UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL PROPRIETĂłII
INTELECTUALE

Prof. univ. dr. IOAN MACOVEI

Lect. univ. dr. NICOLETA-RODICA DOMINTE

- SUPORT CURS -

Anul III
Semestrul I

2008
2008
2
 CUPRINS

CAP. I. CONSIDERAłII INTRODUCTIVE ..............................................7

1.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală ...................................7
1.2. Definirea dreptului de proprietate intelectuală ..................................7
1.3. Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală ......................7
1.4. Izvoarele dreptului de proprietate intelectuală ..................................8
1.4.1. Izvoarele interne.........................................................................8
1.4.2. Izvoarele internaŃionale..............................................................9
1.5. Principiile dreptului de proprietate intelectuală ..............................11
1.5.1 Tratamentul naŃional .................................................................11
1.5.2. Dreptul de prioritate.................................................................11
1.5.3. IndependenŃa brevetelor...........................................................12
1.5.4. IndependenŃa mărcilor .............................................................13
CAP. II. MĂRCILE...................................................................................14
1.1. NoŃiuni generale privind mărcile.....................................................14
1.2. Semnele care pot constitui mărci.....................................................14
1.2.1. Numele......................................................................................14
1.2.1. Denumirile................................................................................15
1.2.3. Sloganurile şi titlurile de publicaŃii..........................................15
1.2.4. Literele şi cifrele.......................................................................15
1.2.5. Elemente figurative...................................................................16
1.2.6. Forma produsului şi forma ambalajului ..................................17
1.2.7. Culoarea produsului sau a ambalajului...................................17
1.2.8. Prezentarea sonoră ..................................................................17
1.2.9. Desenul .....................................................................................18
1.3. Clasificarea mărcilor .......................................................................18
1.3.1. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ ..................................18
1.3.2. Mărcile de produse şi mărcile de servicii ................................18
1.3.3. Mărcile individuale şi mărcile colective ..................................19
1.3.4. Mărcile facultative şi mărcile obligatorii.................................19
1.3.5. Mărcile simple şi mărcile combinate .......................................19
1.3.6. Mărcile verbale, mărcile figurative şi mărcile sonore.............20
1.3.7. Mărcile auditive, mărcile vizuale şi mărcile intelectuale ........20
1.3.8. Mărcile speciale .......................................................................20
1.4. FuncŃiile mărcii................................................................................22
1.4.1. FuncŃia de diferenŃiere a produselor........................................22
1.4.2. FuncŃia de concurenŃă..............................................................22
 1.4.3. FuncŃia de organizare a pieŃei .................................................23
1.4.4. FuncŃia de monopol..................................................................23
1.5. CondiŃii privind protecŃia mărcilor..................................................23
1.5.1. CondiŃii de fond ........................................................................23
1.5.2. CondiŃii de formă......................................................................26
1.6. Subiectul dreptului la marcă............................................................26
1.7. Dobândirea dreptului la marcă ........................................................27
1.7.1. Sisteme de dobândire a dreptului la marcă..............................27
1.7.2. Procedura de înregistrare a mărcii..........................................28
1.7.3. Durata de protecŃie a mărcii ....................................................30
1.7.4. Reînnoirea înregistrării mărcii ................................................30
1.7.5. Modificarea înregistrării mărcii ..............................................30
1.7.6. Înregistrarea internaŃională a mărcilor...................................31
1.8. Transmiterea dreptului la marcă......................................................32
1.8.1. ModalităŃi de transmitere .........................................................32
1.8.2. Înscrierea transmiterii dreptului la marcă...............................34
1.8.3. Transmiterea mărcilor înregistrate internaŃional ....................34
1.9. Stingerea dreptului la marcă............................................................34
1.9.1. Cauzele de stingere a dreptului la marcă.................................34
1.9.2. Radierea înregistrării internaŃionale .......................................36
1.10. Apărarea dreptului la marcă ..........................................................36
1.10.1. Mijloace de drept administrativ .............................................36
1.10.2. Mijloace de drept civil............................................................37
1.10.3. Mijloace de drept penal..........................................................37
CAP. III. INDICAłIILE GEOGRAFICE ŞI NUMELE COMERCIAL ...39
SecŃiunea 1 - IndicaŃiile geografice ............................................................39
1.1. CondiŃii privind indicaŃiile geografice.............................................39
1.2. Dobândirea dreptului asupra indicaŃiilor geografice .......................39
1.3. Drepturile conferite asupra indicaŃiilor geografice..........................40
1.4. Încetarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice ........................40
1.5. Apărarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice ........................41
1.6. Regimul internaŃional ......................................................................41
SecŃiunea 2 - Numele comercial.................................................................42
2.1. Compunere, funcŃii ..........................................................................42
2.2. CondiŃii de fond şi formă.................................................................43
2.3. Dobândire, transmitere ....................................................................43
2.4. Mijloace de apărare .........................................................................44
2.5. Regimul internaŃional ......................................................................44
2
CAP. IV. BREVETELE DE INVENłII ....................................................45
1.1. NoŃiuni generale privind brevetele de invenŃie ...............................45
1.1.1. InvenŃii brevetabile şi invenŃii nebrevetabile ...........................45
1.1.2. InvenŃii de produse şi invenŃii de procedee ..............................45
1.1.3. InvenŃii principale şi invenŃii complementare ..........................46
1.1.4. InvenŃii simple şi invenŃii complexe.........................................47
1.2. Brevetabilitatea invenŃiilor ..............................................................47
1.2.1. Noutatea ...................................................................................47
1.2.2. Activitatea inventivă .................................................................48
1.2.3. Aplicabilitate industrială..........................................................48
1.3. CreaŃii nebrevetabile ca invenŃii......................................................49
1.4. Brevetarea invenŃiilor secrete ..........................................................49
1.5. Brevetare invenŃiilor în străinătate ..................................................49
1.6. Subiectele protecŃiei juridice a invenŃiilor.......................................49
1.7. Titlurile de protecŃie a invenŃiilor....................................................50
1.7.1. Categorii de titluri de protecŃie................................................50
1.7.2. Sisteme de acordare a titlurilor de protecŃie............................51
1.7.3. Durata de valabilitate a titlurilor de protecŃie.........................51
1.8. Brevetul de invenŃie.........................................................................52
1.8.1. Procedura de brevetare a invenŃiei ..........................................52
1.8.2. Drepturile şi obligaŃiile privind invenŃiile................................55
1.9. Transmiterea drepturilor privind invenŃiile .....................................60
1.9.1. Contractul de cesiune ...............................................................60
1.9.2. Contractul de licenŃă ................................................................61
1.9.3. Transmiterea succesorală a drepturilor asupra invenŃiilor.....62
1.9.4. LicenŃele obligatorii .................................................................62
1.10. Încetarea drepturilor privind invenŃiile..........................................62
1.10.1. Stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de invenŃie.......62
1.10.2. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet .......63
1.10.3. Anularea brevetului de invenŃie..............................................63
1.11. Apărarea drepturilor privind invenŃiile..........................................63
1.11.1. Mijloace de drept administrativ .............................................63
1.11.2. Mijloace de drept civil............................................................63
1.11.3. Mijloacele de drept penal.......................................................64
1.12. ProtecŃia internaŃională invenŃiilor ...............................................65
5.12.1. NoŃiuni introductive................................................................65
1.12.2. Sistemul ConvenŃiei de la Paris..............................................66
1.12.3. Sistemul Tratatului de la Washington ....................................66
3
 1.12.4. Sistemul ConvenŃiei de la München .......................................66
CAP. V. MODELELE DE UTILITATE, DESENELE ŞI .........................68
MODELELE INDUSTRIALE ...................................................................68
SecŃiunea 1 - Modelele de utilitate .............................................................68
1.1. NoŃiuni introductive.........................................................................68
1.2. ProtecŃia modelelor de utilitate........................................................68
1.3. Regimul internaŃional ......................................................................68
SecŃiunea 2 - Desenele şi modelele industriale ..........................................68
2.1. NoŃiuni introductive.........................................................................68
2.2. Definirea obiectului protecŃiei.........................................................69
2.3. Natura juridică .................................................................................69
2.4. Sisteme de protecŃie.........................................................................69
2.4.1. Sistemul cumulului de protecŃie................................................69
2.4.2. Sistemul cumulului parŃial........................................................70
2.4.3. Sistemul protecŃiei specifice .....................................................70
2.5. CorelaŃia desenelor şi modelelor industriale cu alte drepturi
intelectuale..............................................................................................70
2.5.1. Desenele sau modelele industriale şi dreptul de autor ............70
2.5.2. Desenele şi modelele industriale şi brevetele de invenŃie ........71
2.5.3. Desenele sau modelele industriale şi mărcile ..........................71
2.6. Subiectele protecŃiei ........................................................................71
2.6.1. Autorul independent .................................................................71
2.6.2. Autorul salariat ........................................................................72
2.6.3. Titularul certificatului de înregistrare .....................................72
2.7. CondiŃiile de fond ale protecŃiei ......................................................72
2.7.1. Caracterul industrial ...............................................................73
2.7.2. Noutatea ..................................................................................73
2.7.3. Caracterul individual ..............................................................73
2.8. Desenele şi modelele excluse de la protecŃie ..................................73
2.9. Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale .......73
2.9.1. Solicitantul certificatului de înregistrare .................................74
2.9.2. Depunerea cererii de înregistrare............................................74
2.9.3. Data depozitului naŃional reglementar ....................................74
2.9.4. Efectele constituirii depozitului naŃional reglementar .............74
2.9.5. Examinarea preliminară a cererii de înregistrare...................75
2.9.6. Publicarea cererii de înregistrare............................................75
2.9.7. OpoziŃia persoanelor interesate ...............................................75
2.9.8. Examinarea de fond a cererii de înregistrare ..........................76
4
 2.9.9. Revocarea din oficiu.................................................................76
2.9.10. Eliberarea certificatului de înregistrare ................................76
2.9.11. Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare ...........77
2.10. Drepturi şi obligaŃii........................................................................77
2.10.1. Drepturile personal nepatrimoniale ale autorului .................77
2.10.2. Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de
înregistrare .........................................................................................77
2.10.3. Dreptul exclusiv de exploatare...............................................77
2.10.4. Dreptul la despăgubiri ...........................................................78
2.10.5. ObligaŃiile titularului certificatului de înregistrare ...............78
2.11. Transmiterea drepturilor privind desenele şi modelele industriale78
2.11.1. Contractul de cesiune .............................................................78
2.11.2. Contractul de licenŃă ..............................................................79
2.11.3. Transmiterea succesorală a drepturilor................................80
2.12. Încetarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale....80
2.12.1. Expirarea perioadei de valabilitate........................................80
2.12.2. Anularea certificatului de înregistrare...................................80
2.12.3. Decăderea titularului din drepturi .........................................80
2.12.4. RenunŃarea titularului certificatului de înregistrare..............80
2.13. Apărarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale....80
2.13.1. Mijloace de drept administrativ .............................................80
2.13.2. Mijloacele de drept civil.........................................................81
2.13.3. Mijloace de drept penal..........................................................81
2.14. ProtecŃia internaŃională a desenelor şi modelelor industriale ........82
2.14.1. ConvenŃia de la Paris .............................................................82
2.14.2. Aranjamentul de la Haga .......................................................82
2.14.3. ConvenŃia de la Berna ............................................................82
2.14.4. Acordul de la Marrakech........................................................82
CAP. VI. DREPTURILE DE AUTOR.......................................................83
1.1. NoŃiuni introductive.........................................................................83
1.2. Subiectul dreptului de autor.............................................................83
1.3. Obiectul dreptului de autor..............................................................83
1.4. ConŃinutul dreptului de autor...........................................................84
1.5. Limitele exercitării dreptului de autor.............................................85
1.6. Transmiterea dreptului de autor.......................................................86
1.7. Apărarea dreptului de autor .............................................................87
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................88

5
6
 CAP. I. CONSIDERAłII INTRODUCTIVE

1.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală

Dreptul de proprietate intelectuală este format din dreptul de proprietate
industrială şi dreptul de autor. Proprietatea industrială, ca instituŃie juridică, reprezintă
totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare la creaŃiile
intelectuale aplicabile în industrie şi la semnele distinctive ale acestei activităŃi.
După o altă clasificare, obiectele proprietăŃii intelectuale sunt încadrate în trei
grupe distincte. La cele două categorii de obiecte de proprietate industrială, creaŃiile
noi şi semnele distinctive, se adaugă încă una, reprimarea concurenŃei neloiale.
Libertatea şi moralitatea activităŃii economice se asigură printr-un ansamblu de
dispoziŃii care protejează practicile cinstite în materia industrială şi comercială.
Dreptul de autor, ca instituŃie publică, reprezintă totalitatea normelor juridice
care reglementează raporturile referitoare la realizarea unei opere literare, artistice sau
ştiinŃifice. Pentru a fi protejată, opera trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să
fie rezultatul unei activităŃi creatoare a autorului; să îmbrace o formă concretă de
exprimare, perceptibilă simŃurilor; să fie susceptibilă de aducere la cunoştinŃa
publicului. În cadrul dreptului de autor, elementul caracteristic al creaŃiei intelectuale
constă în originalitatea operei.

1.2. Definirea dreptului de proprietate intelectuală

Prin dreptul de proprietate intelectuală se înŃelege ansamblul normelor
juridice care reglementează raporturile privind protecŃia creaŃiei intelectuale în
domeniile industrial, ştiinŃific, literar şi artistic, precum şi semnele distinctive ale
activităŃii de comerŃ.
Aspectul pozitiv constă în dreptul titularului de a fi singurul îndreptăŃit să
exploateze obiectul dreptului său de proprietate intelectuală. Prerogativa folosinŃei se
exercită de titular în mod direct şi nemijlocit.
Aspectul negativ constă în dreptul titularului de a interzice altor persoane
orice folosinŃă a bunului, fără încuviinŃarea sa. Prin opunerea de către titular a
folosinŃei bunului, terŃii au obligaŃia de a nu face nimic de natură a aduce atingere
exercitării dreptului de proprietate intelectuală

1.3. Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală

Natura juridică a dreptului de proprietate intelectuală reprezintă una din cele
mai controversate probleme. În funcŃie de clasificările folosite, punctele de vedere
susŃinute în literatura de specialitate pot fi grupate în două mari teorii. Dreptul asupra
proprietăŃii intelectuale este apreciat ca un drept de proprietate, sau ca un drept
distinct ce formează o categorie specială.
După o primă opinie, dreptul de creaŃie intelectuală este caracterizat ca un
drept de proprietate, conform dreptului natural. În această concepŃie, creaŃia
7
intelectuală este considerată cea mai personală, cea mai legitimă, cea mai sacră şi cea
mai inatacabilă dintre toate proprietăŃile.
Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi categorii de
drepturi. La diviziunea clasică a drepturilor în personale, obligaŃionale şi reale,
consacrată de dreptul roman, Edmond Picard a adăugat încă o grupare a drepturilor
intelectuale. Ideea drepturilor intelectuale, ca o categorie specială, s-a bucurat de un
succes deosebit. Ea a fost preluată şi susŃinută în diverse variante.
Drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, conferă titularului un
monopol de exploatare şi sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire de drepturile
reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea şi gândirea omului.
Drepturile intelectuale au o valoare pecuniară, fără să aibă ca obiect bunuri
corporale şi fără să constituie creanŃe în raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din
creaŃiile intelectuale, literare, artistice, invenŃiile, desenele şi modelele, semnele de
atragere a clientelei, numele comercial, emblema, mărcile de fabrică, apelaŃiunile de
origină, drepturile asupra clientelei, ca cele recunoscute reprezentaŃilor, agenŃilor de
asigurări, membrilor unor profesii liberale. Prin opozabilitatea erga omnes şi
caracterul lor imediat, drepturile intelectuale se înrudesc cu drepturile reale.
După o teorie, dreptul asupra creaŃiei intelectuale este un drept complex, care
cuprinde în conŃinutul său atributele personale nepatrimoniale şi atribute patrimoniale.
Aceste prerogative personale nepatrimoniale şi patrimoniale sunt indisolubil legate
între ele, fără să existe un primat al unora asupra celorlalte.
După o altă teorie, dreptul asupra creaŃiei intelectuale este un drept personal
nepatrimonial ce dă naştere, pe cale de consecinŃă, şi la drepturi de ordin patrimonial.
Drepturile de ordin patrimonial, fiind împletite organic cu cele de ordin personal
nepatrimonial, formează un tot unitar.

1.4. Izvoarele dreptului de proprietate intelectuală

Dreptul de proprietate intelectuală are două categorii de izvoare: interne şi
internaŃionale. ProtecŃia creaŃiei intelectuale este asigurată pe plan internaŃional de
dispoziŃiile ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883 şi
ConvenŃiei de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 1881.
ConvenŃiile cuprind reguli aplicabile prin intermediul legilor naŃionale ale Ńărilor
membre, precum şi reguli uniforme aplicabile pe teritoriul Uniunii de la Paris şi
Uniunii de la Berna.

1.4.1. Izvoarele interne

Principalele izvoare interne, care pot fi grupate, în funcŃie de obiectele
protecŃiei juridice, sunt următoarele:
a) în domeniul invenŃiilor:
- Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenŃie,
republicată în 2002;

8
 - Hotărârea Guvernului nr.499 din l8 aprile 2003 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr.64 din l99l privind brevetele de
invenŃie, republicată;
- Legea nr.93 din 20 mai 1998 privind protecŃia tranzitorie a brevetelor de
invenŃie;
- Normele Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci nr. 211 din 22
septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.93 din 1998 privind protecŃia
tranzitorie a brevetelor de invenŃie;
- Normele Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci nr. 242 din 18
februarie 1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invenŃiilor
româneşti, modificate şi completate prin Normele nr. 318 din 4 ianuarie
2000.
b) în domeniul desenelor şi modelelor industriale:
- Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecŃia desenelor şi
modelelor industriale, republicată în 2002;
- Hotărârea Guvernului nr.1171 din 2 octombrie 2003 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992 privind protecŃia
desenelor şi modelelor industriale, republicată;
c). în domeniul mărcilor şi indicaŃiilor geografice:
- Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice;
- Hotărârea Guvernului nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind
mărcile şi indicaŃiile geografice;
d). în domeniul numelui comercial:
- Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale
republicată în 2004;
- Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerŃului,
republicată în 1998;
e). în domeniul dreptului de autor:
- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe;
- Hotărârea Guvernului nr. 779 din 25 iulie 2002 privind organizarea şi
funcŃionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a corpului de
arbitri;
- Hotărârea Guvernului nr. 1287 din 13 noiembrie 2002 privind numirea
corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor.

1.4.2. Izvoarele internaŃionale

Începând cu secolul al XIX-lea, vocaŃia internaŃională a drepturilor de creaŃie
intelectuală a determinat includere în convenŃiile comerciale bilaterale a unor
prevederi referitoare la proprietatea industrială.

9
 1.4.2.1. ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale
Ideea unei reglementări şi Uniuni internaŃionale în domeniul creaŃiei
industriale a fost discutată la Congresul de la Viena din 1873, Congresul de la
Trocadéro 1878 şi ConferinŃa internaŃională de la Paris din 1880. Acest proiect s-a
concretizat la cea de a doua ConferinŃă internaŃională de la Paris, prin încheierea
ConvenŃiei pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883. Prin aceeaşi
ConvenŃie, a fost creată şi Uniunea internaŃională pentru protecŃia proprietăŃii
industriale, cu sediul iniŃial la Berna, iar din 1960 la Geneva.
România a aderat la ConvenŃia de la Paris, revizuită la Bruxelles şi
Washington, prin Decretul-Lege nr. 2641 din 17 iunie 1920, ratificat prin Legea din
27 martie 1924. Fiecare dintre Ńările Uniunii trebuie să organizeze un serviciu special
de proprietate industrială, precum şi un depozit central pentru publicitatea brevetelor
de invenŃii, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale şi a mărcilor de
fabrică sau de comerŃ. Acest serviciu va edita o publicaŃie oficială.

1.4.2.2. ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice

După îndelungate discuŃii pregătitoare, care au durat aproape 25 de ani, la 9
septembrie 1886 s-a încheiat ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare
şi artistice. ConvenŃia a intrat în vigoare la 5 decembrie 1887. Ulterior, ConvenŃia a
fost amendată şi completată printr-un Act adiŃional şi o DeclaraŃie interpretativă,
semnate la Paris, la 4 mai 1896. ConvenŃia de la Berna a fost adoptată de 9 state, în
calitate de membre fondatoare.
România a aderat la ConvenŃia de la Berna în forma revizuită la Berlin, prin
Legea nr. 152, promulgată prin Decretul nr. 1312 din 24 martie 1926, cu efecte de la 1
ianuarie 1927. Ulterior, România a ratificat şi forma revizuită a convenŃiei de la
Roma, Stockholm şi Paris.
Statele participante la ConvenŃia de la Berna au dreptul de a încheia între ele
convenŃii particulare prin care să recunoască autorilor drepturi mai întinse decât cele
acordate de Uniune (art. 7). Toate statele membre au dreptul de a autoriza, de a
supraveghea sau interzice, prin măsuri de legislaŃie sau poliŃie internă, difuzarea pe
teritoriul lor a oricărei opere de creaŃie intelectuală (art. 17).

1.4.2.3. ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii

Intelectuale
La conferinŃa diplomatică de la Stockholm din 14 iulie 1967 s-a semnat
ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale
(O.M.P.I.). ConvenŃia a intrat în vigoare la 26 aprilie 1970. OrganizaŃia Mondială a
ProprietăŃii Intelectuale este o organizaŃie interguvernamentală, cu statut de instituŃie
specializată. OrganizaŃia succedă Birourilor InternaŃionale Reunite pentru ProtecŃia
ProprietăŃii Intelectuale înfiinŃate în 1893, care au administrat Uniunea de la Paris şi
Uniunea de la Berna. Sediul OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale este la
Geneva.

10
 1.4.2.4. ConvenŃii încheiate în cadrul Uniunii de la Paris
În cadrul Uniunii de la Paris au fost încheiate următoarele convenŃii
internaŃionale: Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind înregistrarea
internaŃională a mărcilor; Aranjamentul de la Madrid din 1891 privind reprimarea
indicaŃiilor de provenienŃă false sau înşelătoare; Aranjamentul de la Haga din 1925;
Aranjamentul de la Nisa din 1957; Aranjamentul de la Lisabona din 1958;
Aranjamentul de la Locarno din 1968; Tratatul de la Washington din 1970;
Aranjamentul de la Strasbourg din 1971; Tratatul de la Viena din 1973; Aranjamentul
de la Viena din 1973; ConvenŃia de la München din 1973; Tratatul de la Budapesta
din 1977; Tratatul de la Geneva din 1994.

1.4.2.4. ConvenŃii încheiate în cadrul Uniunii de la Berna

În cadrul Uniunii de la Berna au fost încheiate următoarele convenŃii
internaŃionale: ConvenŃia internaŃională de la Roma din 1961; ConvenŃia de la
Geneva din 1971; ConvenŃia de la Bruxelles din 1974; Tratatul de la Geneva din
1989; ConvenŃia Universală de la Paris din 1971; s.a.m.d.

1.5. Principiile dreptului de proprietate intelectuală

Principiile fundamentale ale dreptului proprietăŃii intelectuale sunt
tratamentului naŃional, dreptul de prioritate, independenŃa brevetelor şi independenŃa
mărcilor.

1.5.1 Tratamentul naŃional

Prin tratamentul naŃional se înŃelege că resortisanŃii Uniunii de la Paris şi ai
Uniunii de la Berna beneficiază, în celelalte Ńări membre, de aceleaşi drepturi ca şi
naŃionalii. Principiul tratamentului naŃional este consacrat de art. 2 din ConvenŃia de
la Paris. CetăŃenii fiecărei Ńări a Uniunii, potrivit alin. 1 al art. 2, se vor bucura în toate
celelalte Ńări ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecŃia proprietăŃii industriale, de
avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor
naŃionalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de
prezenta ConvenŃie.
Asimilarea străinului cu naŃionalul constituie o dispoziŃie fundamentală şi a
ConvenŃiei de la Berna din 1886. Principiul este înscris în art. 5 al ConvenŃiei. În
afară de tratamentul naŃional, ConvenŃia de la Paris instituie şi tratamentul unionist.
Prin tratament unionist se înŃelege că resortisanŃii Uniunii beneficiază de totalitatea
drepturilor acordate direct de ConvenŃia de la Paris. Tratamentul unionist asigură
resortisanŃilor un minimum de avantaje, care constituie un drept intern al Uniunii
internaŃionale.

1.5.2. Dreptul de prioritate

Prin drept de prioritate se înŃelege situaŃia privilegiată a unei persoane, care a
efectuat într-o Ńară a Uniunii un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu
acelaşi obiect pentru obŃinerea protecŃiei în celelalte Ńări membre.
11
 Pentru a exista un drept de prioritate, primul depozit trebuie să aibă valoarea
unui depozit naŃional reglementar, care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de legislaŃia
naŃională fiecărei Ńări membre sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate
între Ńările Uniunii (art. 4, lit. A, alin. 2). Prin depozit naŃional reglementar se înŃelege
orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în
Ńara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii (art. 4, lit. A, alin. 3). Primul
depozit se poate constitui în Ńara de origine a resortisantului sau într-o altă Ńară a
Uniunii. Cea de a doua cerere este necesar să aibă acelaşi obiect ca şi prima. În
ambele cereri se vor formula aceleaşi revendicări. Succesorii în drepturi ai primului
depunător pot invoca dreptul de prioritate.
Termenele de prioritate, conform lit. C, alin. 1 al art. 4, au fost stabilite la 12
luni pentru brevetele de invenŃie şi modelele de utilitate şi la 6 luni pentru desenele
sau modelele industriale şi pentru mărcile de fabrică sau comerŃ. Termenele încep să
curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca ziua depozitului să fie cuprinsă în
calcul (art.4, lit.C, alin. 3). Cererile depuse de alte persoane pentru acelaşi obiect, în
intervalul de prioritate, vor fi lovite de nulitate.
Prioritatea în cascadă înseamnă că persoana, care a depus o cerere ulterioară
cu invocarea priorităŃii, va putea solicita un nou termen de prioritate de la data
depozitului posterior. Întrucât dreptul de prioritate este configurat numai de primul
depozit, nu se admite cascada de priorităŃi succesive.
PriorităŃile multiple înseamnă că cererea ulterioară este cuprinsă în mai multe
cereri anterioare. Potrivit lit. F a art. 4, nici o Ńară a Uniunii nu va putea refuza o
prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul că depunătorul revendică priorităŃi
multiple, chiar dacă ele provin din Ńări diferite, cu condiŃia să existe o unitate a
invenŃiei în sensul legii Ńării respective. De obicei, priorităŃile multiple se invocă cu
ocazia invenŃiilor de perfecŃionare sau de completare succesive. Dreptul de prioritate
poate fi transmis unui cesionar, pentru o altă Ńară. Transmiterea este admisibilă dacă
beneficiarul are calitatea de resortisant al Uniunii.
ConvenŃia de la Paris consacră şi o prioritate de expoziŃie. Prin dispoziŃiile
art. 11, alin. 1 se prevede că Ńările Uniunii vor acorda, în conformitate cu legislaŃia lor
internă, protecŃia temporară invenŃiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor
sau modelelor industriale, precum şi mărcilor de fabrică sau de comerŃ, pentru
produsele care vor figura la expoziŃiile internaŃionale oficiale sau oficial recunoscute,
organizate pe teritoriul uneia din ele.

1.5.3. IndependenŃa brevetelor

Prin independenŃa brevetelor se înŃelege că cererile de brevete pentru aceeaşi
invenŃie depuse în diferite Ńări ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele. În
conformitate cu dispoziŃiile alin.1-5 ale art. 4bis, brevetele cerute în diferitele Ńări ale
Uniunii, de cetăŃeni ai Uniunii, vor fi independente de brevetele obŃinute pentru
aceeaşi invenŃie în celelalte Ńări, membre sau nu ale Uniunii. Această dispoziŃie
trebuie înŃeleasă în mod absolut, în sensul că brevetele acordate în cursul termenului

12
de prioritate sunt independente, atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi
decădere cât şi din punct de vedere al duratei normale de protecŃie.

1.5.4. IndependenŃa mărcilor

Prin independenŃa mărcilor se înŃelege că, după înregistrarea într-o Ńară a
Uniunii de la Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de mărcile
înregistrate în celelalte Ńări ale Uniunii.

13
 CAP. II. MĂRCILE

1.1. NoŃiuni generale privind mărcile

Marca este un semn distinctiv, care diferenŃiază produsele şi serviciile unei
persoane prin garanŃia unei calităŃi determinate şi constante, formând, în condiŃiile
legii, obiectul unui drept exclusiv.
În dreptul român, elementele caracteristice ale mărcii sunt consacrate de
Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998. Potrivit art. 3, lit.a marca este un semn susceptibil de
reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele aparŃinând altor persoane.

1.2. Semnele care pot constitui mărci

Semnele care pot constitui mărci sunt enumerate de art. 3, lit. a al Legii nr.
84 din 1998. Ele se referă la cuvinte, inclusiv nume şi persoane, desene, litere, cifre,
elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a
ambalajului său, combinaŃii de culori. Legea română cuprinde o enumerare
enunciativă a semnelor distinctive care pot fi înregistrate ca mărci.
Spre deosebire de reglementarea din 1967, între semnele susceptibile de
apropriere ca marcă nu figurează şi prezentarea sonoră. Omisiunea a fost influenŃată
de prevederile Tratatului de la Geneva privind dreptul mărcilor din 1994, care nu se
aplică mărcilor holograme şi mărcilor care nu sunt alcătuite din semne vizibile, în
special mărcile sonore şi mărcile olfactive.

