Etologie

-stiinta comportamentului animal

C1
Etologia – definitie, istoric,
obiectul de studiu, relatia cu alte
stiinte, importanta
 Formarea conceptului de etologie
 Etologie (gr. ethos = obicei, caracter, deprindere; logos = vorbire,
discurs, stiinta) – stiinta care studiaza comportamentul animalelor in
mediul natural, atat la nivel individual cat si la nivel populational
(dictionar enciclopedic de biologie, Mohan & Ardelean, 2004)
 Stiinta caracterelor, obiceiurilor, deprinderilor (Cociu, 1999)

 Termen creat se pare in sec. al XVII-lea pentru a desemna

interpretarea caracterelor umane prin intermediul gesturilor, “etologul”
acelei epoci fiind un fel de specialist in arta pantomimei
 In sec. XVIII, etologia desemna stiinta obiceiurilor animalelor
 La confluenta sec. XIX si XX, acceptia zoologica trece pe primul plan.
In Franta, etologia= stiinta ce se ocupa de studiul animalelor vii aflate
in mediul natural, spre deosebire de disciplinele morfolgice care
cercetau animale moarte (formolizate, disecate, impaiate) din muzee
 Formarea conceptului de etologie

 Tinbergen (1951): etologia = studiul obiectiv al comportamentului

 Tinbergen (1963): etologia = studiul biologic al comportamentului;

aceasta definitie precizeaza atat obiectul acestei stiinte (fenomenele
observabile ale comportamentului), cat si metoda de abordare - o
metoda biologica prin care

 se investigheaza cauzalitatea (fiziologia) comportamentului

 se stabileste valoarea sa adaptativa, de supravietuire (ecologica)
 se urmareste dezvoltarea sa ontogenetica (in cursul vietii individuale) si
evolutia sa filogenetica
 Relatia etologiei cu alte discipline
 Taxonomia
 Genetica
 Evolutionismul
 Ecologia
 Morfologia, anatomia, fiziologia
 Exploatarea animalelor
 Psihologia animala
 Sociologia animala

 Etologia include 4 subdiviziuni majore, care fuzioneaza intim intre ele:

 Fiziologia comportamentului (etofiziologia)
 Studiul valorii adaptative a comportamentului (ecoetologia)
 Studiul dezvoltarii individuale a comportamentului (ontogeneza
comportamentului)
 Studiul evolutiei filetice a comportamentului (filogeneza comportamentului)
 Relatia etologiei cu alte discipline
 Spre deosebire de alte discipline care studiaza comportamentul
aproape exclusiv sub raportul dimensiunii cauzale, etologia nu
considera animalul ca o entitate relativ imuabila, ci ca un sistem
dinamic plasat in alte dimensiuni spatiotemporale, si anume:

 Dimensiunea ontogenetica, exprimata prin fenotipul organismului

(interactiunea dintre genotip si mediul extern)
 Dimensiunea ecologica, rezultanta a interactiunii dintre animal si mediul
sau de viata (abiotic si biotic)
 Dimensiunea filogenetica – in decursul erelor geologice, prin evolutie, s-a
format specia careia ii apartine animalul. Dupa Lorenz (1978), etologia
trateaza comportamentul ca un sistem ce-si datoreaza existenta si forma
sa particulara unei intregi serii de “evenimente istorice care s-au produs in
cursul filogenezei sale”.

 Etologia nu poate fi echivalata nici cu fiziologia, nici cu psihologia

comportamentului.
 Etologia= biologia comportamentului
 Orientari in etologie. Subdomeniile etologiei

 Prima orientare este cea informationala, rezultata din asimilarea de

catre etologie a metodologiei oferite de teoria informatiei

 Cea de a 2-a orientare o reprezinta etologia populationala care

completeaza in mod necesar si adecvat studiul biologiei
comportamentului la nivel individual, conducand astfel la o abordare
sistemica a cercetarii etologice

 S-au distins 2 ramuri ale stiintei studiului comportamentului: etologia si

behaviorismul (comportamentismul, sin. romanesc):

 Etologia studiaza in esenta comportamentele innascute

 Behaviorismul studiaza in principal comportamentele invatate
 Impactul dintre cele doua a condus la orientarea neobehaviorista (B.F.
Skinner, 1968)
 Etologie vs. behaviorism

 Etologii sunt asimilati ca zootehnisti

 Behavioristii sunt asimilati ca psihologi

 Etologii imputa behavioristilor unilateralitatea metodologiei, exclusiv

experimentala si limitata la un numar redus de pasari si mamifere
(porumbel, caine, pisica, sobolan)
 Eroarea logica bazata pe conceptia behaviorista: toate
comportamentele sunt dobandite prin invatare (fals)

 Scoala europeana etologica (Lorenziana) studiaza indeosebi

comportamentul innascut punand accent pe studiul animalului liber
in ambianta sa natural-ecologica
 Scoala americana (behaviorista) pune accent pe studiul
procesului de invatare. Animalele tinute in boxe sunt supuse unor
stimuli, studiindu-se reactia lor la acestia
 Metodologia de cercetare
 Studiul animalului liber in mediul natural – permite
studierea unui numar mare de specii, prezinta avantajul
unui comportament in genere nealterat datorita
conditiilor de mediu natural, dar este greoi si costisitor

