Principiile care guverneaza efectele actului juridic civil

1.Definitie,enumerare si reglementare
Definitie:
Principiile efectelor actului juridic civil sunt:regulile de drept care arata
cum si fata de cine se produc aceste efecte.
Exceptiile de la principii sunt situatii in care,pentru anumite ratiuni,regulile
mentionate nu-si gasesc aplicatie.
Enumerarea principiilor
Trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil,si anume:
-principiul fortei obligatorii,desemnat prin adagiul pacta sunt servanda;
-principiul irevocabilitatii;
-principiul relativitatii,desemnat prin adagiul res inter alios acta,aliis neque
nocere,neque prodesse potest.
Deci,privit prin prisma efectelor sale,actul juridic civil se caracterizeaza
prin obligativitate,irevocabilitate si relativitate.
Reglementarea principiilor in codul civil
Doua articole-960 si 973-sunt consecrate principiilor generale ale efectelor
conventiilor(care se aplica, insa prin analogie,si actului unilateral).
Potrivit art.969:Conventiile legal facute au putere de lege intre partile
contractante.
Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de
lege,iar potrivit art.973:Conventiile n-au efect decat intre partile
contractante.
2.Principiul fortei obligatorii-pacta sunt servanda
Definitie si fundament:
Pornind de la prevederea art 969 alin.1 C.civ.-Conventiile legal facute au
putere de lege intre partile contractante-,putem defini principiul fortei
obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit
careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului
actului intocmai ca legea.In alti termeni:actul juridic civil este obligatoriu
iar nu facultativ.Pentru actele bilaterale-contractele-principiul fortei
obligatorii se exprima si in formula,larg raspandita in doctrina,potrivit
careia contractul este legea partilor.
Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta
doua cerinte si anume:1)necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei
raporturilor juridice generate de actele juridice civile;2)imperativul moral
al respectarii cuvantului dat.
Exceptii

Sunt exceptii de la principiul pacta sunt servanda cazurile in care efectele

nu se produc asa cum au dorit partile,la incheierea lui,aceste efecte fiind ori
mai restranse ori mai intinse,independent de vointa partilor sau unei parti.
Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii mentionam ipotezele in care
actul juridic inceteaza inainte de termen, datorita disparitiei unui element al
sau,precum:
-incetarea contractului de mandat din cauza mortii ,interdictiei,
insolvabilitatii si falimentului mandantului ori a mandatarului, dupa
caz(art.1552 pct.3 C.civ.);
-incetarea contrctului de locatiune atunci lucrul a pierit in total sau s-a
facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare(art.1439 alin.1 C.civ.).
Ca si cazuri de extindere a fortei obligatorii includem urmatoarele ipoteze:
-prorogarea(prelungirea)efectelor actului juridic, prin efectul legii,peste
termenul stipulat de parti;este cazul prelungirii contractelor de inchiriere la
care se refera art.1 din Legea nr.17/1994;art.7 alin.1 din Legea nr.112/1995
(ambele stabilesc un termen de 5 ani);
-prelungirea efectelor actului cu executare succesiva,datorita suspendarii
temporare a executarii lui pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare
(spre exemplu,un caz de forta majora,situatie in care intervine tot o
prelungire,dar fortata a efectelor actului);
-revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului
contractual in schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti,la data
incheierii actului juridic;este vorba de asa-zisa teorie a impreviziunii (rebus
sic non stantibus)adica aimprejurarilor(lucrurilor)care nu mai stau asa
cum au fost si care implica,prin aceasta necesitatea revizuirii(modificarii)
clauzelor initiale ale actului in scopul restabilirii echilibrului valoric al
prestatiilor lui.
3.Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
Definitie si fundament
Irevocabilitatea conventiilor este prevazuta,expres,de alin.2 al art.969
C civ.:conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia din parti,ci numai prin
acordul partilor(sau,cum prevede textul,prin consimtamantul mutual).
Pentru actul unilateral nu exista un text,cu caracter general,cum e cel de
mai sus pentru conventii.Totusi legea civila prevede expres exceptiile de la
irevocabilitatea actului unilateral,ceea ce echivaleaza cu consacrarea,
implicita,dar neindoielnica,a principiului irevocabilitatii si pentru aceasta
categorie de acte juridice civile.
Pe baza acestor precizari,principiul irevocabilitatii poate fi definit ca regula
de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa

numai a uneia din parti,iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin
manifestarea de vointa,in sens contrar,din partea autorului actului.
Pentru intelegerea fundamentului principiului irevocabilitatii trebuie sa
plecam de la premiza urmatoare:irevocabilitatea este o consecinta si ,in
acelasi timp, o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic
civil.
Exceptii
a.Notiune si categorii de exceptii
Constiuie exceptii de la irevocabilitatea actului juridic acele cazuri in
care actului juridic bilateral i se poate pune capat prin vointa uneia dintre
parti,actului juridic multilateral i se poate pune capat prin vointa a doua
sau mai multe parti,dar nu toate,iar actului juridic unilateral i se poate
pune capat prin vointa autorului lui.
Din aceasta precizare rezulta ca trebuie sa distingem doua categorii de
exceptii de la irevocabilitate,si anume:
-exceptii in categoria actelor bilaterale(ori multilaterale)si
-exceptii in categoria actelor unilaterale.
Exceptiile de la irevocabilitate,pentru conventii,se incadreaza in formula
art.969 alin.2:Ele se pot revoca...din cauze autorizate de lege.
Prin urmare,revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor
nu constituie exceptie de la principiul irevocabilitatii,ci reprezinta un aspect
al principiului libertatii actelor juridice civile(asa cum conventia se incheie
prin mutuus consensus,tot astfel,ei i se poate pune capat prin mutuus
disensus).
b.Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale
Intr-o enuntare succinta,aceste expresii sunt:
-cea consacrata de art.937(C. civ.:Orice donatiune intre soti in timpul
maritagiului este revocabila(alin1-s.n.);
-cea prevazuta de art.1436 alin.2 C. civ.:Daca contractul de
( locatiune-n.n) a fost fara termen,concediul(adica denuntarea-n.n) trebuie
sa se dea de la o parte,la alta,observandu-se termenele defipte de obiceiul
locului(alin.2).
-cea prevazuta de art.1523 pct. 5 C. civ.:Societatea inceteaza:prin vointa
expresa(exprimata n.n) de unul sau de mai multi asociati de a nu voi a
continua societatea;
-cea prevazuta de art.1616 C. civ.:Depozitul trebuie sa se restituie
deponentului indata ce s-a reclamat,chiar cand s-ar fi stipulat prin contract
un anume termen pentru restituirea lui;se excepteaza insa cazul cand in

formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie

la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat;
-cea prevazuta de art.1522 pct.1 si 2 C. civ.:Mandatul se stinge:
1.Prin revocarea mandatului;
2.Prin renuntarea mandatarului la mandat.
La aceste exceptii,prevazute de Codul Civil,se adauga:
-denuntarea contractului de inchiriere a unei locuinte la cererea
chiriasului,cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60
de zile,sau la cererea proprietarului[art.24 lit. a) si b),din legea
nr.114/1996,republicata];
-denuntarea unor contracte de catre administratorul sau lichidatorul
judiciar(potrivit art.92 din Legea nr.85/2006,privind procedura insolventei)
-incetarea acordului petrolier prin renuntarea titularului sau(art.19 pct.6 si
art.21 din Legea nr.134/1995);
-denuntarea contractului de comanda a unei opera viitoare(art.46 alin.2 din
Legea nr.8/1996)
-denuntarea contractului de asigurare in conditiile Legii nr.136/1995.art.17
si 21(asa cum a fost modificata prin Legea nr.172/2004);
-denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat,fie de catre voluntar,
fie de catre beneficiarul voluntariatului(art.16 din Legea nr.195/2001) ,
republicata in M.Of.nr.276/2007).
c.Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale
Acestea sunt:
-testamentul este esentialmente revocabil;
-retractarea renuntarii la mostenire;
-oferta poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar;
-consimtamantul parintelui firesc sau dupa caz al tutorelui exprimat la
adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data
exprimarii lui in conditiile legii;
-revocarea marturisirii pentru eroare de fapt;
-revenirea asupra consimtamantului exprimat de o persoana in sensul de a i
se preleva tesuturi sau organe umane in scop terapeutic.
In cazul contractelor sinalagmatice principiul obligativitatii si
irevocabilitatii dobandesc anumite particularitati si produc urmatoarele
efecte specifice:1)exceptia de neexecutare(exceptio non adimpleti
contractus);2)rezolutiunea(sau rezilierea) pentru neexecutarea culpabila;
3)riscul contractului.
4.Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil-res inter alios acta,
aliis neque nocere,neque prodesse potest