1.2.1. Numele
Între semnele care pot constitui o marcă, legea prevede în mod expres
cuvintele. În economia textului, termenul de cuvinte include atât numele, cât şi
denumirile. Utilizarea numelui patronimic ca marcă atribuie titularului un drept
exclusiv. Întrucât numele poate să aparŃină mai multor persoane, dreptul exclusiv nu
priveşte numele în sine, ci numai forma sa specială. În unele state, numele poate fi
utilizat ca marcă fără a fi necesar să prezinte o formă specială. Cu caracter
derogatoriu, condiŃia formei distinctive trebuie respectată dacă numele este banal.
O marcă poate fi formată şi din numele unei alte persoane decât a titularului,
în temeiul unei autorizaŃii a terŃului sau a succesorilor săi.
De altfel, art. 5, lit. j din Legea nr. 84 din 1998 exclude de la înregistrare
mărcile care conŃin, fără consimŃământul titularului, imaginea sau numele patronimic
al unei persoane care se bucură de renume în Ńara noastră.
Pentru constituirea unei mărci se poate folosi şi un nume istoric. Utilizarea ca
marcă a numelor istorice trebuie să nu aducă atingere memoriei unei personalităŃi
dispărute. Marca poate fi alcătuită şi dintr-un nume imaginar. De exemplu, Eau du
docteur Addison. În mod obişnuit, numele imaginar reprezintă o denumire ce se
foloseşte ca marcă.

14
 1.2.1. Denumirile
Denumirile sunt cuvinte luate din limbajul curent sau inventate. Pentru a
constitui o marcă, denumirile trebuie să fie arbitrare sau de fantezie. În materia
mărcilor nu pot fi folosite denumirile generice, necesare sau descriptive.
Denumirile care reprezintă cuvântul ce indică un produs sunt necesare.
Încorporându-se cu produsul, cuvintele nu pot constitui o marcă, fiind denumiri
necesare. Ele ar implica monopolizarea unor produse apropriindu-se sub formă de
marcă, denumirea lor necesară.
Denumirile care descriu un anumit produs sunt necesare sau descriptive. Denumirile
descriptive pot desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea, originea
geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului, sau alte
caracteristici ale acestora. Ele sunt excluse de la protecŃie de către art. 5, lit. d din
Legea nr. 84 din 1998.
Regula caracterului descriptiv prezintă şi unele derogări. Pot fi folosite ca
mărci denumirile simbolice, precum şi denumirile care sugerează calităŃile produsului
în mod indirect şi fantezist.
O valoare simbolică au denumirile de Ńări şi oraşe care nu mai există. În
contrast, denumirile geografice se pot folosi ca mărci numai dacă prezintă o formă
exterioară specifică. Tot ca o condiŃie, denumirile geografice trebuie să nu fie
apelaŃiuni de origine sau indicaŃii de provenienŃă.
Denumirea este considerată admisibilă, când nu Ńine seama de natura şi de
genul obiectului, fiind independentă de produs. Denumirea poate fi formată dintr-un
singur cuvânt, un adjectiv combinat cu un substantiv sau o combinaŃie de cuvinte. De
exemplu, Dero, Hopfen Köning, Diner’s Club. O valoare simbolică au denumirile de
Ńări şi oraşe care nu mai există. În contrast, denumirile geografice se pot folosi ca
mărci numai dacă prezintă o formă exterioară specifică. Tot ca o condiŃie, denumirile
geografice trebuie să nu fie apelaŃiuni de origine sau indicaŃii de provenienŃă.
Cuvintele adoptate ca marcă se pot transforma în unele cazuri într-o
denumire generică. Identificarea unei denumiri cu un anumit produs este un fenomen
de degenerare a mărcii. De exemplu, mărcile apă de colonie, aspirină, gramofon,
termos, celofan, telex.

1.2.3. Sloganurile şi titlurile de publicaŃii

Legea română nu se referă la sloganuri şi titluri de publicaŃii. Dar modul de
redactare al textului nu înlătură, în principiu, posibilitatea de folosire, ca marcă, a
sloganurilor şi titlurilor de publicaŃii. Pentru a forma o marcă, sloganurile trebuie să
fie arbitrare sau de fantezie. Titlurile de ziare, reviste şi cărŃi sunt protejate fie ca
mărci, fie ca obiect al dreptului de autor.

1.2.4. Literele şi cifrele

Pentru a constitui o marcă, literele şi cifrele trebuie să aibă o formă grafică
distinctă. Literele folosite ca marcă pot fi iniŃialele unui nume. Marca poate fi
alcătuită şi din iniŃialele unor cuvinte. IniŃialele trebuie să poată să fie pronunŃate,
15
formând un cuvânt fără semnificaŃie cunoscută. În cazul în care mărcile sunt exclusiv
formate din cifre, ele nu pot fi protejate. Întrucât cifrele nu sunt distinctive în sine,
marca trebuie să prezinte o formă distinctivă, fără a fi necesară asocierea cu elemente
grafice speciale.
Legea română din 1998 menŃionează în mod expres literele şi cifrele. Pentru
a constitui o marcă, literele şi cifrele trebuie să aibă o formă grafică distinctă.
În unele sisteme de drept, literele şi cifrele nu sunt acceptate ca mărci. Cu
caracter de excepŃie, se admit totuşi literele şi cifrele care au o formă originală ori
sunt notorii.

1.2.5. Elemente figurative

Elementele figurative cuprind o multitudine de forme: embleme, viniete,
etichete, peisaje, portrete, fotografii, blazoane, desene, sigilii, amprente, reliefuri,
peceŃi, liziere.
Emblema este un semn figurativ simplu, reprezentând un obiect real sau
imaginar, care simbolizează o anumită idee. De exemplu, o floare, un clopot, o
ancoră. Emblema are rolul de a individualiza o societate comercială sau industrială.
Emblema care se referă la natura produsului are un caracter descriptiv şi nu
poate constitui o marcă. Astfel, emblema formată dintr-o frunză de viŃă pentru vinuri
sau emblema alcătuită dintr-o lămâie pentru citronadă nu este distinctivă. Pentru a fi
protejată ca marcă, emblema trebuie să aibă o formă specială sau caracteristică. În
măsura în care emblema prezintă un caracter distinctiv în sine, dreptul privativ va
include şi denumirea respectivă.
Vinieta este un ansamblu de figuri, o dispoziŃie de linii sau un desen, ce se
lipeşte de produs. Constituind o ilustraŃie de mici dimensiuni, cu sau fără un subiect
precis, vinieta se lipeşte pe produs.
Eticheta este o hârtie sau un carton de mărime redusă, care conŃine unele
indicaŃii privind un produs.
Imaginile pot forma, în principiu, obiectul unei mărci, cum ar fi portretul sau
fotografia. În practică, se consideră că folosirea de către o persoană a propriului său
portret, care seamănă izbitor cu un portret adoptat anterior ca marcă, reprezintă un act
de concurenŃă neloială.
În temeiul dispoziŃiilor art. 6ter al ConvenŃiei de la Paris, se prevede că nu pot
fi protejate, în absenŃa unei autorizaŃii din partea organelor competente, mărcile care
cuprind reproduceri sau imitaŃii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii
oficiale de control şi garanŃie, blazoane aparŃinând Ńărilor Uniunii (art. 5, lit. k).
Acelaşi regim se aplică şi reprezentărilor grafice care aparŃin organizaŃiilor
internaŃionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe Ńări ale
Uniunii de la Paris (art. 5, lit. l)
În ceea ce priveşte figurile geometrice simple, cum ar fi un cerc, un triunghi
sau un pătrat, se consideră că sunt inexpresive. Figurile geometrice simple, neînsoŃite
de elemente verbale sau de alte elemente figurative, nu pot constitui mărci.

16
 1.2.6. Forma produsului şi forma ambalajului
Forma produsului este admisibilă ca marcă dacă nu este necesară sau de
natură să producă un rezultat industrial. Mărcile constând în forma produselor sunt
într-o oarecare măsură descriptive şi, din această cauză, limitate.
Legea română precizează în art. 5, lit. e că nu pot fi protejate mărcile
constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau
este necesară obŃinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanŃială
produsului.
Pentru a fi apropriat ca marcă, forma ambalajului trebuie să aibă caracter
distinctiv. De exemplu, sticlele de Coca-Cola, flacoanele pentru parfumuri Guerlaine.
În unele legislaŃii, protejarea ca marcă a formei ambalajului este condiŃionată
de însoŃirea de alte semne, cum ar fi inscripŃii, etichete, menŃiuni. Această soluŃie
permite să fie înregistrată atât marca, cât şi forma ambalajului pe care se aplică.

1.2.7. Culoarea produsului sau a ambalajului

Mărcile pot fi formate din combinaŃii de culori ale produsului sau
ambalajului. CombinaŃiile de culori sunt folosite, ca marcă, fără rezerve sau
obiecŃiuni. Ele trebuie numai să prezinte un aspect caracteristic, un aranjament
propriu. O singură culoare nu poate constitui o marcă. ReticenŃele faŃă de folosirea
unei singure culori ca marcă sunt determinate de numărul limitat al culorilor şi de
imposibilitatea consumatorului de a distinge cu claritate nuanŃele. Înregistrarea ca
marcă a unei singure culori ar genera un risc de monopolizare.
Doctrina admite totuşi că o singură culoare poate fi şi un element esenŃial al
mărcii, individualizându-se printr-o dispoziŃie specială sau prin aplicarea pe unele
părŃi ale produsului.
De altfel, regula 9, alin. 2, lit. h din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84
din 1998 prevede posibilitatea ca solicitantul să revendice, ca element distinctiv al
mărcii, o culoare sau mai multe culori.

1.2.8. Prezentarea sonoră

ConŃinutul unei mărci poate fi alcătuit şi din semnale sonore sau melodii
simple. Prezentarea sonoră se asociază de obicei cu un serviciu sau un produs.
Mărcile sonore sau auditive trebuie să fie clare, expresive şi caracteristice.
Majoritatea legislaŃiilor la care s-a aliniat şi legea română nu recunosc mărcile sonore.
Mărcile sonore sau auditive trebuie să fie clare, expresive şi caracteristice.
Ele vor însoŃi comercializarea produsului, fără a se limita la publicitate.
Valabilitatea mărcilor sonore a fost admisă în dreptul american. Înregistrarea
lor se efectuează prin depozitul de discuri fonografice. ReticenŃa manifestată faŃă de
marca auditivă a fost determinată de absenŃa unei legături directe cu produsul şi de
imposibilitatea realizării unui depozit material.

17
 1.2.9. Desenul
Desenul este un semn care poate fi folosit ca marcă. Admisibilitatea
protecŃiei ca marcă este condiŃionată de caracterul distinctiv al desenului.
În cazul în care beneficiază de protecŃia dreptului de autor, desenul nu trebuie
să aducă atingere drepturilor autorului.

1.2.10. CombinaŃiile de semne

Prin combinarea elementelor, semnele necesare sau banale devin particulare,
putându-se folosi ca mărci. ParticularităŃile mărcilor combinate permit alegerea celor
mai adecvate mijloace de publicitate comercială.

1.3. Clasificarea mărcilor

Mărcile se pot grupa în mai multe categorii. În mod corespunzător, regimul
juridic al unei mărci este configurat de încadrarea ei într-o anumită categorie.

1.3.1. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ

În funcŃie de destinaŃia lor economică, mărcile se împart în mărci de fabrică
şi mărci de comerŃ. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ au acelaşi regim juridic.
Marca de fabrică se foloseşte de producător sau fabricant, în domeniul
activităŃii industriale, agricole, meşteşugăreşti şi artizanale. Marca de fabrică
diferenŃiază produsele unei persoane fizice sau juridice de alte produse similare.
Marca de comerŃ este utilizată de comerciant sau distribuitor, prin aplicarea
ei pe produsele pe care le vinde. Marca de comerŃ arată că distribuirea produselor se
face de o societate comercială.

1.3.2. Mărcile de produse şi mărcile de servicii

Din punctul de vedere al obiectului, se disting mărcile de produse şi mărcile
de servicii. Mărcile de fabrică şi mărcile de comerŃ se aplică şi identifică anumite
produse, fabricate sau naturale. În acest fel, ele formează categoria mărcilor de
produse.
Mărcile de serviciu se întrebuinŃează pentru a deosebi serviciile unei
persoane fizice sau juridice de cele prestate de către alte persoane. În conformitate cu
serviciile susceptibile de a fi protejate, mărcile de servicii sunt de două feluri:
- mărci de serviciu care se aplică pe produse sau sunt ataşate
produselor pentru a indica pe autorul serviciului prestat;
- mărci de servicii care indică servicii ce nu sunt legate de anumite
produse.
Între semnul distinctiv şi serviciu trebuie să existe o legătură nemijlocită. În
funcŃie de natura serviciului, marca se foloseşte în mod direct sau indirect. Astfel,
societăŃile de transport aplică marca pe vehicule, iar restaurantele aplică marca pe
veselă şi tacâmuri. Alteori, marca poate fi aplicată pe documentaŃia care se întocmeşte
la prestarea de servicii sau pe ambalajul produsului pentru care se efectuează
serviciul.
18
 1.3.3. Mărcile individuale şi mărcile colective
Având în vedere titularul dreptului, mărcile pot fi individuale şi mărci
colective. Mărcile individuale, private sau ordinare, aparŃin şi se utilizează de o
anumită persoană fizică sau juridică. În forma sa iniŃială, ConvenŃia de la Paris a
reglementat numai mărcile individuale.
Mărcile colective se folosesc în comun de mai multe persoane juridice. În
mod obişnuit, mărcile colective se aplică împreună cu marca individuală, fiind o
garanŃie a calităŃii sau originii produsului. Potrivit art. 7bis, Ńările Uniunii au obligaŃia
să admită la depunere şi să protejeze mărcile colective aparŃinând unor grupuri
colective a căror existenŃă nu este contrară legii Ńării de origine, chiar dacă aceste
grupuri colective nu posedă o întreprindere industrială sau comercială. ProtecŃia va
putea fi refuzată, dacă marca colectivă este contrară interesului public.
Mărcile colective sunt reglementate şi în unele legislaŃii naŃionale. De
exemplu, legislaŃiile din Belgia, Canada, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie,
Spania şi Statele Unite ale Americii.
În dreptul român, art. 3, lit. d din Legea nr. 84 din 1998 prevede că marca
colectivă este destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor
unei asociaŃii de produsele sau serviciile aparŃinând altor persoane. Mărcile colective
sunt supuse regimului mărcilor individuale dacă, prin dispoziŃiile legii, nu se prevede
altfel.

1.3.4. Mărcile facultative şi mărcile obligatorii

łinând seama de natura normelor care le reglementează, mărcile se împart în
mărci facultative şi mărci obligatorii. În sistemul mărcii facultative, utilizarea mărcii,
precum şi produsele pe care se aplică semnul distinctiv, se hotărăşte de producător sau
comerciant. Caracterul facultativ este configurat de funcŃiile îndeplinite de marcă.
GaranŃia unor produse de calitate implică funcŃiile de organizare a vieŃii economice şi
de reclamă. În sistemul mărcii obligatorii, anumite produse trebuie să fie marcate. De
obicei, marcarea se aplică produselor executate din metale preŃioase şi produselor a
căror fabricare constituie monopol de stat. Marcarea reprezintă un mijloc de control
administrativ.

1.3.5. Mărcile simple şi mărcile combinate

Sub aspectul numărului semnelor utilizate, există mărci simple şi mărci
combinate. Mărcile simple sunt formate dintr-un singur semn. De exemplu, un nume,
o denumire, o literă.
Mărcile combinate sunt alcătuite dintr-un număr de semne diferite, verbale
sau figurative. Dacă unele semne au un caracter esenŃial, ele pot fi înregistrate
împreună cu marca. Mărcile combinate se împart în mărci compuse şi mărci
complexe. Marca compusă este constituită din semne diferite, dintre care numai unele
au caracter distinctiv. Dacă semnele nu sunt esenŃiale, efectul distinctiv al mărcii va fi
determinat de dispoziŃia lor caracteristică. În consecinŃă, contrafacerea va fi
sancŃionată numai când se reproduc toate elementele mărcii, adică ansamblul mărcii.
19
Marca complexă este alcătuită din semne diferite, care au caracter distinctiv prin ele
însele. Prin urmare, contrafacerea poate fi şi parŃială, prin reproducerea unui singur
element.

1.3.6. Mărcile verbale, mărcile figurative şi mărcile sonore

În funcŃie de natura lor, mărcile sunt verbale, figurative şi sonore. Mărcile
verbale sunt formate din semne scrise. Ele pot fi cuvinte, litere, cifre sau sloganuri.
Mărcile figurative sunt alcătuite din reprezentări grafice. Mărcile figurative se împart
în mărci bidimensionale, sau plane, şi mărci tridimensionale, sau plastice. Astfel,
forma produsului sau forma ambalajului reprezintă o marcă tridimensională. Mărcile
sonore sunt compuse din sunete. Notele sau sunetele trebuie să producă un efect sonor
caracteristic.

1.3.7. Mărcile auditive, mărcile vizuale şi mărcile intelectuale

După efectul sau impresia produsă asupra cumpărătorilor, mărcile se divid în
auditive, vizuale şi intelectuale. Mărcile auditive sunt destinate să atragă atenŃia prin
intermediul unui sunet. Mărcile auditive sunt verbale sau sonore. Mărcile vizuale
urmăresc să scoată în evidenŃă un aspect sau o imagine. Ele sunt identice cu mărcile
figurative. Mărcile intelectuale sugerează o anumită idee. Ele sunt formate din semne
verbale, figurative sau sonore. ConŃinutul intelectual al mărcii presupune detaşarea
semnului distinctiv de ideea preconizată.

1.3.8. Mărcile speciale

Din această categorie fac parte marca notorie, marca agentului, marca
defensivă, marca de rezervă, marca telle quelle şi marca naŃională.
Marca notorie se caracterizează printr-un renume deosebit, având o valoare
internaŃională. De exemplu, mărci notorii cunoscute sunt Adidas, Samsung, Philips,
Omega, Ford, Coca-cola. Notorietatea este o problemă de fapt. Determinarea
notorietăŃii Ńine seama de vechimea mărcii, intensitatea publicităŃii, identificarea cu
întreprinderea sau ideea de calitate. Notorietatea se apreciază în funcŃie de condiŃiile
proprii sau locale. Mărcile notorii sunt protejate prin art. 6bis din ConvenŃia de la
Paris.
Aşadar, protecŃia acordată mărcilor notorii nu este condiŃionată de
formalitatea unei înregistrări naŃionale sau internaŃionale, ori de folosire. ProtecŃia
acordată este însă limitată la sfera produselor identice sau similare.
În dreptul român, protecŃia mărcilor notorii este prevăzută de Legea nr. 84
din 1998. Potrivit art. 3, lit. c, marca notorie este semnul larg cunoscut în România la
data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităŃii revendicate în
cerere. Înregistrarea unei mărci va fi refuzată, conform art. 6, lit. d, dacă este identică
sau similară cu o marcă notorie în România pentru produse sau servicii identice sau
similare.
Prevederile ConvenŃiei de la Paris nu se ocupă şi de situaŃia când un terŃ
foloseşte o marcă notorie pentru produse diferite. Referitor la această problemă, în
20
practică, s-a apreciat că terŃul profită pe nedrept de prestigiul mărcii, care se
degradează.
În literatura juridică, prin consolidarea soluŃiei adoptate de jurisprudenŃă,
mărcile notorii sunt deosebite de mărcile de mare renume sau celebre.
FuncŃia de reclamă fiind primordială, marca de mare renume are o valoare
independentă de calitatea şi originea produsului. Datorită celebrităŃii sale, marca de
mare renume trebuie să fie protejată şi împotriva folosirii ei de către un terŃ, pentru
produse diferite. În consecinŃă, contrafacerea mărcii de mare renume presupune
existenŃa unei reproduceri servile sau apropiate de original.
În dreptul nostru, dispoziŃiile Legii nr. 84 din 1998 se referă expres la o
asemenea situaŃie. Prin art. 6, lit. e, se stabileşte că o marcă este refuzată la
înregistrare dacă este identică sau similară cu o marcă notorie în România pentru
produse sau servicii diferite de cele la care se referă marca a cărei înregistrare este
cerută şi dacă, prin folosirea nejustificată a acesteia din urmă, s-ar putea profita de
caracterul distinctiv sau de renumele mărcii notorii, ori această folosire ar putea
produce prejudicii titularului mărcii notorii. Înregistrarea poate fi totuşi efectuată cu
consimŃământul expres al titularului mărcii notorii.
Marca agentului este marca folosită sau înregistrată de distribuitorul unor
produse importate şi expediate cu marca producătorului. Marca agentului sau
reprezentantului este prevăzută de art. 6septies din ConvenŃia de la Paris.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 6septies, dacă agentul sau reprezentantul
celui care este titularul unei mărci într-una dintre Ńările Uniunii va cere, fără
autorizaŃia acestui titular, înregistrarea pe propriul său nume a mărcii respective în
una sau mai multe Ńări, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau să
reclame radierea ei, sau dacă legea Ńării îngăduie aceasta, să ceară transferul
înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce
o justificare faptelor sale. Sub rezerva acestor prevederi, titularul mărcii va avea
dreptul să se opună folosirii mărcii de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu
a autorizat această folosire.
Pentru a beneficia de o protecŃie sporită, agentul local al unei întreprinderi
străine poate înregistra, pe numele său, marca reprezentantului, cu acordul acestuia. În
alte cazuri însă, urmărind prelungirea contractului de reprezentare, agentul poate
înregistra marca, fără autorizarea titularului.
Marca agentului reprezintă o derogare de la principiul teritorialităŃii. Datorită
anteriorităŃii lor în străinătate, unele drepturi vor fi recunoscute titularului mărcii, în
detrimentul uzurpatorului local.
Marca defensivă sau de obstrucŃie este dependentă de o altă marcă, faŃă de
care se deosebeşte prin unele schimbări de amănunt. Fără a fi folosită, marca
defensivă asigură protecŃia mărcii principale, împiedicând înregistrarea de către terŃi a
unor mărci asemănătoare. Mărcile defensive sunt admise în legislaŃia japoneză şi
lovite de nulitate în dreptul elveŃian, când titularul nu intenŃionează să le utilizeze.

21
 Marca de rezervă se depune cu intenŃia de a fi folosită în viitor pentru
anumite produse sau servicii. Spre deosebire de marca defensivă, existenŃa mărcii de
rezervă nu este condiŃionată de o marcă principală.
Marca telle quelle se caracterizează prin faptul că în alte state este protejată
în forma înregistrată în Ńara de origine. Marca telle quelle este consacrată de
ConvenŃia de la Paris. Potrivit art.6quinquies, orice marcă de fabrică sau de comerŃ,
înregistrată reglementar în Ńara de origine, va fi admisă la depunere şi protejată,
întocmai aşa cum este ea, în celelalte Ńări ale Uniunii. Marca telle quelle constituie o
excepŃie de la principiul teritorialităŃii. Semnele care pot fi înregistrate ca marcă vor fi
examinate în conformitate cu dispoziŃiile legii de origine şi nu ale legii de
importaŃiune.
ProtecŃia mărcii depuse reglementar în Ńara de origine va putea fi refuzată în
următoarele cazuri: marca este de natură să aducă atingere anumitor drepturi câştigate
de terŃi în Ńara în care se cere protecŃia; marca este lipsită de orice caracter distinctiv
sau este compusă exclusiv din semne sau indicaŃii putând să servească, în comerŃ,
pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea, locul de origine al
produselor sau data producŃiei, sau când ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau
practica comercială cinstită şi constantă din Ńara în care se cere protecŃia; marca este
contrară moralei sau ordinii publice, ori de natură să înşele publicul.
Marca naŃională individualizează produsele care provin dintr-o anumită Ńară,
constituind o garanŃie de calitate şi provenienŃă. Marca naŃională este o marcă oficială
a statului. Aplicându-se produselor care se exportă, marca naŃională este reglementată
de normele dreptului administrativ.

1.4. FuncŃiile mărcii

FuncŃiile mărcii sunt configurate de condiŃiile economice şi sociale.
Principalele funcŃii îndeplinite de marcă sunt următoarele: funcŃia de diferenŃiere a
produselor, funcŃia de concurenŃă, funcŃia de organizare a pieŃei şi funcŃia de
monopol.

1.4.1. FuncŃia de diferenŃiere a produselor

Marca permite diferenŃierea produselor şi serviciilor care sunt identice sau
similare. FuncŃia de diferenŃiere a produselor prezintă două aspecte distincte. Prin
intermediul mărcii se asigură individualizarea produselor existente pe piaŃă, iar
producătorul este apărat de actele de concurenŃă neleală. Datorită valorii care o
dobândeşte pe piaŃă, marca nu mai este dependentă de provenienŃa produsului. Fiind
un indicator al produsului, marca permite fixarea clientelei.

1.4.2. FuncŃia de concurenŃă

FuncŃia de concurenŃă a mărcii se bazează pe sistemul de atragere a clientelei.
FuncŃia de concurenŃă a mărcii se realizează prin diferenŃiere şi publicitate.
Diversificarea şi multiplicarea modelelor, tipurilor şi culorilor a realizat nu numai o
diferenŃiere a produselor, ci şi a mărcilor.
22
 Publicitatea mărcii diferenŃiate determină o creştere a vânzării. Datorită
progresului tehnic, publicitatea a evoluat de la forme persuasive, cu caracter de
informare, la metode violente şi invadatoare sau obsesive. Abuzul de publicitate
determină ca diferenŃierea obiectivă să devină o diferenŃiere subiectivă.
Aceeaşi marcă este folosită pentru o gamă variată de modele. De exemplu,
mărcile de automobile sau mărcile de detergenŃi.

1.4.3. FuncŃia de organizare a pieŃei

Prin corelarea cererii cu oferta, marca reprezintă un mijloc de organizare a
pieŃei. FuncŃia de organizare a mărcii îşi exercită influenŃa asupra formelor
distribuŃiei. Marca asigură realizarea vânzărilor şi reducerea cheltuielilor de
desfacere. Întrucât marca se vinde singură, comercianŃii recurg la propriile lor semne
distinctive.
Folosirea propriilor mărci de comerŃ şi de servicii reflectă tendinŃa
vânzătorilor de a-şi asigura exclusivitatea mărcii producătorului, în procesul de
organizare a distribuŃiei produselor.

1.4.4. FuncŃia de monopol

DiferenŃierea mărcilor şi exclusivitatea distribuŃiei are ca rezultat
transformarea concurenŃei într-un instrument de monopol. Datorită acestui fenomen,
funcŃia de garanŃie a calităŃii produsului este înlocuită cu o funcŃie de protecŃie a
cumpărătorului.
Diversificarea mărcii în cadrul aceleiaşi întreprinderi constituie un fenomen
artificial, care împiedică progresul producŃiei. Printr-un număr sporit de variante, se
limitează eficacitatea seriilor mari şi diferenŃierea devine exclusiv subiectivă.
Un fenomen de frânare a producŃiei reprezintă şi exclusivitatea distribuŃiei.
Vânzarea produselor prin intermediari presupune cheltuieli suplimentare şi o
desfacere mai lentă, care se răsfrânge asupra producŃiei.

1.5. CondiŃii privind protecŃia mărcilor

1.5.1. CondiŃii de fond
1.5.1.1. Distinctivitatea
ProtecŃia ca marcă a unui semn este condiŃionată de existenŃa caracterului
distinctiv. Un semn are caracter distinctiv dacă nu este necesar, uzual sau descriptiv.
Legea română prevede cerinŃa obligatorie a caracterului distinctiv în art. 3, lit. a.
Distinctivitatea este o problemă de fapt.
În literatura juridică s-a arătat că distinctivitatea cuprinde două elemente:
originalitatea şi noutatea. Originalitatea reprezintă o condiŃie de validitate, iar
noutatea o condiŃie de apropriere, de disponibilitate a semnului ales ca marcă.
În materia mărcilor, originalitatea nu este absolută în timp şi spaŃiu.
Drepturile care iau naştere sunt mai puŃin complete, decât cele decurgând din creaŃiile
noi. Originalitatea reprezintă o condiŃie de validitate, iar noutatea o condiŃie de

23
apropriere, de disponibilitate a semnului ales ca marcă. Dreptul asupra mărcii este un
drept de ocupaŃie şi nu de creaŃie.
Fiind o noŃiune relativă, distinctivitatea se apreciază de instanŃele
judecătoreşti în funcŃie de situaŃia concretă. Aprecierea caracterului distinctiv are în
vedere aptitudinea intrinsecă sau concretă a semnului de a identifica un anumit
produs, în cadrul aceleiaşi categorii. În raport de produsul sau serviciul la care se
aplică, semnul este distinctiv dacă poate fi recunoscut de către cei cărora le este
adresat.
În lipsa caracterului distinctiv intrinsec, nu pot constitui o marcă semnele
simple şi semnele descriptive. Distinctivitatea intrinsecă se determină în abstract.
În dreptul nostru, art. 5, lit. d din Legea nr. 84 din 1998 dispune că nu pot fi
înregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaŃii, putând
servi în comerŃ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaŃia, valoarea,
originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte
caracteristici ale acestora.
În literatura de specialitate, marca descriptivă este deosebită de marca
aluzivă, care evocă anumite calităŃi ale produsului. Cu toate că diferenŃierea este
dificilă, marca aluzivă poate fi admisă la înregistrare.
În absenŃa caracterului distinctiv concret, nu pot forma o marcă semnele
vizibil uzuale, generice sau necesare. Recunoaşterea unui drept exclusiv ar însemna
admiterea unui monopol asupra produsului.
Prevederile legii române nu se referă şi la semnele generice. AbsenŃa unei
asemenea menŃiuni se explică prin faptul că semnele generice şi semnele uzuale
constituie o singură categorie.. Datorită unei folosiri generalizate, semnele din această
categorie sunt uzuale.

