P. 1
Aspecte Privind Dreptul La Un Proces Echitabil in Dreptul Comunitar

Aspecte Privind Dreptul La Un Proces Echitabil in Dreptul Comunitar

|Views: 257|Likes:
Published by Florinakkis Arhire

More info:

Published by: Florinakkis Arhire on May 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2014

pdf

text

original

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA CONSTANTA

MASTERAT DREPT COMUNITAR LUCRARE DE DISERTATIE ASPECTE PRIVIND DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL IN DREPTUL COMUNITAR COORDONATOR STIINTIFIC: LECT. UNIV. DR. MASTERAND:
CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………3 CAPITOLUL I. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL I.1.Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil”………………………………13 II.2. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila…14 I.3. Notiunea de „materie penala”………………………………………………………24 CAPITOLUL II. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE A. Accesul la justitie………………………………………………………………………31 B. Accesul efectiv…………………………………………………………………………..33 II.1.Notiunea de tribunal………………………………………………………………….39 A. Calitatea tribunalului………………………………………………………………….45 B. Tribunal independent………………………………………………………………….46 C. Tribunal impartial……………………………………………………………………..52 II.2. Celeritatea procedurii……………………………………………………………….57 II.3. Publicitatea procedurii……………………………………………………………..63 II.4.Egalitatea armelor……………………………………………………………………65 CAPITOLUL III. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE………………………………………………………………………………77 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..83

INTRODUCERE Notiunea de „proces echitabil” este una aproape imposibil de definit datorita conditiilor speciale în care a aparut între constantele drepturilor si libertatilor fundamentale în sistemele juridice contemporane. Evolutia pe care au cunoscut-o garantiile procedurale a fost mai întâi opera instantelor britanice si americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeana a drepturilor omului1[1] sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior2[2]. În mod evident însa, ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a carui prima si esentiala caracteristica consta în eliminarea arbitrariului si domnia legii. Aceste doua obiective ale oricarui stat democratic sunt echivalente cu oferirea unor garantii din ce în ce mai largi în materie procesuala, atât prin extinderea notiunii de proces asupra unor domenii ce tin de instantele administrative ori disciplinare, cât si prin delimitarea cât mai exacta a liniei de echilibru care trebuie sa exista între protectia drepturilor fundamentale si alte interese ale statelor3[3]. Art.11 din Constitutia României stabileste, cu valoare de principiu, obligatia statului român de a îndeplini întocmai si cu buna-credinta îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Textul constitutional enuntat face aplicarea unuia dintre principiile încrederii între statele comunitatii internationale – pacta sunt servanda- si exprima, în acelasi timp, corelatia dintre dreptul international si dreptul intern, prin integrarea normelor dreptului international în sistemul dreptului national. Integrarea normelor internationale consensuale în dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact etc.), operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament; întrucât ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate în sistemul normelor interne, urmând a avea forta juridica a legii. Distinct de consacrarea integrarii dreptului international în sistemul juridic national, legea fundamentala a României contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Astfel, art.20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac în concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care România este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate fata de reglementarile interne în cazul în care între ele exista neconcordante.
1 [1] Numite, în cele ce urmeaza, Curtea si respectiv Comisia. 2 [2] A. J. Bullier, Y a-t-il un droit au procès équitable « fair trial » (au pénal) dans la Constitution australienne?, în „Revue de droit pénal et de criminologie” 1998, p. 613. A se vedea si L. E. Pettiti, Les droits de l’homme et l’accès à la justice, RTDH 1990, p. 25 si urm. 3 [3] F. Quilleré-Majzoub, La défense du droit à un procès équitable, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1999, p. 15-16.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum si protocoalele aditionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. În acest mod, conform art.11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale au devenit parte integranta a dreptului intern, având prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O. si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, în plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti române, iar în plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotarârile judecatoresti nationale. Prin Protocolul nr.11 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, intrate în vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reforma a sistemului de control în fata Curtii;s-a urmarit mentinerea si întarirea eficacitatii aparari drepturilor omului si libertatilor fundamentale prevazute de Conventie. Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil :”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva sa. Hotarârea trebuie sa fie pronuntata în public, dar accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe întreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, în interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau în masura considerata strict necesara de catre tribunal, atunci când, datorita unor împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”. Rezulta ca, în acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti. a) Accesul liber la justitie. Accesul liber la justitie este consacrat, ca drept cetatenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Conventie, cât si prin art.21 din Constitutia României, prin art.10 din Declaratia universala a drepturilor omului, precum si prin art.14 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În Constitutie, accesul liber la justitie este conceput ca drept al oricarei persoane de a se putea adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, garantându-se ca exercitarea acestui drept nu poate fi îngradita prin nici o lege. Ca mijloacele procedurale concrete de care pot uza cetatenii pentru a accede la justitie Codul de procedura civila prevede cererea de chemare în judecata (art.109) si caile ordinare si extraordinare de atac împotriva hotarârilor judecatoresti (apelul-art.282, recursul-art.299, contestatia în anulare-art.317 si art.318, revizuirea- art.322), iar Codul de procedura penala prevede plângerea prealabila( art. 279 alin.2 lit.a), caile de atac împotriva masurilor dispuse de procuror în cursul urmaririi penale (art.278/1), caile de atac ordinare si extraordinare împotriva hotarârilor judecatorest (apelul-art.361, recursul-art.385/1, contestatia în anulare-art.386, revizuirea-art.393).

fara a primejdui propria sa întretinere sau a familiei sale. acestea sunt lasate de Conventie la latitudinea statelor care au ratificat-o. unde.art.282/1 Cod procedura civila. prin lege. tribunale. 1. dar aceasta nu înseamna dreptul de acces la toate structurile judecatoresti. revizuire.Cerinta din art. în acceptiunea Conventiei.6 pct. prin raportare la obiectul cererilor în care au fost pronuntate. 146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile. dispozitile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instantelor judecatoresti sunt pe deplin aplicabile. ori în materia hotarârilor de stramutare a pricinilor civile.1 al Conventiei.75 din acelasi cod prevede ca în continutul conceptului de asistenta judiciara intra acordarea de scutiri. de pilda. prin instituirea în sarcina titularului cererii de chemare în judecata a obligatiei de plata a unei taxe de timbru si prin neasigurarea asistentei juridice gratuite. deoarece. al accesului liber la justitie. Înalta Curte de Casatie si Justitiesi nici la toate caile de atac prevazute de lege. sunt exceptate de la aceasta cale de atac. care nu sunt supuse nici unei cai de atac.40 alin.Caile procedurale mentionate asigura persoanelor interesate accesul la o instanta de judecata. efectiv. în considerarea unor situatii deosebite. contestatie în anulare. deoarece partea cazuta în pretentii poate fi obligata la restituirea sumelor avansate în conditiile art. reduceri. b)Examinarea cauzei în mod echitabil. În ceea ce priveste mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justitie. Nici unul din cele doua argumente nu justifica o îngradire reala a dreptului de acces la justitie. pentru cel care nu e în stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati. trebuie înteleasa în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare. devreme ce prin art. ambele asigurând egalitatea deplina a partilor în proces. Deseori în practica instantelor nationale a fost invocata de parti. implicit. aceea ca o cauza sa fie examinata în mod echitabil. sunt reglementate categoriile de hotarâri judecatoresti care.judecatorii. în materia apelului civil. recurs. Ca atare. Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justitie este în concordanta cu abordarea europeana a aceluiasi concept. În acest sens.4 Cod procedura civila. public si într-un termen rezonabil. Astfel de reguli întâlnim. mai mult.1/8 februarie 1994. dreptul de a cere instantei de judecata asistenta judiciara.apel. Achitarea taxelor judiciare de timbru nu înfrânge principiul gratuitatii justitiei si. acest drept. exercitarea dreptului de acces la justitie presupune tocmai asigurarea accesului oricarei persoane la un tribunal instituit de lege. adica garantarea unei proceduri judiciare în fata careia sa se poata realiza. art.1 din Convetie. precum si apararea si asistenta gratuita printr-un avocat delegat de baroul avocatilor. 274-276 Cod procedura civila.1 nu s-au prevazut expres alte asemenea mijloace. prin Legea taxelor judiciare de timbru nr. sau amânari pentru plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar. esalonari.6 pct. i s-a stabilit competenta de a hotarî în materie civila sau penala. iar art. lipsa de gratuitate a procesului civil. curti de apel.6 pct. prin art. ca masura de îngradire a accesului liber la justitie.74 Cod procedura civila prevede. asa cum a hotarât Plenul Curtii Constitutionale prin decizia nr. caci. Fata de dispozitiile nationale enuntate. careia. lipsa de gratuitate a procesului civil nu ar putea fi invocata cu succes ca o încalcare a liberului acces la justitie în sensul art. prin lege pot fi instituite reguli deosebite. iar legislatia nationala asigura si alte garantii efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar si în cazul persoanelor cu posibilitati materiale reduse. .

