Sunteți pe pagina 1din 4

Rãzboiul stelelor

~ un alt punct de
vedere ~
Arhiepiscopul Lazar Puhalo
Se pare cã de câte ori apare un nou film de fictiune putem vedea o eruptie de "jurnalism galben" de
atacare a lui în diferite publicatii ortodoxe. Dacã întrebati redactorii dacã au vãzut filmul respectiv,
rãspunsul va fi, de obicei: "Bineînteles cã nu". Din pãcate, articolele lor se bazeazã pe ceea ce au citit în
presa sectantã de tip "osândã si umbrã". Adesea, tipetele denuntând demonicul, perversul si antihristul
sunt doar niste reactii automate ale unui negativism religios, rece si morbid, si multi scriitori ai jurnalelor
ortodoxe se multumesc sã le citeze
sau sã le rescrie.

Din acest motiv, atunci când câtiva


tineri m-au întrebat despre
obisnuitele recenzii apãrute ca
reactie la seria "Razboiul stelelor",
am vizionat casetele (mai putin,
"Întoarcerea lui Jedi" pe care l-am
vãzut într-o salã cu câtiva prieteni).

Personal, am fost profund


impresionat de seria de filme a cãrei
director este George Lucas si am
simtit cã originea sa greacã este cel
putin evidentã în realizarea
materialului. Substratul moral al
"Întoarcerea lui Jedi" este
dostoevskian si sunt convins cã
învãtãturile ortodoxe si viata sfintilor
î sunt familiare realizatorului.

Punctul de plecare al seriei este


simplu: un tiran a cucerit o micã
galaxie si a abolit sistemul ei
democratic. El s-a proclamat împãrat
si armata sa încearcã sã distrugã
ultimile rezistente împotriva ordinii
sale. Desi în bãtãlii sunt folosite
arme specifice filmelor de fictiune,
acestea sunt doar partea de
suprafatã a povestii, pentru cã
adevarata luptã este dusã cu
ajutorul constiintei umane si a
vointei.

Surprinzãtor de plãcut, povestea


este una a imensei înclestãri dintre
rãu si bine, pãrti ale naturii
universale cãreia îi apartine si omul,
natura umanã decãzutã si universul. În seria de filme, aceastã naturã este denumitã "forta".

În multe recenzii, aceastã "forta" este interpretatã ca o parodiere de prost gust a lui Dumnezeu. Dupã o
examinare atentã a adevãratului concept al seriei, am tras concluzia cã este vorba despre firea
universalã si ca întreaga tema a filmului si firul povestirii sunt centrate pe înfruntarea din interiorul
omului dintre partea întunecatã si cea luminoasã, pe acea lege a contradictiei din noi despre care
vorbeste Sfântul Apostol Pavel si pe care se bazeazã viata monahalã ortodoxã.

Eroul seriei este Luke Skywalker, un tânãr pur de o înaltã moralitate, care este un adevãrat erou, altfel
decât imaginea anti-eroului atât de des întâlnit în filmele contemporane. El se pãstreaza cast tot filmul si
transformarea sa în lider spiritual este strâns legatã de acest lucru. Principalul erou de tip anti-erou al
seriei, Han Solo, este modificat si convertit gradat cãtre noblete prin influenta directã a puritãtii morale si
sacrificiul de sine, calitãti detinute de Luke Skywalker. Este aproape un cadru din paginile volumului
Mitropolitului Anthony "Conceptul lui Dostoevski de renastere spiritualã".

Pe lângã Printesa Leia (sora lui Luke, egala sa ca putere de sacrificiu si moralitate), cele mai importante
"bune" personaje sunt, în primul rând, mai vârstnicul pustnic Yoda, "yeronda". Aceastã creaturã plinã de
dragoste este, în mod clar, o reproducere a unui avvã, bãtrân din Tebaida de Nord. El poate fi la fel de
bine Serghei de Radonej, Chiril de la Lacul Alb sau Pavel din Obnora. El este principalul catalizator al
întregii dezvoltãri a temei ce stã la baza acestei serii minunate de filme.

Urmãtorul personal principal este Obi-Wan-Kenobi. Este clar cã este un monah si suspectez cã numele lui
(Kenobi) este un joc de cuvinte pornit de la grecescul kenobia (desi sunt constient de mai orientalul joc
de cuvinte pornit de la obi-wan). In film, el este un sfânt-cãugãr, care transmite mai departe învãtãturile
lui Yoda si directioneazã dezvoltarea spiritualã a mai tân7atilde;rului frate Luke.