1.5.1.2. Disponibilitatea
Un semn poate fi apropriat ca marcă dacă nu aparŃine unei alte persoane.
Indisponibilitatea unui semn este generată de existenŃa unor drepturi anterioare.
Cauzele de indisponibilitate se referă la drepturile personale nepatrimoniale ale
terŃilor şi la actele anterioare de apropriere, care constituie anteriorităŃile propriu-zise.
În dreptul român, anteriorităŃile sunt prevăzute de Legea nr. 84 din 1998. În
conformitate cu art. 6, lit. a, o marcă este refuzată la înregistrare dacă este identică cu
o marcă anterioară, iar produsele sau serviciile pentru care a fost cerută înregistrarea
mărcii sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată. Cu caracter
derogatoriu, înregistrarea poate fi totuşi admisă dacă se obŃine consimŃământul
expres al titularului mărcii anterioare.
Anterioritatea poate proveni dintr-un depozit anterior ori dintr-o folosire anterioară.
Potrivit reglementării actuale, prin drept anterior protejat se înŃelege:
a) o marcă identică sau similară, înregistrată în România pentru produse sau
servicii identice sau similare, dacă la data înregistrării acestei mărci sau
la data de prioritate, în temeiul art. 11, alin. 2 şi al art. 12, alin. 1 din

24
 lege, este anterioară datei depozitului naŃional reglementar al mărcii
pentru care se cere înregistrarea;
b) o marcă identică sau similară, considerată notorie în România conform
art. 3, lit. c din lege;
c) un drept al unei personalităŃi cu privire la imaginea sau la numele său
patronimic;
d) o indicaŃie geografică protejată;
e) un desen sau un model industrial protejat;
f) un drept de autor;
orice drept de proprietate industrială dobândit anterior datei depozitului
naŃional reglementar al unei mărci.
AnteriorităŃile sunt parŃiale şi relative. Ele privesc numai domeniul economic
şi comercial, în care semnul a constituit obiectul unei aproprieri anterioare. Pe de altă
parte, anteriorităŃile sunt limitate profesional, în timp şi în spaŃiu.
Limitele profesionale ale anteriorităŃilor se referă la faptul că marca nu
trebuie să fie unică în raport cu toate semnele distinctive înregistrate anterior.
Noutatea mărcii se referă numai la produsele pentru care a fost creată. Riscul
confuziei fiind înlăturat de deosebirea dintre produse, aceeaşi marcă poate fi folosită
în ramuri sau industrii diferite.
Aprecierea diferită a anteriorităŃilor în această materie, a permis elaborarea
regulii specialităŃii mărcii. În baza regulii specialităŃii, o marcă poate fi înregistrată
pentru alte categorii de produse.
DispoziŃiile legii române din 1998 admit, în mod expres, principiul
specialităŃii mărcii. Marca identică sau similară cu o marcă anterioară şi destinată a fi
aplicată unor produse sau servicii identice sau similare nu poate fi înregistrată, dacă
există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca
anterioară ( art. 6, lit. b şi c).
Limitele anteriorităŃii în timp se referă la faptul că un semn protejat anterior
ca marcă nu poate fi utilizat de o terŃă persoană, cât timp dreptul titularului nu s-a
stins prin abandon sau decădere. O marcă abandonată de către titular poate fi folosită
pentru produse identice sau similare. Utilizarea mărcii de către o altă persoană
presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: abandonul mărcii să fie cert; durata
abandonului să permită uitarea vechiului semn distinctiv; să nu existe o intenŃie de
fraudă. În acest fel, noua marcă înregistrată nu va fi confundată cu marca abandonată,
care nu mai constituie o anterioritate.
Limitele anteriorităŃii în spaŃiu se referă la faptul că o marcă este protejată pe
întregul teritoriu al Ńării unde a fost înregistrată. Principiul teritorialităŃii nu asigură
protecŃia mărcii şi în străinătate. O marcă identică sau similară se poate folosi în două
state diferite. Numai în cazul în care, prin înregistrarea unei mărci străine anterioare,
se urmăreşte o fraudă, titularul ei are o acŃiune în concurenŃă neloială. De la această
regulă există două excepŃii. ProtecŃia mărcilor se poate realiza şi în alte state, dacă
există o convenŃie internaŃională sau semnele sunt distinctive ori notorii.

25
 1.5.1.3. Liceitatea
Pentru a constitui o marcă, un semn trebuie să nu cuprindă indicaŃii false sau
înşelătoare, ori să nu fie contrar ordinii publice sau bunelor moravuri. ExigenŃele
relaŃiilor comerciale exclud de la protecŃie mărcile deceptive, ilegale sau imorale.
Mărcile deceptive sau frauduloase nu pot fi validate, deoarece urmăresc să inducă în
eroare pe consumatori. De exemplu, a fost refuzată la înregistrare marca Yankee
pentru produse care nu erau originare din S.U.A., sau marca Menthol pentru Ńigări ce
nu conŃineau mentol.
În dreptul român, art. 5, lit. f din Legea nr. 84 din 1998 dispune că nu pot fi
înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la
originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului. De exemplu,
indicaŃia mătase naturală, atunci când produsul este un amestec de mătase naturală şi
mătase vegetală.
Mărcile ilegale sau imorale nu pot fi protejate, întrucât aduc atingere ordinii
sociale şi politice. În literatura juridică s-a pus problema caracterului ilicit sau imoral
al produsului pe care se aplică sau ataşează marca. Întrucât marca formează obiectul
unui drept exclusiv şi distinct, iliceitatea sau imoralitatea produsului nu se răsfrânge
asupra mărcii.
Semnele contrare moralei şi ordinii publice sunt prevăzute de art. 6ter alin. 1,
lit. a şi b din ConvenŃia de la Paris, în forma revizuită la Haga, în 1925. Astfel, Ńările
Uniunii convin să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică prin măsuri
corespunzătoare folosirea, fără autorizaŃia organelor competente, fie ca mărci, fie ca
elemente ale acestor mărci, a stemelor, drapelelor şi a altor embleme de stat ale Ńărilor
Uniunii, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanŃie adoptate de către ele,
precum şi a oricăror imitaŃii de blazoane. Aceste dispoziŃii se aplică şi stemelor,
drapelelor şi altor embleme, iniŃialelor sau denumirilor organizaŃiilor internaŃionale
interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe Ńări ale Uniunii.

1.5.2. CondiŃii de formă

CondiŃiile de formă ale protecŃiei mărcilor sunt distincte de modul lor de
dobândire. Ele se referă la modul de folosire a mărcii. Folosirea mărcii se realizează
prin aplicare sau ataşare. Aplicarea sau ataşarea se poate face pe fiecare produs în
parte, pe ambalaje, pe imprimatele prin care se oferă produsele sau serviciile, precum
şi documentele care însoŃesc produsele. Mărcile mai pot fi utilizate în orice alt mod
potrivit, pe insigne, reclame, anunŃuri, prospecte, cataloage, facturi şi, în general, pe
orice documente ale titularului.

1.6. Subiectul dreptului la marcă

Dreptul la marcă poate fi dobândit de orice persoană fizică sau juridică. În
conformitate cu principiul conexităŃii mărcii, titularul dreptului trebuie să aibă
capacitatea de a exercita o activitate industrială sau comercială. Pentru persoanele
juridice, se poate ridica o problemă, configurată de specialitatea capacităŃii lor de
folosinŃă.
26
 Dreptul la marca individuală poate aparŃine unei persoane fizice sau juridice.
În unele cazuri, marca individuală poate fi folosită în comun de mai multe persoane
fizice. Coproprietatea asupra unei mărci se caracterizează prin comunitatea de
folosinŃă şi consimŃământul tuturor copărtaşilor pentru actele de administraŃie sau de
dispoziŃie.
Dreptul la marca colectivă aparŃine persoanelor juridice care nu exercită
nemijlocit o activitate comercială sau industrială. AsociaŃiile de fabricanŃi, de
producători, de comercianŃi, de prestatori de servicii indică numai persoanele
autorizate să folosească marca colectivă. Regulamentul de folosire a mărcii colective
va indica persoanele autorizate să folosească marca colectivă, condiŃiile care trebuie
îndeplinite pentru a deveni membru al asociaŃiei, condiŃiile de folosire a mărcii,
motivele pentru care această utilizare poate fi interzisă unui membru al asociaŃiei,
precum şi sancŃiunile care pot fi aplicate de asociaŃie.
Dreptul la marca de certificare aparŃine persoanelor juridice care exercită
controlul produselor sau al serviciilor. Aceste persoane juridice sunt legal abilitate să
exercite controlul în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaŃie a
produselor sau prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici. Nu pot solicita
înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice care fabrică, importă sau
vând produse ori prestează servicii, altele decât cele de control în domeniul calităŃii.
Titularul mărcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăŃite să
folosească marca pentru produsele sau serviciile care prezintă caracteristicile comune,
garantate pentru regulamentul de folosire a mărcii. Orice persoană fizică sau juridică,
furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizată să folosească marca de
certificare sub condiŃia respectării prevederilor regulamentului de folosire a mărcii.

1.7. Dobândirea dreptului la marcă

Reglementările naŃionale consacră sisteme diferite, de dobândire a dreptului
la marcă. Ele se pot grupa în trei categorii: sistemul declarativ sau realist; sistemul
atributiv, constitutiv sau formalist; sistemul mixt, dualist sau complex.

1.7.1. Sisteme de dobândire a dreptului la marcă

1.7.1.1. Sistemul declarativ
În sistemul declarativ, dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de
folosire. Din momentul adoptării de către un comerciant sau producător, marca nu
mai poate fi utilizată de o altă persoană pentru a deosebi produsele de aceeaşi natură.
Marca fiind adoptată şi nu depusă, depozitul este cerut numai pentru revendicarea
semnului distinctiv. Elementele caracteristice ale sistemului declarativ sunt efectuarea
unui prim act de folosire a mărcii şi efectul declarativ al depozitului.
În sistemul declarativ, dreptul la marcă aparŃine primului ocupant, celui care
foloseşte cel dintâi semnul distinctiv în mod legitim. Actul de folosire a mărcii este
determinant şi independent de orice depozit. În sistemul priorităŃii de folosire,
efectuarea depozitului nu reprezintă o condiŃie pentru dobândirea dreptului asupra
mărcii. Depozitul mărcii are un caracter declarativ. Cu toate acestea, depozitul dă
27
naştere la unele efecte juridice. După constituire, depozitul reprezintă un mijloc de
publicitate, determină o prezumŃie de proprietate asupra mărcii, permite exercitarea
acŃiunii penale în contrafacere şi are semnificaŃia unui act de apropriere a mărcii.
Caracterul declarativ al depozitului produce şi un număr de consecinŃe
juridice. Ele constau în următoarele: posesorul unei mărci dobândite prin prioritate de
folosire poate să constituie ulterior depozitul, fără ca actele sale să-i fie opozabile ca
anteriorităŃi; efectuarea depozitului nu conferă deponentului nici un drept dacă marca
nu este susceptibilă de apropriere; marca adoptată, dar nedepusă, poate fi transmisă,
urmând ca depozitul să fie efectuat ulterior de cesionar, dacă marca a fost dobândită
de la primul posesor; resortisanŃii Uniunii de la Paris au un drept de prioritate pentru
efectuarea depozitului aceleiaşi mărci în orice altă Ńară membră.

1.7.1.2. Sistemul atributiv

În sistemul atributiv, dreptul la marcă se dobândeşte prin prioritate de
înregistrare. Dreptul la marcă aparŃine persoanei care înregistrează prima un anumit
semn distinctiv. Actele anterioare de folosire nu sunt opozabile, în măsura în care nu s-a
efectuat înregistrarea lor. În sistemul priorităŃii de înregistrare, depozitul constituie o
etapă a procedurii. Efectuarea formalităŃilor stabilite de lege are un caracter atributiv.
În dreptul român, Legea nr. 84 din 1998 a consacrat sistemul priorităŃii de
înregistrare. În conformitate cu dispoziŃiile art. 4, dreptul asupra mărcii este dobândit
şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

1.7.1.3. Sistemul mixt

Sistemul mixt îmbină trăsăturile celor două moduri, declarativ şi atributiv, de
dobândire a dreptului la marcă. În unele legislaŃii, se utilizează sistemul atributiv
amânat, sistemul provocator sau sistemul avizului prealabil.
Sistemul atributiv amânat este practicat în dreptul englez. În acest sistem,
depozitul se transformă, după o anumită perioadă de timp, într-o dovadă definitivă a
dreptului titularului mărcii depuse. Sistemul atributiv amânat se caracterizează prin
existenŃa publicităŃii şi controlului preventiv.
În sistemul provocator, organul competent nu efectuează un examen de fond
al mărcii. După verificarea formală a depozitului, se admite publicarea mărcii.
Sistemul avizului prealabil este consacrat în dreptul elveŃian. În sistemul
avizului prealabil, depunătorul este înştiinŃat de către organul administrativ competent
de opunerile la înregistrarea mărcii. Cu toate că există anteriorităŃi la cererea
depunătorului, organul administrativ înregistrează marca.

1.7.2. Procedura de înregistrare a mărcii

Înregistrarea unei mărci se efectuează în mai multe etape. Ele sunt în număr
de trei, şi anume: depozitul naŃional reglementar; examinarea formală a cererii de
înregistrare; examinarea de fond a cererii de înregistrare.

28
 1.7.2.1. Depozitul naŃional reglementar
Depozitul naŃional reglementar al mărcii se constituie, potrivit art. 10, alin. 1
al Legii nr. 84 din 1998, prin depunerea unei cereri de înregistrare la Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci. Cererea va trebui să conŃină datele de identificare a
solicitantului, reproducerea mărcii, precum şi indicarea produselor sau serviciilor
pentru care înregistrarea este cerută. Cererea de înregistrare a mărcii se redactează în
limba română şi are ca obiect o singură marcă. Cererea se întocmeşte într-un singur
exemplar, pe un formular-tip. Data depozitului naŃional reglementar este data la care a
fost depusă la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci cererea de înregistrare a mărcii,
în condiŃiile în care aceasta conŃine toate elementele prevăzute de lege.

1.7.2.2. Examinarea formală a cererii de înregistrare

După depunere, cererea de înregistrare se examinează de Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci din punct de vedere al îndeplinirii condiŃiilor stabilite pentru
constituirea depozitului naŃional reglementar. Examinarea cerinŃelor de formă se
efectuează în termen de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea nu
îndeplineşte cerinŃele pentru constituirea depozitului naŃional reglementar, Oficiul de
Stat pentru InvenŃii şi Mărci va notifica solicitantului lipsurile constatate. Dacă
solicitantul completează lipsurile în termen de 3 luni de la notificare, data depozitului
va fi aceea la care toate aceste elemente au fost comunicate Oficiului de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci . În caz contrar, cererea se respinge.

1.7.2.3. Examinarea de fond a cererii de înregistrare

În urma constituirii legale a depozitului naŃional reglementar şi înscrierii în
Registrul NaŃional al Mărcilor, cererea de înregistrare a mărcii este supusă examinării
de fond. Examinarea cererii se efectuează de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci
în termen de 6 luni de la data plăŃii taxei de înregistrare şi examinare a cererii.
Legea din 1998 stabileşte că Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va examina
calitatea solicitantului, conform art. 3, lit. g, condiŃiile prevăzute la art. 13, alin. 1 şi 2,
dacă se invocă o prioritate şi motivele de refuz prevăzute la art. 5, alin. 1 şi art. 6.
Examinarea motivelor de refuz prevăzute la art. 6, lit.d şi e se face potrivit unor
criterii, cum ar fi: gradul de distinctivitate, iniŃială sau dobândită a mărcii notorii în
România; durata şi întinderea utilizării în România a mărcii notorii în legătură cu
produsele şi serviciile pentru care o marcă se solicită a fi înregistrată; durata şi
întinderea publicităŃii mărcii notorii în România; aria geografică de utilizare a mărcii
notorii în România; gradul de cunoaştere a mărcii notorii pe piaŃa românească de către
segmentul de public căruia i se adresează; existenŃa unor mărci identice sau similare
pentru produse sau servicii identice sau similare, aparŃinând altor persoane decât
aceea care pretinde că marca sa este notorie.
În situaŃia în care cererea nu îndeplineşte condiŃiile pentru înregistrarea
mărcii, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci transmite solicitantului un aviz de
refuz provizoriu, acordându-i un termen de 3 luni în care să-şi prezinte punctul său de
vedere ori să-şi retragă cererea.
29
 În cazul în care cererea îndeplineşte cerinŃele de constituire a depozitului
naŃional reglementar, precum şi celelalte condiŃii prevăzute de lege, Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci decide înregistrarea mărcii şi o înscrie în Registrul NaŃional
al Mărcilor. În termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, marca se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii
şi Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii
este comunicată solicitantului în termen de maximum 5 zile de la luarea acesteia.
În termen de 3 luni de la data publicării mărcii, titularul unei mărci anterioare
sau al unei mărci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea
sau la numele patronimic, precum şi orice altă persoană interesată pot face opoziŃie la
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci cu privire la marca publicată. În termen de 2
luni de la data rămânerii definitive a deciziei de înregistrare a mărcii, Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci eliberează titularului certificatul de înregistrare, cu condiŃia
plăŃii taxei prevăzute de lege. Certificatul de înregistrare conŃine menŃiuni cu privire
la marca înregistrată, înscrise în Registrul NaŃional al Mărcilor.

1.7.3. Durata de protecŃie a mărcii

Înregistrarea mărcii conferă titularului său, potrivit art. 35, alin. 1 al Legii nr.
84 din 1998, un drept exclusiv asupra mărcii.ProtecŃia dreptului exclusiv asupra
mărcii este asigurată pe o perioadă de 10 ani de la data depozitului naŃional
reglementar. Împlinirea termenului de protecŃie determină stingerea dreptului la
marcă. Dar titularul are posibilitatea de a cere reînnoirea înregistrării mărcii.

1.7.4. Reînnoirea înregistrării mărcii

Înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită, conform art. 29, alin. 2 al Legii nr.
84 din 1998, la împlinirea fiecărui termen de 10 ani. Reînnoirea înregistrării mărcii se
poate cere înainte de expirarea duratei de protecŃie în curs, dar nu mai devreme de 3
luni înainte de expirarea acestei durate. Reînnoirea înregistrării nu poate aduce mărcii
modificări esenŃiale. Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul NaŃional al
Mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de 6
luni de la depunerea cererii de reînnoire la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

1.7.5. Modificarea înregistrării mărcii

În conformitate cu art. 33, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, pe durata protecŃiei
mărcii, titularul poate solicita la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci introducerea
de modificări ale unor elemente ale mărcii. Aceste modificări trebuie să fie
neesenŃiale şi să nu afecteze imaginea de ansamblu a mărcii.
În tot cursul perioadei de protecŃie a mărcii, titularul acesteia poate solicita
Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea
modificărilor intervenite cu privire la nume, denumire, adresa sau sediul titularului în
Registrul NaŃional al Mărcilor. Modificările înscrise în Registrul NaŃional al Mărcilor
se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

30
 1.7.6. Înregistrarea internaŃională a mărcilor
1.7.6.1. Regimul înregistrării internaŃionale
Înregistrarea internaŃională a mărcilor, conform art. 1, alin. 1 şi 2 şi art. 2 ale
Aranjamentului de la Madrid, din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm în 1967 şi
modificat în 1979, se poate face de cetăŃenii Ńărilor care fac parte din Uniunea
specială şi de persoanele asimilate lor. Sunt asimilate resortisanŃilor, persoanele care
nu fac parte din Uniunea specială, dar au domiciliul sau întreprinderi industriale sau
comerciale pe teritoriul uneia din Ńările contractante.
Înregistrarea internaŃională se efectuează la Biroul internaŃional al proprietăŃii
intelectuale. Înregistrarea naŃională constituie pentru înregistrarea internaŃională o
înregistrare de bază. Legătura între înregistrarea internaŃională şi marca naŃională
înregistrată în Ńara de origine durează 5 ani. În această perioadă, înregistrarea de bază
trebuie să rămână neschimbată. Înregistrarea internaŃională a unei mărci produce
efecte pentru o perioadă de 10 ani. În condiŃiile stabilite de lege, înregistrarea va putea
fi reînnoită.

1.7.6.2. Procedura înregistrării

Cererea de înregistrare internaŃională, potrivit art. 3 al Aranjamentului de la
Madrid, se adresează administraŃiei Ńării de origine, în formele prevăzute de legislaŃia
naŃională. AdministraŃia Ńării de origine prezintă Biroului internaŃional o cerere, în
dublu exemplar redactată în limba franceză. În situaŃia în care cererea de înregistrare
internaŃională este incompletă sau neregulată, Biroul internaŃional va amâna
înregistrarea. Depunătorul sau mandatarul este înştiinŃat că viciile sau lipsurile cererii
trebuie îndepărtate sau completate în termen de 6 luni. Dacă rectificările sau
completările necesare nu se produc în termenul acordat, cererea se consideră
abandonată.
După înregistrarea mărcii, Biroul internaŃional eliberează un certificat de
înregistrare internaŃională. Certificatul de înregistrare internaŃională este transmis
administraŃiei Ńării de origine, care îl înmânează titularului mărcii sau mandatarului
său. Înregistrarea internaŃională se notifică şi administraŃiilor Ńărilor interesate.
Mărcile înregistrate internaŃional se publică în publicaŃia lunară Les Marques
Internationales.

1.7.6.3. Efectele înregistrării internaŃionale

De la data înregistrării internaŃionale, protecŃia mărcii în fiecare din Ńările
contractante interesate, potrivit art. 4, alin. 1 al Aranjamentului de la Madrid, va fi
aceeaşi ca şi în cazul când marca ar fi depusă direct în Ńara respectivă. În Ńările
Uniunii speciale, cu excepŃia Ńării de origine, înregistrarea internaŃională creează
efectele unui depozit naŃional.
Examenul de fond al înregistrării internaŃionale se face de administraŃia
naŃională. Potrivit art. 5 al Aranjamentului de la Madrid, examinarea se efectuează în
termenul prevăzut de legea naŃională, fără a se depăşi un an de la data înregistrării

31
internaŃionale a mărcii sau a cererii de extindere teritorială a protecŃiei. AdministraŃia
naŃională are posibilitatea de a refuza protecŃia mărcii pe teritoriul Ńării sale.

1.7.6.4. Reînnoirea înregistrării internaŃionale

Înregistrarea internaŃională, conform art. 7 al Aranjamentului de la Madrid,
poate fi mereu reînnoită pentru perioadă de 10 ani, socotită de la expirarea perioadei
precedente. Printr-un aviz oficios, Biroul internaŃional reaminteşte titularului mărcii şi
mandatarului lui, cu 6 luni înainte, data exactă a expirării termenului de protecŃie.

1.8. Transmiterea dreptului la marcă

1.8.1. ModalităŃi de transmitere
În conformitate cu dispoziŃiile art. 39 al Legii nr. 84 din 1998, drepturile
asupra mărcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenŃă, oricând în cursul duratei
de protecŃie a mărcii.

1.8.1.1. Cesiunea
Marca se poate transmite de titular în temeiul unui contract de cesiune.
Cesiunea este guvernată de prevederile Codului civil. În mod concret, cesiunea cu
titlu oneros este supusă dispoziŃiilor referitoare la vânzare, iar cesiunea cu titlu gratuit,
dispoziŃiilor privitoare la donaŃie.
În funcŃie de situaŃia concretă, drepturile cu privire la marcă se vor ceda total
sau parŃial. În cesiunea totală, transmiterea drepturilor cu privire la marcă este
integrală. Cesionarul dobândeşte toate drepturile titularului mărcii, iar cedentul devine
un simplu terŃ. În cesiunea parŃială, transmiterea drepturilor este fracŃionată, iar
transmiterea se realizează numai pentru unele din serviciile sau produsele pentru care
este folosită marca.
Datorită subrogării în drepturile cedentului, cesionarul poate exercita acŃiunea în
contrafacere. Tot cesionarul, prin aplicarea reglementărilor din materia vânzării,
beneficiază şi de garanŃia pentru vicii ascunse.
În literatura de specialitate s-a arătat că executarea silită nu poate să aibă ca
obiect numai marca. Executarea silită numai a mărcii permite producătorului să
fabrice în continuare produsele sale, dar fără a le marca. În acest fel, cesiunea forŃată
separată a mărcii contravine scopului reglementării juridice.
Pe de altă parte, jurisprudenŃa a acceptat cesiunea forŃată a mărcii ca
accesoriu al întreprinderii producătoare sau al fondului de comerŃ.
Validitatea cesiunii forŃate separate a mărcii este o problemă de fapt.
SoluŃionarea ei are în vedere asigurarea protecŃiei consumatorilor.
Raporturile dintre părŃi sunt configurate de principiul autonomiei de voinŃă.
FaŃă de terŃi, transmiterea dreptului devine opozabilă de la data înscrierii cesiunii în
Registrul NaŃional al Mărcilor. Forma obişnuită de transmitere a mărcii o constituie
cesiunea voluntară. Dacă transmiterea intervine cu ocazia executării silite sau
exproprierii, cesiunea este forŃată.

32
 1.8.1.2. LicenŃa
Transmiterea mărcii, prin intermediul contractului de licenŃă, a fost impusă
de cerinŃele practicii. Cu toate că a fost contestat, întrucât presupune libertatea mărcii,
contractul de licenŃă cunoaşte o dezvoltare deosebită. Contractul de licenŃă este supus
normelor dreptului comun. În absenŃa unei stipulaŃii exprese, se vor aplica dispoziŃiile
cu privire la locaŃiune.
LicenŃa de exploatare este specifică mărcilor. Beneficiarul licenŃei are dreptul
să aplice marca transmisă şi să fabrice produsele respective. LicenŃa de folosire constă
într-o autorizare de aplicare sau ataşare a mărcii pe produsele livrate de licenŃiator.
LicenŃa de reclamă implică autorizarea folosirii unei denumiri care constituie obiectul
unui drept personal al altei persoane.
În funcŃie de întinderea drepturilor care se atribuie, licenŃele pot fi exclusive,
neexclusive şi reciproce. Prin licenŃa exclusivă, licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea
de a mai acorda alte licenŃe, iar licenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare a mărcii.
Prin licenŃa neexclusivă, licenŃiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite marca, iar
licenŃiatul de a folosi semnul distinctiv în condiŃiile convenite. Prin licenŃa reciprocă,
părŃile contractante îşi acordă reciproc dreptul de a fabrica un produs, care va fi pus în
circulaŃie cu aceeaşi denumire. Fiecare parte îşi păstrează dreptul asupra mărcii sale.
După caracterul lor, licenŃele se împart în două categorii: nelimitate şi
limitate. În licenŃa nelimitată, licenŃiatul beneficiază de exclusivitate pe toată durata
de valabilitate a contractului. LicenŃiatul poate acorda sublicenŃe. În licenŃa limitată,
dreptul de folosire a mărcii, deşi este exclusiv, prezintă unele îngrădiri în conformitate
cu art. 42 alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998.
Prin contractul de licenŃă se transmite numai dreptul de folosire a mărcii.
LicenŃiatorul are obligaŃia să asigure libera folosinŃă a mărcii, precum şi obligaŃia de garanŃie
împotriva evicŃiunii şi viciilor ascunse. Pe durata contractului de licenŃă, licenŃiatul este
obligat să folosească numai marca ce face obiectul contractului de licenŃă, având libertatea
de a aplica pe produsele fabricate semne indicând că el este fabricantul lor.
LicenŃiatul este Ńinut să exploateze marca, să plătească preŃul licenŃei stabilit
sub formă de redevenŃe şi să menŃină calitatea produselor fabricate sau a serviciilor
furnizate în baza contractului. Printr-o clauză de minimum garanŃi, licenŃiatul poate fi
obligat să realizeze o anumită cifră de vânzare.
LicenŃiatorul poate exercita acŃiunea în contrafacere împotriva persoanelor
care tulbură folosirea mărcii de către beneficiar. Dacă acŃiunea în contrafacere a fost
pornită de către titular, oricare dintre licenŃiaŃi poate să intervină în proces, solicitând
repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea mărcii, conform art. 43, alin. 3 din
Legea nr. 84 din 1998.
Beneficiarul licenŃei nu poate introduce în justiŃie o acŃiune în contrafacere fără
consimŃământul titularului mărcii, dacă în contractul de licenŃă nu este stipulat altfel.
Titularul unei licenŃe exclusive poate intenta o acŃiune în contrafacere, după ce a
notificat actele de contrafacere de care a luat cunoştinŃă şi titularul mărcii nu a acŃionat
în termenul solicitat de licenŃiat (art. 43, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 84 din 1998). Tot
beneficiarul licenŃei are şi dreptul de a exercita o acŃiune în concurenŃă neleală.
33
 1.8.2. Înscrierea transmiterii dreptului la marcă
Transmiterea drepturilor cu privire la marcă, potrivit art. 41, alin. 2 şi art. 42,
alin. 4 ale Legii nr. 84 din 1998, se înscrie în Registrul NaŃional al Mărcilor şi se
publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Efectele transmiterii dreptului
la marcă se produc între părŃi din momentul realizării acordului de voinŃe. FaŃă de
terŃi, transferul produce efecte de la data înscrierii în Registrul NaŃional al Mărcilor.
Înscrierea transmiterii se face de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, la
cererea persoanei interesate.

