Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mureş
Masterat ILSCL
Anul I
1
Şcoala formală rusă
Ideea de „formă” îşi are rădăcinile chiar din Antichitate, din concepţia
respectivului obiect pe care mintea omenească le poate sesiza. Tot Platon crede că
„forma”, include elemente ale reprezentării şi ale imaginaţiei, însă nici-un lucru nu
1
D.E.X.
2
În Europa formalismul ia naştere ca „adversar deopotrivă atât al pozitivismului
fără nume”. Nu a fost greu transferul acestor perspective şi în sfera literară, mai
întâi asupra lucrărilor lui Oskar Walzel, Sivers şi Saran, iar mai departe
războiul din 1914 şi războiul civil. Pe fundalul acestui climat a fost necesar să se
formală.
Diacronic, acest curent îşi are începuturile între 1915, 1917, mergând pînă în
jurul anului 1930, odată cu iniţiativa unor studenţi de a înfiinţa Cercul lingvistic de
si s-a dezvoltat de-a lulgul anilor '20, pana cand a fost redus la tacere de stalinism.
3
apropierea de un spirit ştiinţific autentic şi căutând fundamentele unei noi practici
a studiilor literare, şi-au îndreptat atenţia către realitatea materială a textului literar.
ocupa.
legi, structurile sale, procedeele sale, care trebuie sa fie studiate ca atare, mai
degraba decat a fi reduse la altceva. Opera litarara n-a fost niciodata un vehicul
pentru idei, o reflectie asupra realitatii sociale, nici incarnarea unui adevar
(Eagleton)
structurile tematice).3
secolului nostru. Termenul de formalism îşi are originea din formalismul german
4
iar persistenţa principiilor formaliste în fundamentarea analizelor structurale ale
noastre.
Începuturile acestui curent au avut loc între anii 1915- 1917, când după cum
afirmă Roman Jakobson, în iarna anilor 1914- 1915, câţiva studenţi au înfinţat sub
Din acest cerc au făcut parte următori membrii: Roman Jakobson, P. Bogatîriov,
Să nu l uităm nici peDostoievski- care este unul dintr inovatorii formei artistice.
radicală. 5
Totodată, şcoala formală rusă nu s- a iscat din senin, ci apariţia ei a fost pregătită
de întreaga evoluţie a esteticii ruse din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-
4
Dicţionar explicativ al limbii române, Academia Română, Editura Univers, Bucureşti, 2009
5
M. Bahtin, Problemele poeticii lui Dovstoieski, editura Univers, Bucureşti, 1970, pag. 5
5
grupări critice ( critica organică, critica psihologică, estetica simboliştilor ), ca şi
chiar dacă reacţia se va numi şcoala formală. Apariţia şcolii formale ruse s- a
de cel constituit de limba comună . Ceea ce face să fie esenţială şi diferită limba
cuvântului prin care în poezie cuvintele au alte valori conotative( semnifică total
felurilor în care se realizează forma, deoarece afirmă aceştia, căci tocmai forma
dinamică este cea care transformă materialul amorf (Care nu prezintă o structură
cristalină, regulată; fără formă precisă. Care nu este organizat, structurat etc. ) într
ceea ce este literal )- mai complex să o numim aşa ar fi totalitatea procedeelor prin
care materialul regăsit în societate, economie, politică etc. devine operă de artă.
6
Boris Tomaşevski, Teoria literaturii, Editura Univers, Bucureşti, 1973, pag. 5- 6.
7
Mihai Pop, Ce este literatura? Şcoala formală rusă, Editura Univers, Bucureşti, 1983, p. IV.
6
Cu ajutorl literalităţii, opoziţia regăsită între conţinut şi formă este reformulata ca
structurile tematice).
exterioare.
8
Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, Editura Univers, Bucureşti, 1983, pag. 407.
7
Aceste lucrări cuprind opere literare abordate mai complex din punct de vedere al
care cititorul a luat cunoştinţă de cele întâmplate- când vorbim de o operă epică )
decât un număr foarte redus de situaţii esenţiale de viaţă care se combină continuu
sub alte forme. Fabula presupune o relaţie cauzal- temporală între temele
expresive.
oportunitatea motivelor ;
reprezentate estetic. Aşadar, orice motiv trebuie introdus într o anume situaţie ca
c) Motivaţia estetică- este cea care justifică estetic introducerea fiecărui motiv.