De-alungul întregii serii, ne sunt arãtate contrastul dintre bine si rãu, formarea spiritualã a lui Luke si
transformarea lui Han Solo dintr-un aventurier necinstit în soldat nobil. Cel mai impresionant în aceastã
cãlãtorie este episodul aparitiei lui Jaba, zis Coliba, o mare si hidoasã gresealã a naturii,care este un
depravat. Locuieste într-o fortareatã întunecoasã (jumãtate aflatã sub pãmânt), din care organizeazâ o
serie de activitãti criminale. Desi este independent, împãratul nu îl considerã o amenintare pentru cã
Jaba este, deja, un supus al pãrtii întunecate a naturii umane. El este înconjurat de creaturi bizare si
diforme a cãror distractie, dupã mâncatul fãrã limite, este sã priveascã cum o bestie hidoasã devoreazã
prizonieri si sclavi nefericititi. Jaba, un veritabil simbol al lacomiei, este desprins din "Scara
dumnezeiescului urcus". Sfântul Ioan Scãrarul îl descrie foarte bine si prevesteste cu acuratete joasa lui
conditie. Acest degenerat transformã în sclave femei cu corpuri frumoase si le forteazã sã danseze
aproape goale la capãtul unui lant. Apoi, în loc sã profite sexual de ele, îsi mãreste plãcerea închizându-le
dupã o usã-capcanã de sticlã si urmãrindu-le agonia în timp ce sunt devorate de bestia amintitã. Relatia
strânsã între lãcomie si depravarea interioarã este clar ilustratã; legãtura dintre pasiune si un hidos
sadism, dintre pasiuni sexuale si moarte si torturã sunt subliniate în mod dramatic. Jaba este însãsi
personificarea pasiunilor si a decãderii. Practic, el si companionii sãi sunt un rezumat al învãtãturilor
pãrintilor pustiei si în particular al Sfântului Ioan Scãrarul în privinta acestui subiect. În sfârsit, Raithau,
buclucasa Treaptã a 5-a din "Scara dumnezeiescului urcus" pare realist. Jaba si lumea sa de pasiuni este
distrusã de Luke Skywalker. Fratele Luke urca pe o altã treaptã spre a fi un adevarat monah, un cavaler
Jedi - primind schima duhovniceascã.

Nu pot trece în revistã întregul film pas cu pas, dar scena finalã din "Întoarcerea lui Jedi", în care Luke
capãtã statutul de Jedi (sau luptãtor în numele binelui si a luminii) este miscãtor de profundã.
Principalele douã personaje negative din film sunt Lord Darth Vader, un cavaler Jedi corupt, care
amãgindu-se, devenise sclav a pãrtii întunecate a fortei, stãpânit de pasiunile sale. Împãratul, un om
bãtrân si rãu, care îsi vânduse sufletul pãrtii întunecate de dragul puterii, se comportã ca unul dintre
conducãtorii pãgâni romani sau papi ai inchizitiei, încercând sã perverteascã martiri si victime, întâi prin
vorbe frumoase si mãgulire, apoi prin amenintãri si siretenie.

Luke este convins ca Darth Vader, fostul Jedi, are, încã, suficientã constiintã moralã în el ca sã se
mântuiascã. Sensul valorii salvarii si însãnãtosirii acestui crud si neînduplecat inamic depãseste orice
sentiment de rãzbunare sau urã care ar putea exista în sufletul lui Luke. Atunci când muribundul Yoda îi
dezvãluie cã Darth Vader este, de fapt, tatãl sãu si cã el si împãratul au plãnuit sã îi întindã o cursã si sã-
l facã asemenea lor servil fortei rãului, Luke nu simte ura sau nevoia de a se apãra, ci compasiune si
iubire. I se spune cã trebuie sã lupte pe viatã si pe moarte cu Vader, dar el îsi oferã viata pentru a-si
salva tatãl din ghearele rãului. Luke se predã lui Vader si este dus în fata împãratului. Scenele încordate
care urmeazã sunt extraordinare. Cum poate împãratul sã supunã pe Luke fortei rãului? Fortându-l sã se
lase pradã pasiunii si sã transforme dragostea pentru tovarãsii sãi din rezistentã într-un act al urei si
rãzbunãrii. Împãratul, ca si stãpânul sãu, cel rãu, îsi permite sã fie urât, întrucat cel care se lasã purtat
de urã si rãzbunare este deja servitorul lui chiar si cand îl urãste.
Împãratul încearcã sã-l provoace pe Luke sã-si foloseascã arma (o sabie de luminã - un fel de armã-
laser) si sã-l atace fie pe el, fie pe Vader. In sfarsit, când Vader îl atacã într-un acces de frustrare, Luke
se apãrã fãrã vlagã, fiind atent sã nu-l rãneascã si sã nu profite de Vader. În timpul luptei, el încearcã sã
trezeascã în Vader constiinta ascunsã, despre care stie, instinctiv, cã existã. Desi nu vedem de la început,
Luke nu se însealã. Lupta înceteazã, fãrã vreun avantaj pentru împãrat pentru cã Luke nu face altceva
decât sã se apere fãrã pasiune. Acum, Vader si Luke au iesit din câmpul auditiv al împãratului. El nu
poate auzi când Vader îi spune lui Luke: "Dacãnu te putem corupe, atunci va fi foarte usor sã o corupem
pe sora ta." Auzind acestea, Luke se aruncã în luptã cu fortã. Împãratul este cuprins de o plãcere lascivã.
"Ah, tinarul Skywalker s-a lasat cuprins de pasiuni" - îsi zice el - "Luptã din furie si rãzbunare. Este al
nostru acum!". Dar înfrângerea împãratului este pecetluitã. El nu întelege ca Luke lupta din dragoste - el
ofera viata sa pentru securitatea moralã a sorei lui - nu pentru viata ei fizicã, ci pentru cea spiritualã, de
dragul sufletului ei. Darth Vader întelege asta si forta moralã atotcuprinzãtoare a acestui lucru îl
converteste. Cand împãratul întelege ce se întâmplã si intervine sã-l ucidã pe Luke, Darth Vader se
transformã, încã o datã, de data asta în tatã si îsi dã viata pentru a-l salva pe Luke. El îl ucide pe
împãrat, dar este rãnit mortal, la rându-i.