1.8.3. Transmiterea mărcilor înregistrate internaŃional

ConvenŃia de la Paris reglementează transmiterea mărcilor, sub forma
cesiunii. Cesiunea mărcii se notifică Biroului internaŃional, potrivit art. 9bis, alin. 1 şi 2
al Aranjamentului de la Madrid, din 1891, de administraŃia Ńării cedentului. Biroul va
înscrie transmiterea ei în registrul internaŃional, dacă cesionarul are dreptul să depună
o marcă internaŃională.
Cesiunile de înregistrări internaŃionale prezintă mai multe forme. Ele pot fi
totale sau părŃile, precum: transmiteri totale, în ceea ce priveşte Ńările Uniunii şi
produsele sau serviciile; transmiteri totale, din punctul de vedere a Ńărilor Uniunii, şi
parŃiale, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile; transmiteri parŃiale, din punctul
de vedere a Ńărilor Uniunii, şi totale, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile;
transmiteri parŃiale, în ceea ce priveşte Ńările Uniunii şi produsele sau serviciile.

1.9. Stingerea dreptului la marcă

1.9.1. Cauzele de stingere a dreptului la marcă
1.9.1.1. Abandonul mărcii
Abandonul constituie o renunŃare tacită a titularului la marcă. IntenŃia
titularului trebuie să fie clară şi să rezulte din fapte pe durată şi publice. Abandonul
este o problemă de fapt. În absenŃa unei reglementări exprese, existenŃa abandonului
se va aprecia de instanŃele judecătoreşti.
În practică, s-a considerat ca abandon faptul titularului de a înceta fabricarea
produsului pe care se aplica marca, în măsura în care oprirea este irevocabilă. Pe de
altă parte, nu poate fi socotit abandon neutilizarea mărcii depuse, nereînnoirea
depozitului unei mărci care se foloseşte în continuare de titular sau tolerarea folosirii
mărcii de către terŃi.
Efectele abandonului constau în căderea mărcii în domeniul public sau în
transformarea mărcii într-un semn liber. În funcŃie de urmarea concretă, marca va
deveni uzuală sau necesară, ori va fi susceptibilă de apropriere.

1.9.1.2. Expirarea duratei de protecŃie a mărcii

Împlinirea termenului de ocrotire a mărcii, fără să se efectueze formalităŃile
de reînnoire a înregistrării, constituie o cauză de stingere a dreptului titularului. În caz
de neîndeplinire a condiŃiilor prevăzute de art. 29, alin. 5 al Legii nr. 84 din 1998,
înregistrarea mărcii rămâne fără efect de la data expirării ultimei perioade de
34
protecŃie. În ceea ce priveşte expirarea duratei de protecŃie, Legea nr. 84 din 1998 are
în vedere atât marca înregistrată naŃional, cât şi marca înregistrată internaŃional.

1.9.1.3. RenunŃarea titularului mărcii

Titularul poate să renunŃe la marcă, potrivit art. 44, alin. 1 al Legii nr. 84 din
1998, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care
marca a fost înregistrată. RenunŃarea titularului mărcii la drepturile sale trebuie să fie
expresă şi să se facă printr-o declaraŃie scrisă, care se adresează Oficiului de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci.

1.9.1.4. Nulitatea mărcii

Nulitatea reprezintă o cauză de invalidare a mărcii şi nu de stingere, având un
efect retroactiv. Legea română din 1998 dispune, prin art. 48, alin. 1, că orice
persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea
înregistrării mărcii pentru oricare dintre următoarele motive: înregistrarea mărcii s-a
făcut cu nerespectarea dispoziŃiilor art. 5, alin. 1; înregistrarea mărcii s-a făcut cu
nerespectarea dispoziŃiilor art. 6; înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinŃă;
înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al
unei persoane; înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu
privire la o indicaŃie geografică protejată, un desen sau un model indu]strial protejat
sau un alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor.
În situaŃia în care înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinŃă, acŃiunea în
anulare poate fi introdusă oricând în perioada de protecŃie a mărcii. Pentru celelalte
motive, anularea înregistrării mărcii poate fi cerută în termen de 5 ani. Acest termen
curge de la data înregistrării mărcii.

1.9.1.5. Decăderea din dreptul la marcă

Legea din 1998 prevede în mod expres, decăderea titularului din drepturile
conferite de marcă. În conformitate cu textul art. 45, cauzele de decădere constau în
următoarele:
a. fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe
teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele
sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată;
b. după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acŃiunii sau inacŃiunii
titularului, uzuală în comerŃul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a
fost înregistrată;
c. după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu
consimŃământul acestuia, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul
în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la provenienŃa
geografică a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată;
d. marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea prevăzută la art. 3
lit. g.

35
 Exploatarea mărcii implică folosirea ei efectivă. Constituind un mod de
conservare dreptului la marcă, folosirea trebuie să fie reală şi serioasă.

1.9.2. Radierea înregistrării internaŃionale

În conformitate cu prevederile Aranjamentului de la Madrid, din 1891, cu
modificările ulterioare, mărcile înregistrate internaŃional pot fi radiate în următoarele situaŃii:
a. la cererea titularului, care poate oricând să renunŃe la protecŃie în una sau mai
multe dintre Ńările contractante, printr-o declaraŃie remisă administraŃiei Ńării
sale, pentru a fi comunicată Biroului internaŃional, care o va notifica Ńărilor la
care se referă renunŃarea (art. 8bis);
b. pronunŃarea unei hotărâri de invalidare a mărcii de către autorităŃile
competente, notificată Biroului internaŃional;
c. transmiterea mărcii nu poate fi înscrisă în registrul internaŃional, ca urmare a
refuzului Ńării noului titular de a-şi da consimŃământul sau pentru că a fost
făcută în favoarea unei persoane care nu avea dreptul să ceară o înregistrare
internaŃională (art. 9bis,alin. 3);
d. neplata taxelor în termenele stabilite (art. 8).

1.10. Apărarea dreptului la marcă

Drepturile cu privire la marcă sunt apărate prin mijloace de drept
administrativ, de drept civil şi de drept penal.

1.10.1. Mijloace de drept administrativ

În urma examenului de fond, decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi
Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este
comunicată solicitantului.

1.10.1.1. OpoziŃia
În urma examenului de fond, decizia Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi
Mărci de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii este
comunicată solicitantului. În termen de 3 luni de la data publicării mărcii admisă la
înregistrare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, pot fi formulate opoziŃii.
Potrivit art. 23, alin. 1 al Legii 84 din 1998, titularul unei mărci anterioare sau al unei
mărci notorii, precum şi titularul unui drept anterior cu privire la imaginea sau la
numele patronimic, la indicaŃie geografică protejată, un desen sau un model industrial
protejat, la orice alt drept de proprietate industrială protejat sau la un drept de autor,
precum şi orice altă persoană interesată pot face opoziŃie la Oficiul de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci cu privire la marca publicată.

1.10.1.2. ContestaŃia
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, ca organ administrativ de
specialitate, dispune, în legătură cu operaŃiunile privind protecŃia mărcilor, prin
decizii motivate, în fapt şi în drept. Deciziile pot fi de admitere sau de respingere.
36
 Împotriva deciziilor Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci se pot face
contestaŃii. ContestaŃiile se fac de către solicitantul înregistrării mărcii sau, după caz,
de titularul mărcii, împotriva deciziilor privind înregistrarea mărcii. Orice alte
persoane interesate pot formula contestaŃii împotriva deciziilor privind înscrierea
cesiunii sau a licenŃei în Registrul NaŃional al Mărcilor.
ContestaŃia se face în scris şi va fi însoŃită de probele pe care se bazează
susŃinerea părŃii şi de dovada achitării taxei de contestaŃie. ContestaŃia, formulată în
conformitate cu cerinŃele legale, se soluŃionează de către comisia de reexaminare, care
este un organ administrativ jurisdicŃional.

1.10.2. Mijloace de drept civil

Litigiile privind încetarea faptelor care aduc atingere dreptului de folosire a
mărcilor, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin folosirea ilegală a mărcilor se
soluŃionează de către instanŃele judecătoreşti. În funcŃie de situaŃia concretă, acŃiunea
civilă poate fi o acŃiune în daune sau o acŃiune negatorie. AcŃiunea civilă se judecă în
conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă.

1.10.3. Mijloace de drept penal

1.10.3.1. Contrafacerea mărcilor
Contrafacerea mărcilor este prevăzută de Legea nr. 84 din 1998. În
conformitate cu dispoziŃiile art. 83, alin. 2, lit. a, contrafacerea, imitarea sau folosirea
fără drept a unei mărci în scopul introducerii în eroare a publicului asupra calităŃii
produselor sau serviciilor la care se referă marca se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 3 ani, sau cu amendă de 15 milioane.

1.10.3.1.1. Contrafacerea în înŃeles restrâns şi folosirea mărcii contrafăcute

Contrafacerea constă în reproducerea unei mărci care aparŃine altei persoane,
independent de orice act de folosire. Pentru existenŃa contrafacerii, reproducerea trebuie să
fie realizată cu scopul de a se folosi pentru produse sau servicii identice sau similare.
Datorită destinaŃiei sale, marca reprodusă este de natură a induce în eroare pe cumpărător.
Contrafacerea poate fi o reproducere servilă sau brutală. În cazul în care
reproducerea este completă, contrafacerea are un caracter evident. ExistenŃa contrafacerii
este o problemă de fapt, pe care instanŃa o apreciază prin prisma unor reguli distincte:

Contrafacerea se apreciază Ńinându-se seama de asemănări şi nu de deosebiri.
Elementele esenŃiale şi caracteristice ale mărcii vor fi supuse de către instanŃă
unei aprecieri analitice.

Contrafacerea implică existenŃa unui risc de confuzie. Acest risc se
examinează în funcŃie de reacŃia unui consumator obişnuit sau mijlociu.

Contrafacerea nu necesită dovada relei-credinŃe. IntenŃia delictuoasă a făptuitorului
fiind prezumată, în cauză este suficientă simpla dovadă a actului de contrafacere.

Contrafacerea trebuie să creeze o confuzie, fără a fi necesar să se realizeze în mod
concret. Se cere numai ca inducerea în eroare a consumatorilor să fie posibilă.

37
 1.10.3.1.2. Imitarea frauduloasă a mărcii altuia şi folosirea mărcii imitate
Imitarea constituie realizarea unei mărci care, prin impresia de ansamblu, se
aseamănă cu o altă marcă înregistrată. Imitarea este frauduloasă dacă se săvârşeşte cu
intenŃie şi are ca scop inducerea publicului în eroare asupra calităŃii produselor sau
serviciilor. În caz contrar, imitarea va fi ilicită, constituind un act de concurenŃă
neleală sau un fapt ilicit civil
ExistenŃa imitării frauduloase se determină în funcŃie de asemănări şi nu de
deosebiri. Asemănările se stabilesc prin examinarea aspectelor generale ale
elementelor constitutive. InstanŃa va recurge la o apreciere sintetică şi nu analitică,
Ńinând seama de pregătirea şi atenŃia unui cumpărător obişnuit, care nu observă
concomitent cele două mărci.
Imitarea frauduloasă poate fi prin asemănare vizuală, fonetică şi intelectuală.
Imitarea prin asemănare intelectuală se realizează prin analogie, echivalent şi contrast.
De exemplu, marca Miss Rouge este o imitaŃie prin analogie a mărcii Miss Blanche;
traducerea unei mărci într-o limbă străină, cum ar fi Soleil în raport cu Sun, reprezintă
o imitare prin echivalent; marca La vache serieuse constituie o imitaŃie prin contrast a
mărcii La vache qui rit.
În cazul folosirii mărcii imitate fraudulos, normele aplicabile vor fi aceleaşi
ca la utilizarea unei mărci contrafăcute.

1.10.3.1.3. Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia

Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia înseamnă că o marcă străină care se
găseşte în posesia unei persoane este aplicată pe produse de origine diferită.
Producând o confuzie în rândul clienŃilor, cu privire la provenienŃa produselor ce
prezintă o anumită marcă, aplicarea frauduloasă este asimilată contrafacerii.
Aplicarea frauduloasă a mărcii altuia se realizează prin folosirea formelor
materiale care reprezintă un anumit semn distinctiv. În mod obişnuit, se utilizează
timbrul, sigiliul sau ambalajul care constituie marca unei alte persoane.
1.10.3.2. ConcurenŃa neloială
AcŃiunea în concurenŃă neloială are ca fundament conduita criticabilă a
pârâtului, care încalcă obligaŃia de lealitate în exercitarea profesiunii sale. Potrivit art.
86, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, orice utilizare a mărcilor, contrară practicilor
loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare
consumatorii, constituie un act de concurenŃă neloială.
În accepŃiunea art. 86, se consideră, în mod special, ca fiind acte de
concurenŃă neloială următoarele:
a. orice fapte de natură să creeze o confuzie cu întreprinderea, cu produsele sau
cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;
b. afirmaŃiile false în exercitarea comerŃului, de natură să discrediteze întreprinderea,
produsele sau activitatea industrială ori comercială a unui concurent;
c. indicaŃiile sau afirmaŃiile a căror utilizare, în exercitarea comerŃului, pot
induce în eroare publicul cu privire la natura, la modul de fabricaŃie sau la
caracteristicile mărfurilor.
38
CAP. III. INDICAłIILE GEOGRAFICE ŞI NUMELE COMERCIAL

SecŃiunea 1 - IndicaŃiile geografice

IndicaŃia geografică este denumirea servind la identificarea unui produs originar

dintr-o Ńară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaŃie sau
alte caracteristici pot fi în mod esenŃial atribuite acestei origini geografice.
DefiniŃia dată de legea română este preluată din Acordul de la Marrakech privind
constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ, Anexa 1C (TRIPS), încheiat la 15 aprilie
1994.
IndicaŃia geografică reprezintă un semn distinctiv, care conferă un drept de
folosinŃă. Dreptul asupra indicaŃiei geografice este teritorial, colectiv, inalienabil şi
imprescriptibil.

1.1. CondiŃii privind indicaŃiile geografice

În conformitate cu art. 67, alin. 1 al Legii nr. 84 din 1998, indicaŃiile
geografice ale produselor sunt protejate, în Ńara noastră, prin înregistrarea la Oficiul
de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, potrivit legii sau convenŃiilor internaŃionale la care
România este parte. IndicaŃiile geografice pot fi folosite numai de persoanele care
produc sau comercializează produsele pentru care indicaŃiile au fost înregistrate. O
indicaŃie geografică înregistrată pe numele unei asociaŃii de producători poate fi
înregistrată, în aceleaşi condiŃii, de orice altă asociaŃie.
Pentru acordarea protecŃiei, între produsele la care se referă indicaŃia
geografică şi locul de origine a acestora, în ceea ce priveşte calitatea, reputaŃia ori alte
caracteristici, trebuie să existe o legătură strânsă. Simplul fapt că produsul la care se
referă denumirea este originar dintr-o anumită regiune, nu justifică protecŃia indicaŃiei
geografice.
Sunt excluse de la protecŃie şi nu pot fi înregistrate, potrivit art. 70 al Legii
nr. 84 din 1998, indicaŃiile geografice care: nu sunt conforme dispoziŃiilor prevăzute
de lege; reprezintă denumiri generice ale produselor; induc publicul în eroare asupra
naturii, originii, modului de obŃinere şi calităŃii produselor; contravin bunelor
moravuri sau ordinii publice.

1.2. Dobândirea dreptului asupra indicaŃiilor geografice

Înregistrarea unei indicaŃii geografice se poate solicita de asociaŃia de
producători, care desfăşoară o activitate de producŃie în zona geografică, pentru
produsele indicate în cerere. Pentru înregistrarea unei indicaŃii geografice, cererea se
depune direct de solicitant sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul în Ńara noastră.
Cererea de înregistrare poate fi depusă la Registratura generală a Oficiului de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci, sau se trimite prin poştă, recomandat.
La cerere se vor anexa următoarele documente: un caiet de sarcini, conŃinând
elementele prevăzute de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84 din 1998; un
39
certificat de conformitate a produselor cu elementele prevăzute în caietul de sarcini,
eliberat de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei; dovada achitării taxei de
înregistrare a indicaŃiei geografice; procura de reprezentare a solicitantului cererii,
dacă este cazul.
Dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru InvenŃii
şi Mărci va decide înregistrarea indicaŃiei geografice în Registrul NaŃional al
IndicaŃiilor Geografice şi acordarea asociaŃiei de producători solicitante a dreptului de
utilizare. În termen de 2 luni de la luarea deciziei de înregistrare, Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci publică indicaŃia geografică şi lista persoanelor autorizate s-o
utilizeze în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În termen de 3 luni de la
publicare, orice persoană interesată poate formula o declaraŃie de opoziŃie la
înregistrarea indicaŃiei geografice pentru nerespectarea dispoziŃiilor legale.

1.3. Drepturile conferite asupra indicaŃiilor geografice

Prin înregistrarea unei indicaŃii geografice, perioada sa de protecŃie este
nelimitată. Solicitantul obŃine un drept de utilizare a indicaŃiei geografice pentru o
perioadă de 10 ani. În măsura în care condiŃiile privind dobândirea dreptului se
menŃin, înregistrarea indicaŃiei geografice poate fi reînnoită nelimitat.
Durata de protecŃie începe să curgă de la data depunerii cererii de înregistrare
a indicaŃiei geografice la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.
Cererea de reînnoire va fi însoŃită de o confirmare din partea Ministerului
Agriculturii şi AlimentaŃiei referitoare la menŃinerea caracteristicilor produselor şi de
dovada achitării taxei prevăzute de lege. În lipsa acestor documente, Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci va decide respingerea cererii de reînnoire.
Dreptul de folosire a indicaŃiei geografice înregistrate aparŃine membrilor
asociaŃiei înscrişi în lista comunicată la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.
Aceste drept nu poate să reprezinte obiectul nici unei transmiteri (art. 71, alin. 2 şi art.
78 ale Legii nr. 84 din 1998).

1.4. Încetarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice

În conformitate cu dispoziŃiile Legii nr. 84 din 1998, drepturile asupra unei
indicaŃii geografice pot înceta în următoarele cazuri: anularea înregistrării indicaŃiei
geografice (art. 79, alin. 1 şi 3); decăderea din drepturile conferite de indicaŃia
geografică (art. 79, alin. 2 şi 3); expirarea perioadei de utilizare a indicaŃiei
geografice, fără a se efectua formalităŃile de reînnoire a dreptului acordat (art. 74,
alin. 2 şi 3).
Orice persoană interesată poate cere, pe întreaga durată de protecŃie, anularea
înregistrării indicaŃiei geografice. Dacă dreptul de folosire a fost dobândit cu
nerespectarea dispoziŃiilor legale, Tribunalul Municipiului Bucureşti va anula
înregistrarea indicaŃiei geografice. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă
se comunică la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de către persoana interesată.
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci va radia indicaŃia geografică din Registrul

40
NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi va publica hotărârea în Buletinul Oficial de
Proprietate Intelectuală.

1.5. Apărarea drepturilor asupra indicaŃiilor geografice

Deciziile Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci privind indicaŃiile
geografice se iau de Directorul general sau împuternicitul acestuia. Ele pot fi atacate
în justiŃie, potrivit procedurii contenciosului administrativ.
Punerea în circulaŃie a produselor care poartă indicaŃii geografice care indică
sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât
locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la
originea geografică a produsului constituie infracŃiune.
Utilizarea unei indicaŃii geografice, contrară practicilor loiale în activitatea
industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie act
de concurenŃă neloială. Persoanele autorizate pot să interzică folosirea unei indicaŃii
geografice de către o altă persoană, pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu
sunt originare din locul menŃionat prin denumire, chiar în cazurile în care originea
adevărată a produsului este menŃionată expres, indicaŃia este utilizată în traducere ori
indicaŃia este însoŃită de expresii, cum ar fi de genul sau de tipul. Acest drept se
exercită fără a fi necesar să se dovedească inducerea în eroare a consumatorului sau
producerea unor acte de concurenŃă neloială.
Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita instanŃei judecătoreşti
competente să dispună măsura confiscării şi, după caz, a distrugerii produselor care
poartă asemenea indicaŃii geografice, precum şi a materialelor şi echipamentelor care
au servit nemijlocit la comiterea infracŃiunii (art. 83, alin. 1, lit. c şi art. 84 din Legea
nr. 84 din 1998).
Utilizarea unei indicaŃii geografice, contrară practicilor loiale în activitatea
industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii constituie act
de concurenŃă neloială. AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita instanŃei judecătoreşti să
dispună luarea unor măsuri asigurătorii, atunci când se consideră că există un risc de
încălcare de către terŃi a drepturilor cu privire la indicaŃia geografică protejată. Tot
Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate solicita autorului încălcării dreptului
informaŃii imediate despre mărfurile care poartă indicaŃii geografice ( art. 87, 88, 89 şi
90 ale Legii nr. 84 din 1998).

1.6. Regimul internaŃional

Pe plan internaŃional, protecŃia indicaŃiilor geografice este asigurată de
Acordul de la Marrakech privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ,
Anexa 1C – TRIPS din 1994. Definind indicaŃiile geografice, textul art. 22 din
Acordul TRIPS stabileşte că Membrii OrganizaŃiei vor prevedea mijloace juridice
care să permită părŃilor interesate să împiedice: utilizarea, în desemnarea sau
prezentarea unui produs, a oricărui mijloc care indică sau sugerează că produsul în
41
cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine,
într-un mod care să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică a
produsului; orice utilizare care constituie un act de concurenŃă neloială, în sensul art.
10bis al ConvenŃiei de la Paris (1967).
Tot prin Acordul TRIPS se prevede şi protecŃia suplimentară a indicaŃiilor
geografice pentru vinuri şi produse spirtoase. Prin Aranjamentul de la Madrid, Ńările
membre se obligă să nu admită la vânzare ori să nu facă publicitate pentru produsele
ale căror indicaŃii de provenienŃă sunt false sau înşelătoare. Statele vor lua măsuri de
sancŃionare, produsele fiind confiscate sau interzise la import.
În cadrul ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883,
dispoziŃiile art. 1, alin. 2 se referă atât la indicaŃiile de provenienŃă, cât şi la
denumirile de origine. Reglementările ConvenŃiei de la Paris cu privire la indicaŃiile
de provenienŃă se aplică şi denumirilor de origine.
În cadrul Uniunii de la Paris, la 14 aprilie 1891, s-a încheiat la Madrid un
Aranjament privind reprimarea indicaŃiilor de provenienŃă false sau înşelătoare.
Statele contractante sunt constituite într-o Uniune restrânsă.
La ConferinŃa de la Lisabona, din 31 octombrie 1958, s-a încheiat un
Aranjament pentru protecŃia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaŃională.
Prin Aranjamentul de la Lisabona a fost creată o Uniune restrânsă. Statele membre
ale Aranjamentului de la Lisabona se obligă să protejeze pe teritoriul lor denumirile
de origine ale produselor din Ńările Uniunii restrânse. ProtecŃia este asigurată pentru
denumirile recunoscute şi protejate în Ńara de origine şi înregistrate la OrganizaŃia
Mondială a ProprietăŃii Intelectuale. Prin Ńară de origine se înŃelege Ńara al cărei nume
sau Ńara în care este situată regiunea ori localitatea al cărei nume a dat produsului
notorietatea sa.
Denumirile de origine se înregistrează la Biroul InternaŃional al OrganizaŃiei
Mondiale a ProprietăŃii Intelectuale. ProtecŃia pe care o asigură înregistrarea
internaŃională are o durată egală cu aceea prevăzută în Ńara de origine. Taxa de
înregistrare internaŃională este unică. Înregistrarea internaŃională este valabilă pe toată
perioada de protecŃie, fără a fi necesară o procedură de reînnoire.

SecŃiunea 2 - Numele comercial

Numele comercial este denumirea sub care o întreprindere este cunoscută şi

îşi desfăşoară activitatea. Numele comercial poate fi format dintr-un nume propriu,
prenume, pseudonim, numele unui terŃ sau o denumire de fantezie.

2.1. Compunere, funcŃii

Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită
comerŃul şi sub care semnează. Firma poate fi individuală sau socială. Firma
individuală este proprie comerciantului persoană fizică, iar firma socială identifică
societatea comercială.

42
 Firma unui comerciant persoană fizică se compune din numele
comerciantului, scris în întregime sau din numele şi iniŃiala prenumelui. (art. 31, alin.
1 din Legea nr. 26 din 1990).
Firma unei societăŃi de persoane se compune din numele a cel puŃin unuia
dintre asociaŃi, cu menŃiunea privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime.
Dacă societatea este în comandită simplă, numele inclus în firma socială trebuie să fie
a unui asociat comanditat (art. 32 şi 33 din Legea nr. 26 din 1990).
Firma unei societăŃi de capitaluri se compune dintr-o denumire proprie, de
natură a o deosebi de firma altor societăŃi şi va fi însoŃită de o menŃiune referitoare la
forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare (art. 35 din Legea
nr. 26 din 1990). Pentru societatea pe acŃiuni sau în comandită pe acŃiuni se aplică
principiul libertăŃii firmei.
Firma unei societăŃi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire
proprie, la care se adaugă numele unuia sau mai multor asociaŃi, şi va fi însoŃită de o
menŃiune privind forma juridică a societăŃii, scrisă în întregime sau prin prescurtare
(art. 36 din Legea nr. 26 din 1990).
În relaŃiile comerciale, firma îndeplineşte mai multe funcŃii, şi anume: funcŃia
de identificare a comerciantului; funcŃia de semnare a angajamentelor; funcŃia de
raliere a clientului; funcŃia de credit.

2.2. CondiŃii de fond şi formă

Pentru a se efectua înregistrarea în registrul comerŃului, firma trebuie să fie
disponibilă, distinctivă şi licită. Disponibilitatea înseamnă că o firmă este susceptibilă de
a fi apropriată de un comerciant, atunci când nu aparŃine unei alte persoane, prin
înregistrarea ei anterioară în registrul comerŃului, pentru acelaşi obiect social şi aceeaşi
arie teritorială de activitate. Aprecierea noutăŃii are în vedere numai firmele concurente.
Noutatea este relativă şi nu absolută. În această materie, cercetarea anteriorităŃii se face
prin prisma regulii specialităŃii, în funcŃie de obiectul social şi de aria geografică de
activitate a firmei. Verificarea anteriorităŃii se face de către Oficiul registrului comerŃului,
prin personalul propriu. Prin distinctivitate se înŃelege că denumirea firmei trebuie să nu
fie necesară sau generică, ori să fi devenit uzuală, şi nici nu este identică sau similară cu
alte firme înregistrate anterior în registrul comerŃului. Liceitatea înseamnă că, în virtutea
principiilor generale, nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o dispoziŃie imperativă
a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri. Tot condiŃia liceităŃii presupune că
firma trebuie să respecte, în general, limitele concurenŃei loiale.
În ceea ce priveşte condiŃiile de formă, Legea nr. 26 din 1990 stabileşte prin
art. 30, alin. 3 că firmele vor fi scrise în primul rând în limba română.

2.3. Dobândire, transmitere

Dreptul la firmă se dobândeşte prin prioritate de înregistrare. Legea din 1990
privind registrul comerŃului consacră, prin alin. 4 al art. 30, sistemul atributiv, care
implică efectuarea unor anumite formalităŃi. Persoana, care înscrie o firmă în registrul
comerŃului, va beneficia de un drept de folosinŃă exclusivă.
43
 OperaŃiunea verificării se face de către Oficiul registrului comerŃului, înainte
de întocmirea actelor constitutive. Cercetarea disponibilităŃii firmei se efectuează pe
baza cererii solicitantului, în raport cu firmele anterior înregistrate la Oficiul
registrului comerŃului în judeŃul la care s-a depus cererea. Dacă se solicită verificarea
şi rezervarea firmei pe raza mai multor judeŃe sau la nivel naŃional, cererea se
soluŃionează de către Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului. În cazul în care
firma pentru care s-a solicitat verificarea disponibilităŃii îndeplineşte condiŃiile legii,
Oficiul registrului comerŃului eliberează dovada rezervării acesteia.

2.4. Mijloace de apărare

Oricine se consideră prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o menŃiune
în registrul comerŃului are dreptul să ceară radierea ei. Dacă cerinŃele legale nu au fost
respectate, radierea poate interveni şi în situaŃia înregistrării unei firme.
În situaŃia în care drepturile comerciantului au fost uzurpate, el poate intenta
o acŃiune în contrafacere. Reclamantul nu trebuie să facă dovada realizării unei
confuzii şi nici a relei-credinŃe. ExistenŃa contrafacerii se apreciază în funcŃie de
asemănări şi nu de deosebiri.
ProtecŃia firmei este asigurată şi de Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind
combaterea concurenŃei neloiale. Prin dispoziŃiile art. 5, lit. a şi b, sunt sancŃionate
următoarele acte: întrebuinŃarea unei firme de natură a produce confuzie cu cele
folosite legitim de alt comerciant; producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menŃiuni false cu
privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare
pe ceilalŃi comercianŃi şi pe beneficiari. Comerciantul prejudiciat prin înregistrarea
unei firme poate intenta o acŃiune în concurenŃă neloială, care este o acŃiune în
responsabilitate civilă. AcŃiunea se exercită cu respectarea condiŃiilor prevăzute de
dreptul comun.