Realizarea dreptului la aparare este asigurata si prin modul de organizare si functionare a instantelor judecatoresti. prin recunoasterea acelorasi drepturi procesuale si impunerea acelorasi obligatii. prin nesocotirea principiului contradictorialitatii. sunt toate premisele ca. art. ci o garantie a respectarii drepturilor si realizarii intereselor acestora.imutabilitatea semnifica imposibilitatea. dar si în raporturile dintre ele. deci. acest drept include toate drepturile si garantiile procesuale. apararile si probele de care înteleg sa se foloseasca în proces. precum si supunerea judecatorilor numai în fata legii. prin cererile scrise adresate instantei. tinând seama ca prin art. se regasesc si în legislatia nationala.114 alin. ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare. 112. mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei în scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice. în limita competentelor ce le-au fost conferite de legiuitor. Dreptul la aparare are în dreptul românesc si valoare de principiu constitutional. . egalitatii partilor. de catre o instanta superioara în grad. de principiu.24 alin.1.115. neconcordante de semnificatie juridica a contradictorialitatii între dispozitiile Conventiei si dispozitiile din legea nationala si. judecata nu se poate face decât dupa legala lor citare. În virtutea contradictorialitatii. imutabilitatii si rolului activ al instantei. asa cum au fost ele anterior redate. încuviintarea probelor se face în sedinta publica. mai precis în reglementarea art. a modificarii cadrului litigiului. instantele nationale sa nu se faca vinovate de încalcari ale dreptului la un proces echitabil.107. În sens material..egalitatea partilor semnifica egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanta.1 din Constitutie se stabileste ca dreptul la aparare este garantat. ales sau numit din oficiu.4 Cod procedura civila. în vederea aflarii adevarului în cauza. obiectului si temeiului de drept. iar prin alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca în tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. rolul activ al instantei reprezinta. art. partile îsi aduc reciproc la cunostinta pretentiile. nu o ingerinta în interesele partilor. dupa prealabila lor discutare de catre parti. respectând întelesul art. Consacrari indirecte ale manifestarilor principiului contradictorialitatii. care asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele. art.Contradictorialitatea este principiul care îngaduie partilor din proces sa participe în mod activ si egal la prezentarea. a legalitatii si temeiniciei hotarârii pronuntate de instanta inferioara. Legalitatea semnifica înfaptuirea justitiei în numele legii de catre instantele judecatoresti prevazute de lege. publicitatii. art114 alin. colegialitatii. gratuitatii. sub aspectul partilor.128-129. argumentarea si dovedirea drepturilor lor în cursul desfasurarii procesului. . controlului judiciar. fata de garantiile pe care aceasta din urma le instituie pentru asigurarea contradictorialitatii. iar hotarârile judecatoresti sunt comunicate partilor. în cursul procesului toate partile sunt ascultate în mod egal. deoarece are ca unic scop aflarea adevarului în cauza. gratuitatea înseamna obtinerea unei rezolvari judiciare neconditionat de plata vreunei taxe.6 pct. Nu exista. în vederea exercitarii cailor legale de atac. controlul judiciar înseamna posibilitatea verificarii. în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa. inclusiv asupra împrejurarilor de fapt sau de drept puse în discutie de instanta. la baza caruia stau principiile legalitatii. iar în sens formal el include dreptul partilor de a-si angaja un avocat. prin hotarârile pronuntate.1 din Conventie.Dreptul la un proces echitabil înseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata. art.

1 si art. care se realizeaza.2 Cod procedura civila).1 din Conventie. art. prin asigurarea accesului la dezbateri al oricaror persoane. care se afiseaza la usa salii de sedinta. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlaturarea incertitudinii în care se gasesc partile prin restabilirea. 25/1997. decât într-un numar limitat de litigii. aglomerarea rolului instantei si exercitarea cailor de atac. iar redactarea hotarârii se face în termen de 30 de zile de la pronuntarea ei.126 din Constitutie. aprobata prin legea 87/1998. precum si cele din art.1 si art. fapt prevazut expres în art. care permit amânarea judecatii.1 Cod procedura civila.5 din Legea de organizare judecatoreasca nr. cele mai importante sunt cele din art. prin indicarea unor criterii de apreciere. iar tertele persoane nu pot fi îndepartate din sala de judecata decât în cazul sedintelor secrete. 3. constând în dreptul la aparare si dreptul la dezbateri contradictorii. care se face. cât mai curând posibil. înseamna publicitatea dezbaterilor.2 al art. 121 alin. ci este nevoie sa se si vada acest lucru. respectiv pentru lipsa de aparare temeinic motivata. în sedinta publica.121 Cod procedura civila stabileste ca instanta poata sa dispuna ca dezbaterile sa se faca în sedinta secreta.U. 125 Cod de procedura civila ).92/1992 si art. a cererilor deduse judecatii. în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada comunista. Dintre acestea. prevazuta de art. o singura data. indiferent de natura lor. pentru acest motiv partile nu pot fi împiedicate sa participe la dezbaterea cauzelor proprii. de pilda. daca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica ori partile. pentru ca nu este suficient sa se faca dreptate. 121 alin.6 pct. sedintele de judecata se tin la sediul stabil si cunoscut al instantei. însa. care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept. pronuntarea hotarârii judecatoresti.G. aceasta fiind o conditie inerenta a exercitarii drepturilor lor procesuale. cazurile de exceptie de la regula publicitatii sunt nominalizate în lege.260 alin. dificultatea dezbaterilor. complexitatea procesului.2. reglementata prin legea 10/2001 sau în materia adoptiilor. 6 pct. pe baza carora instanta de judecata trebuie sa le determine – alin. în zilele si la orele fixate de instanta. a drepturilor încalcate si prin reinstaurarea legalitatii. De asemenea. dar si în art. potrivit listei de sedinta. Astfel.1 din Codul de procedura civila proclama ca sedintele de judecata sunt publice. . Celeritatea judecarii proceselor nu este consacrata în legislatia nationala în mod expres. pe temeiul învoielii partilor. a independentei acestora. În acelasi mod este înteleasa notiunea de publicitate si în dreptul intern. ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil. într-un termen rezonabil. natura pretentiilor. pe de o parte prin asigurarea accesului partilor la dezbateri. nici macar atunci când s-a declarat sedinta secreta(art. Publicitatea este o garantie a corectitudinii si impartialitatii judecatorilor. întotdeauna. Codul de procedura civila cuprinde o suita de norme prin care se asigura solutionarea. art. 155 alin.156 alin. iar pe de alta parte.21 alin. luând în considerare durata procedurii.Cerinta examinarii cauzei în public. reglementata prin O. cu cel putin o ora înainte de începerea sedintei de judecata ( art.264 alin.3 Cod procedura civila. comportamentul autoritatilor competente si al partilor.1 din Conventie. Pentru asigurarea publicitatii. Caracterul dezbaterilor nu influenteaza.Cerinta Conventiei ca examinarea cauzei sa se faca într-un termen rezonabil trebuie raportata la fiecare caz în parte.1. potrivit carora pronuntarea se poate amâna pentru un termen ce nu poate depasi 7 zile. afara de cazurile prevazute de lege.

