MINI - maşina europeană a secolului :

Proiectarea si construirea unui nou model de automobil astăzi presupune implicarea unui
colectiv compus din zeci de specialisti. Ingineri, design-eri, contabili, si experti in marketing sunt
astăzi membri unei echipe de dezvoltare a unui automobil. In anii '50 lucrurile erau insa diferite.

Cand şeful British Motor Company (BMC), Leonard Lord a dorit un nou automobil pentru a
stopa afluxul maşinilor mici si ieftine importate din Germania, el a incredinţat realizarea acestui
proiect unei singure persoane. Aceasta persoana a fost Alec Issigonis, un inginer de origine greacă
ce avea sa primească, gratie invenţiei sale, titlul de Sir. BMC a insărcinat opt desenatori stagiari sa-i
stea la dispozitie in permanenţa. Nimeni nu bănuia ca astfel se va naşte automobilul considerat peste
ani de specialisti ca fiind "automobilul european al secolului". Proiectarea
MINI-ului a fost însa un proces lent si istovitor, Issigonis nefiind tentat sa
copieze. Proiectarea transmisiei , spre exemplu s-a facut intr-un restaurant,
proiectul fiind finalizat şi in cel mai scurt timp prezentat superiorilor.
Motorul era dispus transversal, cutia de viteze se afla în carterul motorului
şi utiliza acelasi ulei, suspensia era pe sfere de cauciuc. Nimeni nu
producea la acea ora cauciucuri atat de mici si nu utiliza tampoane de
cauciuc ca element de suspensie. Din fericire Leonard Lord a îndrăgit
ideile inovatoare propuse şi spre disperarea echipei de marketing
insarcinată cu vînzarea noului produs l-a încurajat pe Issigonis în
continuarea proiectului.

Primul prototip (ce a purtat codul ADO 15) a

fost realizat în mai putin de trei luni şi practic a
fost identic cu prima maşină produsa in serie.
Testele au aratat ca maşina putea atinge 90 mph
, ceea ce depaşea posibilităţile de frînare în
siguranţă, oferite de sistemul cu tamburi pe
toate roţile. Issigonis nu a agreat ideea
producerii unei maşini care să nu frîneze ferm
şi a redus capacitatea motorului de la 948 cmc
la 848 cmc . Plasarea roţilor pe marginile
automobilului ofereau un plus de stabilitate şi
dinamism. Construirea caroseriei "dintr-o
bucată" (tip de caroserie denumit Cheson - cu aripile faţă/spate nedemontabile) l-a obligat pe
proiectant sa apeleze la o soluţie inedită prin folosirea a două semicaroserii faţă-spate pentru motor
şi componentele suspensiei. Dupa ce insuşi Issigonis a efectuat a serie de teste împreună cu boss-ul
Lord, apeland la şosele mai putin circulate din zona Cotswolds, proiectul MINI a primit undă verde.
Douăsprezece luni mai tarziu , pe 26 august 1959, maşina a fost lansată oficial. Contrar practicilor
din acea vreme cînd noile modele erau prezentate prin implicarea directorului companiei care
descoperea maşina de sub o mantie sclipitoare, MINI a avansat in stil. Gratie unui buget de 500 GBP
- puţin peste preţul unei maşini la acel moment- noua creatie BMC a fost prezentată în premieră
presei intr-un joben de 15 metri înălţime ce s-a desfăcut in partea superioară. Mulţi pot crede că
MINI s-a bucurat de succes înca de la inceput. Lucrurile nu stau tocmai aşa, BMC cheltuind
suplimentar mii de lire cu reclama pentru a convinge potenţialii clienţi ca MINI este o maşina
practică şi rezistentă fiind ideală pentru folosirea zilnică. Reclamele prezentau modul confortabil în
care automobilul poate transporta patru persoane adulte impreună cu bagajul lor. Cu toate astea
MINI nu reuşea sa atragă mulţi cumpărători. O serie de defecte apărute (in special legate de
eşapament) au crescut scepticismul publicului. Numai după ce au cheltuit sume importante BMC si
compania "sora" MORRIS au început să înregistreze un oarecare succes. Îmbunătăţind sistemul de
încălzire , ultimul reper de care clientii erau nemultumiţi, in 1961 veştile sosite de la distributori au
devenit încurajatoare. Incet dar sigur MINI şi-a caştigat noi prieteni.
 Mini a fost proiectat ca o maşină relativ ieftină, cu patru locuri, dar suficient de mică pentru a
călători in siguranţă. Avand initial un motor de 850cmc şi 34CP, astfel arăta Mini la începuturi, o
maşină simplă si agilă.

La început Issigonis a respins ideea preparării MINI-ului pentru a

participa la raliuri. Avea însa să-şi schimbe radical părerea cînd a constatat
interesul în prepararea MINI-ului venită din partea proiectantului de maşini
de Formula 1 - John Cooper. Acesta abandonase ideea de a monta un motor
mare pe un Renault Dauphine, în scopul creşterii performanţelor. Cînd a fost
lansat MINI, ideea realizării unei maşini puternice, dar cu dimensiuni reduse
a renăscut, visul său fiind mai aproape ca oricînd de a deveni realitate. În
1961 primul Mini Cooper a fost lansat, la început cu un motor de 997cmc si
cu 55CP (de aici s-a evoluat la Cooper S) maşină care v-a sta la baza
modelului pentru curse.