2.5. Regimul internaŃional

Numele comercial este ocrotit de ConvenŃia de la Paris din 1883 pentru
protecŃia proprietăŃii industriale, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 8 din
ConvenŃia de la Paris, numele comercial va fi protejat în toate Ńările Uniunii, fără
obligaŃia de depunere sau înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte
dintr-o marcă de fabrică sau de comerŃ. Aplicarea acestor dispoziŃii presupune
dobândirea, în mod valabil, a dreptului la numele comercial în Ńara de origine şi
folosirea în statul unde se solicită protecŃia.

44
 CAP. IV. BREVETELE DE INVENłII

1.1. NoŃiuni generale privind brevetele de invenŃie

InvenŃia reprezintă rezultatul unei activităŃi de creaŃie intelectuală. Procesul
de realizare a unei invenŃii presupune o contribuŃie originală, o idee inventivă.
Constituie invenŃie creaŃia care îndeplineşte anumite condiŃii de brevetabilitate, fiind
protejată prin acordarea unui titlu specific.
Între creaŃia intelectuală şi descoperirile ştiinŃifice există o strânsă legătură.
Activitatea inventivă este determinată de dezvoltarea ştiinŃei şi tehnologiei.
De cele mai multe ori, în cadrul activităŃii de creaŃie intelectuală,
descoperirea ştiinŃifică reprezintă o primă etapă. Din acest punct de vedere, se
consideră că invenŃiile sunt aplicaŃii industriale ale descoperirilor ştiinŃifice.

1.1.1. InvenŃii brevetabile şi invenŃii nebrevetabile

În funcŃie de brevetabilitatea lor invenŃiile sunt de două categorii. InvenŃiile
brevetabile întrunesc condiŃiile speciale stabilite de lege pentru a fi protejate juridic.
InvenŃiile nebrevetabile sunt excluse de la protecŃia juridică.

1.1.2. InvenŃii de produse şi invenŃii de procedee

Raportarea la obiect are în vedere împărŃirea fundamentală a invenŃiilor în
produse, mijloace şi aplicaŃiuni noi de mijloace cunoscute. La această grupare,
jurisprudenŃa a adăugat şi combinaŃia nouă de mijloace cunoscute.
Produsele reprezintă obiecte materiale sau corpuri cu forme şi caractere
specifice. Pot fi brevetate numai produsele industriale, nu şi cele naturale, care nu pot
forma obiect de proprietate industrială. Pentru a constitui o invenŃie brevetabilă, un
produs trebuie să se diferenŃieze de orice alt obiect prin compoziŃie, constituŃie sau
structură. Produsele ca obiect al unei invenŃii pot fi:
a. obiecte materiale, cu proprietăŃi determinate, definite tehnic prin părŃile lor
constructive, cum ar fi subansambluri, organe sau elemente de legătură dintre
acestea;
b. dispozitive, instalaŃii, echipamente, maşini-unelte, aparate şi altele care se
referă la mijloace de lucru;
c. circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
d. substanŃe chimice, inclusiv produsele intermediare;
e. amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele componente.
În literatura juridică se face distincŃie între produs şi rezultat. Rezultatele
invenŃiei nu se prezintă sub o anumită formă. Având caracter abstract, rezultatele sunt
ansambluri de avantaje, ca urmare a calităŃilor, proprietăŃilor sau efectelor tehnice ale
produsului. Rezultatele nu pot fi brevetate. O altă soluŃie ar permite monopolizarea lor
şi implicit imposibilitatea obŃinerii aceluiaşi rezultat prin mijloace diferite.

45
 Mijlocele sunt agenŃii (mijloacele chimice), organele (mijloace mecanice) sau
procedeele(succesiuni logice de etape sau faze) prin intermediul cărora se obŃine un
produs sau un rezultat.
Mijloacele pot fi materiale sau imateriale. Ele se individualizează prin formă,
aplicaŃie şi funcŃie.
Mijloacele materiale sunt produsele în sine. Considerarea mijlocului material
are în vedere funcŃia pe care o îndeplineşte efectul tehnic realizat. De exemplu,
bricheta este un produs prin ea însăşi, dar prin funcŃia îndeplinită, de a obŃine o
flacără, constituie un mijloc.
Mijloacele imateriale sunt procedeele sau operaŃiunile. Prin modul de a pune
în aplicare şi de a combina elementele chimice şi mecanice, se obŃin anumite efecte
tehnice. De exemplu, operaŃiunea de sudare, realizată după un procedeu determinat şi
având un efect tehnic distinct.
După forma pe care o prezintă, mijloacele pot fi speciale sau generale.
Mijloacele speciale au o formă de realizare determinată, iar mijloacele generale sunt
considerate ca abstracte.
Mijloacele sau procedeele se împart în mijloace complet noi şi mijloace
cunoscute aplicate sau combinate, într-un mod nou. Modificarea de formă sau de
structură trebuie să determine un rezultat diferit.
AplicaŃiile noi de mijloace cunoscute implică folosirea unui mijloc cunoscut
şi obŃinerea unui rezultat necunoscut anterior. Elementul de noutate îl constituie
raportul de la mijloc la rezultat prin adaptarea mijloacelor cunoscute la scopul
urmărit.
FaŃă de aplicaŃie, întrebuinŃarea nouă de mijloace cunoscute nu reprezintă o
invenŃie brevetabilă. Deosebirea dintre aplicaŃia nouă şi întrebuinŃarea nouă de
mijloace cunoscute se apreciază după criteriul activităŃii inventive. În comparaŃie cu
aplicarea nouă, întrebuinŃarea nouă de mijloace cunoscute nu implică modificări sau
adaptări speciale.
CombinaŃia nouă de mijloace cunoscute reprezintă gruparea unor elemente
distincte, care determină un rezultat de ansamblu nou sau superior. Între efectul tehnic
şi mijloacele utilizate trebuie să existe un raport funcŃional indisolubil, sub formă de
combinaŃie. De exemplu, invenŃia combinei de cereale. În cazul în care mijloacele
acŃionează fiecare independent, soluŃia este o juxtapunere de mijloace cunoscute. De
exemplu, creionul cu gumă. Juxtapunerea nu poate fi brevetată, întrucât proprietăŃile
tehnice ale ansamblului sunt proprii mijloacelor utilizate, iar în lipsa unei adaptări
speciale rezultatul nu este comun.

1.1.3. InvenŃii principale şi invenŃii complementare

InvenŃiile principale au o existenŃă de sine stătătoare. Ele pot fi aplicate în
mod independent. InvenŃiile principale sunt invenŃii pionier şi invenŃii obişnuite.
InvenŃiile pionier soluŃionează pentru prima oară o problemă tehnică într-un anumit
domeniu. FaŃă de soluŃiile cunoscute pe plan mondial, invenŃiile pionier se
caracterizează printr-o noutate absolută, fiind realizări de o valoare excepŃională. De
46
exemplu, invenŃia primului rulment sau invenŃia magnetofonului. InvenŃiile obişnuite
reprezintă soluŃii noi pentru anumite probleme tehnice, fără a prezenta un aport
creator deosebit. În practică, majoritatea invenŃiilor sunt obişnuite şi formează
principala categorie a invenŃiilor principale.
InvenŃiile complementare aduc îmbunătăŃiri altor soluŃii. Întrucât
perfecŃionează sau completează o soluŃie anterioară, invenŃiile complementare nu pot
fi aplicate fără o altă invenŃie principală sau complementară.

1.1.4. InvenŃii simple şi invenŃii complexe

InvenŃiile simple au ca obiect un singur produs sau mijloc. InvenŃiile
complexe sau de combinaŃie au ca obiect un produs sau procedeu realizat prin
folosirea conjugată a mai multor mijloace sau elemente.

1.2. Brevetabilitatea invenŃiilor

Brevetabilitatea reprezintă aptitudinea creaŃiei intelectuale aplicabile în
industrie de a fi protejată prin brevete de invenŃii. Pentru a fi ocrotită de lege, prin
eliberarea unui brevet, invenŃia trebuie să întrunească anumite condiŃii speciale:
noutatea, activitatea inventivă şi aplicabilitatea industrială.

1.2.1. Noutatea
InvenŃia propusă spre brevetare trebuie să se deosebească de alte soluŃii
tehnice cunoscute. O invenŃie este nouă, dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.
Noutatea invenŃiei este apreciată în funcŃie de stadiul tehnicii mondiale. Prin tehnica
mondială se înŃelege totalitatea regulilor, metodelor şi procedeelor, iar stadiul tehnicii
reprezintă toate cunoştinŃele care au devenit accesibile publicului oriunde în lume.
Noutatea unei invenŃii brevetabile se stabileşte în funcŃie de conŃinutul revendicărilor
şi al domeniului de aplicare precizat în descriere.
CondiŃia de noutate a soluŃiei propuse se apreciază prin intermediul efectelor
tehnice ce pot fi realizate. În măsura în care, prin aplicarea soluŃiei, se obŃine un efect
tehnic care nu a fost prevăzut înainte, regula sau metoda utilizată este nouă faŃă de
nivelul cunoscut de tehnica mondială.
În examinarea soluŃiei tehnice pentru care se solicită protecŃia, efectul tehnic
nou prezintă un caracter material obiectiv. NoŃiunea de noutate îmbracă aspectul
concret al unor elemente tehnice, distincte, caracteristice, care fac ca soluŃia propusă a
fi nouă să se deosebească de alte soluŃii tehnice cunoscute, în stadiul existent al
tehnicii, nu numai din punct de vedere constructiv, funcŃional sau al succesiunii
fazelor într-un proces tehnologic dat, ci şi din punct de vedere al efectelor tehnice ce
pot fi realizate datorită acestor elemente tehnice distincte şi proprii noii soluŃii.
CunoştinŃele făcute publice pot proveni dintr-o descriere scrisă sau orală, prin
folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenŃie
sau a priorităŃii recunoscute.
Prin public se înŃelege orice persoană, neconstrânsă la confidenŃialitate, şi
care ar putea difuza informaŃii. Persoana nu trebuie să fie neapărat un specialist.
47
 Mai face parte din stadiul tehnicii conŃinutul cererilor depuse la O.S.I.M. şi al
cererilor internaŃionale sau europene desemnând România. Aceste cereri trebuie să
aibă o dată de depozit sau de prioritate recunoscută, anterioară celei menŃionate, şi să
fie publicate la sau după data respectivă, conform legii.
Prin textul art. 9, lit. a şi b din Legea nr. 64 anul 1991, se dispune că
divulgarea invenŃiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6
luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca
urmare: a unui abuz evident în privinŃa solicitantului sau a faptului că solicitantul a
expus invenŃia într-o expoziŃie internaŃională oficială sau oficial recunoscută,
organizată în statele părŃi la tratatele şi convenŃiile internaŃionale la care România este
parte.
În legătură cu divulgarea s-a pus şi problema publicităŃii frauduloase a
invenŃiei de către un terŃ. Potrivit opiniilor exprimate, s-a considerat, printr-o
interpretare strictă, că terŃii nu sunt obligaŃi să fie mai vigilenŃi decât autorul. Chiar
dacă terŃul a surprins secretul soluŃiei, datorită publicităŃii, invenŃia nu mai este nouă.

1.2.2. Activitatea inventivă

O invenŃie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o
persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident in cunoştinŃele cuprinse în
stadiul tehnicii. Astfel, criteriul de apreciere este reprezentat de un profesionist, o
persoană normal competentă într-un domeniu industrial. În dreptul englez se
utilizează noŃiunea de neevidenŃă, în temeiul căreia obiectul unui brevet este
considerat invenŃie dacă, înainte de data depozitului nu era evident pentru un om de
meserie având în vedere stadiul tehnicii. În dreptul german este folosită condiŃia
nivelului inventiv, în conformitate cu care invenŃia trebuie să atingă un anumit nivel
inventiv şi să depăşească cunoştinŃele şi posibilităŃile medii ale unui specialist.
Pentru a stabili dacă invenŃia rezultă sau nu, cu evidenŃă, din stadiul tehnicii,
raportarea activităŃii inventive trebuie să se facă la omul de meserie. PoziŃiile adoptate
de doctrină şi jurisprudenŃă admit, în majoritatea lor, că omul de meserie este un
profesionist, o persoană normal competentă într-un domeniu industrial. Întrucât
specialistul nu trebuie să fie de referinŃă, invenŃia va fi evidentă în cazurile în care un
om de meserie o poate realiza exclusiv cu ajutorul cunoştinŃelor profesionale, prin
simple operaŃiuni de executare. Activitatea inventivă se apreciază în raport cu
problema pe care o rezolvă invenŃia şi cu soluŃia revendicată.

1.2.3. Aplicabilitate industrială

O invenŃie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi
realizat sau utilizat cel puŃin în unul dintre domeniile industriale, inclusiv în
agricultură. CondiŃia aplicabilităŃii industriale se referă la obiectul, aplicarea şi
rezultatul invenŃiei.
InvenŃia este industrială prin obiectul ei, dacă se situează în domeniul
industriei. Legea exclude de la protecŃie ca invenŃii, creaŃia estetică. O invenŃie este
industrială în aplicarea sa când aparŃine realizărilor industriale. În absenŃa aplicaŃiunii
48
practice, nu pot fi protejate ca invenŃii ideile, descoperirile, teoriile şi principiile.
InvenŃia este industrială prin rezultatul său, dacă produce efecte industriale. Această
invenŃie va fi industrială şi în obiectul şi aplicarea ei.

1.3. CreaŃii nebrevetabile ca invenŃii

Nu sunt brevetabile invenŃiile care contravin ordinii publice şi bunelor
moravuri, precum şi realizările ce nu constituie soluŃii ale unor probleme tehnice. Nu
sunt considerate invenŃii în temeiul art. 13, alin. 1 din Legea nr. 64 din 1991,
următoarele: descoperirile, teoriile ştiinŃifice şi metodele matematice; creaŃiile
estetice; planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităŃi mentale, în
materie de jocuri sau în domeniul activităŃilor economice, precum şi programelor de
calculator; prezentările de informaŃii.

1.4. Brevetarea invenŃiilor secrete

În conformitate cu art. 42,alin.2 din Legea nr. 64din1991 constituie secret de
stat conŃinutul cererilor de brevet de invenŃie create pe teritoriul României, cărora li se
atribuie acest regim de către instituŃiile în drept pentru apărarea naŃională şi pentru
păstrarea siguranŃei naŃionale, cu înştiinŃarea solicitantului şi acordarea unei
compensaŃii materiale acestuia de către instituŃia care a atribuit caracterul secret de
stat. Acest caracter încetează numai prin hotărârea aceloraşi instituŃii.

1.5. Brevetare invenŃiilor în străinătate

În temeiul art. 43, alin. 1 din Legea nr. 64din1991 brevetarea în străinătate a
invenŃiilor create de persoane fizice române pe teritoriul României se face numai după
înregistrarea cererii de brevet de invenŃie la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.
De asemenea, brevetarea în străinătate a invenŃiilor declarate secrete se face cu
aprobarea instituŃiilor care le-au atribuit caracterul de secret de stat. ProtecŃia în
străinătate a invenŃiilor româneşti se poate obŃine prin mai multe modalităŃi. În
condiŃiile prevăzute de legislaŃiile naŃionale şi de convenŃiile internaŃionale,
inventatorii români pot folosi o cale naŃională, regională sau internaŃională.
Corespunzător intereselor solicitantului, invenŃia va fi brevetată pe baza prevederilor
ConvenŃiei de la Paris, pentru protecŃia proprietăŃii industriale, ConvenŃia de la
München privind brevetul european sau Tratatul de la Washington de cooperare în
domeniul brevetelor.

1.6. Subiectele protecŃiei juridice a invenŃiilor

InvenŃia fiind rezultatul unei activităŃi de creaŃie intelectuală, calitatea de
autor o poate avea numai persoana fizică. InvenŃia poate fi creată de una sau mai
multe persoane. În majoritatea cazurilor, invenŃia este rezultatul unei activităŃi
comune. Coautoratul se caracterizează prin următoarele trăsături: participarea mai
multor persoane la o activitate creatoare; un aport creator la rezolvarea unei probleme;
invenŃia realizată trebuie să aibă un obiect unitar. Coautoratul poate prezenta două
forme: voluntar şi legal. Coautoratul voluntar rezultă din convenŃia părŃilor.
49
ÎnŃelegerea lor poate interveni înainte de începerea activităŃii ori se desprinde din
realizarea în comun a invenŃiei. Coautoratul legal se referă la situaŃia de excepŃie când
se depun mai multe cereri de brevet pentru aceeaşi invenŃie, fără să existe între
solicitanŃi o înŃelegere sau activitate comună.
Obiectul unitar al invenŃiei poate fi divizibil sau indivizibil. Dacă obiectul
este divizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenŃie şi de
autor al părŃii care reprezintă rezultatul activităŃii sale personale. Această parte din
invenŃia comună poate fi separată sau utilizată independent. Când obiectul este
indivizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenŃie. Această
soluŃie se aplică şi în situaŃia în care aportul coautorilor nu poate fi individualizat.
În cazul în care inventatorul este salariat, art. 5 din Legea nr. 64din1991
distinge mai multe ipoteze:
a. invenŃii realizate în executarea unei misiuni inventive – pentru invenŃiile
realizate de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o
misiune inventivă încredinŃată în mod explicit care corespunde funcŃiei sale,
dreptul la brevetul de invenŃii aparŃine unităŃii, în lipsa unei prevederi
contractuale mai avantajoase a salariatului;
b. invenŃii realizate de inventatorul salariat – pentru invenŃiile realizate de
salariat fie în exercitarea funcŃiei sale, fie în domeniul activităŃii unităŃii, prin
cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităŃii sau ale
datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unor
prevederi contractuale contrare, dreptul la brevetul de invenŃie aparŃine
salariatului;
c. invenŃii realizate la comandă – pentru invenŃiile care rezultă dintr-un
contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevetul de
invenŃie aparŃine unităŃii care a comandat cercetarea. Unitatea care a
comandat cercetarea este distinctă de unitatea de cercetare al cărei salariat
este inventatorul. În contractul de cercetare poate fi inclusă o clauză, prin
care dreptul la eliberarea brevetului de invenŃie să aparŃină unităŃii care a
comandat cercetarea sau unităŃii de cercetare ori ambelor unităŃi.

1.7. Titlurile de protecŃie a invenŃiilor

1.7.1. Categorii de titluri de protecŃie
NoŃiunea de titluri de protecŃie, potrivit art.1, alin. 4 din ConvenŃia de la Paris
pentru protecŃia proprietăŃii industriale, cuprinde toate formele de brevete industriale
admise în legislaŃiile Ńărilor Uniunii.
Brevetul de invenŃie este un titlu de protecŃie specific, care asigură titularului
dreptului exclusiv de exploatare. LegislaŃiile naŃionale consacră brevetul de invenŃie
fie ca titlu unic, fie împreună cu alte forme de protecŃie juridică.
Certificatul de utilitate asigură protecŃia invenŃiilor, care nu sunt supuse
procedurii prealabile de obŃinere a unui aviz documentar. Denumit şi mic brevet,
certificatul de utilitate se acordă, mai ales, pentru invenŃiile de importanŃă redusă.
Certificatul de utilitate produce aceleaşi efecte ca brevetul de invenŃie.
50
 Certificatul adiŃional se acordă pentru invenŃiile complementare. Acest titlu
de protecŃie se solicită de titularul brevetului principal.
Brevetul de importaŃiune se acordă pentru o invenŃie brevetată într-o altă Ńară.
Brevetul de importaŃiune este reglementat în legislaŃiile din Chile, Iran, Turcia şi
Tunisia.
Consacrat de ConvenŃia de la München din 1973, brevetul european se
eliberează printr-o procedură unică de Oficiul European de Brevete. De la data
eliberării, brevetul european reprezintă un fascicul de brevete naŃionale. Brevetul
european are un regim juridic dublu. Astfel, condiŃiile de brevetabilitate, întinderea
protecŃiei şi dreptul la calitatea de titular sunt stabilite de ConvenŃie, iar drepturile şi
obligaŃiile titularului, precum şi sancŃiunile de legislaŃiile naŃionale.

1.7.2. Sisteme de acordare a titlurilor de protecŃie

LegislaŃiile naŃionale consacră mai multe sisteme de acordare a titlurilor de
protecŃie. În funcŃie de reglementările existente, se cunosc mai multe sisteme
legislative: sistemul examenului de formă; sistemul examenului de fond; sistemul
examenului amânat; sistemul examenului mixt.
În sistemul examenului de formă sau neexamenului prealabil, brevetul se
acordă fără examinarea noutăŃii, pe riscul şi pericolul inventatorului. Organul de stat
competent constată numai dacă cererea de brevet îndeplineşte condiŃiile legale pentru
constituirea depozitului reglementar.
În sistemul examenului de fond sau examenului prealabil, brevetul se
eliberează pe baza verificării noutăŃii invenŃiei. Examenul prealabil presupune
verificarea îndeplinirii atât a condiŃiilor pentru constituirea depozitului reglementar,
cât şi a condiŃiilor pentru existenŃa invenŃiei brevetabile.
În sistemul examenului amânat sau examenului întârziat, procedura de
eliberare a brevetului este formată din două etape. În prima etapă, a cărei durată este
stabilită de lege, se examinează constituirea depozitului reglementar şi se publică
cererea de brevet, asigurându-se titularului o protecŃie provizorie. În cea de a doua
etapă, care intervine la cerere sau din oficiu, se verifică elementele de existenŃă a
invenŃiei şi se publică descrierea depusă, acordându-se brevetul definitiv.
În sistemul examenului mixt, brevetul se acordă, în funcŃie de obiectul
invenŃiei, pe baza unui examen de fond ori a unui examen de formă. Sistemul mixt
îmbină examinarea condiŃiilor de formă pentru constituirea depozitului reglementar
cu cele de fond pentru existenŃa invenŃiei brevetabile.

1.7.3. Durata de valabilitate a titlurilor de protecŃie

În legislaŃiile naŃionale, titlurile de protecŃie pentru invenŃii au o durată
diferită. Fiind limitate în timp, titlurile de protecŃie au un caracter temporar. Aceasta a
fost determinată de considerente sociale, pentru a permite progresul economic şi
tehnico-ştiinŃific, prin folosirea liberă şi gratuită a invenŃiei după trecerea în domeniul
public. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de 20 de ani. Regula
perioadei maxime este admisă în majoritatea legislaŃiilor naŃionale (Algeria, Belgia,
51
Canada, Danemarca, ElveŃia, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, România, Suedia,
s.a.m.d.).

1.8. Brevetul de invenŃie

Brevetul este un act oficial prin care se atestă instituirea protecŃiei juridice
asupra unei invenŃii. Brevetul este un titlu de protecŃie a invenŃiei, eliberat de către
stat, care conferă titularului său un număr de drepturi. Titlul se acordă, după
verificarea îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege, de către Oficiul de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci, care este organul de stat specializat în materia proprietăŃii
intelectuale.
Brevetul de invenŃie îndeplineşte două funcŃii: una internă şi alta externă.
FuncŃia internă asigură protecŃia proprietăŃii industriale prin interzicerea folosirii
invenŃiei de către terŃi. FuncŃia externă realizează protecŃia comerŃului internaŃional şi
a cooperării economice internaŃionale prin obŃinerea de brevete în mai multe state.
Brevetul de invenŃie se caracterizează prin următoarele particularităŃi:
reprezintă un titlu de protecŃie specific, care atestă protecŃia unei invenŃii; se
eliberează de către organul administrativ de stat, la cererea inventatorului ori a
succesorului său în drepturi; confirmă calitatea de inventator a persoanei fizice care a
creat invenŃia; conferă titularului anumite drepturi; protecŃia instituită este limitată în
timp şi spaŃiu; după expirarea duratei de protecŃie, invenŃia trece în domeniul public şi
poate fi exploatată de orice persoană interesată.

Brevetul de invenŃie este un act administrativ unilateral şi solemn, cu caracter

de unicat. În literatura de specialitate, aprecierea naturii juridice a brevetului de
invenŃie a determinat exprimarea unor opinii divergente. După o primă opinie, se
consideră că brevetul este un contract sinalagmatic şi aleatoriu, care se încheie între
societate şi inventator. După o altă opinie, brevetul este un act juridic declarativ de
drepturi. Brevetul nu creează, ci numai constată anumite drepturi, care au luat naştere
anterior prin realizarea unei invenŃii brevetabile. După o opinie diferită, brevetul este
un act atributiv de drepturi. Procedura de eliberare a brevetului de invenŃie se
declanşează la solicitarea inventatorului, dar brevetul exprimă manifestarea de voinŃă
a unui organ al administraŃiei de stat şi produce efectele pe care legea le stabileşte.
Brevetul de invenŃie confirmă calitatea de autor a inventatorului. Pentru
titularul brevetului, care nu este şi inventator, titlul de protecŃie conferă un drept
exclusiv de exploatare a invenŃiei.

1.8.1. Procedura de brevetare a invenŃiei

Aproprierea publică a invenŃiei necesită îndeplinirea unor formalităŃi. Prin
depozit naŃional reglementar se înŃelege cererea de brevet de invenŃie însoŃită de
descrierea invenŃiei, revendicări şi, dacă este cazul de desene explicative.
În toate procedurile de brevetare, se consideră că solicitantul este persoana
îndreptăŃită la eliberarea titlului de protecŃie. Solicitantul brevetului de invenŃie poate
fi reprezentat, în procedurile în faŃa Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, printr-
52
un mandatar autorizat, care este consilier în proprietate industrială. Profesia de
consilier poate fi exercitată numai de persoana fizică specializată în acordarea de
asistenŃă în domeniul proprietăŃii industriale, care desfăşoară legal această activitate.
Cererea de brevet se întocmeşte în scris pe hârtie sau sub o altă formă. Cererea
în formă imprimată va conŃine o listă indicând numărul total de pagini, denumirea altor
documente anexate şi numărul figurii din desene. Cererea trebuie să cuprindă
următoarele menŃiuni: solicitarea explicită a acordării unui brevet de invenŃie; titlul
invenŃiei, într-o formă clară şi concisă a obiectului invenŃiei; indicaŃiile necesare pentru
stabilirea identităŃii solicitantului; desemnarea inventatorului, dacă acesta este acelaşi cu
inventatorul, cu indicarea locului de muncă la data realizării invenŃiei.
Depunerea sau primirea cererii de brevet de invenŃie este confirmată
solicitantului de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. În cerere, Oficiul de
Stat pentru InvenŃii şi Mărci înscrie data depunerii sau primirii, iar un exemplar al
cererii completat cu precizările necesare se returnează de îndată solicitantului.
În cererea de brevet de invenŃie se pot indica, în mod excepŃional,
următoarele proceduri de brevetare accelerată: publicarea cererii de brevet de invenŃie
într-un termen mai scurt decât cel de 18 luni; întocmirea unui raport de documentare,
care să fie publicat odată cu cererea; examinarea de fond a cererii de eliberare a
brevetului de invenŃie.
Descrierea invenŃiei cuprinde prezentare completă şi corectă a obiectului
invenŃiei. Prin descriere se pune în evidenŃă noutatea faŃă de stadiul cunoscut al
tehnicii mondiale. Descrierea invenŃiei va conŃine următoarele menŃiuni:
a. titlul invenŃiei;
b. precizarea domeniului tehnic în care poate fi aplicată invenŃia;
c. precizarea stadiului tehnicii, considerat a fi util pentru înŃelegerea, cercetarea
documentară şi examinarea invenŃiei revendicate;
d. prezentarea problemei tehnice, pe care o rezolvă invenŃia;
e. expunerea invenŃiei;
f. indicarea modului în care invenŃia poate fi exploatată industrial;
g. prezentarea avantajelor invenŃiei revendicate, în raport cu stadiul tehnicii;
h. prezentarea pe scurt a fiecărei pagini din desenele explicative, dacă există;
i. prezentarea detaliată a obiectului invenŃiei.
Revendicările sunt suportul dreptului conferit prin brevet. În conformitate cu
revendicările formulate se determină întinderea protecŃiei acordate.
Desenele explicative contribuie la înŃelegerea invenŃiei şi a elementelor ei de
noutate. Desenele constituie materiale grafice. Spre deosebire de celelalte documente care
însoŃesc cererea de brevet, desenele explicative nu sunt obligatorii. Rezumatul indică titlul
invenŃiei şi conŃine o prezentare pe scurt a descrierii, revendicărilor şi desenelor.
Cererea de brevet trebuie să se refere la o singură invenŃie. Obiectul cererii
de brevet va conŃine rezolvare a unei singure probleme, chiar dacă ideea propusă
prezintă mai multe soluŃii tehnice noi. Această cerinŃă se desprinde din principiul
unităŃii invenŃiei.