Definitie si justificare
In definirea principiului relativitatii trebuie pornit de la consacrarea sa
legala,in art.973 C. civ.:Conventiile n-au efect decat intre partile
contractante.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic poate fi definit ca regula
potrivit careia acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul
actului,el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.
Continutul principiului este fidel exprimat in adagiul:res inter alios acta,
aliis neque nocere,neque prodesse potest(un act incheiat intre anumite
persoane nici nu avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe altcineva).
Intr-o alta exprimare,principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil
bilateral da nastere la drepturi si obligatii numai pentru partile lui,iar actul
unilateral obliga pe autorul sau.
Justificarea principiului relativitatii se gaseste in doua idei de baza:pe de o
parte,el este impus de insasi natura volitionala a actului juridic civil-daca
este firesc ca cineva sa devina debitor ori creditor pentru ca si-a manifestat
vointa in acest sens,este tot asa de firesc ca altcineva sa nu devina creditor
sau debitor fara voia sa-si, pe de alta parte, solutia contrara ar fi de natura
sa aduca atingere libertatii persoanei.
Notiunile de:parte,avand-cauza si tert
Intelegerea continutului principiului relativitatii,ca si a exceptiilor,
presupune precizarea notiunilor de parti,avanzi-cauza si terti,deoarece,in
raport cu un anumit act juridic civil,toate subiectele de drept civil se
plaseaza in una din aceste trei notiuni.
Parte inseamna persoana care incheie actul juridic civil,fie personal,fie prin
reprezentare,si in patrimonial ori persoana careia se produc efectele actului
juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel act.
In legatura cu notiunea de parte a actului juridic civil se impun unele
precizari.
In primul rand,termenul parte desemneaza atat pe una din partile actului
juridic civil bilateral sau multilateral,cat si pe autorul actului juridic civil
unilateral,iar in raport de natura actului juridic incheiat,partile poarta
denumiri diferite(autor al ofertei,respective al acceptarii ofertei,vanzator si
comparator,societari,testator etc.)
In al doilea rand,trebuie retinut ca,in sens juridic,prin parte se intelege nu
numai persoana care incheie direct si personal un anumit act juridic civil,ci
si persoana care incheie actul prin intermediul unui reprezentant(legal sau
conventional).

In al treilea rand,trebuie subliniat ca,din punct de vedere juridic,o parte a

actului juridic civil poate fi alcatuita din mai multe persoane fizice sau
juridice care promoveaza ori au un interes sau o pozitie comuna.
In concluzie,retinem ca partile reprezinta acea categorie de persoane fata
de care actul juridic civil isi produce efectele in virtutea principiului
relativitatii.
Avand-cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea
actului,totusi,suporta efectele acestuia,datorita legaturii sale juridice cu
partile actului.
Exista trei categorii de avanzi-cauza:1)succesorii universali; 2)succesorii
cu titlu universal;3)succesorii cu titlu particular;4)creditorii chirografari.
Succesorii universali si cei cu titlu universal formeaza o singura categorie
de avanzi-cauza deoarece intre ei exista numai o deosebire cantitativa,iar
nu calitativa.
Este successor universal persoana care dobandeste un patrimoniu,adica o
universalitate de bunuri(universitas bonorum),precum:mostenitorul legal
unic,legatarul universal,persoana juridical dobanditoare a unui patrimoniu
prin efectul comasarii(fuziune si absorbtie).
Este successor cu titlu universal persoana care dobandeste o fractiune
dintr-un patrimoniu,precum:mostenitorii legali,legatarii cu titlu
universal,persoana juridica dobanditoare a unei parti din patrimoniul
persoanei juridice divizate(total sau partial).
Din punct de vedere juridic,succesorii universali si cu titlu universal sunt
continuatori ai personalitatii autorului lor,tocmai pentru ca dobandesc un
patrimoniu,respectiv o fractiune dintr-un patrimoniu.
Calitatea succesorilor universali si cu titlu universal de a fi avanzi-cauza
consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele
si fata de ei;in sensul ca acesti succesori preiau toate sau o parte din
drepturile subiective si obligatiile autorului lor(adica cel de la care au
dobandit patrimonial sau o fractiune din acesta),cu exceptia drepturilor si
obligatiilor strans legate de persoana autorului,precum si cele declarate de
parti ca netransmisibile.
Succesorii cu titlu particular-a doua categorie de avanzi-cauza-sunt
persoanele care dobandesc un anumit drept,privit individual(ut
singuli),precum:cumparatorul,donatorul,legatarul cu titlu
particular,persoana juridical dobanditoare a activului net,ca efect al
dizolvarii altei persoane juridice.
Dobanditorul unui anumit bun(successor cu titlu particular) are calitatea
de avand-cauza(adica se bucura de drepturi si este tinut de obligatiile
autorului),numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

