2.

5 INDICATORI SPECIFICI DIN RAMURA CONSTRUCŢIILOR

Investiţiile se materializează în capital fix, care se poate împărţi în capital fix activ şi
capital fix pasiv. În categoria capitalului fix activ se cuprind utilajele care reprezintă
elementele dinamice ale procesului de producţie. Capitalul fix pasiv se referă cu precădere la
clădiri, care asigură desfăşurarea normală a procesului de producţie. Tocmai de aceea, în
elaborarea documentaţilor tehnico-economice ale investiţiilor, un loc aparte trebuie acordat
activităţii de proiectare a construcţiilor în vederea gospodăririi cu eficienţă maximă a
fondurilor de investiţii ce se materializează în construcţii.
În activitatea de proiectare a construcţiilor, dar nu numai în acest caz, se foloseşte un
sistem de indicatori - de volum, de structură sau de eficienţă economică - din care fac
parte următorii :
1. Suprafaţa ocupată de întregul obiectiv de investiţii (At). Exprimă întreaga
suprafaţă scoasă din circuitul agricol sau dezafectată pe care se va amplasa viitorul obiectiv.
2. Suprafaţa clădită (Acl). Această suprafaţă reprezintă aria terenului de construcţii
cuprinsă în perimetrul exterior al zidurilor înconjurătoare, determinată la nivelul solului. În
această suprafaţă se includ nu numai halele de producţie, ci şi depozitele de materiale şi
produse finite, staţiile de transformare a curentului electric etc.
3. Suprafaţa construită desfăşurată (Ad). Tot mai multe unităţi productive, în special
cele din industria de mecanică fină, electronică, electrotehnică, precum şi unităţile cu caracter
social-cultural, îşi desfăşoară activitatea pe mai multe niveluri, extinzându-şi în acest fel
procesul de producţie pe verticală, fapt ce va duce la o folosire intensivă a suprafeţei clădite.
Această suprafaţă construită desfăşurată este formată din suma suprafeţelor construite ale
secţiuniilor orizontale ale subsolurilor, parterului, etajelor şi mansardelor (exclusiv podurile
circulabile sau necirculabile) cuprinse în conturul exterior al zidurilor înconjurătoare.
4. Suprafaţa utilă (Au). Mărimea acesteia este dependentă de suprafaţa construită
desfăşurată şi grosimea zidurilor. Ea se constituie din suma suprafeţelor secţiunilor orizontale
ale tuturor încăperilor, măsurate după dimensiunile interioare.
5. Suprafaţa de producţie (Apr). În cadrul suprafeţei ocupate de întregul obiectiv,
aceasta are un rol important în desfăşurarea procesului de producţie, deoarece ea este
constituită din acea suprafaţă pe care sunt montate utilajele şi instalaţiile de lucru şi pe care se
desfăşoară procesul de producţie, inclusiv activităţile de montaj, vopsitorie, probe tehnologice
etc.
6. Suprafaţa de circulaţie (Acc). Este formată din acea suprafaţă construită, utilă,
destinaţiei circulaţiei persoanelor şi vehiculelor, pe orizontală şi pe verticală.
7. Gradul de ocupare a terenului. Acest indicator exprimă ponderea pe care o are
suprafaţa clădită în suprafaţa totală ocupată de obiectivul economic. Se calculează cu ajutorul
formulei :
Acl
G1 =100 x
At
în care: G1 reprezintă gradul de ocupare a terenului cu clădiri;
Acl - suprafaţa clădită ;
At - suprafaţa ocupată de întregul obiectiv de investiţii.
În mod normal, acest indicator trebuie să aibă o valoare cât mai mare, dar aceasta nu
trebuie exagerată, deoarece suprafaţa rămasă neconstruită este destinată pe de o parte
circulaţiei exterioare a persoanelor şi vehiculelor, dar şi creării unui sistem ambiental cât mai
plăcut în jurul obiectivului respectiv.
8. Gradul de folosire a suprafeţei clădite. Mărimea acestui indicator diferă foarte mult
de la o ramură la alta şi de la o secţie la alta, în funcţie de raportul permis de specificul
procesului de producţie între suprafaţa desfăşurată şi cea construită. Formula de calcul al
indicatorului este :
Ad
G2 =
Acl
în care: G2 reprezintă gradul de folosire a suprafeţei clădite;
1
 Ad - suprafaţa desfăşurată ;
Acl - suprafaţa clădită.
El exprimă câţi metri suprafaţă desfăşurată revin la 1 metru pătrat suprafaţă clădită.
9. Densitatea construcţiilor. Indicatorul exprimă suprafaţa clădită desfăşurată ce revine
la 1 metru pătrat de suprafaţă a terenului, arătând densitatea construcţiilor pentru terenul
respective. Formula de calcul este :
Ad
G3 =
At
în care: G3 reprezintă densitatea construcţiilor;
10. Gradul de folosire a suprafeţei construite desfăşurate. Acest indicator
caracterizează proporţia în care se află aria utilă faţă de aria desfăşurată. Formula de calcul este
:
Au
G4 =100 x
Ad
în care: G4 reprezintă gradul de folosire a suprafeţei utile desfăşurate;
Au - suprafaţa utilă.
11. Gradul de folosire în scopuri productive a suprafeţei construite
desfăşurate. Rezultatele economice ale unităţii depind de capitalul fix productiv. Suprafaţa
afectată amplasării şi deservirii acestui capital fix depinde de ponderea suprafeţei productive în
suprafaţa construită desfăşurată. Acest indicator se stabileşte astfel:
Apr
G5 =100 x
Ad
în care: G5 reprezintă gradul de folosire în scopuri productive a suprafeţei
construite desfăşurate;
Apr - suprafaţa productivă.
Acest indicator, ca de altfel majoritatea dintre ei, se exprimă în procente.

Între indicatorii prezentaţi mai sus există următoarele relaţii:

G1 x G2
Au = Apr + Acr G3 =
100
în care: Acr reprezintă suprafaţa de circulaţie.

Pentru activitatea de proiectare a construcţiilor se mai pot calcula şi alţi indicatori. De

asemenea, indicatorii de mai sus reprezintă numai o parte din indicatorii specifici ramurilor
economice, în practică putând fi utilizaţi diverşi indicatori de eficienţă economică a investiţiilor
potrivit specificului acestora şi necesităţilor analizei.
În concluzie, elementele care stau la baza câştigării unei lucrări de construcţii sunt
oferta (devizul ofertă) şi graficul de execuţie a lucrării. Acestea sunt în fapt variabilele cost şi
timp care, dacă sunt bine controlate fac din orice activitate o activitate profitabilă. Nu este de
ajuns ca aceste resurse să fie administrate, ci ele trebuie permanent ţinute sub control,
concordanţa între proiectul iniţial şi modul în care acesta se derulează practic, trebuind a fi
verificată periodic, astfel încât abaterile să fie corectate la timp şi a asigura rentabilitate
utilizării resurselor.
Sistemul indicatorilor economici se aplică numai în analizele speciale, iar în mod
obişnuit decizia de investiţii se adoptă prin folosirea indicatorilor cei mai semnificativi din cei
prezentaţi
După cum se poate vedea, managerii de azi au tot mai multe modalităţi de a găsi soluţii
optime la problemele cu care se confruntă şi de a ţine sub control activitatea pe care o
administrează, astfel că prin utilizarea unor metode mai evoluate de management să asigure
realizarea scopului oricărui întreprinzător: obţinerea de profit.