1.

Prezentare generala
Standardele Internationale de Raportare Financiara (cunoscute sub
acronimul IFRS provenit de la denumirea in limba engleza International
Financial Reporting Standards) reprezinta un set de standarde contabile. In
prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).
Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea
denumire de Standarde Internationale de Contabilitate (IAS).
IAS au fost emise intre 1973 si 2001 de catre consiliul international
Accounting Standards Committee (IASC). In aprilie 2001, IASB a adoptat toate
standardele IAS, ulterior continuand dezvoltarea lor. Noile standarde poarta insa
denumirea de IFRS.
Desi in prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt in
continuare in vigoare pana la inlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi
standarde IFRS.
IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte stabileste cerintele de clasificare, evaluare si prezentare a activelor
pe termen lung detinute pentru vanzare si inlocuieste IAS 35 Activitati in curs de
intrerupere.
IFRS 5 prevede ca o entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup de
active destinat cedarii) ca detinut pentru vanzare, daca valoarea sa contabila va
fi recuperata in principal printr-o operatiune de vanzare si nu prin utilizarea sa
continua.
Reglementarile contabile din Romania prevad transferarea activelor
imobilizate detinute pentru vanzare la stocuri, obligativitatea calcularii si
inregistrarii amortizarii activelor imobilizate atata timp cat aceasta se gasesc in
intreprindere iar valoarea de intrare (valoarea amortizabila) nu a fost recuperata
pe durata de functionare stabilita conform metodei de amortizare aleasa,
indiferent daca sunt sau nu utilizate sau urmeaza a fi vandute.
Conform IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte o entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup de active destinat
cedarii) ca detinut pentru vanzare daca valoarea sa contabila va fi recuperata in
principal printr-o operatiune de vanzare si nu prin utilizarea sa continua.
2. Obiectivul IFRS 5
Obiectivul IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte este acela de a descrie modul de contabilizare a activelor detinute
pentru vanzare, precum si prezentarea activitatilor intrerupte.
In special, IFRS-ul solicita:
- activele care indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru
vanzare sa fie evaluate la cea mai mica valoare dintre valoarea contabila
si valoarea justa mai putin costurile de vanzare incetarea inregistrarii
amortizarii acestor active;
- activele care indeplinesc criiteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru
vanzare sa fie prezentate separat in prima parte a bilantului;
- rezultatele aferente activitatilor intrerupte sa fie prezentate separat in
contul de profit si pierdere.
1

3. Aria de aplicabilitate
Clasificarea si prezentarea cerintelor acestui IFRS se aplica tuturor
activelor pe termen lung recunoscute si tuturor grupurilor destinate cedarii
apartinand intreprinderii. Cerintele de evaluare din acest IFRS se aplica tuturor
activelor pe termen lung si grupurilor destinate cedarii, cu exceptia acelor active
prezentate mai jos, care vor continua sa fie evaluate pe baza standardelor
mentionate specifice.
Activele clasificate ca active pe termen lung potrivit IAS 1 Prezentarea
situatiilor financiare (revizuit in 2003) nu vor fi reclasificate ca active curente
pana in momentul in care acestea nu indeplinesc criteriile de a fi clasificate ca
fiind detinute pentru vanzare, criterii prevazute in prezentul IFRS. Activele
apartinand unei clase pe care intreprinderea o considera in mod obisnuit ca fiind
de active pe termen lung, dar care au fost achizitionate exclusiv in vederea
revanzarii, nu vor fi clasificate ca fiind curente decat daca acestea indeplinesc
criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru vanzare, in conformitate cu
prezentul IFRS.
In unele cazuri, o entitate cedeaza un grup de active, impreuna cu anumite
datorii asociate in mod direct acestui grup, in cadrul unei tranzactii unice. O astfel
de cedare a unui grup de active poate fi un grup de unitati generatoare de
numerar, o singura unitate generatoare de numerar, sau parte dintr-o unitate
generatoare de numerar. Grupul poate include orice active si orice datorii ale
intreprinderii, inclusiv active curente, datorii curente si active excluse de la
regulile de evaluare din prezentul IFRS, in baza paragrafului urmator. Daca un
activ imobilizat care intra in aria de aplicabilitate a cerintelor de evaluare din
acest IFRS constituie o parte dintr-un grup destinat vanzarii, atunci cerintele de
evaluare din acest IFRS se aplica grupului de active ca un tot unitar, astfel ca
grupul respectiv este evaluat la cea mai mica valoare dintre valoarea sa
contabila si valoarea justa mai putin costurile de vanzare. Cerintele de evaluare a
activelor si datoriilor individuale din cadrul unui grup destinat cedarii sunt
prezentate in paragrafele urmatoare.
Prevederile de evaluare din acest IFRS nu se aplica urmatoarelor active,
care sunt acoperite prin standardele indicate, indiferent ca sunt active
individuale, sau ca fac parte dintr-un grup destinat cedarii:
- activele reprezentand impozite amanate (IAS 12 Impozitul pe profit)
activele rezultand din beneficiile acordate angajatilor (IAS 19 Beneficiile
angajatilor);
- activele financiare care intra in aria de aplicabilitate a IAS 39 Instrumente
financiare: recunoastere si evaluare;
- active pe termen lung care sunt evaluate la valoarea justa mai putin
costurile estimate de vanzare, in conformitate cu IAS 41 Agricultura;
- activele pe termen lung care sunt contabilizate in conformitate cu modelul
valorii juste din IAS 40 Investitii imobiliare;
- drepturi contractuale aferente contractelor de asigurare asa cum sunt
definite in IFRS 4 Contractele de asigurare.
4. Necesitatea emiterii IFRS 5
Unul din obicetivele principale ale Consiliului pentru Standarde
Internationale de Constabilitate si poate chiar si cel mai important este acela de
2