are în vedere ca sistemul instantelor prin care se realizeaza justitia nu face parte si nu este subordonat puterii executive sau legislative. Independenta instantelor. ca element al unui proces echitabil. competenta teritoriala (titlul II).c)Examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent.Stabilirea prin lege a tribunalului. C3.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Independenta judecatorilor este reflectata în art.de reglementare a unui anumit domeniu de activitate.126 alin. stabilit prin lege C1. C2. ca element al unui proces echitabil.124 alin. . Acest aspect este reflectat în art. în competenta conducatorului instantei. magistratii nu pot fi influentati de puterea executiva sau legislativa. adica judecatorii. care prevede cazurile concrete în care un magistrat si celelalte persoane implicate în actul de justitie sunt incompatibili precum si procedurilor de urmat în cazul intervenirii acestora.faptul ca în realizarea actului de justitie. prevazându-se ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata.prin care se realizeaza actul de justitie.cazul”în orice materii date prin lege în competenta lor” – cu titlul de exemplu. În acest context.126 alin. Independenta. relativ la competenta materiala. astfel înteleasa. Aspecte vizând impartialitatea pot fi regasite si în titlul VI Cod procedura civila. cazurile de extindere a competentei(titlul III). impartial. ca si în cazul instantelor de judecata. este reglementata competenta de solutionare a cauzelor.în legislatia interna dispozitiile legale sunt clare si precise. În acelasi sens sunt si prevederile art. delimitând foarte clar competentele instantelor de judecata implicate în realizarea actului de justitie. În acelasi timp trebuie subliniat ca nici verificarile atribuite prin Legea nr. d)Publicitatea pronuntarii hotarârilor judecatoresti.1 Constitutia României.reprezinta garantia încrederii justitiabililor în magistratii si institutiile în care acestia îsi desfasoara activitatea. dispozitiile codului de procedura prevazând.2 din Constitutia României.tribunale si Curti de apel. legea partidelor politice. Importanta acestui aspect este recunoscuta prin consacrarea unui întreg titlu din Codul de procedura civila – titlul V -.Împartialitatea.nu afecteaza independenta. trebuie subliniat ca prin legi speciale. nu exclude interventia instantelor de control judiciar care intervine în urma exercitarii cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoresti. are în vedere competenta de solutionare a cauzei. În acelasi timp. Sunt întâlnite astfel dispozitii care stabilesc competenta dupa materie(titlul I Cod procedura civila ). care prevede ca justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Legea nr 14/2003. cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior. care prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Aceasta presupune. referitor la stramutarea pricinilor În acelasi timp si prin Constitutie s-a recunoscut importanta acestei laturi a unui proces echitabil.3 din Constitutie care prevad ca prin lege sunt stabilite competenta si procedura de judecata.precum si procedura în cazul intervenirii unui conflict de competenta(titlul IV).Independenta presupune doua laturi si anume independenta instantelor si independenta magistratului. atât din punct de vedere material cât si teritorial.

2 Cod procedura civila . Pronuntarea în sedinta publica. Pronuntarea dispozitivului hotarârii judecatoresti. sa renunte în instanta la calea de atac (art. este impusa de art. da posibilitatea partii a carei cauza a fost solutionata nefavorabil.1 Cod procedura civila ).Acest aspect asigura cunoasterea de catre justitiabili a hotarârii judecatoresti. . în sedinta publica. chiar în lipsa partilor. imediat dupa deliberarea completului de judecata.267 alin.258 alin.

Paris. nr. La Convention européenne des Droits de l’Homme. Cum însa sistemele statelor membre sunt extrem de eterogene cu privire la definirea naturii penale sau civile a unei proceduri6[6]. ci doar celor de natura penala si civila5[5].CAPITOLUL I. facând. Rec. un rol primordial dreptului intern în definirea acestei notiuni8[8].). tinând cont de formularea si scopul acestui text. organele jurisdictionale de la Strasbourg au fost nevoite sa defineasca notiunile de drepturi si obligatii cu caracter civil si cea de acuzatie în materie penala. în mod autonom. 6 din Conventie. În ciuda unei jurisprudente care a extins destul de mult câmpul de aplicabilitate al art. pentru a determina caracterul civil al unei cauze. Apare astfel evidenta necesitatea prezentarii continutului acestor notiuni autonome. înainte de analiza garantiilor procedurale continute în art. 6 este acela ca toate constitutiile statelor europene care reglementeaza dreptul la un proces echitabil nu fac nici un fel de distinctie dupa natura cauzei si nu exclud din câmpul de protectie anumite proceduri. drept penal. drept constitutional etc. din 17 decembrie 1968. într-o oarecare masura. de catre o instanta independenta si impartiala. ea acorda. Decaux. ci la continutul si 4 [4] Doctrina si jurisprudenta sunt de acord cu faptul ca. 7 [7] O. Ne întrebam în aceasta situatie daca nu cumva principiul garantarii efective a drepturilor prevazut în preambulul Conventiei sufera o atingere importanta. 29. Règles. abstractie de definitia data de dreptul intern al statului în cauza7[7]. în L. 6. plg. 5 [5] Credem ca aceasta optiune este cel putin ciudata. 50. E. dec.1.-E. . Astfel. Se observa astfel ca autorii Conventiei nu au dorit ca garantiile procedurale continute în textul acesteia sa fie aplicabile tuturor procedurilor judiciare. vom vedea în rândurile ce urmeaza ca ramân multe domenii ce ies de sub protectia oferita de catre Conventie. în acelasi timp. Jacot-Giullarmod. care va hotarî fie asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. Imbert. p. Economica. în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale. Ed. I.-H. 3798/68. 6 poate fi invocat atât de persoane fizice. drept privat. 6 § 1 din Conventie orice persoana4[4] are dreptul la judecarea în mod echitabil. instituita de lege. Un argument în plus pentru a sustine critica actualei formulari a art. fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptate împotriva sa. art. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL Potrivit art. 6 [6] Ajunge sa amintim faptul ca în unele sisteme de drept europene – precum cel francez – contraventia este inclusa în domeniul dreptului penal. drept administrativ. Pettitti. P. p. în timp ce în alte sisteme – precum cel român – contraventia excede dreptului penal ori ca dreptul britanic nu cunoaste nici una dintre clasificarile clasice în dreptul continental ale ramurilor de drept: drept public.. méthodes et principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. (coord. Curtea se raporteaza nu la calificarea data acesteia în dreptul intern al statului pârât. 1995. cât si de persoane juridice (Comis. 70).Notiunea de „drepturi si obligatii cu caracter civil” Chiar daca Curtea subliniaza permanent caracterul autonom termenului de drepturi si obligatii cu caracter civil.

11 [11] Comisia a precizat ca art. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. James si altii din 21 februarie 1986. Ringeisen din 16 iulie 1971. hot. în dreptul intern al statului vizat. König din 28 iunie 1978. când acesta actioneaza ca si o persoana privata. § 79). bun. refuzând însa sa ofere criterii stricte si exhaustive în baza carora acestora sa poate fi socotite ca având caracter civil12[12]. § 35. Dutertre. § 81. 6 nu vizeaza sa creeze noi drepturi materiale care nu au un fundament legal în sistemele juridice ale statelor membre. Benthem din 23 octombrie 1985.. cel putin într-o maniera generala. hot. W. König din 28 iunie 1978.efectele pe care le confera sistemul juridic intern dreptului litigios. 12 [12] CEDO. adica între particulari sau între particulari si stat. p. 10 [10] CEDO. hot. § 192. ci sa acorde o protectie procedurala unor drepturi deja existente (Comis. Marea Britanie din 8 iulie 1987. 8 [8] G. singurul lucru care conteaza fiind caracterul dreptului în discutie13[13]. hot. hot. Benthem din 23 octombrie 1985. hot. § 94. întrucât art. 6 nu garanteaza existenta acestor drepturi10[10]. . Curtea lasa astfel la discretia statelor calificarea unei pretentii ca fiind drept sau obligatie11[11]. sfera cauzelor de natura civila nu poate fi restrânsa la cele între persoane de drept privat. A se vedea si CEDO. § 73. 9 [9] CEDO. hot. § 88-89. comerciala sau administrativa – sau natura organului competent sa transeze litigiul – instanta de drept comun sau organ administrativ – singurul fapt în baza caruia se poate decela caracterul civil al dreptului fiind natura intrinseca a acestuia14[14]. Curtea a precizat ca. Strasbourg. § 42. du Conseil de l’Europe. J. hot. în viziunea instantei de control europene. Curtea ofera precizari suplimentare privind rolul dreptului intern în definirea notiunii de drepturi si obligatii cu caracter civil afirmând ca art. 6 sa fie aplicabil. În acelasi timp însa. Lithgow si altii din 8 iulie 1986. Deumeland din 29 mai 1986. O c. Trebuie precizat ca dorinta Curtii de a nu defini într-o maniera stricta notiunile autonome pe care le utilizeaza este o practica constanta. § 90. Ed. § 41). pentru ca art. 6 § 1 se raporteaza doar la acele drepturi si obligatii – cu caracter civil – care sunt recunoscute. 6263. hot. § 26. hot. hot. reclamantul trebuie sa probeze faptul ca contestatia sa interna vizeaza macar o aparenta de „drept” (CEDO. ca si regula generala. § 35. în functie de care se analizeaza caracterul civil al acestuia9[9]. § 34. 6 nu vizeaza contestatiile de drept privat în sensul clasic al termenului. De asemenea. Salerno din 12 octombrie 1992. C. Marea Britanie din 3 decembrie 1985. Baraona din 8 iulie 1987. Feldbrugge din 29 mai 1986. hot. hot. Curtea afirmând ca art. van der Velde. religie etc. 1998. § 69. instanta europeana adoptând aceiasi atitudine si în ceea ce priveste notiunile de viata privata. Baraona din 8 iulie 1987. nu are relevanta natura legii care sta la baza dreptului litigios – civila. 13 [13] CEDO. rap.