53
 Data depozitului naŃional reglementar este data la care, potrivit art.15, alin.1
din Legea nr.64din1991, au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci
următoarele: o cerere care să conŃină solicitarea explicită sau implicită a acordării
unui brevet de invenŃie; indicaŃii care să permită stabilirea identităŃii solicitantului sau
care să permită contactarea acestuia de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci; o
parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenŃiei.
Constituirea depozitului naŃional reglementar declanşează procedura de
eliberare a brevetului, fiind un element constitutiv de drepturi. Depozitul cererii de
brevet conferă solicitantului un depozit de prioritate. Acest drept începe din momentul
constituirii depozitului sau priorităŃii recunoscute sau invocate.
După constituirea depozitului naŃional reglementar, cererea de brevet de
invenŃie este supusă unei analize. Dacă în urma examinării depozitului cererii de
brevet de invenŃie şi documentelor anexate, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci
constată neregularităŃi privind îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege şi de
regulament, acestea se notifică solicitantului acordându-i-se un termen de răspuns.
Cererea de brevet de invenŃie depusă pe cale naŃională, pentru care s-a
constituit depozitul naŃional reglementar, au fost achitate taxele de publicare şi, cu o
lună înainte de data publicării, nu s-a luat o hotărâre de respingere sau retragere a
cererii ori nu este considerată ca fiind retrasă, se publică de către Oficiul de Stat
pentru InvenŃii şi Mărci. Data publicării cererii este data apariŃiei Buletinului Oficial
de Proprietate Industrială în care a fost menŃionată. Publicarea cererii de brevet de
invenŃie poate fi însoŃită de un raport de documentare. La cererea solicitantului,
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci întocmeşte şi publică raportul de documentare,
cu luarea în considerare a materialelor documentare accesibile din stadiul tehnicii.
De la data publicării cererii de brevet de invenŃie, solicitantul beneficiază de
aceleaşi drepturi ca şi titularul brevetului. Aceste drepturi sunt recunoscute provizoriu
solicitantului, de la data publicării cererii până când o hotărâre de acordare a
brevetului de invenŃie a rămas definitivă şi irevocabilă.
Examinarea cererii de brevet de invenŃie poate fi cerută la data depozitului
sau, după caz, la deschiderea fazei naŃionale ori în termen de 30 de luni de la una din
aceste date. Examinarea cererii de brevet de către Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi
Mărci implică, potrivit art. 26 al Legii nr. 64din1991, verificarea următoarelor
prevederi: îndeplinirea cerinŃelor de formă; data priorităŃii, precum şi invocarea unor
priorităŃi convenŃionale sau de expoziŃie; unitatea invenŃiei; condiŃiile de existenŃa
unei invenŃii brevetabile.
Cererea de brevet de invenŃie este analizată de Comisia de examinare de
specialitate din cadrul Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Pe baza raportului de
examinare, Comisia va hotărî, în termen de 18 luni de la data la care s-a solicitat
examinarea, acordarea brevetului de invenŃie sau respingerea cererii de brevet ori a
obiectului acesteia.
Respingerea cererii de brevet de invenŃie, în tot sau în parte, se hotărăşte
potrivit art. 28, alin. 2 din Legea nr. 64din1991, în următoarele condiŃii:
a. obiectul cererii nu este brevetabil;
54
 b. cererea de brevet de invenŃie nu îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege;
c. depăşirea termenului de deschidere a fazei naŃionale pentru cererile
înregistrate internaŃional;
d. neplata taxelor de înregistrare, de depunere a revendicărilor sau a
desenelor ori a părŃii lipsă din descriere, de deschidere a fazei naŃionale, de
publicare, de examinare ori, după caz, a taxei de desemnare în cuantumul
şi la termenele prevăzute de lege;
e. scurgerea termenului de 12 luni de la data la care cererile prevăzute de
alin. 7 au fost considerate retrase;
f. s-a solicitat respingerea cererii de brevet de invenŃie;
g. solicitantul altul decât inventatorul nu a făcut dovada în cadrul termenului
de la art. 29, alin. 2 că este îndreptăŃit la acordarea brevetului;
h. nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenŃie în vederea
acordării brevetului în termenele prevăzute la art. 25.
MenŃiunea hotărârii de acordare a brevetului de invenŃie sau de respingere a
cererii de brevet de invenŃie se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială,
în termen de 60 de zile.
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci poate proceda din oficiu la revocarea
hotărârilor sale privind cererile de brevet de invenŃie. Revocarea se poate face dacă
hotărârile conŃin greşeli sau pentru omisiuni, dacă sunt luate cu neîndeplinirea
condiŃiilor legale, ori pentru erori materiale privind numele, calitatea autorului,
solicitantului sau titularului, adresă, cifre, sau dacă în perioada de revocare la Oficiul
de Stat pentru InvenŃii şi Mărci sunt identificate documente de natură a determina
modificarea acestora. Hotărârile pot fi revocate până la comunicarea lor.
Brevetul de invenŃie este eliberat de către Directorul general al Oficiului de
Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Eliberarea se produce în temeiul hotărârii de acordarea
titlului de protecŃie. Pentru brevetul european, Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci
certifică validitatea brevetului în Ńara noastră, conform legii. Brevetul de invenŃie se
eliberează după publicarea menŃiunii privind hotărârea de acordare a brevetului în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi plata de către titular a taxei legale
pentru tipărirea şi eliberarea brevetului. Taxa legală trebuie plătită în termen de 12
luni de la data publicării hotărârii.
Brevetul de invenŃie are un caracter temporar. Prin limitarea duratei de
valabilitate a brevetului de invenŃie se asigură atât protecŃia juridică a invenŃiei, cât şi
trecerea creaŃiei în domeniul public. Potrivit art. 31,alin. 1 al Legii nr. 64 din1991,
durata de protecŃie a unui brevet de invenŃie este de 20 de ani.

1.8.2. Drepturile şi obligaŃiile privind invenŃiile

Crearea unei invenŃii dă naştere la anumite drepturi. Ele aparŃin
inventatorului, titularului de brevet ori unităŃii netitulare titlului de protecŃie.
1.8.2.1. Drepturile personale nepatrimoniale
Drepturile personale nepatrimoniale recunoscute inventatorului, titular sau nu
al brevetului de invenŃie, au acelaşi conŃinut şi semnificaŃie. Inventatorul beneficiază
55
de următoarele drepturi personale nepatrimoniale: dreptul la calitatea de autor, dreptul
la nume, dreptul de a da publicităŃii invenŃia, dreptul la prioritate şi dreptul la
eliberarea unui titlu de protecŃie.

1.8.2.1.1. Dreptul la calitatea de autor

Dreptul la recunoaşterea calităŃii de autor al invenŃiei decurge din aportul
concret la soluŃionarea unei probleme. Acest drept reprezintă o confirmare a activităŃii
creatoare a autorului invenŃiei. În literatura de specialitate se face o distincŃie între
autorul invenŃiei nebrevetate şi autorul invenŃiei brevetate. Până la brevetare, autorul
soluŃiei poate avea o singură revendicare. În calitate de autor al unei soluŃii tehnice
noi, el va beneficia doar de o prioritate ştiinŃifică. După brevetare, autorul soluŃiei
dobândeşte calitatea de inventator, iar titularul brevetului de invenŃie va dispune de un
drept exclusiv de exploatare. Dreptul la calitatea de autor al unei invenŃii este
personal, exclusiv, absolut, inalienabil şi imprescriptibil. Spre deosebire de drepturile
patrimoniale, dreptul la calitatea de autor nu este limitat teritorial.

1.8.2.1.2. Dreptul la nume

Dreptul la nume al autorului unei invenŃii are două acepŃiuni. În sens larg,
dreptul la nume reprezintă dreptul la calitatea de autor al invenŃiei sau dreptul de fi
desemnat ca autor al invenŃiei pe titlul de protecŃie şi pe orice alte documente privind
invenŃia. În sens restrâns, dreptul la nume este dreptul de a da invenŃiei numele
autorului. Exercitarea dreptului la nume este guvernată de principiul disponibilităŃii.
Astfel, la solicitarea expresă a inventatorului, numele şi prenumele său nu se publică.
Această solicitare este supusă plăŃii taxei legale.

1.8.2.1.3. Dreptul de a da publicităŃii invenŃia

InvenŃia fiind rezultatul unei activităŃi creatoare, aducerea ei la cunoştinŃa
publicului se hotărăşte de către autor. Acest drept al autorului implică înregistrarea
invenŃiei şi, eventual, comunicarea publică a soluŃiei preconizate. Dacă autorul
invenŃiei decedează, dreptul de a da publicităŃii invenŃia revine moştenitorilor săi.
Dreptul de care vor beneficia moştenitorii inventatorului apare ca o derogare de la
netransmisibilitatea drepturilor nepatrimoniale.

1.8.2.1.4. Dreptul de prioritate

Depozitul reglementar al cererii de brevet asigură autorului invenŃiei un drept
de prioritate. Potrivit art. 17 al Legii nr. 64 din 1991, depozitul cererii conferă un
drept de prioritate faŃă de orice alt depozit privind aceeaşi invenŃie, având o dată de
depozit sau de prioritate ulterioară, dacă sunt îndeplinite prevederile legale. Dreptul
de prioritate constă în recunoaşterea faptului că autorul soluŃiei propuse a fost primul
care a realizat invenŃia.
Prioritatea ştiinŃifică nu se identifică cu dreptul de prioritate. Astfel,
prioritatea ştiinŃifică este dependentă de creaŃia autorului invenŃiei. Fiind dependentă
de inventator, prioritatea ştiinŃifică este perpetuă. Pentru a fi recunoscută, devenind
56
opozabilă, prioritatea ştiinŃifică trebuie adusă la cunoştinŃa publicului. Faptul
priorităŃii ştiinŃifice se poate stabili prin orice mijloace de probă.
În funcŃie de scopul urmărit, prioritatea poate fi convenŃională sau de
expoziŃie. Prioritatea convenŃională şi prioritatea de expoziŃie se invocă odată cu
depunerea cererii de brevet de invenŃie. Ele se justifică prin acte de prioritate.
Termenul de invocare a priorităŃii convenŃionale este de 12 luni, calculat de la data de
depozit a primei cereri. Prioritatea de expoziŃie poate fi invocată într-un termen de 6
luni de la data expunerii produsului în expoziŃie.

1.8.2.1.5. Dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie

Pentru ocrotirea drepturilor sale, autorul are dreptul la eliberarea unui titlu de
protecŃie. În materia invenŃiilor, titlul propriu de protecŃie este brevetul.

1.8.2.2. Drepturile patriomoniale

Prin eliberarea brevetului de invenŃie, potrivit art. 33, alin.1 al Legii nr. 64
din 1991 se asigură titularului un drept exclusiv de exploatare. Datorită trăsăturilor
sale, dreptul exclusiv de exploatare al invenŃiei mai este denumit drept de monopol
sau monopol de exploatare.
Dreptul exclusiv conferă titularului de brevet posibilitatea de a exploata
personal invenŃia şi de a transmite prerogativele sale altor persoane. Dreptul exclusiv
de exploatare a invenŃiei este opozabil erga omnes.
Dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei poate fi încălcat prin fapte ale
terŃelor persoane. În această situaŃie, titularul brevetului are posibilitatea de a cere
instanŃei judecătoreşti repararea daunelor suportate prin folosirea fără drept a
invenŃiei.
ObligaŃiile titularului de brevet sunt configurate de raporturile pe care le
stabileşte cu Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, cu inventatorul şi cu terŃii ce
beneficiază de dreptul de folosinŃă a invenŃiei. În raporturile cu Oficiul de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci, titularul brevetului de invenŃie are obligaŃiile de exploatare a
invenŃiei şi de plată a taxelor.
Titularul brevetului de invenŃie poate să fie şi o altă persoană decât
inventatorul independent. Aceste situaŃii sunt determinate de diferite cauze, cum ar fi
încetarea din viaŃă a inventatorului intervenită înainte de eliberarea brevetului,
cesiunea voluntară a dreptului de a cere eliberarea brevetului de invenŃie sau cesiunea
legală pentru invenŃiile de serviciu.
ObligaŃiile inventatorului independent sunt prevăzute de contractul de
cesiune a dreptului la eliberarea brevetului de invenŃie. ObligaŃiile inventatorului
salariat sunt următoarele: de a informa unitatea în scris asupra cercetării şi stadiului
realizării invenŃiei; de a se abŃine de la orice divulgare; de a formula prima ofertă
pentru încheiere a unui contract de licenŃă sau de cesiune cu unitatea; de a acorda, la
cererea titularului de brevet, asistenŃa tehnică pe bază de contract, pentru punerea în
aplicare a invenŃiei.

57
 1.8.2.3. Limitele dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei
Dreptul de exploatare al titularului de brevet este exclusiv, fiind opozabil
celorlalte persoane. Cu toate acestea, exclusivitatea comportă unele limitări care pot fi
generale sau speciale.
Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea exploatării invenŃiei privesc
durata protecŃiei şi întinderea teritorială a protecŃiei. Cu respectarea cerinŃelor
prevăzute de lege, invenŃia poate fi folosită de terŃi, fără a constitui, în absenŃa unei
autorizaŃii prealabile, o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a titularului de
brevet. În timp, dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei este limitat la durata de
valabilitate a brevetului de invenŃie. Durata de protecŃie oferită începe de la data
constituirii depozitului naŃional reglementar. În spaŃiu, dreptul exclusiv de exploatare
este limitat la teritoriul statului care acordă brevetul de invenŃie. Potrivit art. 1 din
Legea nr. 64 din anul 1991, drepturile asupra unei invenŃii sunt recunoscute şi aparate
pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenŃie. În condiŃiile prevăzute
de lege, se asigură aceeaşi protecŃie şi drepturilor decurgând din brevetul european.
În legislaŃia actuală, art. 35 al Legii nr. 64 din 1991 admite următoarele
limite speciale: dreptul de folosinŃă a invenŃiei brevetate în construcŃia şi funcŃionarea
vehiculelor terestre, aeriene şi navale; dreptul de posesiune anterioară şi personală;
dreptul de posesiune ulterioară şi personală; dreptul de a folosi invenŃia în scop
personal, fără caracter comercial; epuizarea dreptului asupra obiectului invenŃiei;
renunŃarea titularului la protecŃia invenŃiei.
Prin art. 35, alin. 1, lit. a din Legea nr. 64 din anul 1991, se dispune că nu
constituie o încălcare a dreptul exclusiv de exploatare a invenŃiei folosirea invenŃiilor
în construcŃia şi funcŃionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor
sau la dispozitivele pentru funcŃionarea acestora, aparŃinând statelor membre ale
tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale privind invenŃiile, la care România este parte,
când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul Ńării noastre, temporar sau
accidental, cu condiŃia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile
vehiculelor sau navelor.
Dreptul de a folosi o invenŃie brevetată în construcŃia şi funcŃionarea
mijloacelor de transport necesită respectarea următoarelor condiŃii: vehiculele
terestre, navele şi aeronavele să aparŃină statelor membre ale tratatelor şi convenŃiilor
internaŃionale privind invenŃiile la care România este parte; pătrunderea mijloacelor
de transport pe teritoriul statului nostru să fie temporară sau accidentală; vehiculele
terestre, navele şi aeronavele să utilizeze în construcŃia sau funcŃionarea lor mijloace
sau produse brevetate în Ńara noastră; invenŃia brevetată să fie folosită exclusiv pentru
nevoile mijloacelor de transport.
Potrivit art. 35, alin. 1, lit. b din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o
încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei efectuarea oricăruia dintre
actele prevăzute la art. 33, alin. 2 de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului
de invenŃie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri
efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinŃă pe teritoriul
României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit
58
naŃional reglementar privind invenŃia sau înainte de data de la care curge termenul de
prioritate recunoscută. În acest caz, invenŃia poate fi folosită în continuare de acea
persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităŃii recunoscute, şi
dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o
fracŃiune din patrimoniul afectat exploatării invenŃiei.
În situaŃia în care doi inventatori au realizat, independent unul de altul,
aceeaşi invenŃie, dreptul exclusiv aparŃine celui care a înregistrat primul o cerere de
brevet. Cu caracter derogator, se recunoaşte totuşi celuilalt inventator un drept asupra
invenŃiei. Acest drept poartă denumirea de posesiune anterioară şi personală.
Conform art. 35, alin. 1, lit. e din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o
încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei folosirea cu bună-credinŃă sau
luarea măsurilor, efective şi serioase, de folosire a invenŃiei de către terŃi în intervalul
de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului.
În acest caz, invenŃia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul
existent la data publicării menŃiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi
transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenŃia ori cu o fracŃiune din
patrimoniul care este afectat exploatării invenŃiei.
Potrivit art. 35, alin. 1, lit. c din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o
încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei efectuarea oricăruia dintre
actele prevăzute la art. 33, alin. 2 exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial,
precum şi producerea sau, după caz, folosirea invenŃiei exclusiv în cadru privat şi în
scop necomercial.
În conformitate cu art. 35, alin. 1, lit. d din Legea nr. 64 din 1991, nu
constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei comercializarea
sau oferirea spre vânzare, pe teritoriul României, a acelor exemplare de produs, obiect
al invenŃiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său
expres.
În dreptul german se consideră că, prin punerea în circulaŃie a produsului
protejat, dreptul titularului de brevet se epuizează. Întrucât vânzarea produsului
brevetat presupune cesiunea dreptului exclusiv de exploatare, titularul pierde
prerogativele sale.
În dreptul francez se susŃine, într-o abordare diferită, că vânzarea unui produs
brevetat este însoŃită de un contract de licenŃă tacită. Prin dublarea contractului de
vânzare, clauzele limitative privind utilizarea obiectului îşi păstrează eficacitatea,
fiind reglementate de dreptul brevetelor. Având dreptul de a interzice utilizarea şi
comercializarea produsului protejat, dobânditorul poate fi acŃionat în contrafacere de
către titularul de brevet.
În legislaŃia noastră, admiterea acestei excepŃii permite revânzarea unui
produs brevetat, pus în circulaŃie sau vândut anterior de către titularul de brevet ori cu
acordul său expres. Aşadar, actele ulterioare de comercializare sau oferire spre
vânzare pe teritoriul Ńării noastre nu constituie infracŃiune.

59
 Prin art. 35, alin. 1, lit. f din Legea nr. 64 din 1991, se prevede că nu
constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenŃiei exploatarea de
către terŃi a invenŃiei sau a unei părŃi a acesteia la a cărei protecŃie s-a renunŃat.
Această limită specială constituie o consecinŃă a renunŃării titularului la
brevet, în tot sau în parte, pe baza unei declaraŃii scrise. InvenŃia sau partea din
aceasta la a cărei protecŃie s-a renunŃat poate fi liber exploatată de către terŃi.

1.9. Transmiterea drepturilor privind invenŃiile

Drepturile asupra invenŃiilor se pot transmite, în tot sau în parte, unei alte
persoane. În conformitate cu art. 47, alin. 1 al Legii nr. 64 din1991, pot fi transmise
dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet.

1.9.1. Contractul de cesiune

Prin contractul de cesiune, titularul brevetului, cedentul, transmite dreptul său
asupra titlului de protecŃie unei alte persoane, cesionar. Cesiunea poate fi definitivă
sau temporară. În cazul cesiunii temporare, cedentul îşi rezervă dreptul, la expirarea
duratei de valabilitate, de a relua brevetul. Această cesiune are natura juridică a unei
vânzări cu pact de răscumpărare.
Obiectul contractului de cesiune îl constituie dreptul asupra unui brevet
existent, adică a totalităŃii drepturilor transmisibile. În situaŃia în care brevetul de
invenŃie este expirat sau nul, obiectul cesiunii nu este valabil.
În sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parŃială. Cesiunea este
totală dacă cedentul transmite brevetul în întregul său. Cesionarul va dobândi toate
drepturile titularului de brevet şi pentru tot teritoriul pe care invenŃia este protejată.
Cesiunea este parŃială, dacă cedentul nu transmite ansamblul drepturilor conferite de
brevet. Limitarea se poate referi la drepturile transmise, aplicaŃiile posibile, întinderea
în spaŃiu sau perioada de timp. Cesiunea parŃială implică un regim de coproprietate
asupra brevetului de invenŃie. Cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Efectele contractului se concretizează prin drepturile şi obligaŃiile părŃilor.
Cesionarul dobândeşte dreptul asupra brevetului, în total sau în parte, şi dreptul la
acŃiunea în contrafacere, pentru acte posterioare cesiunii. Principalele obligaŃii ale
cedentului sunt de a preda obiectul contractului şi de a garanta pentru vicii ascunse şi
evicŃiune. ObligaŃia de predare a obiectului contractului implică acceptarea actelor de
exploatare a invenŃiei de către cesionar. Cesionarul are, în principal, obligaŃiile de a
plăti preŃul cesiunii şi de a exploata invenŃia. PreŃul cesiunii poate fi stabilit în sumă
fixă sau proporŃional cu sumele realizate. De asemenea, preŃul poate fi fixat într-o
sumă proporŃională cu beneficiile obŃinute sau sub forma unei redevenŃe proporŃională
cu volumul producŃiei.
Contractul de cesiune încetează prin convenŃia părŃilor. În mod obişnuit,
cesiunea ia sfârşit la expirarea duratei de valabilitate a brevetului, fără posibilitatea de
a depăşi perioada de protecŃie a invenŃiei. În cazul în care brevetul este anulat,
cesiunea se desfiinŃează, contractul fiind fără obiect.

60
 1.9.2. Contractul de licenŃă
Prin contractul de licenŃă, titularul unui brevet, licenŃiatorul, transmite unui
beneficiar, licenŃiat, în tot sau în parte, dreptul său exclusiv de exploatare, în schimbul
plăŃii unui preŃ.
ConŃinutul şi efectele licenŃei sunt reglementate de legea contractului, care se
determină de către părŃi în conformitate cu principiul autonomiei de voinŃă.
Contractul de licenŃă este bilateral, consensual, intuitu personae, cu titlu oneros,
comutativ şi cu executare succesivă.
Legea privind brevetele de invenŃie nu conŃine prevederi referitoare la
contractul de licenŃă. În absenŃa unei reglementări speciale, raporturile contractule
dintre părŃi sunt supuse dispoziŃiilor dreptului comun. Prin analogie, se consideră că
licenŃa voluntară are valoarea unui contract de locaŃiune.
Obiectul contractului de licenŃă îl formează autorizarea sau acordarea
dreptului ca o invenŃie brevetată să fie folosită de către partener.
Contractele de licenŃă pot fi clasificate după mai multe criterii. În funcŃie de
întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenŃa este de două feluri: exclusivă
sau neexclusivă. Prin licenŃa exclusivă, licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea de a mai
acorda licenŃe, iar licenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare a invenŃiei. LicenŃa
exclusivă poate fi atenuată şi absolută, după cum licenŃiatorul renunŃă sau nu la
folosirea obiectului contractului. Prin licenŃa neexclusivă licenŃiatorul are dreptul de a
utiliza sau transmite brevetul, iar licenŃiatul de a folosi invenŃia în condiŃiile convenite.
După caracterul lor, licenŃele se împart în două categorii: nelimitate şi
limitate. În licenŃa nelimitată, licenŃiatul beneficiază de exclusivitate pe toată durata
de valabilitate a brevetului. LicenŃiatul poate acorda licenŃe simple sau sublicenŃe. În
licenŃa limitată, dreptul de folosire a invenŃiei prezintă unele îngrădiri. Drepturile
licenŃiatului pot fi limitate cu privire la modul de aplicare a invenŃiei, utilizarea
obiectului contractului, perioada de timp, întinderea în spaŃiu, cantitatea de obiecte
produse, preŃurile de vânzare.
În funcŃie de izvorul lor, licenŃele se pot grupa în licenŃe voluntare şi
obligatorii. LicenŃa voluntară are ca izvor voinŃa părŃilor. LicenŃa obligatorie are ca
izvor legea, care autorizează folosire a unei invenŃii fără consimŃământul titularului de
brevet.
Contractul de licenŃă produce în sarcina părŃilor un număr de drepturi şi
obligaŃii. LicenŃiatorul are obligaŃia de a remite obiectul contractului şi obligaŃia de
garanŃie. În calitate de titular al brevetului, el este Ńinut, în principiu, să plătească şi
taxele legale. LicenŃiatorul are şi obligaŃia de garanŃie pentru vicii, precum şi împotriva
evicŃiunii. LicenŃiatul are obligaŃia de exploatare a licenŃei şi obligaŃia de plată a
preŃului. Exploatarea invenŃiei trebuie să fie personală, serioasă, loială şi efectivă.
Contractul de licenŃă încheiat pe durată determinată încetează la expirarea
termenului convenit de părŃi. Dacă licenŃa este acordată pe o durată nedetermintă,
contractul încetează la expirarea perioadei de validitate a brevetului, invenŃia trecând
în domeniul liberei concurenŃe.

61
 1.9.3. Transmiterea succesorală a drepturilor asupra invenŃiilor
Prin textul art. 47, alin. 2 al Legii nr. 64 din 1991 se dispune că dreptul la
brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi
transmise, în tot sau în parte, şi prin succesiune legală ori testamentară.

1.9.4. LicenŃele obligatorii

Dreptul exclusiv conferit de brevet poate fi acordat unei alte persoane în baza
unei hotărâri judecătoreşti. Pentru a preveni abuzurile care ar putea să rezulte din
exercitarea acestui drept, instituirea licenŃei obligatorii asigură respectarea obligaŃiei
de exploatare a invenŃiei. În sistemul legislaŃiei actuale, orice persoană interesată
poate cere Tribunalului Bucureşti acordarea unei licenŃe obligatorii. În conformitate
cu alin.1 şi 2 ale art. 48 din Legea nr. 64 din 1991, acordarea unei licenŃe obligatorii
implică îndeplinirea următoarelor condiŃii:
a. expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau de
3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai
târziu;
b. invenŃia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul Ńării
noastre;
c. titularul brevetului de invenŃie nu poate să-şi justifice inacŃiunea;
d. nu s-a ajuns la o înŃelegere cu titularul brevetului privind condiŃiile şi
modalităŃile de utilizare a invenŃiei.

1.10. Încetarea drepturilor privind invenŃiile

1.10.1. Stingerea drepturilor ce decurg din brevetul de invenŃie
Drepturile ce decurg din brevetul de invenŃie se sting la expirarea duratei de
protecŃie sau prin renunŃarea titularului la brevet. ProtecŃia unei invenŃii are caracter
limitat în timp. După împlinirea perioadei legale de protecŃie, invenŃia trece în
domeniul public. În consecinŃă, invenŃia poate fi utilizată de orice persoană în mod
liber.
Înainte de expirarea duratei normale de protecŃie a invenŃiei, titularul poate
renunŃa, în tot sau în parte, la brevet. În cazul invenŃiilor de serviciu, pentru care
brevetul a fost eliberat unităŃii, precum şi al invenŃiilor realizate de salariaŃi fără
misiune inventivă, când a intervenit o cesiune, titularul brevetului este obligat să
comunice inventatorului intenŃia sa de renunŃare. Tot titularul, la cererea
inventatorului, trebuie să-i transmită dreptul asupra brevetului. Dacă brevetul a
făcut obiectul unui contract de licenŃă, renunŃarea este posibilă numai cu acordul
beneficiarului licenŃei. În acest fel, nu vor fi atacate drepturile dobândite de terŃi
asupra invenŃiei. În situaŃia invenŃiilor declarate secrete, create pe teritoriul Ńării
noastre, se poate renunŃa la brevet numai cu acordul instituŃiilor care le-au atribuit
un asemenea caracter. RenunŃarea de către titular la drepturile conferite de brevet se
face prin înregistrarea unei cereri la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Cererea
de renunŃare se face în scris, fără a fi necesară o anumită formalitate.

62
 1.10.2. Decăderea titularului din drepturile conferite de brevet
Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenŃie, titularul are
obligaŃia de a plăti taxele de menŃinere în vigoare a brevetului. Plata anuală a taxelor
evită, în principiu, menŃinerea în vigoare a titlurilor de protecŃie pentru invenŃii
neexploatate. Neplata taxei legale de menŃinere în vigoare a brevetului de invenŃie se
sancŃionează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea
intervine la expirarea termenului de 6 luni în care taxa poate fi plătită cu majorări.
Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet. Decăderea
este totală şi se produce numai pentru viitor. Pentru motive justificate, titularul
brevetului poate cere la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci revalidarea brevetului,
în termen de 6 luni de la data publicării decăderii.

1.10.3. Anularea brevetului de invenŃie

Neîndeplinirea condiŃiilor pentru existenŃa unei invenŃii brevetabile, la data
înregistrării cererii de brevet, se sancŃionează prin anularea titlului de protecŃie.
Brevetul de invenŃie poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea oricărei persoane
interesate, în temeiul art. 40 al Legii nr. 64 din 1991. Cererea de anulare se poate face
în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Nulitatea brevetului se va invoca pe
cale principală sau pe cale reconvenŃională. Cererea se judecă de către Tribunalul
Bucureşti.
În cazul în care brevetul este anulat în totalitate, se consideră că titlul de
protecŃie nu a fost niciodată acordat. Dacă anularea brevetului este parŃială, se
produce o restrângere sau o limitare a revendicărilor.