Cooper S a ajuns la glorie în momentul în care a caştigat raliul de la Monte Carlo de patru ori la
rînd între 1964-1967(deşi maşinile Mini au fost descalificate în 1966 datorită unei probleme la
stopuri).
 Alec Issigonis a decedat în anul 1988 la vîrsta de 81 de ani, vîrstă la care încă mai era implicat
în designul de automobile deţinînd funcţia de consultant la Rover.

Deşi Mini şi-a schimbat forma pe parcursul a 6 decenii, întotdeauna va fi legat de anii '60. În
aceşti ani Mini a evoluat de la o maşinuţă casnică, la un accesoriu de modă care trebuia cumpărat,
prin intermediul debutului pe scena raliurilor.

Prin calităţile dinamice şi prin caracterul şarmant asigurat de proporţiile sale, Mini a răspuns şi
aşteptărilor celor care căutau şi performanţe sportive, mai ales în viraje, precum şi un stil individual
pe şosea. Acesta sumă de calităţi complete a rămas la fel de populară şi astăzi, cu un concept mai
tînăr ca niciodată. De aceea, actualul MINI este modern şi fascinant, combinînd eficienţa,
maniabilitatea incredibilă în traficul citadin, modern cu sportivitate fără rival şi designul plin de
expresivitate.

Variante de MINI :
În timp MINI-ul a fost fabricat în mai multe variante constructive , diferenţele apărînd in
special la nivelul caroseriei :

Mini Saloon - modelul clasic păstrat pînă în 2000 în

fabricaţie. Începînd din anii '80 acest model s-a fabricat
în diferite serii limitate. Aşa au apărut modelele: RED
HOT (maşini fabricate într-o singură culoare - rosu cu
jenţi Mini Lite şi tapiţerie neagră), DESIGNER (o
singură culoare - alb, cu ornamente de culoare gri), 35
ANIVERSARY (maşini roşii cu plafon alb , două dungi
albe la extremităţile capotei motorului, motorizare
Cooper, injecţie), BRITISH OPEN (culoare verde-british
racing green, plafon alb, roll-dach electric, injecţie,
motorizare Cooper, airbag pentru şofer, bord din lemn, geamuri, scaune şi închidere actionate
electric), MAYFAIR, SEALINE, CHARCOAL, etc. A fost produs sub licenţă în Italia – Innocenti şi
Spania – Authi.

Mini Estate - model cu caroserie tip break , 4 uşi (2 pe post de

haion), 848cmc / 33 CP. Fabricat in perioada 1960-1983.
Preţ ('61): 360 GBP

Ultimele modele au fost echipate cu motoare de 1000 cmc.

Primele modele aveau partea din spate a caroseriei îmbracată în
lemn, similar celebrelor woody-uri americane. Denumire
comerciala : MINI Countryman.
Mini Van - aceleaşi caracteristici cu modelul Estate cu excepţia perioadei de fabricaţie (1960-1980)
şi a destinaţiei - transportul de marfuri uşoare (motiv pentru care pe lateral există geamuri doar la
portiere). Preţ ('69) : 709 GBP. Fiind o maşină utilitară pentru acest model nu se percepeau taxe în
momentul cumpărării , însa viteza maximă admisă pentru astfel de vehicule era inferioară. Denumire
comerciala: MINI Traveller.

Mini Pick-up - model camionetă. Fabricat

în perioada (1961-1983) . Aceleaşi
caracteristici ca şi modelele prezentate
anterior. Preţ ('61) : 360 GBP

Mini Moke - model proiectat iniţial

pentru armata britanică. Refuzat
datorită gardei mici la sol, el a fost
folosit cu succes de militarii din
Australia şi Noua Zeelanda. S-a
fabricat în perioada 1964-1968.
Caroseria este decapotabilă şi
împrumuta linia celebrelor Jeep-uri
americane. Ulterior producţia a fost
reluată sub licenţa de Cagiva în
Portugalia si continuă şi astăzi.
Preţ ('67): 403 GBP. A fost produs şi în
Australia.

Mini Clubman - model diferit la nivelul grilei şi al

aripilor faţă. Radiatorul este dispus în faţa
motorului. Bordul nu mai este dispus central ci în
fata postului de conducere şi este compus din două
ceasuri principale. S-a fabricat in perioada 1969-
1980. Preţ ('72) : 850 GBP.
Mini Cabrio - model lansat in anii '90. Există
numeroare ateliere care execută transformări ale
modelelor saloon în cabriolet la preţuri cuprinse
intre 1500 GBP si 2500 GBP.