8
dezvoltarea criticii şi a poetcii, şi au făcut ca opera să fie înţeleasă ca realitate
9
autonomă.
Fiind dat faptul că acest curent s- a constituit în Rusia în preajma Marii Revoluţii
au explicaţia în acest context. Unii dintre reprezentanţii Şcolii formale au luat parte
din poreclă un renume, este permanent şi aspru criticat pentru că rupe literatura de
are o lucrare în care face diferenţa dintre versul rus şi cel ceh în care formulează
9
P. Bogatîriov elaborează principiile şi metoda noii direcţii a cercetării folclorului pe
permanenta şi via dezbatere, munca de laborator viu prin legătura cu poezia nouă,
merită a fi remarcat.
Studiul lui B. Eihenbaum cunoscut ]n general sub titlul Teoriei” metodei formale”,
dar publicat în rusă în 1927 cu titlul Literatura. Teoria. Critica. Polemica aduce în
Acest studiu scoate în evidenţă cel mai bine iniţiativele noii mişcări ştinţifice, noutatea
literară a determinat grupul să cerceteze înainte de toate legile interne ale operelor
10
V. Şklovski are un studiu intitulat „ Arta ca procedeu” al metodei formale este o
toate studiile lui V. Şklovski arată că imaginile sunt doar mijloace ale limbajului
simboliştii, sunt simple elemente de construcţie. Ca atare, ele nu sunt creaţii ale
unei epoci sau ale unui curent literar, ci formule ce pot fi transmise de la o
generaţie la alta.
faptelor literare prin care acestea se deosebesc de toate celelalte fapte chiar dacă
ele ca material literar pot oferi date informaţionale auxiliare şi altor ştiinţe.
Obiectul ştiinţei literare nu este literatura, ci literalitatea, adică ceea ce face dintr
pentru a marca deosebirea faţă de concepţiile din trecut. Dar neînţelwgând acest
care voind să aresteze o anumită persoană, pentru orice caz, luau tot ce găseau în
Domeniul căreia şcoala formală i- a acordat o atenţie deosebită a fost teoria versului
atât pentru că a considerat vechile teorii depăşite, cât şi pentru faptul că a trăit
11
versul în contact direct cu poezia nouă. Aici studiile formaliste au fost radical
înnoitoare.
Roman Jakobson este cel care arată cum că formaliştii au dat o nouă orientare
diferite epoci ritmuri diferite, mai lente sau mai accelerate, dar nu provoacă
că orice curent literar dintr o anumită perioadă îşi caută sprijin în sisteme
actuală astăzi a faptelor periferice. „ Orice gen literar trece în epoca de decădere a
lui de la centru spre periferie şi în locul lui apar, din curtea din dos, mărunte ca
Cu toate vicisitudinile prin care a trecut şcoala formală după 1930, principiile ei
cercetare a ştiinţei literaturii, ajung după o latenţă de mai mulţi ani, o nouă
prezemţă în ştiinţa literară rusă, reapar parcă pentru a adeveri pregnant justeşea
10
Cf. Tînianov, Oliteraturnoi evoliutii în Texte der russischen Formalisten, 1, 1969, p. 459.
12
viziunii formaliştilor în legătură cu evoluţia literară. Le regăsim mai întâi la unii
în lucrările de folclor ale lui V. I. Propp şi chiar în valoroasele monografii ale lui
M.M. Bahtin. Lucrarea cea mai însemnbată a lui V. I. Propp se intitulează în spirit
Opera literară presupune evoluţia literaturii după cum evoluţia literaturii presupune
opere. Trăirea unei opere şi trăirea dinamică a literaturii sunt indisolubil legate.
Opera literară este un tot şi totodată o parte a unui tot mai mare şi mai complex.
s- a manifestat mai întâi în chip firesc în zonele culturale, în ţările slave înrudite
lingvistic.
Ceea ce au încercat din răsputeri să facă cei aparţinători sau reprezentanţii şcoli
literare.11
Bibliografie
2009.
4. Mihai Pop, Ce este literatura? Şcoala formală rusă, Editura Univers, Bucureşti, 1983
11
Mihai Pop, Op. cit. P. VIII- XV.
13
6. Iulian Boldea, Poetica şi critica literară, Univ. Petru Maior- Tg. Mureş, 2008
8. http://teorialiteraturii2009.blogspot.com/2009/02/roman-pasca-lecturer-japanese-
studies.html
9. http://facultate.regielive.ro/referate/filologie/formalismul_rus-141886.html.
14