1.11. Apărarea drepturilor privind invenŃiile

1.11.1. Mijloace de drept administrativ
Mijloacele administrative de apărare a drepturilor privind invenŃiile sunt
contestaŃia şi cererea de revocare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci privind cererile de brevet de invenŃie, se pot introduce contestaŃii, în
termen de 3 luni de la comunicare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru
InvenŃii şi Mărci de acordare a brevetului de invenŃie, se pot face cereri de revocare în
termen de 6 luni de la data publicării menŃiunii hotărârii de acordare.
ContestaŃia sau cererea de revocare va fi soluŃionată în termen de 3 luni de la
înregistrare la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, de către o comisie de
reexaminare din Departamentul de apeluri. Comisia de reexaminare este un organ cu
atribuŃii administrativ-jurisdicŃionale. ŞedinŃa de soluŃionare a contestaŃiei sau a cererii
de revocare se desfăşoară cu ascultarea părŃilor. În principiu, şedinŃele de audiere sunt
publice. După încheierea deliberărilor, preşedintele rezumă opŃiunile posibile în legătură
cu hotărârea şi le supune la vot, care este exprimat în prezenŃa tuturor membrilor

1.11.2. Mijloace de drept civil

Litigiile privind încălcarea drepturilor asupra invenŃiilor se judecă de către
instanŃele de drept comun. În conformitate cu art. 62, alin. 1 al Legii 64 din 1991,
63
litigiile date în competenŃa instanŃelor judecătoreşti privesc următoarele: calitatea de
inventator; de titular de brevet; drepturile născute din brevetul de invenŃie; drepturile
patrimoniale ale inventatorului rezultând din contractele de cesiune şi licenŃă;
executarea obligaŃiei de informare şi asistenŃă tehnică. Prin exercitarea acŃiunii în
justiŃie se apără drepturile personal-nepatrimoniale şi patrimoniale asupra invenŃiilor.
AcŃiunea civilă poate fi intentată de inventator ori de titularul brevetului de invenŃie.
Titularul dreptului încălcat are deschisă şi calea acŃiunilor în răspundere civilă
delictuală şi contractuală. AcŃiunea civilă se soluŃionează potrivit dispoziŃiilor
Codului de procedură civilă.

1.11.3. Mijloacele de drept penal

Drepturile privind invenŃiile sunt apărate şi prin incriminarea unor fapte ca
infracŃiuni. Principalele reglementări în materie sunt consacrate de Legea privind
brevetele de invenŃie şi de Codul penal.

1.11.3.1 Însuşirea fără drept a calităŃii de inventator

În conformitate cu art. 57 al Legii 64 din 1991, constituie infracŃiune
însuşirea fără drept, în orice mod, a calităŃii de inventator. Subiectul infracŃiunii poate
fi orice persoană fizică, ce nu are nici un drept la calitatea de inventator. ParticipaŃia
penală este posibilă numai sub forma instigării şi complicităŃii. InfracŃiunea se
realizează prin acŃiunea de însuşire a calităŃii de inventator. InfracŃiunea se săvârşeşte
cu intenŃie directă sau indirectă, întrucât se acŃionează fără drept.

1.11.3.2. Contrafacerea obiectului unui brevet de invenŃie

În sensul Legii nr. 64 din 1991, constituie infracŃiunea fabricarea, folosirea
sau punerea în circulaŃie, fără drept, a obiectului unui brevet de invenŃie sau orice altă
încălcarea a drepturilor conferite conform art. 33, alin.1, dacă aceste încălcări au fost
săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenŃie.
Contrafacerea prin fabricare constă în reproducerea materială a unui obiect
protejat sau utilizarea unui procedeu brevetat. Fără a fi necesară întrebuinŃarea
obiectului contrafăcut, actul fabricării trebuie să fie complet, adică să prezinte un
caracter industrial.
Contrafacerea prin folosire constă în utilizarea sau întrebuinŃarea obiectului
invenŃiei. AcŃiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizează
obiectul contrafăcut va răspunde chiar dacă a fost fabricat de o altă persoană.
Contrafacerea prin punerea în circulaŃie constă în vânzarea sau expunerea
spre vânzare de obiecte contrafăcute.
Contrafacerea trebuie să fie săvârşită cu intenŃie. Datorită regimului de
publicitate care se aplică invenŃiilor brevetate, intenŃia este prezumată până la proba
contrară. AcŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părŃii vătămate.
Dacă drepturile privind invenŃia au fost transferate altor persoane, beneficiarul unei
licenŃe, spre deosebire de cesionar, nu poate exercita acŃiunea în contrafacere.

64
 1.11.3.3. Divulgarea datelor privind cererile de brevet
Potrivit art. 61 al Legii 64 din 1991, constituie infracŃiune divulgarea, de
către personalul Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, precum şi de către
persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenŃiile, a datelor cuprinse în
cererile de brevet, până la publicarea lor. ExistenŃa acestei infracŃiuni presupune
îndeplinirea următoarelor condiŃii: să fie depusă la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi
Mărci o cerere de brevet de invenŃie, care să producă efectele unui depozit naŃional
reglementar; divulgarea materialelor care formează obiectul examinării să se facă în
perioada cuprinsă între data depunerii şi data publicării cererii de brevet; datele
cuprinse în cererea de brevet să fie confidenŃiale.
InfracŃiunea de divulgare se comite cu intenŃie directă sau indirectă. Fapta
divulgării se comite fără acordul inventatorului ori succesorului său în drepturi.

1.11.3.4. ConcurenŃa neloială

Faptele de concurenŃă neloială sunt sancŃionate de către Codul penal şi Legea
privind combaterea concurenŃei neloiale. Potrivit art. 301 din Codul penal, reprezintă
infracŃiune aplicarea pe produsele puse în circulaŃie de menŃiuni false privind
brevetele de invenŃie, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. În conformitate
cu art. 5, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11din1991 privind combaterea concurenŃei
neloiale, constituie infracŃiune de concurenŃă neloială producerea în orice mod,
importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri sau
servicii purtând menŃiuni false privind brevetele de invenŃie, în scopul de a-i induce în
eroare pe ceilalŃi comercianŃi şi pe beneficiari.
ExistenŃa infracŃiunii de concurenŃă neloială presupune întrunirea a două
cerinŃe esenŃiale. MenŃiunile aplicate trebuie să privească brevetele de invenŃie şi să
fie false, adică să nu corespundă realităŃii. InfracŃiunea de concurenŃă neloială se
săvârşeşte cu intenŃie. Elementul intenŃional se caracterizează prin scopul urmărit,
inducerea în eroare a celorlalŃi comercianŃi şi a beneficiarilor. În situaŃia în care fapta
de concurenŃă neloială cauzează daune patrimoniale sau morale, persoana prejudiciată
este în drept să solicite despăgubiri.

1.12. ProtecŃia internaŃională invenŃiilor

5.12.1. NoŃiuni introductive
ProtecŃia internaŃională a invenŃiilor a fost consacrată de ConvenŃia de la
Paris din 1883, cu modificările ulterioare. Regulile fundamentale ale ConvenŃiei de la
Paris privind protecŃia proprietăŃii industriale formează un drept comun uniform al
Uniunii.
Pentru a facilita protecŃia invenŃiilor în alte state, Tratatul de la Washington
din 1970 a instituit un nou sistem de brevetare. Sistemul adoptat de Tratatul de
cooperare în domeniul brevetelor se caracterizează prin unificarea procedurii privind
depozitul, documentarea şi examinarea cererilor de protecŃie a invenŃiilor.

65
 Brevetul european reprezintă un fascicol de brevete naŃionale. In fiecare stat
contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleaşi efecte şi este
supus aceluiaşi regim ca şi un brevet naŃional.

1.12.2. Sistemul ConvenŃiei de la Paris

In sistemul clasic al ConvenŃiei de la Paris, resortisantul care a depus într-o
Ńară membră a Uniunii o cerere de brevet de invenŃie beneficiază de un drept de
prioritate. Depunătorul poate efectua în celelalte Ńări ale Uniunii depozite cu acelaşi
obiect, fără ca faptele săvârşite între timp să-i fie opozabile (art.4, lit.A, alin.1 din
ConvenŃia de la Paris).
Invocarea priorităŃii unioniste presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii:
efectuarea unui prim depozit într-o Ńară membră a Uniunii de la Paris; primul depozit
să aibă valoarea unui depozit naŃional reglementar; depozitul ulterior să aibă ca obiect
aceeaşi invenŃie ca şi primul depozit; prioritatea primului depozit naŃional reglementar
să fie invocată în mod expres; depozitul ulterior să fie depus în una din Ńările membre
ale Uniunii de la Paris; revendicarea priorităŃii să se facă într-un termen de 12 luni de
la data depozitului primei cereri.
Primul depozit se poate constitui în Ńara de origine a resortisantului sau într-
o altă Ńară a Uniunii de la Paris. Regularitatea primului depozit se determină după
regula locus regit actum.

1.12.3. Sistemul Tratatului de la Washington

Sistemul de brevetare instituit de Tratatul de la Washington cuprinde trei
elemente principale: cererea internaŃională, documentarea internaŃională şi
examinarea preliminară internaŃională. La terminarea procedurii internaŃionale începe
faza naŃională.
Cererea internaŃională poate cuprinde o declaraŃie prin care se revendică
prioritatea uneia sau a mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru oricare stat
parte la ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale. CondiŃiile şi
efectele unei revendicări de prioritate sânt prevăzute de art.4 al ConvenŃiei de la Paris.
Fiecare cerere internaŃională este supusă unei documentări internaŃionale, care se
efectuează de un oficiu naŃional sau o organizaŃie interguvernamentală. Documentarea
internaŃională are ca obiect să descopere stadiul tehnicii pertinente şi se efectuează pe baza
revendicărilor, Ńinând seama de descriere şi, când este cazul, de desene.

1.12.4. Sistemul ConvenŃiei de la München

În sistemul ConvenŃiei de la München, brevetul european se eliberează de
către Oficiul European de Brevete pentru unul sau mai multe state contractante.
Oficiile naŃionale au rolul de oficiu receptor pentru cererile de brevet european.
Brevetele europene se eliberează pentru orice invenŃii, în toate domeniile
tehnologiei. Pentru a fi brevetabile, invenŃiile trebuie să fie noi, să implice o activitate
inventivă şi să fie susceptibile de aplicabilitate industrială (art.52-57) .

66
 Cererea de brevet european trebuie să conŃină următoarele: o cerere de
eliberare a unui brevet european; o descriere a invenŃiei; una sau mai multe
revendicări; desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări; un rezumat.
Cererea se întocmeşte cu respectarea condiŃiilor prevăzute de Regulamentul de
aplicare.
Cererea de brevet european este publicată de Oficiul European de Brevete,
cât de repede posibil, după expirarea unei perioade de 18 luni de la data depozitului
sau, dacă a fost revendicată prioritatea, de la data priorităŃii. La intervenŃia
solicitantului, cererea de brevet european se publică şi înaintea expirării acestei date.
Dacă hotărârea de eliberare a brevetului european devine efectivă înaintea datei de
expirare a perioadei stabilite, cererea de brevet european se publică simultan cu
publicaŃia fascicului de brevet european.
In termen de 9 luni de la publicarea menŃiunii de eliberare a brevetului
european în Buletinul european de brevete, orice persoană poate transmite Oficiului
European de Brevete o opunere la brevet. Opunerea va fi considerată ca înregistrată
numai după plata taxei de opunere (art.99-105).
Prin dispoziŃiile ConvenŃiei de la München, o cerere de brevet european se
poate transforma în vederea eliberării unui brevet naŃional (art.135-141) .

67
 CAP. V. MODELELE DE UTILITATE, DESENELE ŞI
MODELELE INDUSTRIALE

SecŃiunea 1 - Modelele de utilitate

1.1. NoŃiuni introductive

Modelele de utilitate sunt creaŃii tehnice care prin forma construcŃiei sau
asamblarea unui produs au un rol utilitar. De obicei, modelele de utilitate sunt
denumite şi mici invenŃii. Constituind o varietate de invenŃii, modelele de utilitate
prezintă forma unui produs corporal, cum ar fi dispozitive, mecanisme sau obiecte
utile.
Modelele de utilitate sunt reglementate în puŃine legislaŃii. DispoziŃii
privitoare la modelele de utilitate există în Brazilia, Germania, Italia, Japonia,
Portugalia, Spania.

1.2. ProtecŃia modelelor de utilitate

CondiŃiile privind protecŃia juridică a modelelor de utilitate sunt similare cu
cele ale invenŃiilor. Cu toate acestea, modelele de utilitate se diferenŃiază de invenŃii.
Modelele de utilitate nu presupun o activitate inventivă, progresul tehnologic fiind
limitat.
Noutatea modelelor de utilitate se stabileşte Ńinând seama de nivelul tehnicii
pe plan mondial. In unele legislaŃii, examinarea noutăŃii este limitată la stadiul
naŃional al tehnicii. AnteriorităŃile au un efect distructiv de noutate.

1.3. Regimul internaŃional

Modelele de utilitate sunt menŃionate de art. 1, alin. 2 al ConvenŃiei de la
Paris privind protecŃia proprietăŃii industriale. Obiectul protecŃiei industriale cuprinde
şi modelele de utilitate.

SecŃiunea 2 - Desenele şi modelele industriale

2.1. NoŃiuni introductive

Desenele şi modelele industriale reprezintă creaŃii de formă, care permit
individualizarea produselor industriale printr-un element estetic sau ornamental.
Elementul estetic poate consta în forma, modelul sau culoarea unui obiect
util. Având vocaŃia de a fi reproduse prin mijloace industriale sau artizanale, desenele
şi modelele se numesc industriale.
În orientarea cererii consumatorului şi creşterea valorii comerciale a
produsului un rol important îl are estetica industrială. Ca forme de creaŃie intelectuală,
desenele şi modelele industriale contribuie la dezvoltarea industriei şi mărirea
eficienŃei economice a întreprinderii. Desenele şi modelele industriale concretizează

68
sau personalizează aspectul unor produse cunoscute, imprimându-le noi elemente de
formă.

2.2. Definirea obiectului protecŃiei

Desenele sunt ansambluri de linii şi culori, care se realizează pe suprafeŃe
plane, prezentând un caracter specific. Prin aplicarea lor pe un articol sau produs
industrial, se creează un efect decorativ nou. De exemplu, ornamentarea unei Ńesături
sau dispoziŃia firelor unei Ńesături.
Obiectul protecŃiei este format din desenul sau modelul industrial, care se
aplică sau încorporează într-un produs. Scopul protecŃiei constă în stimularea
elementului de desen sau model în producŃie.
Prin design se înŃelege ansamblul caracteristicilor sau elementelor vizuale ale
unui obiect, aparenŃa pe care o prezintă un articol, impresia pe care o produce asupra
celui ce-l observă. Forma produsului corespunde unor cerinŃe de ordin funcŃional,
având o funcŃie utilitară.

2.3. Natura juridică

Desenele şi modelele industriale fiind la răscrucea dintre artă şi industrie au o
dublă natură. În funcŃie de efortul creator, desenele şi modelele industriale fac parte
din drepturile de autor. Din punct de vedere al destinaŃiei şi modului de reproducere,
desenele şi modelele industriale aparŃin drepturilor de proprietate industrială.
Datorită naturii dualiste, desenele şi modelele industriale se mai numesc
opere de artă aplicată sau creaŃii industriale. CreaŃiile industriale propriu-zise se aplică
în industrie şi au importanŃă numai prin utilitatea lor. Cele mai importante creaŃii
tehnice sunt invenŃiile. Elementul de creaŃie priveşte forma artistică încorporată sau
adăugată obiectului utilitar, care se personalizează printr-o înfăŃişare estetică. Din
această categorie fac parte desenele şi modelele industriale. CreaŃiile artistice pure se
individualizează, în principal, prin elementul estetic. Acest aspect este independent de
orice scop utilitar.

2.4. Sisteme de protecŃie

Sistemele de protecŃie adoptate prezintă o mare diversitate . În conformitate
cu particularităŃile acestor creaŃii, se por distinge trei sisteme principale: sistemul
cumulului de protecŃie, sistemul cumulului parŃial şi sistemul protecŃiei specifice.

2.4.1. Sistemul cumulului de protecŃie

Sistemul cumulului de protecŃie este consacrat de dreptul francez. Desenele şi
modelele industriale sunt reglementate atât de Legea specială din 14 martie 1909, cât
şi de Legea din 11 martie 1957 privind proprietatea literară şi artistică.
SoluŃia cumulului de protecŃie se explică prin teoria unităŃii artei. Datorită
imposibilităŃii de a găsi un criteriu obiectiv de apreciere, arta propriu-zisă nu poate fe
separată de arta aplicată.

69
 Principalele avantaje ale cumulului de protecŃie constau în următoarele: în
absenŃa efectuării unui depozit, care condiŃionează obŃinerea protecŃiei, dreptul
creatorului poate fi valorificat în sistemul dreptului de autor; perioada de protecŃie
este mai mare în cadrul dreptului de autor; acŃiunea în contrafacere implică o
procedură mai simplă în sistemul dreptului de autor, iar sancŃiunile sunt mai severe.
Autorul unui desen sau model industrial poate opta pentru o protecŃie
cumulativă ori, la alegere, alternativă. ProtecŃia acordată nu este condiŃionată de
valoarea artistică a desenului sau modelului.

2.4.2. Sistemul cumulului parŃial

Sistemul cumulului parŃial este tradiŃional în dreptul german. În funcŃie de
caracterul elementului artistic, desenele şi modelele industriale propriu-zise sunt
deosebite de operele de artă aplicată, care pot fi protejate în cadrul dreptului de autor.
Cu toate că se admite cumulul de protecŃie, teoria unităŃii artei nu este acceptată.
DistincŃia dintre desenele şi modelele industriale şi operele de artă aplicată se
întemeiază pe criteriul nivelului artistic. În situaŃia în care desenul sau modelul
industrial prezintă un anumit nivel artistic se acordă o dublă protecŃie. Dacă cerinŃa
nivelului artistic nu este realizată, se va aplica numai protecŃia specifică.

2.4.3. Sistemul protecŃiei specifice

Sistemul protecŃiei specifice este adoptat de dreptul italian. Desenele şi
modelele industriale sunt protejate numai în cadrul reglementării speciale, stabilite
prin Decretul din 25 august 1940. Prin excluderea totală a cumulului, desenele şi
modelele industriale beneficiază de un regim de protecŃie unic. Desenele şi modelele
industriale sunt denumite creaŃii ornamentale. Regimul lor juridic este la fel cu cel al
modelelor de utilitate.
În dreptul nostru, desenele şi modelele industriale beneficiază de o protecŃie
specifică prin Legea nr. 129 din 1992, care nu exclude protecŃia conferită prin alte
dispoziŃii legale privind proprietatea intelectuală. Până la această dată, desenele şi
modelele industriale erau susceptibile de protecŃie în cadrul dreptului de autor.

2.5. CorelaŃia desenelor şi modelelor industriale cu alte drepturi

intelectuale
Datorită legăturii cu celelalte drepturi de proprietate intelectuală, protecŃia
desenelor şi modelelor prezintă importante dificultăŃi. Desenele şi modelele
industriale se apropie prin aspectul estetic de dreptul de autor, prin aspectul utilitar şi
tehnic de brevetele de invenŃie iar prin modul de folosire de mărci.
AparŃinând dreptului de proprietate industrială, dar şi dreptului de autor,
desenele şi modelele industriale au o autonomie relativă.

2.5.1. Desenele sau modelele industriale şi dreptul de autor

Desenele şi modelele industriale pot fi protejate şi în cadrul dreptului de
autor. Această soluŃie este posibilă prin admiterea cumulului de protecŃie. De altfel,
70
Legea Model a OrganizaŃiei Mondiale a ProprietăŃii intelectuale pevede că protecŃia
stabilită de lege nu exclude protecŃia prin altă ramură a legii, în special prin legea
dreptului de autor.
Dreptul de autor se naşte din momentul realizării operei, fără a fi necesară
îndeplinirea vreunei formalităŃi. Înregistrarea nefiind necesară, proba se poate face
prin orice mijloc.
Pentru a beneficia de protecŃie, opera de artă aplicată trebuie să fie originală.
În domeniul dreptului de autor, originalitatea este rezultatul unei activităŃi de creaŃie
intelectuală, care reflectă personalitatea sau individualitatea autorului.
Durata protecŃiei operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării
lor. În alte legislaŃii, protecŃia durează tot timpul vieŃii autorului şi se prelungeşte 50
de ani după moartea sa.

2.5.2. Desenele şi modelele industriale şi brevetele de invenŃie

În multe situaŃii, distincŃia dintre elementele tehnice şi elementele estetice ale
unui produs este greu de precizat. Mai mult, elementul tehnic şi funcŃia obiectului pot
condiŃiona forma produsului.
În dreptul nostru, Legea nr. 129 din 1992 permite cumulul de protecŃie.
Potrivit art. 8, reglementarea specială a desenelor şi modelelor industriale nu exclude
protecŃia acordată prin alte dispoziŃii legale, referitoare la brevete de invenŃie.
Pentru ca desenul sau modelul industrial să beneficieze de protecŃie prin brevet,
trebuie întrunite condiŃiile de brevetabilitate. În comparaŃie cu ele, forma prezintă
importanŃă doar în măsura în care determină aplicarea unor noi cunoştinŃe tehnice.
În practică, acelaşi produs poate constitui atât un desen sau model industrial,
cât şi o invenŃie brevetabilă. În măsura în care legătura dintre forma şi efectul tehnic
al produsului este indisolubilă, se va aplica regimul brevetelor de invenŃie.

2.5.3. Desenele sau modelele industriale şi mărcile

Pentru identificarea unor anumite produse, desenele şi modelele industriale
pot constitui semne distinctive. Cu toate că distincŃia prezintă unele dificultăŃi, între
desene sau modele industriale şi mărci este posibil un cumul de protecŃie.
Reglementarea specială din Ńara noastră, dată de Legea nr. 129 din1992 admite prin
art. 8, cumulul de protecŃie pentru desene şi modele industriale cu mărcile.

2.6. Subiectele protecŃiei

2.6.1. Autorul independent
În conformitate cu art. 3 al Legii nr. 129 din 1992 dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare aparŃine autorului desenului sau modelului industrial ori
succesorului său în drepturi. Se consideră ca fiind creat în mod independent desenul
sau modelul industrial care nu a fost realizat ca urmare a unor contracte cu misiune
creativă sau de către salariaŃi, în cadrul atribuŃiilor de serviciu.
Calitatea de autor al desenului sau modelului industrial este recunoscută
numai unei persoane fizice. Creatorul operei de artă aplicată desfăşoară o activitate de
71
creaŃie intelectuală, fiind subiectul exclusiv al protecŃiei juridice. În cazul în care mai
multe persoane au creat împreună un desen sau model industrial, dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare le aparŃine în mod egal.

2.6.2. Autorul salariat

Desenele sau modelele industriale pot fi realizate de un autor în cadrul
organizat al unei întreprinderi. Potrivit unei prime ipoteze, pentru desenul sau modelul
industrial care este rezultatul unui contract cu misiune creativă, dreptul la certificatul de
înregistrare aparŃine persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, cu
excepŃia unor prevederi contractuale contrare. Conform unei a doua ipoteze, desenul sau
modelul industrial care este realizat de către un salariat în cadrul atribuŃiilor sale de
serviciu, încredinŃate explicit, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparŃine
unităŃii angajatoare, cu excepŃia unor prevederi contractuale contrare.

2.6.3. Titularul certificatului de înregistrare

În conformitate cu dispoziŃiile Legii nr.129 din 1992 dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial aparŃine
următoarelor persoane:
a. autorului individual, în cazul în care desenul sau modelul industrial a fost
creat de o persoană fizică, în mod independent;
b. autorilor în comun, în situaŃia în care mai multe persoane au creat împreună
un desen sau model industrial;
c. autorului salariat, în împrejurarea în care desenul sau modelul industrial a
fost realizat în exercitarea atribuŃiilor sale de serviciu, încredinŃate explicit şi
există o prevedere contractuală de atribuire creatorului a titlului de protecŃie;
d. succesorului în drepturi a autorului;
e. cesionarilor dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului
sau modelului industrial;
f. persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului industrial ca
urmare a unui contract cu misiune inventivă, fără să existe o altă prevedere
contractuală;
g. unităŃii angajatoare în cazul în care desenul sau modelul industrial a fost realizat
de un salariat, în cadrul atribuŃiilor de serviciu, neexistând o prevedere
contractuală de atribuire către autor a dreptului la eliberarea titlului de protecŃie.

2.7. CondiŃiile de fond ale protecŃiei

Desenul sau modelul industrial potrivit art. 9, alin. 1 a Legii nr. 129 din 1992
poate fi înregistrat în măsura în care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii: să
constituie un desen sau model industrial; să fie nou; să aibă caracter individual.

72
 2.7.1. Caracterul industrial
Potrivit reglementării în vigoare, un desen sau un model industrial este
considerat că are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra
utilizatorului avizat este diferită de cea produsă
2.7.2. Noutatea
În domeniul desenelor şi modelelor industriale, noutatea nu este absolută.
Formele noi au legătură cu cele existente, iar aprecierea lor depinde de
particularităŃile care le diferenŃiază de formele anterioare. Noutatea desenelor şi
modelelor industriale decurge din originalitatea combinaŃiei unor elemente cunoscute.
Doctrina a optat pentru criteriul noutăŃii subiective. În stabilirea originalităŃii, se Ńine
seama de nivelul creator al autorului, care trebuie să fie superior posibilităŃilor
mijlocii ale unui industrial designer.
În dreptul român, noutatea se apreciază prin referire la un criteriu obiectiv.
Un desen sau un model industrial este considerat nou dacă nici un desen sau model
industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de
înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

2.7.3. Caracterul individual

Potrivit reglementării în vigoare, un desen sau model industrial este
considerat că are un caracter individual dacă impresia globală pe care o produce
asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea
utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a
cererii de înregistrare, sau dacă a fost revendicată prioritatea, înainte de data de
prioritate.
Dacă un desen sau model industrial este aplicat la un produs sau încorporat
într-un produs, constituind o parte componentă a unui produs complex, va fi
considerat nou. De asemenea, va avea caracter individual numai dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiŃii:
a. partea componentă, o dată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă
pe durata utilizării normale a acestuia;
b. caracteristicile vizibile ale părŃii componente îndeplinesc ele însele condiŃiile
privind noutatea şi caracterul individual.

2.8. Desenele şi modelele excluse de la protecŃie

DispoziŃiile Legii române din 1992 prevăd două categorii de creaŃii care nu pot
fi protejate ca desene sau modele industriale: desenele sau modelele industriale ale căror
destinaŃie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri (art. 12); desenul sau
modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcŃie tehnică(art. 11).

2.9. Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale

ProtecŃia specifică a desenelor şi modelelor industriale presupune
îndeplinirea unor formalităŃi de înregistrare. În legislaŃiile naŃionale, procedura de

73
înregistrare prevede examinarea formală a unei cereri pentru un desen sau model
industrial.

2.9.1. Solicitantul certificatului de înregistrare

Persoanele îndreptăŃite să solicite eliberarea certificatului de înregistrare sunt
autorul desenului sau modelului industrial ori succesorul său în drepturi.

2.9.2. Depunerea cererii de înregistrare

Cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial, potrivit art. 13 al
Legii nr. 129 din 1992 trebuie să cuprindă următoarele: solicitarea de înregistrare a
desenului sau modelului industrial; datele de identificare a solicitantului; numărul de
desene sau modele industriale pentru care se solicită protecŃia; indicarea produselor în
care este încorporat desenul sau modelul industrial, dacă este cazul; descrierea
elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului industrial pentru care se aplică
protecŃia, aşa cum apar în reprezentările grafice; numele autorilor sau o declaraŃie pe
răspunderea solicitantului, că autorii au renunŃat la dreptul de a fi menŃionaŃi în cerere
şi publicaŃiile desenului sau modelului industrial; reprezentările grafice ale desenului
sau modelului industrial în 3 exemplare.
Cererea va fi înregistrată dacă sunt depuse minimum următoarele: o cerere care
să conŃină solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, datele de
identificare a solicitantului şi reprezentările grafice sau specimenele, într-un
exemplar. Dacă în termen de două luni de la depunere, lipsurile nu sunt acoperite,
cererea de înregistrare se respinge.

2.9.3. Data depozitului naŃional reglementar

Depozitul naŃional reglementar este constituit din cererea de înregistrare şi
descriere, însoŃite de reprezentările grafice ale desenului sau modelului industrial. În
cazul desenului industrial, reprezentările grafice pot fi însoŃite de specimene.

2.9.4. Efectele constituirii depozitului naŃional reglementar

Efectele formalităŃilor de depozit sunt diferite. Ele se înscriu între
reglementările privind depozitul declarativ şi depozitul atributiv. În sistemul
depozitului declarativ, primul depunător beneficiază de o prezumŃie de proprietate.
Această prezumŃie poate fi combătută de titularul unor drepturi anterioare, prin proba
contrară. Depozitul se efectuează fără examinarea condiŃiilor de fond şi fără a
cunoaşte dacă depunătorul este adevăratul autor.
În sistemul depozitului atributiv, dreptul privativ al depunătorilor se
constituie prin faptul înregistrării. Efectuarea depozitului este condiŃionată de
îndeplinirea cerinŃelor de formă şi de fond, prevăzute în mod expres. Pentru perioada
anterioară depozitului, persoana îndreptăŃită beneficiază de dreptul la o acŃiune în
revendicare, precum şi de un drept de posesiune anterioară şi personală. Efectele
depozitului se produc timp de 5 ani. Depozitul poate fi reînnoit de două ori, pentru
perioade consecutive de 5 ani.
74
 În dreptul român, reglementarea privind desenele şi modelele industriale a
optat pentru caracterul atributiv al depozitului. Constituirea depozitului este supusă
unei examinări de formă şi fond, verificându-se îndeplinirea condiŃiilor prescrise de
lege. De altfel, dreptul exclusiv de exploatare al titularului decurge din faptul
înregistrării desenului sau modelului industrial.
Potrivit art. 18 al Legii nr. 129 din 1992, depozitul naŃional reglementar
asigură solicitantului un drept de prioritate. Acest drept începe de la data constituirii
depozitului, faŃă de orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model
industrial. Solicitantul primului depozit va fi recunoscut singurul titular al dreptului
asupra desenului sau modelului industrial.
Prioritatea convenŃională şi prioritatea de expoziŃie trebuie invocată o dată cu
depunerea cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial. În termen de 3
luni de la data depunerii cererii, prioritatea invocată se confirmă prin acte oficiale.