Producţia :
În primii ani s-a situat în jurul a 20.000 exemplare, ajungînd în 1962 la 200.000. Astfel au fost
produse 1.575.756 modele Mk I în perioada 1959-1967, 510.824 exemplare Mk II în perioada 1967-
1969. În perioada 1961-1971 au fost produse şi 90.006 modele de tipul COOPER. În 40 de ani de
fabricaţie s-au produs peste cinci milioane de exemplare.

La începutul anilor 1980, Mini era spre sfîrşit şi într-o încercare disperată a noilor proprietari de a
supravieţui a fost lanasat un număr alarmant de ediţii speciale - între 1980 si 2000 au fost produse 40
de ediţii. Cel mai mare success l-au avut ediţiile aniversare.

Relansarea brandului Cooper în 1990 a adus cu sine o revigorare a interesului în maşinile Mini,
mai ales în Japonia. Modelul din 1990 a avut iniţial un motor de 63CP şi 1275cmc, apoi în
1991 a fost lansată o versiune pe injecţie a aceluiaşi motor.

Probabil că cea mai mare schimbare pe care a a avut-o Mini a fost cea din 1997, odată cu introducerea
motorului cu injecţie în 2 puncte cu radiatorul frontal înălţat.

Acest motor a devenit standard atît pentru modelele Mini, cît şi pentru cele Cooper - de asemenea, şi
opţiuni legate de siguranţă, precum: airbag şi bară de protecţie în uşi. Cu această modernizare a fost
lansată si varianta sport cu roţi de 13 inch din aliaj şi model de janta cu spiţe mari. Varianta finală a
ieşit din linia de producţie pe 6 octombrie 2000.

Lansarea în 2001 a noului Mini produs de BMW, adaugă un nou capitol sau mai degrabă o
intreagă carte la istoria Mini. Noul Model Mini are 3 modele, cel standard cu motor Chrysler
de 90CP, Cooper si Cooper S.

În prezent gama de astfel de automobile se lărgeşte, evoluînd de la un model la altul.

Mini dezvăluie versiunea de performanţă Cooper Works a modelului Cooper S Cabrio în cadrul
Salonului Auto de la Geneva, de luna viitoare. Cooper S Convertible JCW v-a primi sub capotă o
versiune bi-turbo a motorului de 1.6 litri care dezvolta o putere de 211 CP atinsă între 1850 si 5600
de rpm. Modificările aduse propulsorului vor fi însoţite şi de o suspensie şi un sistem de frîne noi.
Exteriorul va fi personalizat atent, spiritul sportiv urmînd să fie subliniat de jantele de 17 inch din
aliaj, de kitul aerodinamic subtil şi de logo-ul JCW regăsit la nivelul grilei frontale şi a uşii
portbagajului.

Între 23 şi 25 octombrie, străzile din Roma vor fi pline de modele Mini Cooper. Cu ocazia
sărbătoririi a 50 de ani de la naşterea lui Mini, v-a fi organizată o cursă pentru toate modelele care au
fost create în ultima jumătate de secol.

Evenimentul va fi organizat de ¨Cooper Club Roma¨, cu ajutorul primăriei din oraş. Cu ocazia
acestei ceremonii, Mini Cooper va lansa şi noul model concept numit ¨Mini Coupé Concept¨.

Modele Mini Cooper a fost produse şi în Italia între anii 1965 şi 1975. Modelele construite în Italia
erau diferite din punct de vedre estetic faţă de cele construite în Marea Britanie.
Tot în noiembrie 2009 BMW v-a prezenta noul Mini Cooper E ce v-a fi lansat în cadrul editiei 2008
a salonului auto de la Los Angeles. Noul Mini Cooper, botezat E pentru Electric Vehicle, v-a fi
dotat cu un motor electric, montat transversal, ce v-a dezvolta o putere de 204 CP (150 KW).
Bancheta din spate a automobilului v-a fi înlocuită cu trei seturi de acumulatori litiu-ion ce vor
dezvolta 35 KW/h. Autonomia lui Mini E poate ajunge la 230 de kilometri dupa o singură încărcare
şi poate accelera de la 0 la 100 km/h în doar 8,5 secunde. Autovehiculul v-a fi limitat la 500 de
exemplare şi comenzile se vor putea face imediat dupa prezentarea. Clienţii vor fi minuţios selectati
şi supuşi unor chestionare prin intermediul internetului.
Mini, vanduta în mai mult de 70 de ţări, este un succes chiar şi în ţări care au o industrie auto locală
foarte puternică. Principalele cinci pieţe ale Mini sunt deţinute de Marea Britanie, cu aproximativ
45.000 de maşini vîndute în 2005, Statele Unite, cu 41.000, Germania, cu 29.000, Italia, cu 22.000 şi
Japonia, cu 13.000.

Acest tip de automobil este cumpărat nu doar pentru că este economic din punctul de vedere al
combustibilului, ci pentru că oferă cumpărătorilor şansa de a-şi exprima personalitatea atît prin
exteriorul automobilului, cît şi prin elementele interioare ale acestuia.