armonizare a standardelor contabile la nivel international. In vederea atingerii

acestui obiectiv una din strategiile adoptate de Consiliu a fost aceea de a incheia
un memorandum de intelegere cu Consiliul Standardelor de Contabilitate
Financiara din Statele Unite (FASB) prin care se declara aderarea celor doua
consilii de armonizare. Ca urmare, consiliile au inceput un proiect comun pe
termen scurt care a avut ca obiectiv reducerea diferentelor intre IFRS-uri si USGAAP capabile a fi armonizate intr-o perioada mai scurta de timp si fara a
necesita proiecte mari.
Necesitatea IFRS-ului a rezultate din analiza efectuata asupra Declaratiei
nr. 144 a FASB Contabilitatea deprecierii sau a cedarii activelor cu duara lunga
de viata. I n urma analizei efectuate de IASB s-a ajuns la concluzia ca in
contextul proiectului pe termen scurt este posibila armonizarea a doua domenii la
care se refera SFAS 144 si anume: clasificarea, evaluarea si prezentarea
activelor detinute pentru vanzare si clasificarea si prezentarea activelor
intrerupte. Cel de-al treilea domeniu a care se refera SFAS 144: deprecierea
activelor imobilizate pe termen lung detinute pentru a fi utilizate este un domeniu
in care exista diferentieri majore intre IFRS-uri si US-GAAP-uri si prin urmare
necesita o perioada mai mare de timp pentru a fi rezolvate.
5. Caracteristicile principale ale IFRS-ului
IFRS 5 indeplineste in mare masura cerintele SFAS 144 in ceea ce
priveste activele detinute pentru vanzare, momentul de clasificare a activitatilor
ca intrerupte si prezentarea unor astfel de activitati.
De asemenea, introduce conceptul de grup de active imobilizate in curs de
a fi cedate, prin vanzare sau alta modalitate, ca grup, printr-o singura tranzactie,
precum si pasivele direct legate de activele ce urmeaza a fi cedate in cadrul
acestei tranzactii. Valoarea la care trebuie inregistrate aceste active sau grupuri
destinate pentru vanzare este valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si
valoarea justa din care se scad cheltuielile de vanzare. De asemenea, acest
standard de raportare financiara mai precizeaza faptul ca un activ detinut pentru
vanzare sau apartinand unui gruo destinat cedarii nu se amortizeaza.
Conform IFRS 5, un activ detinut pentru vanzare, precum si activele si
pasivele incluse de un grup destinat cedarii detinut pentru vanzare sunt
prezentate in mod separat in bilantul contabil propriu-zis.
In ceea ce priveste activitatile intrerupte de acest IFRS inlocuieste
prevederile IAS 35 Activitati intrerupte. Daca IAS 35 considera o activitate ca
fiind intrerupta incepand cu momentul in care entitatea incheie un acord de
vanzare pe care nu-l poate revoca sau atunci cand consiliul de asministratie
aproba si anunta un plan oficial de cedare a activelor, IFRS 5 clasifica o activitate
drept intrerupta in momentul in care aceasta indeplineste criteriile detinerii pentru
vanzare sau atunci cand firma a cedat activitatea in cauza.
Se mai precizeaza in IFRS 5 ca rezultatele activitatilor intrerupte trebuie
reflectate separat in contul de profit si pierdere si de aemenea se interzice
clasificarea retroactiva a unei activitati drept intrerupta, atunci cand criteriile
clasificarii nu sunt indeplinite decat dupa data bilantului contabil.

6. Clasificarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii)

ca detinute pentru vanzare
O entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup destinate cedarii) ca
detinut pentru vanzare daca valoarea sa contabila va fi recuperata in principal
printr-o operatiune de vanzare, si nu prin utilizarea sa continua.
In acest caz, activul sau grupul destinat cedarii trebuie sa fie disponibil
pentru o vanzare imediata, asa cum se prezinta acesta la momentul respectiv,
supus numai termenilor uzuali in cazul vanzarilor de astfel de active sau grupuri
destinate cedarii, iar vanzarea lui sa aiba o probabilitate ridicata.
Pentru ca probabilitatea vanzarii sa fie ridicata, un grup adecvat al
conducerii trebuie sa fie hotarat sa aplice un plan de vanzare a activului (sau a
grupului destinat cedarii), prin dezvoltarea unui program activ de cautare a
potentialilor cumparatori si de incheiere a planului. Mai mult, activul (sau grupul
destinat cedarii) trebuie sa fie in mod activ promovat in vederea vanzarii la un
pret corelat in mod rezonabil cu valoarea justa curenta a activului. In plus,
vanzarea ar trebui considerata completa daca ea se inscrie in cadrul unui an de
la data clasificarii, cu exceptiile permise de paragraful urmator, iar actiunile
necesare indeplinirii planului trebuie sa indice ca este putin probabil ca
modificari semnificative sa influenteze derularea acestuia sau chiar sa duca la
intreruperea sa.
Anumite evenimente sau circumstante pot prelungi perioada necesara
vanzarii peste un an. O prelungire a perioadei necesare vanzarii nu impiedica
clasificarea unui activ sau a unui grup destinat cedarii ca detinut pentru vanzare
daca intarzierea este cauzata de evenimente sau circumstante in afara
controlului entitatii, fiind suficiente dovezi ca entitatea este in continuare angajata
in derularea planului de vanzare a activului sau a grupului destinat cedarii.
7. Evaluarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii)
catalogate ca detinute pentru vanzare
O entitate va evalua un activ imobilizat (sau grup destinat cedarii)
catalogat drept detinut pentru vanzare la valoarea cea mai mica dintre valoarea
contabila si valoarea justa minus costurile de vanzare.
Daca un activ nou-achizitionat (sau grup destinat cedarii) indeplineste
criteriile de incadrare in categoria celor detinute pentru vanzare aplicarea
paragrafului de mai sus va conduce la evaluarea activului (sau a grupului
destinat cedarii) la recunoasterea initiala daca nu ar fi fost clasificata astfel de la
cost la valoarea cea mai mica dintre valoarea sa contabila si valoarea sa justa
mai putin costurile cu vanzarea. Astfel, daca activul (sau grupul destinat cedarii)
este achizitionat in cadrul unei combinari de intreprinderi, el trebuie evaluat la
valoarea justa mai putin costurile cu vanzarea.
Atunci cand se asteapta ca vanzarea sa intervina in mai mult de un an,
entitatea va evalua costurile privind vanzarea la valoarea lor actuala. Orice
crestere a valorii actualizate a costurilor privind vanzarea care apare ca
urmare a trecerii timpului trebuie sa fie prezentata in contul de profit si
pierdere drept cost de finantare.