hot. – dar si drepturi patrimoniale care tin de dreptul administrativ. hot. 22 [22] CEDO. § 73. § 21. hot. Astfel. § 82. . Marea Britanie din 8 iulie 1987. Beaumartin din 24 noiembrie 1994. § 28. hot. în care s-a admis caracterul civil al unei actiuni în repararea prejudiciului produs prin infectarea cu virusul HIV într-un spital public. având asadar natura civila16[16]. Winterwerp din 24 octombrie 1970. el invoca un drept subiectiv de natura patrimoniala. c. Schuler-Zgraggen din 24 iunie 1993. hot. Astfel. Editions Périscope din 26 martie 1992. au fost considerate. A se vedea CEDO. hot. hot. – cele relative la dreptul de vizita ale parintilor18[18]. Campbell si Fell din 28 iunie. Procola din 28 septembrie 1995. 18 [18] CEDO. hot. custodia copiilor etc. § 46. 15 [15] În acest punct se observa cel mai usor diferentele semnificative dintre acceptiunea pe care Curtea o da notiunii de drept cu caracter civil si cea pe care o da sistemul juridic român. H. ramura a dreptului public. Spre exemplu. hot. § 32. Nu conteaza daca litigiul opune reclamantului persoane de drept privat sau de drept public. hot. la încheierea unui contract de munca cu o societate privata19[19]. Silver din 25 martie 1983. analizând natura dreptului la o pensie de invaliditate. cum ar fi acordarea de autorizatii. § 27. § 38. Rasmussen din 19 noiembrie 1984. la reputatia si integritatea fizica a persoanei21[21]. 21 [21] CEDO. ca urmare a unei vaccinari. reglementat expres de legislatia elvetiana. Ringeisen din 16 iulie 1971. a se vedea CEDO. hot. § 94. 20 [20] CEDO. 16 [16] CEDO. instanta supranationala. fara tagada. hot. pentru calificarea unei drept ca fiind civil singurul lucru care conteaza este ca acesta sa aiba un caracter civil în dreptul intern sau sa aiba un caracter patrimonial15[15]. 17 [17] CEDO.Astfel. ca având caracter civil drepturile cu privire la viata familiara17[17] – divort. în esenta. la capacitatea de exercitiu a persoanei20[20]. a precizat ca cel mai important considerent rezida în faptul ca. 19 [19] CEDO. § 69. dincolo de aspectele de drept public. § 107. reclamantul invoca drepturi care tin de mijloacele sale de subzistenta. cât timp ele sunt patrimoniale. hot. În acelasi sens. Golder din 21 februarie 1975. Motière din 28 martie 2000. la repararea prejudiciului ca urmare a unui 14 [14] CEDO. la conditiile de detentie22[22]. § 40. în dreptul intern exista drepturi cu caracter nepatrimonial calificate ca fiind de natura civila – dreptul la nume. Airey din 9 octombrie 1979. stabilirea paternitatii etc. în ochii Curtii. dec. Karakaya din 26 august 1994.

hot. 26 [26] CEDO. 522. Ann. 8118/77. dec. nr. 30 [30] Comis. § 79.. 31 [31] Comis. 32 [32] Comis. Thery din 1 februarie 20000. 28 [28] Comis. § 27. § 192. 8341/78. 252. nr. plg. Aceasta cu exceptia situatiei în care acesta poate invoca elemente ce tin de dreptul la viata familiara (CEDO. Marea Britanie din 2 februarie 1999) 29 [29] Comis. hot. din 19 martie 1981. c.delict civil sau penal23[23]. § 46. s-ar putea asista la o modificare a acestei jurisprudente. Maaouia din 22 martie 2000). din 12 iulie 1978. plg. Conv. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. p. un semn în acest sens fiind o decizie ceva mai recenta în care Curtea a precizat expres ca refuza sa se pronunte asupra caracterului civil sau nu al unui litigiu privind acordarea dreptului de azil. au fost considerate ca exced limitelor domeniului de aplicabilitate a art. la prejudiciile produse de razboi31[31]. plg. p. 24 [24] CEDO. J. dec. a fost judecata ca apartinând dreptului civil o procedura de sanctionare disciplinara a unui avocat27[27]. din 2 octombrie 1971. p. DR 20. cele privind nationalitatea sau cetatenia unei persoane29[29]. drepturile relative la anumite indemnizatii sociale30[30]. 105. DR 25. nu sunt drepturi cu caracter civil acelea privind dreptul unui strain de a intra sau ramâne pe teritoriul unui stat28[28]. hot. hot. hot. . Bucholz din 6 mai 1981. 4505/70.. DR 20. plg. Pe de alta parte.. nr. Austria din 21 decembrie 1999.. din 12 iulie 1978. la sanctiunile de ordin 23 [23] CEDO. dec. dec. Digest II. E. 161. preferând sa respinga plângerea pe alte motive (CEDO. 8149/78. dec. 6.. W. 25 [25] CEDO. Astfel. hot. 8208/78. dat fiind ca are legatura importanta cu exercitarea muncii de catre o persoana. din 7 decembrie 1978. Tot astfel. § 28. Zimmerman si Steiner din 13 iulie 1983. p. R. Lithgow din 8 iulie 1986. dec. plg. § 31. hot. p. fara nici un element de natura civila. D. 95. la drepturile de natura parlamentara32[32]. Axen din 8 decembrie 1983. anumite cauze socotite ce au doar un caracter public. nr. § 62. Guincho din 10 iulie 1984. XIV. 27 [27] CEDO. dec. c. hot. Pe de alta parte. la existenta sau exercitarea dreptului de proprietate24[24] ori a altor drepturi reale asupra unui imobil25[25] sau la indemnizarea pentru rezilierea unui contract26[26]. § 22.

7287/75. Werner din 24 noiembrie 1997. 34 [34] Comis.. rap. si deci dreptului public. 35 [35] Comis. c. dec.. hot. precum si drepturile si obligatii care au caracter fiscal37[37] sau vamal38[38]. 38 [38] Comis. S. § 79-83. la o parte din aceste limitari ale domeniului de aplicabilitate a art. Engel din 19 iulie 1974. 6 s-a renuntat ulterior. Baraona din 8 iulie 1987. DR 21. dec. hot. XVI. A se vedea si J. Association des amis de Saint-Raphael et de Frejus si altii din 29 februarie 2000. dec. 382. 39 [39] CEDO. indiferent daca acesta a actionat jure imperii sau jure gestionis40[40] ori a actiunile cu privire la eliberarea unei autorizatii de constructie41[41] ori cele cu privire la autorizarea unei societati pentru a vinde produse farmaceutice42[42]. § 32. dec. cit. § 35. 41 [41] Comis. R. 36 [36] Comis. plg. din 3 martie 1979. Ergec. din 9 iulie 1973. 262. 5713/72. Conv. plg. Ann. § 4244. p. Asa cum vom vedea mai jos. în principiu. s-a considerat ca nu intra în cadrul contestatiilor cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil. op. § 142. dec. 37 [37] Comis. p. G. nr. Anumite proceduri cu un pronuntat caracter apartinând dreptului public în majoritatea statelor membre au fost considerate ca apartinând materiei civile. Zanatta din 28 martie 2000..procedural33[33] sau cele cu privire la regimul de repartizare în penitenciare34[34]. promovarea sau pierderea unei functii publice35[35].. . 42 [42] CEDO.. Chiar daca fondul afacerii apartine penalului. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. plg. Jacobsson din 8 octombrie 1987. 168. p. Aceasta este solutia în materie de expropriere39[39] sau a actiunilor în repararea prejudiciului ca urmare a unei fapte culpabile a statului. nr. § 24. hot. Digest II. datorita implicatiilor patrimoniale importante pe care le produc fata de persoana vizata. hot. O situatie speciala o reprezinta cazul actiunii civile declansate în procesul penal. Curtea a precizat faptul ca atribuirea competentei asupra cauzei unei instante care nu are. 246. § 42. DR 26... 40 [40] CEDO. din 8 iulie 1980. rap. procedurile care au obiect serviciul militar36[36]. 268. Velu. competente de drept privat nu scoate de sub incidenta domeniului civil 33 [33] CEDO. De asemenea. în practica initiala. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. nr. p. procedurile relative la accederea. Austria din 21 decembrie 1999. 8903/80.