2.9.5. Examinarea preliminară a cererii de înregistrare

În conformitate cu art. 22, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, analiza cererii de
înregistrare trebuie să evidenŃieze următoarele: îndeplinirea condiŃiilor de formă ale
cererii; îndeplinirea condiŃiilor prescrise pentru reprezentările grafice; îndeplinirea
condiŃiilor prescrise pentru celelalte documente sau acte anexate la cerere; achitarea
taxelor în termenul şi cuantumul prevăzut de lege.
În cazul în care cererea conŃine alte date suplimentare sau este însoŃită de alte
documente ori materiale decât cele stabilite, cererea va fi examinată fără a fi luate în
considerare elementele suplimentare. Aceste materiale suplimentare pot fi returnate,
la cererea şi pe cheltuiala solicitantului.
Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial este clasificată în
conformitate cu Aranjamentul de la Locarno. Pe fiecare cerere şi pe celelalte
documente se înscriu indicii de clasificare.

2.9.6. Publicarea cererii de înregistrare

Datele bibliografice ale cererii de înregistrare a desenului sau modelului
industrial, precum şi reproducerea, fotografia sau orice reprezentare grafică a acestuia
se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi
Modele Industriale. Publicarea se face în termen de maximum 6 luni de la data
constituirii depozitului reglementar, în alb-negru sau, la cerere, în culori.

2.9.7. OpoziŃia persoanelor interesate

Persoanele interesate pot face opoziŃii scrise la Oficiul de Stat pentru InvenŃii
şi Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial. OpoziŃia la
înregistrare se poate face în termen de 3 luni de la data publicării desenului sau
modelului industrial. Solicitantul va depune opoziŃia direct la Registratura generală a
Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci sau prin fax cu confirmare prin poştă în
următoarele 7 zile.

75
 În conformitate cu art. 24, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, opoziŃia se poate
face pentru următoarele motive: desenul sau modelul industrial nu are noutate;
desenul sau modelul industrial contravine ordinii publice sau bunelor moravuri;
solicitantul nu este persoana care a depus cea dintâi cererea; în cazul nerespectării art.
25, alin. 3, lit. d.
OpoziŃia se soluŃionează de o Comisie de specialitate, formată dintr-un
preşedinte şi 2 membri. Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci comunică opoziŃia
solicitantului şi îi cere să-şi prezinte punctul de vedere în maximum 30 ori 60 de zile,
după cum au domiciliul sau sediul în Ńara noastră sau în străinătate. Comisia de
specialitate poate admite sau respinge opoziŃia, întocmind un raport. Acest raport se
înaintează Comisiei de examinare şi se transmite solicitantului cererii şi opozantului.

2.9.8. Examinarea de fond a cererii de înregistrare

În termen de 12 luni de la publicare, cererile de înregistrare a desenelor sau
modelelor industriale se examinează de către Comisia de examinare de desene şi modele
industriale, în conformitate cu dispoziŃiile art. 25, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992.
Examinatorul va stabili dacă desenele sau modelele industriale îndeplinesc
următoarele condiŃii de fond:
- obiectul cererii este un desen sau model industrial conform art. 2, lit. d, f, h;
- obiectul cererii se încadrează în prevederile art. 11 şi 12;
- desenul sau modelul industrial este nou şi are caracter individual;
- cererea de înregistrare constituie o utilizare improprie a oricăruia dintre
obiectivele menŃionate în lista cuprinsă în art. 6ter al ConvenŃiei de la Paris sau
o utilizare abuzivă a emblemelor şi stemelor, altele decât cele menŃionate în
art. 6ter din aceeaşi convenŃie.
Comisia de examinare poate lua următoarele hotărâri: admite cererea total sau
parŃial; respinge cererea; ia act de renunŃarea totală sau parŃială la cerere sau de
retragerea acesteia. În termen de maximum 60 de zile, hotărârile luate de Comisia de
examinare, precum şi menŃiunile privind cererile la care s-a renunŃat se comunică
solicitantului ori succesorului său în drepturi. Ele se înscriu în Registrul naŃional de
desene şi modele industriale înregistrate şi se publică în Buletinul Oficial de
Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale.

2.9.9. Revocarea din oficiu

Până la comunicarea lor, hotărârile Comisiei de examinare privind cererile de
desene şi modele industriale pot fi revocate din oficiu. Revocarea se face de aceeaşi
Comisie de examinare care a pronunŃat hotărârea. Comisia poate proceda la revocarea
hotărârii numai pentru neîndeplinirea condiŃiilor de fond ale protecŃiei desenelor şi
modelelor industriale.

2.9.10. Eliberarea certificatului de înregistrare

Comisia va lua hotărârea de acordare a certificatului de înregistrare pe baza
unui raport de examinare şi în conformitate cu prevederile legale. Acest raport face
76
parte integrantă din dispozitivul hotărârii. Cererea de înregistrare va cuprinde datele
bibliografice, descrierea desenului sau modelului industrial şi reprezentările grafice,
astfel cum au fost publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială –
SecŃiunea Desene şi Modele Industriale, alb-negru sau color.

2.9.11. Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare

Potrivit art. 38, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, perioada de valabilitate a
unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial este de 10 ani.
Această perioadă începe să curgă de la data constituirii depozitului naŃional
reglementar. Perioada de valabilitate poate fi reînnoită pe trei perioade succesive de 5
ani. Durata maximă de protecŃie a unui desen sau model industrial este de 25 de ani.

2.10. Drepturi şi obligaŃii

2.10.1. Drepturile personal nepatrimoniale ale autorului
Drepturile personal nepatrimoniale sunt legate de persoana autorului. Potrivit
Legii române, autorul beneficiază de următoarele drepturi personal nepatrimoniale:
dreptul la calitatea de autor, dreptul la nume, dreptul de a decide aducerea creaŃiei la
cunoştinŃa publicului, dreptul la prioritate, dreptul la eliberarea unui titlu de protecŃie.
Dreptul la calitatea de autor a desenului sau modelului industrial este
consacrat de art. 3, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992. Acest drept este recunoscut
exclusiv creatorului. Dacă desenul sau modelul industrial constituie o realizare
colectivă, dreptul asupra operei comune aparŃine coautorilor. Dreptul de a da
publicităŃii un desen sau model industrial se decide prin voinŃa autorului. În funcŃie de
aprecierea sa, desenul sau modelul industrial poate fi divulgat prin orice mijloace, cu
dată certă. Dreptul de prioritate prezintă mai multe aspecte. În funcŃie de efectul
recunoscut, prioritatea poate fi ordinară, convenŃională sau de expoziŃie. Dreptul la
eliberarea unui titlu de protecŃie specific este prevăzută expres de Legea nr. 129 din
1992.

2.10.2. Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare

Drepturile patrimoniale au un conŃinut economic, fiind transmisibile unei alte
persoane. Conform Legii române, autorul, titular al certificatului de înregistrare a
desenului sau modelului, beneficiază de următoarele drepturi patrimoniale: dreptul
exclusiv de exploatare şi dreptul la despăgubiri.

2.10.3. Dreptul exclusiv de exploatare

Pe întreaga sa perioadă de valabilitate, certificatul de înregistrare, potrivit art.
33 al Legii nr. 129 din 1992, conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a
desenului sau modelului industrial. Dreptul exclusiv reprezintă un adevărat monopol.
Dreptul exclusiv de exploatare se naşte în momentul eliberării certificatului de
înregistrare. De altfel, înregistrarea desenului sau modelului industrial asigură
titularului recunoaşterea şi protecŃia dreptului său. Conform art. 35 al Legii nr. 129
din 1992, dreptul exclusiv de exploatare nu se exercită în următoarele situaŃii:
77
 a. actelor efectuate exclusiv în scop personal şi necomercial, experimental de
cercetare sau învăŃământ, cu condiŃia ca aceste acte să nu prejudicieze
exploatarea normală a desenelor sau modelelor industriale şi să se
menŃioneze sursa;
b. echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian,
înregistrate într-o altă Ńară, atunci când acestea intră temporar pe teritoriul
României, ori importul de piese de schimb şi accesorii în scopul reparării
acestor vehicule sau al executării de reparaŃii pe aceste vehicule;
c. folosirii sau luării măsurilor efective şi serioase de folosire a desenelor sau
modelelor industriale de către terŃi, în intervalul de timp dintre decăderea din
drepturi a titularului şi revalidarea certificatului;
d. folosirii desenului sau modelului industrial cu bună-credinŃă, în perioada
cuprinsă între termenul vizat la art. 31 şi data publicării dreptului restabilit.

2.10.4. Dreptul la despăgubiri

Desenul sau modelul industrial poate fi exploatat personal de către titularul
certificatului de înregistrare. El are dreptul de a interzice terŃilor să efectueze, în
perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare, fără consimŃământul său
anumite acte.

2.10.5. ObligaŃiile titularului certificatului de înregistrare

Titularul certificatului de înregistrare are obligaŃia de plată a taxelor de
menŃinere în vigoare a titlului de protecŃie. În cazul în care taxele anuale nu sunt
plătite, titularul va fi decăzut din drepturi (art.38, alin. 2,4 al Legii nr. 129 din 1992).

2.11. Transmiterea drepturilor privind desenele şi modelele industriale

Drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale pot fi transmise altor
persoane. Conform art. 41, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, dreptul la eliberarea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum şi drepturile
născute din certificatul de înregistrare eliberat sunt transmisibile în tot sau în parte.
Transmiterea se poate face prin acte între vii sau prin acte pentru cauză de moarte.
Obiectul transmiterii îl formează numai drepturile personal nepatrimoniale.

2.11.1. Contractul de cesiune

În conformitate cu art. 41, alin. 2 al Legii nr. 129 din 1992 se admite
transmiterea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale. În absenŃa unei
reglementări speciale, se consideră că cesiunea este o formă de vânzare, aplicându-se
regulile dreptului comun în materie de vânzare.
Cesiunea poate fi definitivă sau temporară. Dacă cesiunea este limitată în
timp, cedentul îşi rezervă dreptul, după o anumită perioadă de a relua certificatul de
înregistrare a desenului sau modelului industrial.
În conformitate cu sfera de cuprindere, cesiunea poate fi totală sau parŃială.
Cesiunea este totală dacă se referă la totalitatea drepturilor conferite de certificatul de
78
înregistrare. Cesiunea este parŃială dacă se referă numai la o parte din drepturile
conferite de certificatul de înregistrare. Limitarea poate privi întinderea în spaŃiu,
aplicaŃiile posibile sau conŃinutul drepturilor transmise.
Efectele contractului se produc în momentul realizării acordului de voinŃă.
Înregistrarea transmiterii reprezintă o condiŃie de opozabilitate faŃă de terŃi şi nu de
validitate. ObligaŃiile cedentului sunt de a preda obiectul contractului, de a garanta
pentru vicii ascunse şi evicŃiune. Cesionarul are obligaŃia de a plăti preŃul cesiunii. În
cazul în care preŃul este stabilit sub formă de redevenŃă proporŃională cu volumul
producŃiei, cesionarul este obligat să exploateze obiectul cesiunii şi să evite decăderea
sa din drepturi prin neplata anuităŃilor.
Contractul de cesiune încetează prin ajungerea la expirarea duratei de la
valabilitate a certificatului de înregistrare. PărŃile nu pot depăşi perioada maximă de
protecŃie a desenului sau modelului industrial.

2.11.2. Contractul de licenŃă

LicenŃa este un contract consensual şi cu titlu oneros, care se încheie intuitu-
persoane. Beneficiarul nu poate transmite dreptul dobândit, fără consimŃământul
titularului certificatului de înregistrare. Contractul de licenŃă se înregistrează la
Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Formalitatea înregistrării reprezintă o condiŃie
de opozabilitate, care nu afectează validitatea contractului. Obiectul contractului îl
reprezintă drepturile ce rezultă din certificatul de înregistrare.
łinând seama de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenŃele
sunt exclusive şi neexclusive. LicenŃa este exclusivă când licenŃiatorul se obligă să nu
mai transmită drepturile cu privire la exploatarea desenului sau modelului industrial
altor persoane. LicenŃiatul are un drept exclusiv de utilizare. LicenŃa exclusivă poate
fi absolută sau atenuată, după cum licenŃiatorul renunŃă sau nu şi la folosirea
obiectului contractului. Prin licenŃa neexclusivă, licenŃitorul îşi conservă un drept de
exploatare a desenului sau modelului industrial.
Având în vedere caracterul lor, licenŃele pot fi totale sau parŃiale. LicenŃa
totală sau nelimitată se referă la totalitatea drepturilor transmise pe toată durata de
valabilitate a certificatului de înregistrare. LicenŃa parŃială se referă numai la o parte
din drepturile conferite de certificatul de înregistrare. Îngrădirile pot privi întinderea
teritoriului, durata exploatării sau natura activităŃii pentru care se acordă.
LicenŃiatorul are obligaŃia de a remite obiectul contractului şi obligaŃia de
garanŃie pentru vicii ascunse şi evicŃiune. LicenŃiatorul nu garantează pentru
rentabilitatea exploatării sau valoarea comercială a licenŃei. LicenŃiatul are obligaŃia
de plată a preŃului. În mod obişnuit, preŃul licenŃei se stabileşte sub formă de
redevenŃe.
Contractul de licenŃă încetează la expirarea perioadei de valabilitate a
certificatului de înregistrare sau prin ajungerea la termenul stabilit de părŃi. Înainte de
termen, contractul de licenŃă poate înceta în cazul anulării certificatului de înregistrare
ori decăderii titularului din drepturi.

79
 2.11.3. Transmiterea succesorală a drepturilor
Transmiterea prin succesiune legală sau testamentară a drepturilor patrimoniale
asupra desenelor sau modelelor industriale este supusă dispoziŃiilor dreptului comun.
Durata drepturilor şi limitele lor teritoriale vor fi prevăzute de legea specială.

2.12. Încetarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale

2.12.1. Expirarea perioadei de valabilitate
După împlinirea duratei de protecŃie, desenul sau modelul industrial trece în
domeniul public şi poate fi utilizat de orice persoană fără acordul autorului.

2.12.2. Anularea certificatului de înregistrare

Orice persoană interesată poate cere anularea certificatului de înregistrare a desenului
sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci. Certificatul de
înregistrare va fi anulat, în tot sau în parte, dacă se constată, la data înregistrării cererii, că nu
erau îndeplinite condiŃiile privind acordarea protecŃiei. Cererea se judecă de către Tribunalul
Bucureşti. Termenul de prescripŃie a acŃiunii este de 3 ani de la data la care persoana interesată
a cunoscut sau trebuia să cunoască existenŃa cauzei de nulitate.

2.12.3. Decăderea titularului din drepturi

Pe întreaga durată de valabilitate a certificatului de înregistrare, titularul este obligat
la plata taxelor de menŃinere în vigoare a titlului de protecŃie. Neplata taxelor legale de
menŃinere în vigoare şi pentru reînnoirea certificatului de înregistrare atrage decăderea
titularului din drepturile ce decurg din înregistrarea desenului sau modelului industrial.
Decăderea intervine la expirarea termenului de 6 luni, în care taxa trebuia plătită.

2.12.4. RenunŃarea titularului certificatului de înregistrare

Titularul poate renunŃa la drepturile ce decurg din certificatul de înregistrare,
numai pe perioada de valabilitate a titlului de protecŃie. În absenŃa unei obligaŃii de
exploatare, renunŃarea nu poate fi prezumată. RenunŃarea se face pe baza unei
notificări scrise adresate Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci – Serviciul de
desene şi modele industriale. În situaŃia unui depozit multiplu, solicitantul poate să
renunŃe, în tot sau în parte, la desenele sau modelele industriale ce fac obiectul cererii.

2.13. Apărarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale

Drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale pot fi apărate prin
mijloace de drept administrativ, de drept civil şi de drept penal.

2.13.1. Mijloace de drept administrativ

2.13.1.1. OpoziŃia
Persoanele interesate pot face opoziŃii scrise la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi
Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial. OpoziŃia trebuie formulată
în termen de 3 luni de la data publicării desenului sau modelului industrial în Buletinul
Oficial de Proprietate Industrială – SecŃiunea Desene şi Modele Industriale.
80
 2.13.1.2. ContestaŃia
Hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial pot
fi contestate pe cale administrativă. ContestaŃiile pot fi formulate împotriva hotărârilor de
respingere sau de admitere parŃială, luată de Comisia de examinare cu privire la cererile de
înregistrare a desenului sau modelului industrial. În soluŃionarea contestaŃiei, potrivit
regulii 41, alin. 6 al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992, Comisia poate
hotărî următoarele: admiterea contestaŃiei şi transmiterea dosarului Serviciului de desene
şi modele industriale în vederea punerii în aplicare a hotărârii; respingerea contestaŃiei şi
menŃinerea hotărârii împotriva căreia a fost formulată contestaŃia; declinarea competenŃei
organului în drept, care poate soluŃiona cererea, dacă se constată că nu este competentă să
soluŃioneze contestaŃia cu care a fost sesizată Comisia.

2.13.2. Mijloacele de drept civil

După eliberarea titlului de protecŃie pot surveni litigii cu privire la calitatea
de autor al desenului sau modelului industrial, calitatea de titular al certificatului de
înregistrare şi drepturile patrimoniale născute din contractele de cesiune sau licenŃă.
Prin textul art. 46 al Legii nr. 129 din 1992, se prevede că aceste litigii sunt de
competenŃa instanŃelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun.

2.13.3. Mijloace de drept penal

2.13.3.1. Însuşirea fără drept a calităŃii de autor
Potrivit art. 49 al Legii nr. 129 din 1992, constituie infracŃiune însuşirea fără
drept, în orice mod, a calităŃii de autor al desenului sau modelului industrial. Subiect al
infracŃiunii poate fi orice persoană fizică, care a obŃinut, pe nedrept, calitatea de autor.
ParticipaŃia poate prezenta forma coautoratului, precum şi a instigării sau complicităŃii.

2.13.3.2. Contrafacerea desenului sau modelului industrial

În conformitate cu art. 51, alin. 1 al Legii nr. 129 din 1992, constituie
infracŃiune de contrafacere a desenului sau modelului industrial reproducerea, fără
drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect
identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea
unor astfel de produse în vederea punerii în circulaŃie ori folosirii, fără acordul
titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, în
perioada de valabilitate a acestuia.
InfracŃiunea de contrafacere implică un certificat de înregistrare valabil, o
atingere adusă drepturilor titularului şi un element intenŃional. Actele care constituie
infracŃiune de contrafacere se pot grupa în două categorii. Ele privesc contrafacerea
propriu-zisă şi fapte asimilate contrafacerii. InfracŃiunea se poate realiza prin
reproducerea, fără drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de
produse cu aspect identic.
În aprecierea contrafacerii se Ńine seama de asemănări şi nu de deosebiri.
InfracŃiunea de contrafacere se realizează cu intenŃie directă. AcŃiunea penală se pune
în mişcare l plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu.
81
 2.14. ProtecŃia internaŃională a desenelor şi modelelor industriale
2.14.1. ConvenŃia de la Paris
ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883, cu
revizuirile ulterioare, dispune, prin art. 1, alin. 2, că în obiectul protecŃiei proprietăŃii
industriale se includ şi desenele sau modelele industriale. În sistemul ConvenŃiei de la
Paris, resortisanŃii beneficiază de principiile tratamentului naŃional şi dreptului de
prioritate. ResortisanŃii Uniunii de la Paris beneficiază în celelalte state membre de
aceleaşi avantaje pe care legile interne le acordă naŃionalilor. Prin asimilare,
resortisanŃii se vor bucura de aceeaşi protecŃie ca naŃionalii şi de aceleaşi mijloace
legale de apărare (art. 2, alin. 1 din ConvenŃia de la Paris).

2.14.2. Aranjamentul de la Haga

În cadrul ConvenŃiei de la Paris, desenele şi modelele industriale au constituit
obiectul unor înŃelegeri speciale. În conformitate cu Actul de la Geneva al
Aranjamentului de la Haga din 2 iulie 1999, orice resortisant al unui stat, care este
parte contractantă ori al unui stat membru al unei organizaŃii interguvernamentale,
care este parte contractantă sau orice persoană care îşi are domiciliul, reşedinŃa stabilă
ori o întreprindere industrială sau comercială efectivă şi serioasă cu sediul pe teritoriul
unei părŃi contractante, are dreptul să depună o cerere internaŃională.
Înregistrarea internaŃională produce aceleaşi efecte ca acordarea protecŃiei
desenului sau modelului industrial în baza legislaŃiei părŃii contractante desemnate.
ProtecŃia asigurată, prin înregistrarea internaŃională, este limitată teritorial la Ńările
contractante ale Uniunii de la Haga, indicate de solicitant.

2.14.3. ConvenŃia de la Berna

ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 1886
cuprinde în enumerarea din art. 2, alin. 1 a operelor protejate, şi operele de artă
aplicată. Potrivit art. 2, alin. 2 al ConvenŃiei, Ńările membre ale Uniunii de la Berna au
posibilitatea de a reglementa câmpul de aplicare a legilor privind operele de artă
aplicată, precum şi desenele sau modelele industriale şi condiŃiile lor de protecŃie. Tot
ConvenŃia de la Berna consacră principiul reciprocităŃii legislative.

2.14.4. Acordul de la Marrakech

În vederea punerii în aplicare a unui sistem comercial multilateral integrat,
mai viabil şi mai durabil, s-a încheiat la Marrakech, la 15 aprilie 1994, Acordul
privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului. Anexa 1C, care face parte
din înŃelegerea globală, conŃine Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate
intelectuală legate de comerŃ (TRIPS). Acordul TRIPS are la bază cele mai
importante prevederi ale ConvenŃiei de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale
şi ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice.

82
 CAP. VI. DREPTURILE DE AUTOR

1.1. NoŃiuni introductive

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice, precum şi
asupra altor opere de creaŃie intelectuală este recunoscut şi garantat prin intermediul
prevederilor art. 1 din Legea nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile
conexe. Acest drept este în strânsă legătură cu persoana autorului şi comportă atribute
de ordin moral şi patrimonial.
Opera de creaŃie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de
aducerea la cunoştinŃa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.
(art.1, alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996).

1.2. Subiectul dreptului de autor

Autorul unei opere de creaŃie intelectuală poate să fie persoana fizică sau
persoanele fizice care au creat opera. În conformitate cu art. 3, alin. 2 al Legii nr. 8
din 1996 în cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecŃia acordată
autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.
Opera comună şi opera colectivă este creată de mai mulŃi coautori, în
colaborare. În cazul operei comune, dreptul de autor asupra operei comune aparŃine
coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiŃiile prezentei
legi (art. 5, alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996). În cazul operei colective, contribuŃiile
personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să
se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create
(art. 6, alin. 1 din Legea nr. 8 din 1996).

1.3. Obiectul dreptului de autor

În temeiul art. 7 al Legii nr. 8 din 1996 constituie obiect al dreptului de autor
operele originale de creaŃie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinŃific,
oricare ar fi modalitatea de creaŃie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaŃia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinŃele, predicile, pledoariile, prelegerile şi
orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinŃifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaŃiile ştiinŃifice;
c) compoziŃiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei

83
şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor
destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hârtiile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi
ştiinŃei în general.
Obiect al dreptului de autor sunt şi operele derivate, care au fost create
pornind de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale
şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice care reprezintă
o muncă intelectuală de creaŃie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinŃifice, cum ar fi: enciclopediile şi
antologiile, colecŃiile sau compilaŃiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv
bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaŃii
intelectuale.

1.4. ConŃinutul dreptului de autor

Dreptul de autor cuprinde drepturile morale şi drepturile patrimoniale (art.
10, 12, 13 al Legii nr. 8 din 1996 ). Autorul unei opere are următoarele drepturi
morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinŃa
publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităŃii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinŃa publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităŃii operei şi de a se opune oricărei
modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau
reputaŃia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor
de utilizare, prejudiciaŃi prin exercitarea retractării.
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce
mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimŃi la utilizarea operei de către
alŃii. Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive,
ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
c) importul în vederea comercializării pe piaŃa internă a copiilor realizate, cu
consimŃământul autorului, după opera;
d) închirierea operei;
e) împrumutul operei;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv
prin punerea operei la dispoziŃia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice
loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei;
84
 h) retransmiterea prin cablu a operei;
i) realizarea de opere derivate.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 25 al Legii nr. 8 din 1996 drepturile
patrimoniale prevăzute la art. 13 si 21 durează tot timpul vieŃii autorului, iar după
moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaŃiei civile, pe o perioadă de
70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinŃa publică în mod
legal. Dacă nu există moştenitori, exerciŃiul acestor drepturi revine organismului de
gestiune colectivă mandatat în timpul vieŃii de către autor sau, în lipsa unui mandat,
organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul
respectiv de creaŃie.

1.5. Limitele exercitării dreptului de autor

Limitele dreptului de autor sunt prevăzute de dispoziŃiile art. 33, alin. 1 al
Legii nr. 8 din 1996. Astfel, sunt permise, fără consimŃământul autorului şi fără plata
vreunei remuneraŃii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinŃa
publică, cu condiŃia ca acestea să fie conforme bunelor uzanŃe, să nu contravină
exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor
de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranŃă publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică
ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea
citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaŃii, în
emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale,
destinate exclusiv învăŃământului, precum şi reproducerea pentru învăŃământ, în
cadrul instituŃiilor de învăŃământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de
scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituŃiilor publice
culturale sau ştiinŃifice, care funcŃionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a
exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii,
al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecŃia permanentă a
bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către
instituŃii de învăŃământ sau muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul
obŃinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera,
distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă
plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara
cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri,
distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

85
 g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităŃilor instituŃiilor de
învăŃământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiŃia ca atât reprezentarea sau
executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale
organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul
expoziŃiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaŃiilor publice de opere
de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
De asemenea, în condiŃiile prevăzute la alin.1 al art. 33, sunt permise
reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un
avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în
scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepŃia celor pentru care o
astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferinŃelor, alocuŃiunilor, pledoariilor şi ale altor opere
de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiŃia ca aceste utilizări să
aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaŃiilor privind evenimentele de
actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăŃământ sau pentru
cercetare ştiinŃifică;
e) de opere, în cazul utilizării de natură necomercială în beneficiul persoanelor cu
handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul
respectiv.
Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în conditiile prevăzute la art. 33,
alin. 1, actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie
o parte integrantă şi esenŃială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită
transmiterea, în cadrul unei reŃele între terŃi, de către un intermediar, sau utilizarea
licită a unei opere ori a altui obiect protejat şi care nu au o semnificaŃie economică de
sine stătătoare (art. 33, alin. 3 din Legea nr. 8 din 1996).
In toate cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b, c, e, f, i şi la alin. 2 trebuie să se
menŃioneze sursa şi numele autorului, cu excepŃia cazului în care acest lucru se
dovedeşte a fi imposibil. În cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de
arhitectură trebuie să se menŃioneze şi locul unde se găseşte originalul.

1.6. Transmiterea dreptului de autor

În temeiul prevederilor Legii nr. 8 din 1996 transmiterea drepturilor de autor
se poate realiza printr-un contract de cesiune. Cesiunea drepturilor patrimoniale ale
autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o
anumită durată.
Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se
pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă. În cazul cesiunii exclusive,
însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităŃile, pe
86
termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate transmite
dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie
expres prevăzut în contract. În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor
poate utiliza el însuşi opera şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.
Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu
consimŃământul expres al cedentului.
Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în
schimbul unei remuneraŃii, dreptul de a reproduce şi de a distribui opera (art. 48 alin.1
al Legii nr. 8 din 1996). Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuŃie
muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul
de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară,
dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul
unei remuneraŃii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiŃiile
convenite. (art. 58, alin.1 al Legii nr. 8 din 1996).

1.7. Apărarea dreptului de autor

Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage
răspunderea civilă, contravenŃională sau penală, după caz, potrivit legii (art. 139, alin.
1 al Legii nr. 8 din 1996). Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot solicita
instanŃelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea
drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului
calculat potrivit normelor legale.
În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege,
titularii acestora pot cere instanŃei de judecată sau altor organe competente potrivit
legii să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor
pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.
Titularii de drepturi pot solicita instanŃei judecătoreşti ordonarea unor măsuri
de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un
risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege şi dacă există un risc de
distrugere a elementelor de probă.

87
 BIBLIOGRAFIE

- Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială, 3 volume, Editura

Academiei, Bucureşti, 1982, 1983, 1984;
- Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994;
- Ioan Macovei, ProtecŃia creaŃiei industriale, Editura Junimea, Iaşi, 1984;
- Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, volumul I, Editura
UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2002;
- Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, volumul II, Editura
UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004;
- Ioan Macovei, Dreptul proprietăŃii intelectuale, Editura All Beck, Bucureşti,
2005;
- Viorel Roş, Dreptul proprietăŃii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureşti,
2001;
- Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice;
- Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenŃie, republicată
în 2002;
- Legea nr.129 din 29 decembrie 1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor
industriale, republicată în 2002;
- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

88