Inainte de incadrarea initiala a unui activ (sau grup destinat cedarii) in

categoria activelor detinute pentru vanzare, valoarea neta contabila a acestuia
(sau a tuturor activelor si datoriilor din cadrul grupului respectiv) va fi evaluata in
conformitate cu IFRS-urile aplicabile.
In cadrul reevaluarilor ulterioare ale grupului destinat cedarii
valoarea contabila a oricaror active si datorii care nu fac obiectul cerintelor de
evaluare ale acestui IFRS, dar care sunt incluse intr-un grup destinat cedarii
catalogat drept detinut pentru vanzare vor fi reevaluate in conformitate cu
IFRS-urile aplicabile inainte ca valoarea justa minus costurile de vanzare
ale grupului de cedare sa fie reevaluata.
SFAS 144 impune ca activele cu folosinta indelungata sau un grup
destinat cedarii clasificat ca detinut pentru vanzare sa fie evaluat(e) la minimul
dintre valoarea contabila si valoarea justa costurile de vanzare. Un activ cu
folosinta indelungata clasificat ca detinut pentru vanzare sau inclus intr-un grup
destinat cedarii, nu este supus amortizarii, in cazul sau fiind inregistrate cheltuieli
cu dobanzi sau alte asemenea cheltuieli decurgand din datorii ale unui grup
destinat cedarii.
Dupa cum s-a explicat in Baza pentru concluzii la SFAS 144, pentru
durata ramas ade utilizare a unui activ ce urmeaza a fi vandut recuperarea valorii
sale contabile nete se face prin vanzare. In acest caz, contabilitatea unui
asemenea activ ar trebui sa fie un proces de evaluare, si nu unul de alocare.
FASB a mai observat ca o data ce un activ este reevaluat, amortizarea i-ar
reduce valoarea neta conabila la valoarea justa- costurile de vanzare. S-a mai
subliniat de asemenea, ca daca ar aparea o scadere in valoarea activului dupa
clasificarea initiala ca detinut pentru vanzare si inaintea vanzarii , pierderea ar fii
recunoscuta in perioada aferenta scaderii deoarece valoarea justa- costurile de
vanzare se evaluaeaza in fiecare perioada.
Contraargumentul consta in faptul ca, desi clasificat ca detinut pentru
vanzare, activul este inca utilizat in activitati si , astfel, incetarea deprecierii este
neconforma cu principiul de baza ce stipuleaza: costul unui activ ar trebui alocat
de-a lungul perioadei in care se obtin avantaje din utilizarea acestuia. Mai mult,
desi scaderea valorii unui activ prin utilizarea ar fii recunoscut in modificarea
valorii juste, aceasta ar putea fii totusi mascata de o crestere decurgand din
modificari ale pretului de piata al activului.
In plus plus, trebuie subliniat faptul ca IFRS 5 permite doar ca un activ (sau grup
destinat cedarii) ce urmeaza a fii vandut sa fie clasificat ca detinut pentru
vanzare. Activele ce urmeaza a fii abandonate sunt clasificate ca detinute si
utilizate pana in momentul renuntarii, si atunci sunt amortizate. Consiliul este de
acord cu observatia FASB ca o demarcatie poate fii trasata intre un activ ce
urmeaza a fii vandut si un activ ce urmeaza a fii abandonat, deoarece valoarea
primului va fii recuperata prin vanzare, iar a celui de-al doilea prin continuarea
utilizarii. Asadar este logic ca amortizarea s ainceteze in cazul primului , dar nu in
al doiela caz.
8. Recunoasterea pierderilor din depreciere si a reluarilor.
O entitate va recunoaste o pierdere din depreciere pentru oricare scadere
initiala sau ulterioara a valorii contabile a unui activ (sau grup destinat cedarii)
pana cand aceasta valoare contabila este egala cu valoarea justa minus costurile
de vanzare in masura in care aceasta nu a fost recunoscuta.
5