 Studiul de laborator in conditii de captivitate – permite

cercetarea mai detaliata a comportamentului, dar putine
animale se preteaza la asa ceva; comportament
denaturat – animalele se confrunta cu situatii pe care nu
le intalnesc in natura
Obiectul de studiu

 Comportamentul animalelor in mediul natural si in captivitate

 Comportamentul animalelor domestice si salbatice

 In sens larg, etologia se ocupa de toate miscarile, pozitiile

observabile la un animal in viata, adica de:
 Reflexe
 Taxii
 Tropisme
 Afecte
 Instincte
 Jocuri
 Invatare
 Actiuni la alegere sau intuitive
 Schimbarea formei sau a culorii
 Elaborarea diferitelor secretii si excretii
 Biocomunicatiile prin diverse canale (optic, acustic, chimic, feromonic)
Importanta etologiei

 Prin descifrarea mecanismelor ce guvernează comportamentul

animalelor, etologul poate anticipa, cu suficientă precizie, cum se va
comporta, cum va reacţiona un individ sau un grup de indivizi în
anumite circumstanţe.

 Cunoaşterea comportamentului la diferitele specii de animale

prezintă o importanţă deosebită atât pentru crescătorii de animale
crescute în scop economic, cât şi pentru cei care se ocupă de
gestionarea parcurilor şi rezervaţiilor naturale în care se găsesc
animale sălbatice.

 De asemenea, cercetările etologice pot contribui, în cadrul unor

programe de cercetare multidisciplinare, la clarificarea unor aspecte
legate de impactul dezvoltării societăţii umane asupra mediului (la
nivel terestru, acvatic şi atmosferic), precum şi la identificarea şi
implementarea unor mãsuri specifice de protectie si conservare a biosferei.
Importanta si rolul etologiei in zootehnia moderna

 Indicarea elementelor de comportament ale fiecarei specii, la care

tehnologia creeaza cadru de manifestare

 Informeaza asupra capacitatii de a invata a fiecarei specii

 Selectarea variantelor optime de exploatare a animalelor

 Elaborarea tehnologiilor optime de exploatare prin indicarea

cerintelor comportamentale ale animalelor
Evoluţia etologiei
 Aristotel (384-322 i.H) a observat ca activitatile animalelor sunt
motivate printrun imbold, fiind intr-o anumita masura intentionate,
intuind astfel teza fundamentala a etologiei: necesitatea studierii
instinctelor

 Chrysippos (281-205 i.H) a formulat pentru prima data in mod explicit

conceptul de instinct (energia imboldului innascut care genereaza
actiunile automate ale animalelor)
Evoluţia etologiei

 In Evul mediu, religia si filozofia teologica, scolastica au accentuat

tendinta mecanicista de a separa net animalele de om

 La sf. sec. XIII, Charles Georges-Leroy (1723-1789), locotenet-

inspector al padurilor din imprejurimile Parisului, a formulat clar
necesitatea unei discipline biologice care sa abordeze studiul
comportamentului animal
Evoluţia etologiei
 Lucrarea “Originea speciilor prin selectie naturala” (1859) a lui
Charles Darwin (1809-1882) a produs o revolutie in biologie. Evolutia
comportamentului se desfasoara potrivit acelorasi legi care
actioneaza si in cazul modificarilor morfologice

 In 1872 publica “Expresia emotiilor la om si la animale”, lucrare in

care se supun unei analize motivationale manifestarile expresive ale
omului comparativ cu cele intalnite la unele specii de animale
Evoluţia etologiei
 In cap. 8 numit “Instinctul” din cartea “Originea speciilor” (1859), Ch.
Darwin formuleaza urmatoarele idei revolutionare:
 Orice animal poseda, pe langa caracterele morfoanatomice, o serie de
manifestari comportamentale instinctive, de asemenea tipice speciei
sale
 Aceste manifestari au un caracter endogen, spontan, variabil, ereditar si
adaptativ, fiind supuse mecanismelor evolutiei prin selectie naturala
 De aceea, ele pot servi, ca si caracterele morfoanatomice, drept criterii
taxonomice in sistematica zoologica
Evoluţia etologiei
 Charles Otis Witman (1842-1910) este primul zoolog care
abordeaza studiul biologic comparativ al comportamantului
animal, fiind pe buna dreptate considerat unul din fondatrii
etologiei. Publica “Comportamentul animal” (1898)

 Herbert Spencer Jennings (1868-1947) a demonstrat prin

lucrarile sale ca animalele sunt capabile de miscari
orientate, invatate prin incercare si eroare
 Evoluţia etologiei
 Walace Craig (1876 - 1954), a continuat o serie din studiile
iniţiate de Whitman şi a elaborat teza conform căreia în orice
activitate comportamentală se disting două elemente de bază:
 o componentă fixă, înnăscută şi plasată la finalul activităţii sale
denumită act consumator, şi
 o componentă variabilă (caracterizată prin agitaţie şi eforturi
evidente de a se ajunge la îndeplinirea actului consumator),
componentă cu care debutează orice activitate
comportamentală, denumită comportament apetitiv.
Evoluţia etologiei
 Ivan Pavlov (1849-1936) incepe seria de cercetari care aveau sa
conduca la elaborarea celebrei teorii a reflexelor conditionate
Evoluţia etologiei
 Curentul behaviorist in psihologie (behaviour=comportament,
engl.) a fost fondat in anul 1913 de John Broadus Watson (1878-
1958). Spre deosebire de pavlovism, behaviorismul considera
animalul ca fiind determinat in actiunea sa numai de mediul extern.

