Sunteți pe pagina 1din 3

“Când vrei ceva cu tot dinadinsul, întreg Universul conspiră în favoarea ta” (Paolo Coelho)

ROLUL ŞCOLII ŞI AL FAMILIEI ÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ


A ELEVILOR

Prof. Ica-Macicas Ana – C.T.I.A. Craiova

Orientarea şcolară şi profesională reprezintă ansamblul acţiunilor opţionale şi


consultative realizate prin modalităţi pedagogice, generale şi speciale, subordonate, din
punctul de vedere al conţinutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educaţiei, iar din
perspectiva metodologică activităţii de asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor
didactice, elevilor şi părinţilor, proiectată la nivelul sistemului de învăţământ, în vederea unor
opţiuni corecte şcolare şi profesionale. Pe lângă rolurile generale ale unui consilier (consiliere
individuală, consiliere de grup, training, consultanţă şi dezvoltare organizaţională), consilierul
şcolar mai este pregatit să desfăşoare activităţi de evaluare, asistenţă în carieră, plasament,
prevenire a problemelor de dezvoltare
Orientarea şcolară şi profesională este o activitate sistematică, de natură educativă,
desfăşurată în şcoală în mod periodic şi realizată prin disciplinele şcolare şi activităţile
extraşcolare. În alegerea şcolară şi profesională elevul ia în considerare o multitudine de
factori posibili interni şi externi care îi pot afecta reuşita. El alege acele studii şi profesiuni
despre care crede că îi vor asigura în cel mai mare grad succesul şi îi vor produce cele mai
mari satisfacţii. Şcoala şi familia faciliteză dezvoltarea personală a elevului pentru luarea unor
decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale.
Toate obiectele de învăţământ prevăzute în curriculum au şi pot fi exploatate în
favoarea orientării profesionale a elevilor. În mod concret, atunci când ne referim la
valorificarea potenţialului specific al fiecărei discipline şcolare avem în vedere: oferirea de
informaţii despre ariile profesionale unde cunoştinţele materiei predate sunt necesare, folosite
şi dezvoltate; informarea cu privire la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor transmise prin
lecţii.
Astfel, dirigintele şi părinţii trebuie să aducă la cunoştinţă elevilor, legătura dintre
disciplinele şcolare şi profesii, evidenţiind legătura directă a acestora cu anumite meserii sau
profesii. De exemplu, dacă cineva obţine rezultate şcolare bune la:
• Limba română /limbi străine, ar putea deveni: profesor, cercetător în lingvistică,
învăţător, bibliotecar, educatoare, ghid, translator, diplomat, jurnalist etc.
• Matematică şi informatică , ar putea deveni: profesor, economist - contabil,
inginer, funcţionar bancar, arhitect, astronom, statistician, informatician-
programator etc.
• Fizică, chimie, biologie, ar putea deveni: profesor, cercetător, medic uman,
medic veterinar, stomatolog, farmacist, biofizician, biolog etc.
• Istorie, ar putea deveni: profesor, scriitor, muzeograf, arheolog etc.
• Educaţie fizică, ar putea deveni: profesor de sport, antrenor sportiv, fizioterapeut,
poliţist, ofiţer de armată etc.
Desigur, rezultatele şcolare bune la învăţătură la aceste discipline nu poate împiedica
un elev, cu nimic, să abordeze alt domeniu profesional, ci putem spune, în aceste cazuri, doar
că performanţele şcolare în anumite direcţii duc, cu o probabilitate mai mare, către anumite
profesii şi facilitează realizările în carieră sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune
anumite aptitudini care pot fi prezente datorită performanţelor şcolare la unele obiecte de
învăţământ.
Derularea acţiunilor în şcoală cu privire la consilierea şi orientarea profesională a
elevilor fără a implica sau ţine cont de familie au o valoare limitată. În majoritate situaţiilor,
familia este reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. Părinţii
sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare, de sprijin afectiv şi securitate.
Părinţii sprijină proprii copii în alegerea liberă a viitoarei lor cariere, sau în găsirea unui loc de
muncă.
