pe celălelt să
răspundă într-un mod similar. Acest dar este departe de a fi un serviciu. El poate
însă deveni, atunci cînd intenţia legată de dăruire este abandonată, stinsă difinitiv.
D eexemplu darul pentru morţi este masa de pomană se mai numeşte praznic sau
comîndare. Acest dar mai şi rostul de a opri provenirla lor în lumea de aici, dacă un
le dărui morţilor vin şi cer aşa se spune din poporul tradiţional. Un alt motiv al
venirii morţilor în această lime este falsul dar, pomana cu inima îndoită, cînd dai
cuiva şi-ţi pare rău. Obiectul se strică imediat sau mai tîrziu în mîinele celui ce la
primit. Dăruind morţilor îţi dăruieşti de fapt ţie. Ceea ce oler sincer şi cu inima
deschisă regăseşti în totalitate dincolo. Obligaţia de a oferi daruri este la fel de
importantă studiul său putîndu-ne face să înţelegem cum au ajuns oamenii să facă
schimburi. Noi un putem de cît să prezentăm cîteva fapte. Refuzul de a oferi,
neglijenţa, invitaţia cuiva, ca şi refuzul de a primi echivalează cu o declaraţie de
răuboi, înseamnă să refuzi alianţa şi prietenia. Oferim daruri şi pentru că suntem
obligaţi, pentru că celui ce i se dăruie are un anume drept de proprietate asupra tot
ceea ce-i aparţine donatorului. Această proprietate se exprimă şi este considerată ca
o legătură spirituală. Putem săn e dăm seama că principiul schimbului de a dărui a
fost cel specific societăţilor ce au depăşit faza prestaţiilor totale, (de la clan la
clan), fără să ajungă la contractul prin individual. Nimănui nu-i este permis să
refuze un dar oferit.
Afirmă totuşi, că, principiul bazat pe rivalităţi şi antagonisme acte
fundamentale.
Darul serveşte drept critică concepţiei clasice a economiei, el exprimă faptul că
grupurile formează o tesitura economică, autosuficiente. Prin lucrarea lui Mauss, se
pronunţă importanţa restituirii darului, aceasta pentru autor este destul de
important. Este departe pentru a fi peste tot practicată şi că darul este o categorie
complexă, care un se reduce la stabilirea unei relaţii de reciprocitate şi solidaritate.
Interesal lucrării lui Mauss este, fără îndoială, acela de a pune întrebări şi de a
deschide dezbateri, ceea ce face că literatura consacrată noţiunii de dar a devenit
una foarte bogată în antropologie, dezbaterea fiind departe de a se fi consumat
 Universitatea de Stat din Moldova.
Facultatea de Istorie şi Filosofie.
Specialitatea Antropologie

Rituri de trecere
(Arnold Van Gennep)

A elaborat: Berezan Anna stundetă an.I, antropologie.

A verificat: Ludmila Crudu, profesor universitar.

Chişinău-2010