A se vedea si CEDO. 647[47]. H. din 10 februarie 1983. 47 [47] CEDO. . Astfel. s-a decis ca. 49 [49] CEDO. un litigiu opunând o persoana unui organ administrativ care a refuzat sa autorizeze vânzarea unui teren de catre reclamant apartine materiei civile în sensul Conventiei48[48] ca si un litigiu opunând un service auto care dorea sa vânda combustibil lichid si un organ de stat care a refuzat acordarea licentei49[49]. astfel încât un litigiu cu privire la înscrierea unei persoane în barou este acoperita de art. Curtea a considerat ca exista un drept cu caracter civil. în baza unei cereri ce trebuia admisa de catre Ministrul Economiei. în mod expres. sa obtina o subventie din partea statului. § 95. S. Benthem din 23 octombrie 1985. hot. „Sotiris si NikosAtee” din 7 decembrie 1999. Tot astfel. A. 35-40. 45 [45] CEDO. 46 [46] Ibidem. O alta decizie în acelasi sens a fost luata de Curte într-o cauza care avea ca obiect acordarea unei subventii guvernamentale pentru realizarea unei constructii. Tomasi din 27 august 1992. La Convention européenne des droits de l’homme et les procédures disciplinaires au sein des professions libérales. dec. iar de aici a urmat un litigiu în instanta. însa s-a ferit. § 28. hot. Le Compte. o lege greceasca prevedea posibilitatea societatilor care investeau în constructia de hoteluri ca. a se vedea P. RTDH 1990. p. Pentru mai multe detalii. întrucât acesta are un pronuntat caracter patrimonial43[43]. c. hot. hot. § 44-48. 44 [44] CEDO. hot. predomina si în cazul lui faptul ca îsi îndeplineste atributiile în cadrul unui contract civil. hot. care necesita o anumita autorizare. ce a fost respinsa. 48 [48] CEDO. precum medicii militari46[46]. În fapt. tinând cont de doua elemente – caracterul patrimonial si faptul ca ministrul nu avea o putere discretionara de a acorda subventiile – ignorând caracterul de drept public al procedurii de obtinere a banilor44[44]. faptul ca anumite activitati economice sunt supuse unei proceduri de autorizare nu înlatura caracterul civil al drepturilor pe care persoanele care efectueaza activitatile respective le detin. § 94. § 36. desi avocatul participa la realizarea unui serviciu public.de aplicabilitate litigiul civil care se judecata în cadrul unei proceduri penale. sa se pronunte daca concluzia ramâne valabila si atunci medicii sunt angajati ai statului. Lambert. în anumite conditii. Societatea reclamanta a depus o astfel de cerere. Curtea a hotarât ca exercitiul profesiei de medic este un drept de natura civila pentru ca se desfasoara într-un cadru contractual cu clientii sau pacientii45[45]. Belgia din 30 noiembrie 1987. Ringeisen din 16 iulie 1971. S-a ajuns la aceiasi concluzie 43 [43] CEDO. König din 28 iunie 1978. În raport de profesiunile liberale. § 121. De asemenea. anume realizarea justitiei.

în ciuda unei practici foarte constante a Comisiei. cu atât mai mult cu cât el a fost angajator în speta. Curtea a decis ca apartin domeniul civil toate litigiile în care se discuta cu privire la exercitarea sau restrângerea dreptului de proprietate. Kaplan din 17 iulie 1980. RTDH 1993. Solutia a fost identica si cu privire la litigii care au avut ca obiect refuzul de a acorda o autorizatie de urbanism si. 51 [51] CEDO. hot. Ergec. imposibilitatea de a construi54[54]. hot. § 17. a se vedea R. p. § 19. Oerlemans din 27 noiembrie 1991. A se vedea si CEDO. Tre Traktören Aktiebolag din 7 iulie 1989. 6 din Conventie. § 51. Pudas din 27 octombrie 1987. § 48. § 16. § 36. caracterul lor obligatoriu. în consecinta. la retragerea unei licente de transport51[51] sau la licenta de vânzare de bauturi alcoolice52[52]. hot. având acelasi regim ca un angajator privat56[56]. la un anumit moment. Curtea a precizat ca. § 35. 6 unui litigiu între o persoana si statul olandez. cu referire la caracterul unui litigiu în care un fost politist solicita acordarea unei pensii suplimentare ca urmare a unei pretinse boli survenite în timpul exercitarii serviciului.si în situatia unor litigii cu privire la autorizatia pentru a efectua activitati de asigurare50[50]. 53 [53] CEDO. în ciuda faptului ca materia fiscala apartine puterii suverane a statelor. p. asemanarea cu asigurarile private – fata de aspectele de drept public – reglementarea si controlul fondurilor de catre stat. . Mai mult. în sensul art. § 67-73. 531-535. în care reclamantul cerea anularea unui ordin ministerial care a declarat terenul sau ca fiind monument istoric national si i-a interzis sa îl cultive53[53]. 54 [54] CEDO. 55 [55] CEDO. Curtea a rasturnat jurisprudenta extrem de ferma a Comisiei. Tot astfel. a se vedea hot. Aceasta jurisprudenta initiala a fost confirmata ulterior. DR 21. cu privire la litigiile de origine fiscala. Deumeland din 29 mai 1986. Feldbrugge din 29 mai 1986. Astfel.. Schouten si Medrum din 9 decembrie 1994. 5. hot. s-a precizat. De asemenea. prezentata mai sus. Spre exemplu. cu privire la pensia unui magistrat. hot. 33. § 32-40. hot. Curtea adaugând argumente noi în favoarea caracterului civil al drepturilor de asigurari sociale. s-a constatat aplicabilitatea art. un litigiu cu privire la modul de aplicare a 50 [50] Comis. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé. Curtea a hotarât în mai multe rânduri ca drepturile de asigurari sociale sunt drepturi cu caracter civil. Pentru comentarii mai ample asupra subiectului. În acelasi sens. hot. hot. Giancarlo Lomardi din 26 noiembrie 1992. Salesi din 26 februarie 1993. Instanta europeana a considerat ca trebuie sa prevaleze aspectele de drept privat – caracterul pur patrimonial al acestor drepturi. hot. 56 [56] CEDO. rap. Fredin din 18 februarie 1991. 52 [52] CEDO. ca statul nu poate sa se comporte discretionar cu privire la drepturile sociale. Francesco Lombardi din 26 noiembrie 1992. p. caracterul lor social55[55]. hot. indiferent daca în joc intra alte materii decât dreptul privat. § 27. Skärby din 28 iunie 1990.

A. În schimb. În concluzie. declarând ca. hot. ca regula generala. si Opergrup S. Bassan din 8 februarie 2000. 63 [63] CEDO. 6 atunci când litigiul purta asupra unor litigii strict patrimoniale – plata salariilor sau a altor indemnizatii63[63]. 58 [58] CEDO. initial Curtea a reluat cuvintele folosite frecvent de Comisie. p. E. cariera si încetarea functiei unui functionar public intra. 57 [57] CEDO. fapt recunoscut însasi de instanta europeana61[61]. pâna la un moment dat. 59 [59] A se vedea. nr. H. în sensul art. însa. dec. L. RTDH 1995. § 60. jurisprudenta confirmata cu fermitate ulterior. din suma de decizii prezentate într-o maniera usor incoerenta mai sus se poate observa ca. 9931/82. din 14 octombrie 1993. dec. la fel ca si toate celelalte litigii referitoare la raporturile acestora cu administratia. dupa care contestatiile privitoare la recrutarea. Charambalos din 8 februarie 2000.). Ed. p. Imbert (coord. hot. Lapalorcia din 2 septembrie . CEDO. simplul lor caracter patrimonial nu este suficient pentru a le încadra în domeniul de aplicabilitate al art. § 18. plg. nefiind niste drepturi si obligatii cu caracter civil60[60]. se pare ca instanta europeana a revenit la ideea inaplicabilitatii art. La Convention européenne des droits de l’homme. Astfel. P. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme. Vidicar S. Curtea a emis mai multe hotarâri în care a decis aplicabilitatea art. hot. 22181/93 cit. Paris 1995. Editions Périscope din 26 martie 1992. p. în masura în care acestea nu pot fi socotite ca apartinând materiei penale. plg. 253. 61 [61] CEDO. Jurisprudenta Curtii a cunoscut mult timp o stare de confuzie accentuata în aceasta materie. 658[58]. astfel încât nu poate fi sustras materiei civile. J. din 20 aprilie 2000. Economica. De Santa din 2 septembrie 1997. din 4 decembrie 1984. L. 60 [60] Comis. Comisia a fost foarte ferma în a preciza ca sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici intra în sfera dreptului public. 171 si urm. dec. E. § 38. chiar daca Curtea s-a ferit sa ofere criterii clare de determinare a caracterului civil al unui litigiu.-J. § 26. § 39-40. RTDH 1998. dec. Massa din 24 august 1993. nr. Pettitti. Decaux. Ulterior. indiferent de originea litigiul si de instantele nationale speciale care analizeaza cauza57[57]. dincolo de unele derapaje neasteptate ale Curtii. Procola din 28 septembrie 1995. 177. A se vedea pentru mai multe detalii. Martens. hot. Apoi. în sfera dreptului public62[62]. hot. dec. 62 [62] CEDO. hot. Pellegrin din 8 decembrie 1999. P. 6 pentru procedurile fiscale. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. în esenta are caracter civil aproape orice litigiu care a obiect principal ori secundar o suma de bani sau alta valoare patrimoniala59[59]. 6..impozitelor si a taxelor are un caracter vadit patrimonial afectând dreptul de proprietate al reclamantului. Louis. O situatie speciala exista în jurisprudenta cu privire la litigiile privind functionarii publici.