O entitate va recunoaste un castig din orice crestere ulterioara a valorii

juste minus
costurile de vanzare a unui activ, dar fara a depasi pierderea cumulata din
depreciere care a fost recunoscuta fie in conformitate cu acest IFRS, fie anterior,
in conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor.
O entitate va recunoaste un castig din orice crestere ulterioara a valorii
juste minus costurile vanzarii unui grup destinat cedarii in masura in care el nu a
fost recunoscut, dar fara a depasi pierderea cumulata din depreciere care
a fost recunoscuta fie in conformitate cu acest IFRS, fie anterior in
conformitate cu IAS 36, in cazul activelor imobilizate care fac obiectul cerintelor
de evaluare ale acestui IFRS.
Pierderea din depreciere (sau orice castig ulterior) recunoscuta in cazul
unui grup destinat cedarii va reduce (sau va creste) valoarea de bilant a activelor
imobilizate componente ale grupului care face obiectul cerintelor de evaluare ale
acestui IFRS.
Un castig sau o pierdere nerecunoscut(a) anterior datei vanzarii activelor
imobilizate (sau a grupului destinat cedarii) va fi recunoscut(a) la data
derecunoasterii. Cerintele legate de derecunoastere sunt stabilite in paragrafele
67-72 ale IAS 16 (revizuit in 2003) pentru imobilizari corporale, si paragrafele
112-117 ale IAS 38 Imobilizari necorporale (revizuit in 2004) pentru active
necorporale.
O entitate nu va proceda la inregistrarea deprecierii (sau amortizarii) unui
activ imobilizat atata timp cat acesta este clasificat drept detinut pentru vanzare
sau atata timp cat face parte dintr-un grup destinat cedarii clasificat ca detinut
pentru vanzare. Dobanzile si alte cheltuieli decurgand din datorii legate de un
grup destinat cedarii clasificat ca detinut pentru vanzare vor continua sa fie
recunoscute
9. Prezentarea activitatilor intrerupte
Notiunea de componenta a unei entitati consta in operatiuni si fluxuri de
trezorerie care pot fi in mod clar diferentiate, operational sau din considerente de
raportare financiara, de restul entitatii.
Cu alte cuvinte, o componenta a unei entitati va fi o unitate generatoare de
lichiditati sau un grup de unitati generatoare de numerar atata timp cat este tinuta
in folosinta.
O activitate intrerupta este o componenta a unei entitati care fie a fost
casata, fie a fost clasificata ca detinuta pentru vanzare si
a) reprezinta un segment distinct major al afacerii sau o zona geografica de
activitati,
b) este parte a unui plan unic coordonat de desfiintare a unui segment
distinct major al Afacerii sau a unei arii geografice de operatii sau
c) este o sucursala achizitionata exclusiv in scopul revanzarii.
O entitate trebuie sa prezinte o singura suma in contul de profit si pierdere
cuprinzand totalul dintre:
profitul net sau pierderea dupa impozitare sau pierderea din activitati
intrerupte si profitul net sau pierderea dupa impozitare sau pierderea
recunoscut(a) din evaluarea la valoarea justa mai putin costurile de
6

vanzare sau din casarea activelor sau grupurilor destinate cedarii

reprezentand activitati intrerupte analiza sumei prezentate in paragraful
(a) in ceea ce priveste:
o veniturile, cheltuielile si profitul sau pierderea de dinaintea
impozitarii din activitati intrerupte;
o cheltuielile aferente acestora privind impozitul pe profit, asa cum
sunt cerute de
paragraful 81(h) al IAS 12;
o castigul sau pierderea recunoscut(a) din evaluarea valorii juste
minus costurile de
vanzare sau din casarea activelor imobilizate sau a grupurilor destinate
cedarii constituind
activitatile intrerupte; si
o cheltuielile aferente acestora privind impozitul pe profit, asa cum
sunt cerute de
paragraful 81(h) al IAS 12.