1.sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit de

succesorul cu titlu particular;
2.sa fie vorba de acte(incheiate de autor cu alte persoane) cu data
anterioara datei actului incheiat de dobanditor cu autorul de la care a
obtinut bunul;anterioritatea datei se stabileste cu ajutorul datei certe;
3.daca actul,in raport de care se pune problema calitatii de avand-cauza a
succesorului cu titlu particular,era supus,potrivit legii,unor conditii de
publicitate,se cere sa fi fost indeplinite formele de publicitate(sau, alte
conditii cerute de lege).
Daca sunt indeplinite aceste conditii,succesorul cu titlu particular are
calitatea de avand-cauza.
Daca nu sunt intrunite aceste conditii,succesorul cu titlu particular nu are
calitatea de avand-cauza,ci pe cea de tert.
Creditorii chirografari,a treia categorie de avanzi-cauza,sunt acei creditori
care nu au o garantie reala(gaj sau ipoteca)care sa le asigure realizarea
creantei pe care o au contra debitorului.Acesti creditori au,drept garantie a
creantei lor,un drept de gaj general,adica toate bunurile prezente si viitoare
ale debitorului,dupa cum prevede art.1718 C.civ.S-ar parea,la prima
vedere,ca acesti creditori au o situatie mai buna decat creditorii cu garantie
reala(gaj,ipoteca sau privilegii) intrucat ei au asigurata creanta cu toate
bunurile debitorului.In realitate,creditorii chirografari au o situatie
inferioara creditorilor cu garantie reala(creditori gajisti si creditori
ipotecari) deoarece:1)ei nu pot urmari decat bunurile debitorului existente
in momentul cand,creanta fiind ajunsa la scadenta,se trece la
executare,moment in care s-ar putea ca in patrimonial debitorului sa nu
existe nici un moment de activ(drepturi),adica debitorul sa fie
insolvabil;2)creditorul chirografar sufera concurenta altor creditori
chirografari,neavand un drept de preferinta,astfel incat poate ajunge in
situatia de a nu-si putea satisface creanta,in intregime,si 3)unele din
bunurile debitorului,chiar daca exista in patrimoniul debitorului la
momentul executarii,nu sunt urmaribile(adica sunt insesizabile),
legea(C.pr.civ.,in principal)exceptandu-le de la urmarire.
Exceptii de la principiul relativitatii
a.Notiune si categorii de exceptii
Daca principiul relativitatii inseamna faptul ca efectele actului juridic se
produc numai fata de cel sau cei care l-au facut,personal sau prin
reprezentant,exceptiile de la acest principiu nu pot fi decat acele cazuri,