Exemplul cel mai facil este acela al unui litigiu privind cererea unui functionar public de reintegrare în functie64[64]. § 16. a fost ulterior frecvent aplicat. 6.atunci când se punea în discutie orice problema ce exceda unui caracter strict patrimonial. Acest nou criteriu a facut obiectul unei critici serioase atât din partea unor judecatori ai Curtii. . un criteriu general valabil pentru materia litigiilor între functionarii publici si administratie. . în opinia lor dizidenta. intra în câmpul de aplicabilitate al art. hot. litigiile între administratie si agentii de paza intra în domeniul de aplicabilitate al art. Principalele argumente contra hotarârii Curtii sunt. . nefiind obiect al prezentei lucrari. Couez din 24 august 1998. vom preciza doar ca consideram aceste obiectii ca fiind foarte serioase si speram într-o revenire a jurisprudentei Curtii.formularea criteriului si aplicarea sa ulterioara duce la concluzia ca aproape orice angajat al unui institutii publice care depaseste stadiul de portar sau de femeie de serviciu realizeaza exercitarea puterii publice. § 29-30. Pellegrin din 8 decembrie 1999. Benkessiouer din 24 august 1998. hot. 64 [64] CEDO. Argumentele ar putea continua.este contrara evolutiei europene spre depolitizarea si profesionalizarea administratiei publice. 65 [65] CEDO. § 25. însa ne rezumam la acestea. 6 atunci când functionarul în cauza are. Abenavoli din 2 septembrie 1997. § 58. participarea directa sau indirecta la exercitarea puterii publice65[65]. hot. 6 litigiul dintre mai multi reprezentanti diplomatici si stat cu privire la drepturile lor salariale66[66]. toate litigiile opunând administratia si functionarii publici sunt scoase din câmpul de aplicabilitate al art. numit criteriul functional. însa daca se decide ca paza sa fie realizata de o companie privata de profil. Admitând stadiul neclar al jurisprudentei si lipsa de ratiune a criteriul strict patrimonial – pentru ca orice litigiu de acest gen are pâna la urma o natura patrimoniala – Curtea a formulat.acest criteriu face ca o parte importanta a persoanelor aflate sub jurisdictia unui stat sa nu beneficieze de drepturi procesuale elementare. 6 litigiul opunând un portar de la o scoala publica si administratia scolara cu privire la contactul sau de munca67[67]. cum este denumit atât în doctrina cât si în jurisprudenta.este singura situatie din jurisprudenta sa în care Curtea formuleaza principii general aplicabile. Spre exemplu. s-a decis ca nu intra în cadrul art. În schimb. 6. cât si din partea doctrinei. . hot. 1997.criteriul este ilogic. § 44. Criteriul Pellegrin. hot. § 18. în esenta. hot. hot. între atributii. Cazenave de la Roche din 9 iunie 1998. daca se decide ca paza unor obiective sa fie încredintata politiei. în afacerea Pellegrin. ceea ce e cel putin absurd. . Fara a insista aici asupra subiectului. hot. urmatoarele: . Martínez-Caro de la Concha Castañeda si altii din 7 martie 2000. 66 [66] CEDO. § 65-67. § 21. Niegel din 17 martie 1997. 6. dec. s-a decis inaplicabilitatea art. Nicodemo din 2 septembrie 1997. Spre exemplu.§ 43. litigiul dintre politist si administratie nu intra în cadrul art. deschizând calea arbitrariului în administratia publica. Le Calvez din 29 iulie 1998. Potrivit acestuia.

hot. Ratiunea acestei limitari consta în aceea ca. în cadrul unei proceduri necontencioase. hot. astfel încât principiile procedurilor contencioase reglementate prin Conventie – publicitate. hot.1979. s-a judecat ca exista o contestatie asupra unui drept. ceea ce confirma rezervele noastre. § 29 si 36. însa taxele legale sunt prea mari pentru persoanele în cauza. fara ca macar instanta europeana sa verifice daca acest functionar public exercita puterea publica sau nu. Benthem din 23 octombrie 1985. cât si la întinderea acestuia sau la modalitatile sale de exercitare. litigiul în cauza este a priori civil68[68]. chiar si atunci când acest drept nu exista. Sa ne imaginam spre exemplu ca sotii doresc sa divorteze.10. se poate referi atât la chestiuni de fapt. Autorii Conventiei nu au dorit sa oblige statele sa extinda garantiile procedurale si asupra procedurilor necontencioase. Astfel. ca. de asemenea. daca este evident ca anumite garantii procedurale – precum contradictorialitatea sau impartialitatea instantei – nu pot ridica probleme în cazul procedurilor necontencioase. contestatia poate sa se refere atât la existenta unui drept. – nu sunt le sunt aplicabile. Notiunea de „contestatie asupra drepturilor si obligatiilor de natura civila” Pe lânga natura dreptului alegat. fiind vorba de concedierea unei persoane. 68 [68] CEDO. cât si la chestiuni juridice72 [72]. dec. aceasta a refuzat sa ofere o definitie formala70[70]. întrucât. având acest caracter orice act cu caracter contradictoriu fata de o alta parte71[71]. hot. 69 [69] Avem unele rezerve fata de optiunea autorilor textului Conventiei. contradictorialitate etc. § 35. Cât priveste întelesul notiunii de contestatie. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. Spre exemplu. Airey din 9. § 67). s-a decis ca dreptul de acces la justitie poate fi lezat si atunci când conditiile exercitarii acestuia sunt prea oneroase. Chiar si Curtea a analizat. Le Compte din 10 februarie 1983. atunci când partile nu se afla în conflict. sa asigure egalitatea acestora în fata judecatorului69[69]. oralitate. ci au un interes comun. Quadrelli din 11 ianuarie 2000. Procaccini din 30 martie 2000. independenta instantei. I. 71 [71] CEDO. 72 [72] CEDO. competenta materiala a Curtii în examinarea atingerilor aduse dreptului la un proces echitabil este limitata de si de caracterul contencios al procedurii incriminate. § 45. în spiritul jurisprudentei Curtii privind notiunile autonome utilizate. . prin lipsa altor garantii ale unui proces echitabil pot fi lezate drepturi fundamentale ale persoanei. în ciuda prevederii exprese care se refera la contestatie o astfel de cauza sub aspectul accesului la justitie (a se vedea hot. 67 [67] CEDO. însa a facut urmatoarele precizari: - termenul de contestatie nu trebuie înteles în sens tehnic. Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981. în esenta. este inutila consacrarea unor garantii de menite. § 32. Ne referim în special la accesul la justitie.Nici macar Curtea nu este coerenta în aplicarea criteriului Pellegrin. s-a decis cu privire la un litigiu având ca obiect concedierea directului camerei de comert italiene din Madrid.2. Le Compte. 70 [70] CEDO.