Ponderea în care elevii ţin seama de dorinţa părinţilor cu privire la filiera şcolară de
urmat şi profesia viitoare scade pe măsură ce aceştia sunt incluşi în niveluri mai înalte de
şcolarizare (învăţământul superior). În general criteriile pe care le au în vedere părinţii în
influenţarea alegerii şcolar – profesionale a copiilor se referă la:
- siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă,
- durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este
dependent material de familie)
- costurile financiare (taxe ale educaţiei)
- poziţia socială conferită de profesie,
- potenţiale riscuri ale muncii în exercitarea profesiei etc.
Sporirea eficienţei intervenţiilor inevitabile ale părinţilor în orientarea şcolară şi
profesională a copiilor este posibilă prin sprijinirea lor pentru cunoaşterea mai realistă a
resurselor personale ale fiilor sau fiicelor, semnificative pentru o carieră.
Opţiunea unui tânăr pentru o anumită carieră, fără nici un sprijin extern, este un proces
dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, abandon, amânare, descurajare etc. şi toate acestea cu
un serios impact asupra viitorului său profesional.
Fără îndoială că tinerii înşişi au constatat că au anumite calităţi şi lipsuri personale, şi-
au pus unele întrebări cu privire la ce profesie ar fi cea mai potrivită pentru ei. Cu toate
acestea, anumite lucruri pot să le scape sau nu ştiu de unde să le afle . Aici intervin părinţii,
profesorii diriginţi, profesorii şcolii sau alte persoane cu atribuţii de serviciu în acest domeniu.
Elevul trebuie tratat cu seriozitate şi respect, ascultat, încurajat şi stimulat să-şi asume
responsabilităti. Totodată, părinţii trebuie să se asigure că vor să-l sprijine pe tânăr să ia o
decizie bună şi să nu-şi impună punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-şi
realiza astfel, prin urmaş, propriile aspiraţii sau să-şi compenseze nereuşitele.
“ Dacă faci ceea ce întotdeauna faci, vei avea rezultatele pe care întotdeauna le ai.
Dacă îţi doreşti alte rezultate, trebuie să faci ceva nou.” (proverb danez).
Succesul profesional poate fi definit ca o adaptare performantă la cerinţele muncii.
Elevul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi
stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să
se folosească de oportunităţi pentru a-şi atinge scopurile în viaţă.
Principalii factori implicaţi şi cu responsabilităţi în consiliere şi orientare şcolară
şi profesională sunt: şcoala, familia, unităţile economice, mass-media, alte instituţii
specializate.
Şcoala joacă un rol esenţial atât prin structurile sale, ciclurile şi tipurile de programe,
cât şi prin diversitatea obiectelor de învăţământ, a ariilor curriculare, a acţiunilor specifice de
orientare şcolară şi profesională (ore de dirigenţie, activitatea consilierilor şi
psihopedagogilor).
Familia exercită o influenţă puternică asupra opţiunilor şcolare şi profesionale atât
prin transferul unor modele ale părinţilor către urmaşi, cât şi prin proiecţia unor ambiţii,
neîmpliniri către aceştia.
Unităţile economice, prin parteneriatul cu instituţiile de formare a forţei de muncă,
devin un factor important în determinarea unor opţiuni profesionale atât prin propaganda pe
care o fac produselor şi producătorilor, cât şi prin întâlniri ale elevilor cu specialişti,
sponsorizări, burse oferite celor mai buni elevi sau studenţi.
Mass-media, prin programele sale educative, prin prezentarea diverselor tipuri de
şcoli şi specializări etc., se înscrie în ansamblul factorilor implicaţi în orientarea şcolară şi
profesională.
Instituţiile specializate cuprind: cabinetele şi laboratoarele de orientare şcolară şi
profesională, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, organizaţiile de tineret – prin programele
„Infotin”, direcţii ale muncii şi solidarităţii sociale, iar pe plan internaţional – Asociaţia
Internaţională de Orientare Şcolară şi Profesională (Geneva).
Cei doi agenţi implicaţi direct în procesul de consiliere sunt cei doi factori umani: consilierul
– ca specialist, şi, respectiv, „clientul” – elevul, studentul, părinţi.