 Lucrarile lui Oskar Heinroth (1871-1945) sustin ca actiunile de

comportament sunt specifice pentru fiecare specie si incluse in baza
ereditara
Evoluţia etologiei
 Konrad Lorentz (1903-1989) - fondator al etologiei moderne,
elaboreaza principii etologice fundamentale care au fost apreciate
de alti cercetatori in domeniu

 Director al Institutului „Max Planck“ de fiziologie comportamentala

(1961-1973). Ulterior a devenit coordonatorul Institutului „Konrad
Lorenz“ al Academiei Austriece de Stiinte

 In 1973 i s-a decernat primit Premiul Nobel pentru

fiziologie/medicina (impreuna cu Karl von Frisch si Nikolaas
Tinbergen)
Evoluţia etologiei
 Lorenz a observat ca exista o perioada de invatare intensa in
timpul primelor ore din viata animalului, numita imprinting, in care
invata sa-si recunoasca parintii si indivizii din specia lui.

 Unii pui de rata il considerau pe Lorenz "mama" lor, deoarece el a

fost primul lucru de dimensiuni mari pe care l-au vazut dupa ce au
iesit din oua, urmandu-l peste tot (“anii cu gaste”)
Evoluţia etologiei

 Nikolaas Tinbergen (1907-1988) – zoolog olandez care formuleaza

principiile fundamentale ale cercetarii etologice conform carora o
problema data poate fi rezolvata odata ce sunt descifrate:

 mecanismele imediate (proximate) referitoare la cauzalitate si

evolutia ontogenetica precum si 

 mecanismele fundamentale (ultimate) referitoare la functia

adaptativa si originea filogenetica a fenomenului investigat.
Evoluţia etologiei
 Karl von Frisch (1886-1982) în urma de experienţe şi observaţii
răbdătoare, a lămurit faptul că albinele îşi transmit una alteia
locaţiile florilor melifere prin dansuri

 A lămurit cum albinele transmit consoartelor lor direcţia si distanţa

până la locurile cu flori, aducându-şi astfel contribuţia la menţinerea
şi propăşirea familiei din care fac parte.
Evoluţia etologiei

 I. Eibl-Eibesfeldt (n.1928)-fondatorul domeniul etologiei

umane, co-fondatorul şi primul preşedinte al Societăţii
internaţionale pentru etologie umana
 unul dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Konrad
Lorenz
Evoluţia etologiei

 Desmond Morris (n. 1928)

 Maimuţa goală s-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în
toată lumea şi a fost tradusă în aproape toate limbile cunoscute. O
carte care n-ar trebui să-i scape nici unei fiinţe umane animale.
Evoluţia etologiei
 Ernst Mayr (1904-2005)
 Publicarea, in 1942, a lucrarii Sistematica si originea speciilor,
considerata „Biblia noii sistematici“, a reprezentat, prin analiza
patrunzatoare a originii diversitatii lumii vii, un moment de cotitura in
biologia moderna
 Propune definitia “biologica” a speciei: o populaţie ai cărei membri
se pot înmulţi unii cu alţii şi produce cu succes pui viabili, dar nu se
pot înmulţi cu membri ai altor specii.
Evoluţia etologiei
 Jane Lawick-Goodall (n.1934)
 A petrecut 35 de ani (1960-1995) studiind cimpanzeii în sălbăticie și
a devenit unul dintre cei mai respectați și mai influenți zoologi din
lume. Și-a început cercetările singură, în mijlocul pădurii tropicale din
Tanzania și treptat a construit unul dintre cele mai importante centre
de cercetare în natură a primatelor.
Bibliografie. Webografie
 Jeana Murat, Gh. Georgescu, Isan Murat, 1996.
Etologie, curs. USAMV Bucuresti, Facultatea de
Zootehnie, Biblioteca Agron. Bucuresti, 127 p.
 Mihail Cociu, 1999. Etologie. Comportamentul animal,
Edit. All Bucuresti, 856 p.
 Nicolae Dojana, 2004. Compendiu de fiziologie animala
si etologie. Edit. Printech Bucuresti, 261 p.
 Gh. Mohan, Aurel Ardelean, 2004. Dictionar enciclopedic
de Biologie, A-L. Edit. All Bucuresti, 430 p.
 http://www.bookiseala.ro/desmond-morris-maimuta-
goala/30594.html
 http://www.google.ro/images
 http://en.wikipedia.org/