acele situatii juridice in care efectele actului juridic se produc fata de

persoane care nu au participat la incheierea actului nici personal si nici
prin reprezentant.
b.Exceptii aparente de la principiul relativitatii
1.Situatia avanzilor-cauza.Producerea efectelor actului juridic fata de
avanzi-cauza nu reprezinta exceptie de la relativitate deoarece:
-succesorii universali si cei cu titlu universal sunt continuatori ai
autorilor lor,fiind deci asimilati partilor;adesea,producerea efectelor nici nu
este straina de vointa unor astfel de succesori;
-succesorii cu titlu particular,in masura si conditiile aratate,iau locul partii
actului juridic,iar dobandirea calitatii de avanzi-cauza se face cu voia lor.
-creditorii chirografari nu intra,nici ei,in exceptie reala,deoarece pe de o
parte,actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si obligatii pentru
ei,direct,ci pentru debitor,sip e de alta parte,dreptul de a ataca actul
fraudulos izvoraste din lege,iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.
2.Promisiunea faptei altuia(numita si comventia de porte-forte).Aceasta
consta in conventia prin care o parte-promitentul-se obliga fata de cealalta
parte-creditorul promisiunii-sa determine pe o a treia persoana-tert-sa
artifice actul incheiat in absenta sa.
Promisiunea pentru altul sau a faptei altuia constiuie,numai in
aparenta,o exceptie de la relativitate deoarece,in temeiul ei, ce se promite
este propria fapta a promitentului,de a determina pe cineva sa adere la un
act;in consecinta,tertul va fi obligat numai daca se oblige personal ori prin
reprezentant,ratificand actul care,pana in acel moment ii era inopozabil;
deci,tertul devine parte in act prin vointa sa;daca tertul nu ratifica
actul,promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.
3.Simulatia.Prin simulatie se intelege operatiunea juridical prin care
printr-un act juridic public,(ostensibil),dar mincinos(nereal),denumit si
simulat,se creeaza o alta situatie juridical decat cea stabilita printr-un act
juridic ascuns,secret,dar adevarat(actul ascuns trebuie sa se incheie
concomitent sau anterior actului public).
Am inclus simulatia printre exceptiile aparente,iar nu reale,deoarece dreptul
tertului de a invoca actul public,ori acela de a opta intre actul public si cel
secret are ca izvor legea,iar nu conventia partilor creatoare de simulatie.
4.Reprezentarea.Prin reprezentare se intelege procedeul tehnico-juridic,prin
care o persoana,numita reprezentant,incheie un act juridic civil in numele si
pe seama altei persoane,numita reprezentat,in asa fel incat efectele actului
se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentantului.
Reprezentarea este o exceptie numai aparenta de la relativitate,deoarece:
1)in cazul reprezentarii conventionale,reprezentantul intra in notiunea de

parte a actului juridic;2)in cazul reprezentarii legale,dreptul de a reprezenta

este dat de lege,iar nu prin actul altcuiva,fara voia reprezentantului.
5.Actiuni directe.Prin actiune directa intelegem dreptul la actiune conferit in
unele cazuri creditorului,printr-o dispozitie expresa a legii,de a pretinde
executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau,desi
creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si
debitorul acestuia.
Am incadrat si actiunile directetot in categoria exceptiilor aparente de la
principiul relativitatii deoarece,si de data aceasta,izvorul dreptului il
constiuie legea,iar nu actul individual,incheiat de alte persoane decat
titularul dreptului subiectiv de a exercitaactiunea directa.
c.Exceptie veritabila de la relativitate:stipulatia pentru altul
Adevarata exceptie de la principiul relativitatii efectelor actului juridic
civil o constiuie stipulatia pentru altul sau contractul in favoarea unei a
treia persoane.
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte-stipulantulconvine cu cealalta parte-promitentul-ca aceasta din urma sa efectueze o
prestatie in favoarea unei a treia persoane-tertul beneficiar,care nu
participa la incheierea actului,nici direct,nici prin reprezentare.
De retinut ca dreptul tertului se naste direct si in puterea conventiei dintre
stipulant si promitent.Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut
depinde de vointa tertului beneficiar.
Codul civil face aplicatii ale stipulatiei pentru altul in materie de renta
viagera(art.1642)si de donatie cu sarcina-donatio sub modo(art.828 si 830).
Stipulatia pentru altul isi gaseste aplicatie si in materia asigurarilor
(Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania,
M.Of.nr.303/1995).In acest sens art.9 prevede ca Prin contractul de
asigurare,asiguratul(stipulant-n.a) se oblige sa plateasca o prima
asiguratorului(promitent),iar acesta se obliga ca, la producerea riscului
asigurat,sa plateasca asiguratului,beneficiarului asigurarii sau tertului
pagubit despagubirea ori suma asigurata,denumita in continuare
indemnizatie,rezultata din contractul de asigurare incheiat in conditiile
prezentei legi in limitele si la termenele convenite(art.9 a fost modificat
prin Legea nr.172/2004).