Tot timpul filmului, Vader poartã o mascã inumanã si urâtã. Când moare, îl roagã pe Luke sã-i descopere
fata astfel încât sã se poate privi unul pe celãlalt. Când masca este înlãturatã, Vader redevine om.
Expresia i se schimba. Pe masurã ce îsi priveste fiul, ochii sãi reci si neîndurãtori se topesc în tandrete,
tensiunea fetei devine seninãtate, iar el pronuntã o finalã si constientã pocãintã si alegerea binelui. Cu
aceasta, Darth Vader moare împãcat. Între timp, Luke este presat sã fugã din sala tronului care este
atacatã de rezistentã si trebuie sã pãrãseascã "steaua mortii", pe care se afla, altfel va fi ucis de proprii
sãi prieteni. El si-a riscat încã o datã viata pentru a-si salva tatãl. Abia dupã ce tatãl sãu este mort, Luke

se gândeste la propria persoanã.

În scena finalã a filmului, aliatii sãrbãtoresc victoria finalã - neconstientizând cã victoria a fost câstigatã,
de fapt, de înfrangerea propriilor pasiuni de cãtre Luke Skywalker si de alegerea finalã a compasiunii în
defavoarea puterii, mâniei si rãutãtii. Luke urmãreste de la distantã sãrbãtoarea - el este rupt de toate
astea, lipsit de pasiune, deja pe un plan superior, grandoarea sa morala si castitatea pãstratã, el devine
un Jedi, un adevãrat cãugãr. El a primit schima si adevãratele victorii în galaxie va fi câstigate de el si cei
care îi urmeazã. El este acum Bãtrânul. Pe masurã ce se îndepãrteazã de festivitati, el are viziunea
Bibrânului sãu, Yoda, a pãrintelui sãu spiritual Kenobi, devenit sfântul sãu protector dupã moarte-
sacrificiu, si a tatãlui sãu, Darth Vader - toti zâmbind binevoitori. Darth Vader lângã cei doi sfinti?
Desigur, la fel de mare este forta pocãintei ca si iubirea, atâ pentru cei întorsi în ceasul al unsprezecelea
ca si pentru ceilalti sositi la prima orã.

Deja pot auzi indignarea unor colegi de ai mei jurnalisti fatã de interpretarea acestei serii de filme. Dar
tinerii vor vedea filmul, fie dacã ne place sau nu si Razboiul Stelelor va fi difuzat la televizor. Este unul
din putinele filme ale ultimelor decenii în care vedem un triumf al virginitãtii si moralitãtii asupra fortelor
întunecate ale pasiunii. Problemele care pot apãrea în interpretarea "fortei" sunt minore în raport cu
frumusetea pozitivã a filmului. Decât sã ne înfierbântãm si sã hulim fiecare productie care apare, mai
bine ar fi sã privim aspectele pozitive ale acestor lucruri si sã le folosim ca puncte de plecare pentru a
educa tinerii. Altfel, putem doar sã-i facem sã ne priveascã pe noi si ortodoxia ca pe o insiruire de
negativisme victoriene si morbide atacând constant orice si vãzând rãul în orice.

În sfârsit, întreb pe acei care vãd atât de mult rãu rece, morbid si lugubru în atât de multe lucruri: "De
ce parte a globilor oculari existã toatã aceastã perversiune si rãutate?"

Dupã vizionarea filmului "Întoarcerea lui Jedi", m-am simtit debordând de bucurie. A fost o experientã
recompensatoare, si dacã tinerii nostri vor vedea acest film atunci sã avem cât mai multe filme de acest
gen pe care ei sã le poatã vedea. Si fie ca noi sã folosim aspectele pozitive pentru a instrui tineretul,
decât sã-i aruncãm într-un fel de disperare cu limitarea noastrã si inventatele noastre alambicãri.

Traducere din lb englezã de Liliana Cucu

http://www.nistea.com/