hot. pretinzând ca detine 50 % din actiunile acesteia din urma. hot. dec. contestatia trebuie sa vizeze acele drepturi si obligatii care au un caracter civil în sensul celor expuse mai sus74 Mai trebuie precizat ca. în domeniul penal Curtea trebuie sa lucreze cu sisteme juridice ce contin reguli de drept substantial si procedural extrem de eterogene77[77]. cheltuieli de transport etc. § 32). reclamanta a cerut instantei sa interzica societatii pârâte sa vânda actiunile în litigiu pâna la rezolvarea pe fond a cauzei. Notiunea de „materie penala” Daca în materie drepturilor cu caracter privat. § 32). le era pusa în pericol sanatate. din 17 decembrie 1976. spre exemplu atunci când s-a atacat. ce a implicat o masura provizorie. Curtea a considerat ca acestia nu se pot plânge de nerespectarea art. Curtea a considerat ca o instanta nu poate sa se pronunte asupra acestui subiect. 6. Le Compte. Boden din 27 octombrie 1987. si s-a declarat incompetenta material sa examineze plângerea societatii reclamante76 [76]. § 47. fara succes. desi problema nu ridica de regula controverse între stat si reclamant. Pe de alta parte. Sporrong si Lönroth din 23 septembrie 1982. În fapt. § 36). prin pierderea locului de munca. pentru ca nu aveau cunostintele si experienta necesara. în conditiile în care centrala situata în apropierea locuintelor lor pare sa fi avut probleme tehnice. La scurt timp. p. Reclamantii invocau faptul ca. În cursul procedurii. hot. Legea olandeza permitea însa recunoasterea acestui fapt doar în anumite situatii: mostenire pe linie paterna. decizia guvernului de a prelungi dreptul de exploatare al unei centrala nucleare. hot. Ringeisen din 16 iulie 1971. Curtea a decis ca uneori aceasta legatura este inexistenta.3. Van Marle si altii din 26 iunie 1986. litigiul opunând statul si o persoana privata relativ la autorizarea acesteia pentru a distribui produse petrolifere (CEDO. adica daca aceasta poarta asupra unui drept sau obligatie civila. § 31. legislatia statelor contractante are o omogenitate destul de pronuntata. § 94. întrucât pericolele de care se plângeau ramâneau ipotetice75 [75]. Exista si situatii în care Curtea considera ca nu se poate vorbi de o contestatie serioasa atunci când reclamantului nu îi este recunoscut nici un drept subiectiv în dreptul intern. hot. s-a decis ca o procedura prin care se contesta expulzarea unei persoane nu este o contestatie asupra unor drepturi cu caracter civil. Tot în sensul lipsei unei „contestatii” asupra unui drept de natura civila s-a pronuntat Curtea si într-o alta cauza. atunci când o cauza are un caracter complex. DR 7. astfel încât nu exista contestatie (CEDO. însa atunci când chestiunea litigioasa nu poate fi supusa aprecierii judecatoresti. Pudas din 23 octombrie 1987. Spre exemplu. Van Leuven et De Meyere din 23 iunie 1981. hot. s-a decis astfel cu privire la o procedura prin care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au fost angajate într-o universitate. [74]. 74 [74] CEDO. 164). Ipoteza cea mai facila este aceea în care fapta care a constituit obiectul procedurii interne este calificata de dreptul intern ca fiind penala. Curtea a considerat ca litigiul având ca obiect aceasta cerere de a se dispune o masura provizorie nu este o contestatie asupra unui drept. dobândire prin nastere sau prin patrunderea în familia regala. intrând în discutie mai multe drepturi si obligatii. Curtea a constat lipsa unei contestatii serioase si deci incompetenta sa materiala (CEDO. nr. plg. în schimb. dec. Curtea a revenit totusi la o atitudine mai usor de acceptat si a decis ca exista contestatie si atunci când instanta este chemata sa se pronunte cu privire la existenta unui interes public legat de o expropiere (CEDO. Cum reclamantul nu se încadra de departe în nici una dintre situatii. Spre exemplu. societatea reclamanta avea un litigiu cu o alta societate. § 81. mama sa provenind dintr-o familie de nobili. (Comis. situatie în care Curtea se raporteaza la aceasta calificare. cu motivarea ca decizia guvernului nu le punea sanatatea în pericol. Curtea verifica daca exista o legatura între dreptul de esenta civila invocat în cadrul procedurilor interne si contestatie. hot. pentru ca nu implica fondul cauzei.. 73 [73] CEDO. . Wolff Metternich din 18 mai 1999). 7729/76. sa fie reala si serioasa73 [73].- contestatia trebuie. Spre exemplu. Benthem din 23 octombrie 1985. o persoana a solicitat statului olandez sa îi fie recunoscuta originea nobiliara. chiar daca expulzarea are si repercusiuni patrimoniale. Curtea a decis ca nu poate vorbi de o contestatie. I.

manifestata si cu alte ocazii. legislatiile moderne tind sa depenalizeze sistemul de sanctiuni. din 10 ianuarie 2000.. Walsh. 6 sa poata fi aplicat unei palete de situatii mult mai largi decât a înteles legiuitorul intern sa subordoneze exigentelor procedurii penale. cit. Curtea a raportat definitia notiunii de „materie penala” la trei criterii: criteriul calificarii interne. . Engel si altii din 8 iunie 1976. Frümer. Quilleré-Majzoub. 30-31. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Pettiti. credibile. dec. RTDH 1998. pe de alta parte. rutiere ori disciplinare. asa cum este situatia centralelor nucleare. Lopes Rocha si Jambrek sau P. Destul de devreme în jurisprudenta sa.Realitatea probeaza însa ca situatiile cele mai frecvente care ajung în fata Curtii sunt acelea în care dreptul intern califica sanctiunile aplicate ca fiind rutiere. p. economice. hot. Apis a. negând caracterul penal al acestora78[78]. iar aceasta ar însemna o atingere grava a principiului protectiei efective a drepturilor conventionale79[79]. însa sunt vulnerabile în cazul procedurilor care nu se desfasoara în fata unei instante ordinare. cele trei criterii formulate de catre Curte în urma de 25 de ani. Curtea nu mai poate accepta calificarea extrapenala întrucât în acest caz statele ar putea ocoli controlul supranational transferând infractiuni în afara sistemului penal. în esenta arestul si carcera. fiscale ori disciplinare. cum sunt multe dintre acelea care au ca urmare aplicarea unor sanctiuni fiscale. De aceea. 78 [78] Frecventa acestor cauze în fata Curtii deriva din doua aspecte: pe de o parte. s. 161 si urm. 6 este cel mai invocat text în plângerile introduse în fata Curtii – peste 67 % din acestea – marea majoritate a plângerilor se raporteaza la protectia drepturilor procesuale în cadrul unui proces penal. Göclüklü. Pentru o analiza mult mai exhaustiva a acestor criterii. De aceea. iar. În speta. RTDH 1995. a se vedea P. 77 [77] Mai trebuie precizat în acest context ca. p. Valticos. daca art. Balmer-Schafroth si altii din 26 august 1997. Lambert. 75 [75] CEDO. § 40. 79 [79] F. a fost nevoie de crearea unor criterii în baza carora art. ramânând neschimbate. 76 [76] CEDO. Athanassoglou si altii din 6 aprilie 2000). Decizia a fost ulterior reluata de nenumarate ori. Le vom analiza pe rând în cele ce urmeaza. 818-822. § 80-82. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?. op. De aceasta data. adunâns acelasi numar impresionant de opinii dezidente si critici ale doctrinei (CEDO. Cu toate acestea hotarârea a fost reluata ulterior. Decizia pare influentata de dorinta Curtii. 80 [80] CEDO. sistemele juridice interne sunt construite pentru a proteja eficient drepturile procesuale în cadrul unui „proces” în sensul clasic al termenului. era vorba de câteva sanctiuni disciplinare militare. dec. Russo. ea a stârnit critici puternice si. Les droits relatifs à l’administration de la justice disciplinaire dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne. dec. fara echivoc. p. cel al natura faptei incriminate si cel al scopului si severitatii sanctiunii80[80]. de a evita sa atinga probleme politice si sociale delicate.

Aceasta regula nu rezolva însa toate problemele. . Campbell si Fell din 28 iunie 1984. este implicat dreptul disciplinar81[81]. atunci exista un indiciu important al prezentei caracterului penal al faptei83[83]. orice sanctiune privativa de libertate va intra în domeniul dreptului penal84[84]. daca scopul acesteia are mai repede un caracter punitiv sau preventiv. suntem în prezenta penalului sau doar unei anumite categorii – avocati. hot. § 71. precum si a traditie tuturor statelor contractante (CEDO. de cele mai multe ori. Asa cum am spus si mai sus daca raspunsul este pozitiv. Pe de alta parte. Spre exemplu. § 82). lipsa unei privari de libertate nu implica obligatoriu inexistenta penalului. se pot transforma într-o sanctiune privativa de libertate. Chiar daca suma nu 81 [81] F. p. cit. Prima regula utila pentru a distinge penalul de disciplinar este cea de a sti cui se adreseaza norma în discutie: întregii populatii si atunci. Criteriul scopului si severitatii sanctiunii aplicate împinge în notiunea de „materie penala” acele fapte în cazul carora scopul si gravitatea sanctiunii este apropiata de dreptul penal clasic. Este de înteles ca un militar este obligat la un comportament mai obedient fata de stat decât o alta persoana sau ca un avocat trebuie obligat la mai multa discretie fata de obligatiile confidentiale care intra inevitabil în posesia sa. însa daca raspunsul este negativ. astfel încât Curtea a adaugat o precizare suplimentara. luând în calcul si gravitatea faptei comise pentru a decela linia destul de subtire ce desparte penalul de disciplinar82[82]. daca scopul sanctiunii aplicate este mai degraba reparator. în caz de neplata. 83 [83] CEDO. sa decis ca întra în domeniu penal o contraventia la regimul confidential al anchetei penale reglementata de dreptul elvetian si sanctionata cu 500 de franci elvetieni. însa. Quilleré-Majzoub.. Curtea admite calificarea interna. poate cel mai important indiciu al existentei materiei penale este severitatea sanctiunii.Criteriul calificarii interne presupune faptul ca instanta europeana cerceteaza prima data daca textul care defineste comportamentul sanctionat face parte din dreptul penal al statului în cauza. 32. datorita valorii pe care o atribuie Conventia libertatii fizice a persoanei. În al doilea rând. 85 [85] CEDO. de regula. 84 [84] Curtea a afirmat ca într-o societate atasata principiului preeminentei dreptului. În primul rând. Astfel. 82 [82] CEDO. cauza iese din sfera dreptului penal. op. Öztürk din 21 februarie 1984. – caz în care. § 53. indiferent daca în fapt aceasta transformare a avut loc sau nu85[85].. hot. Öztürk din 21 februarie 1984. militari. medici etc. hot. în special pentru a verifica „criminalitatea” unor delicte calificate în dreptul intern ca fiind administrative sau a faptelor calificate ca fiind delicte disciplinare. fiind suficient sa amintim faptul ca exista numeroase infractiuni cu subiect activ special. § 53. Engel din 8 iunie 1976. întrucât s-a judecat ca au caracter penal si acele sanctiuni de natura pecuniara care au o valoare exorbitanta sau care. aceasta va utiliza celelalte doua criterii. Criteriul naturii faptei incriminate reprezinta un element de diferentiere între dreptul penal si cel disciplinat extrem de frecvent utilizat de catre organele de la Strasbourg. privarea de libertate – exceptând situatia în care durata si modalitatea de executare o transforma într-un fapt vadit lipsit de importanta – este o sanctiune penala. hot.