Analiza poate fi prezentata in notele explicative sau in contul de profit si

pierdere.
Daca aceasta este prezentata in contul de profit si pierdere, ea trebuie
prezentata intr-o sectiune identificata ca fiind legata de activitatile intrerupte,
deci separat de activitatile curente.
Analiza nu este necesara in cazul grupurilor destinate cedarii care sunt
filiale nou-achizitionate care indeplinesc criteriile de clasificare drept detinute
pentru vanzare din momentul achizitiei.
Ajustarile efectuate in perioada curenta la sumele prezentate
anterior in activitati intrerupte care sunt legate direct de cedarea unei activitati
intrerupte intr-o perioada anterioara trebuie sa fie clasificate separat ca activitati
intrerupte. Natura si valoarea unei asemenea ajustari vor fi prezentate. Exemple
de situatii in care asemenea ajustari pot aparea includ urmatoarele:
a) rezolvarea incertitudinilor care apar in cazul tranzactiilor de
cedare, cum ar fi ajustarea pretului de cumparare si rezolvarea
eventualelor litigii cu cumparatorul.
b) rezolvarea incertitudinilor care apar din si sunt legate in mod direct de
activitati ale unei componente inainte de cedarea sa, cum ar fi obligatiile
decurgand din protectia mediului sau din garantia produsului, care cad in
sarcina vanzatorului.
c) achitarea obligatiilor ce decurg din planul de beneficii acordate
salariatilor, cu conditia ca aceasta sa fie direct legata de tranzactia de
cedare.
Paragraful 13 al IFRS-ului interzice ca activele ce vor fi abandonate sa fie
clasificate ca detinute pentru vanzare. Totusi daca activele in cauza constituie un
segment major al afacerii sau o arie geografica semnificativa a activitatii, ele sunt
raportate ca activitati intrerupte la data la care ele sunt abandonate.

10. Schimbari in planul de vanzare

Daca o societate a clasificat un activ (sau un grup de active) ca fiind
detinut pentru vanzare, dar nu mai sunt indeplinite criteriile din paragrafele 7 9,
societatea va inceta sa clasifice activul (sau grupul de active) ca fiind detinut
pentru vanzare.
Societatea va evalua un activ imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca
fiind detinut pentru vanzare (sau care nu mai este inclus in cadrul unui grup de
active clasificat ca detinut pentru vanzare) la cea mai mica vloare dintre:
- valoarea sa contabila activului (sau grupului de active) din perioada
anterioara clasificarii ca fiind detinut pentru vanzare, ajustata cu orice
amortizare, amortizare sau reevaluari care ar fi fost recunoscute pentru
activul respectiv (sau pentru grupul de active), daca acesta nu ar fi fost
clasificat ca detinut pentru vanzare, si
- valoarea sa recuperabila la data la care se ia decizia ulterioara ca activul
sa nu mai fie vandut.
Societatea va include orice ajustare ceruta asupra valorii contabile a
activului imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, la
venituri din operatiunile de exploatare, in perioada in care nu mai sunt indeplinite
criteriile prevazute la paragrafele 7 9. Societatea va prezenta aceasta ajustare
la acelasi capitol din contul de profit si pierdere, utilizat pentru prezentarea
castigului/pierderii recunoscute in conformitate cu paragraful 37.
Daca o societate elimina un activ individual sau o datorie individuala dintrun grup de active clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, activele si datoriile
care raman in cadrului grupului ce va fi vandut, vor continua sa fie evaluate ca un
grup numai daca grupul indeplineste criteriile din paragrafele 7 9. In caz contrar,
activele pe termen lung ramase in grup care indeplinesc in mod individual
criteriile de a fi clasificate ca fiind detinute pentru vanzare vor fi evaluate in mod
individual la valoarea cea mai mica dintre valoarea lor contabila si valoarea justa
mai putin costurile de vanzare la acea data. Orice active pe termen lung care nu
indeplinesc criteriile vor inceta a mai fi clasificate ca fiind detinute pentru vanzare
in conformitate cu paragraful 26.

BIBLIOGRAFIE

1. Girbina Maria Madalina Sinteze, studii de caz s i teste grila privind

aplicarea IAS (revizuite) IFRS;
2. Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS)
2007 : incluzand Standardele Internationale de Contabilitate
(IASs) si Interpretarile lor la 1 ianuarie 2007,CECCAR;
3. Tabara Neculai, Horomnea Emil, Budugan Dorina Contabilitate si sisteme informationale ISBN 1596, Ed. Editura
Sedcom Libris Iasi, Ed. 0, Vol. 0 1999, 0p;
4. http://en.wikipedia.org/wiki/IFRS_5
5. International
Accounting
Standard
Board. Standardele
internationale de contabilitate 2002. Bucuresti, Editura Economica,
2002;