însa evaluarea de ansamblu prin prisma ambelor criterii a permis identificarea naturii penale a procedurii în cauza88 . Curtea l-ar fi inclus în notiunea de „materie penala”. ca si în mai toate statele europene – iar sanctiunea este privativa de libertate. vizeaza o fapta destul de grava – insulta fiind infractiune în Elvetia la acel moment. 6 sa intre în discutie. op. Norma în discutie. § 31-34. Aceste ultime doua criterii nu se aplica extrem de strict. a contat în mod esential în calificarea data de Curte. Weber din 22 mai 1990. 6. Practica Curtii în materie. Brown din 24 noiembrie 1998.este mare. . 87 [87] CEDO. dec. se putea transforma în zile de detentie86[86].. Exemplul prezentat mai sus este un argument în plus pentru a afirma aceasta. 88 [88] CEDO. Aceasta deoarece Curtea admite faptul ca anumite comportamente calificate în dreptul intern ca fiind delicte administrative ori disciplinare ies de sub incidenta art. în caz de neplata. este destul de confuza.. Aceasta desi caracterul faptei comise se apropia semnificativ de dreptul penal – neglijenta grava a unui avocat britanic care a angajat ca si contabil un fost condamnat pentru frauda. cit. fara nici o motivatia convingatoare90 [88] [89] [90]. prin încalcarea celei mai elementare reguli de disciplina militara. aceasta decizând ca o sanctiune de 10 000 de lire sterline – o suma importanta în opinia noastra – dar care nu se poate transforma în închisoare nu este o sanctiune suficient de grava pentru a fi socotita penala87[87]. 35. hot. hot. Ravnsborg din 23 martie 1994. În acelasi timp. s-a decis ca art. rap. 35. Or. are caracter penal91 sau ca o procedura disciplinara care a condus la sanctionarea unui militar cu detasarea într-o unitate disciplinara pe o perioada de 4 luni are acelasi caracter92 [91] [92]. În baza acestuia s-a decis. DR 15. existând situatii în care Curtea a decis aplicabilitatea art. ar fi o sanctiune penala (CEDO. 6. hot. § 12. În practica organelor jurisdictionale din cadrul Consiliului Europei cel mai important rol si cel des utilizat criteriu este cel al scopului si severitatii sanctiunii. chiar daca regula enuntata în hotarârea Oztürk este reafirmata în numeroase rânduri. 86 [86] CEDO. 6 nu este aplicabil. desi nici unul dintre ele nu era îndeplinit. Pare bizar ca o sanctiune cu amenda – care ar fi fost foarte probabil pedeapsa aplicata pentru insulta – sa fie mai „penala” decât privarea de libertate pe 5 zile – în conditii de carcera – si ca insultarea unei persoane private sa fie o fapta mai grava decât insultarea unui ofiter al armatei de catre un soldat. daca utilizam exemplul unei spete judecate de catre fosta Comisie89 în care un militar a fost condamnat la 5 zile de carcera pentru insulta adresata superiorului – fapta care în dreptul elvetian nu este infractiune – observam ca ambele criterii sunt îndeplinite. chiar daca se adreseaza doar unei anumite categorii de subiecti. Posibilitatea transformarii sanctiunii pecuniare într-una privativa de libertate este foarte importanta în aprecierea caracterului penal de catre Curte. 90 [90] Asa cum afirmam si mai sus. Curtea a negat faptul ca o sanctiune de 1000 de coroane suedeze. § 35). Daca soldatul în cauza ar fi insultat un persoana privata. 89 [89] Comis. Quilleré-Majzoub. hot. Cu toate acestea. care putea fi transformata în închisoare în caz de neplata. p. p. iar potrivit criteriul calificarii interne. faptul ca aceasta amenda. Tomasi din 27 august 1992. Eggs din 4 martie 1978. 91 [91] F. 6 ni se pare o optiune cel putin discutabila. excluderea unor proceduri judiciare din câmpul de aplicabilitate al art. care s-a soldat cu sanctiunea pierderii dreptului reclamantului de a fi eliberat conditionat pe o perioada lunga de timp. Spre deosebire de afacerea Weber. Bendenoun din 24 februarie 1994. fapta sa ar fi fost infractiune potrivit dreptului elvetian. spre exemplu. nu este suficient ca unul dintre ele sa releve existenta penalului pentru ca garantiile prevazute de art. într-o situatie aproape identica. ca o procedura pentru un delict disciplinar într-un penitenciar.

dec. dec. p. p. aceiasi concluzie fiind valabila si pentru o amenda judiciara aplicata [106]. 93 [93] Comis. p. . M. p. prevazute în primul paragraf. X. c. Acest capitol al studiului nostru este dedicat garantiilor generale. RFG din 5 iulie 1985. 6 delictelor de aceasta natura care nu sunt calificate ca fiind infractiuni. unei cai de atac nu constituie un element al „materiei penale” în sensul Conventiei106 unui avocat pentru neprezentarea la un proces105 . sanctiunea avea un caracter vadit punitiv si preventiv cât timp nu era destinata pentru a acoperi un eventual prejudiciu. Tot astfel. o procedura disciplinara militara care a [94]. dec. 168. Totusi. o procedura deschisa de catre organizatia profesionala din care facea parte contra unui farmacist. a fost analizata de catre Curte ca fiind de natura penala102 . DR 43. prevazute în paragrafele 2 si 3 ale textului. RFG din 5 iulie 1984. s-a decis ca procedura în urma careia o persoana a primit o amenda judiciara pentru [104]. Otelo Saraiva de Carvalho din 10 iulie 1981. Marea Britanie din 8 octombrie 1980. GARANŢII PROCEDURALE GENERALE Autorii Conventiei au sistematizat textul art. s-a decis ca atâta timp cât amenda pentru delictele de audienta nu are un caracter excesiv. 6 pentru delictele de natura fiscala. p. aplicabile oricarei proceduri care intra în câmpul de reglementare al art.. utilizând aproape exclusiv criteriul naturii si gravitatii comportamentului sanctionat. dec. ea ramâne circumscrisa disciplinarului. în afara domeniului penal107[107]. 97 [97] Comis. jurisprudenta este destul de ferma în a exclude din câmpul de aplicabilitate al art. McFeely din 15 mai 1980. dec. sanctiunea existenta în dreptul francez – contrainte par corps – si care consta în privarea de libertate a debitorului. 5. 40. 44. ce a fost amendat pentru încalcarea deontologiei profesionale întrucât a „umflat” preturile unor medicamente foarte solicitate98 [98]. 6 si în garantii speciale în materie penala. pentru ca el nu a contestat elementele „penale” ale sanctiunii103 nerespectarea secretului urmaririi penale are caracter penal104 [100] [101] [102] [103]. 237. Belgia din 5 mai 1980. s-a decis ca nu are caracter penal procedura prin care reclamantul a contestat numai cuantumul impozitului suplimentar aplicat. nu întotdeauna Curtea recunoaste unor sanctiuni fiscale – precum aplicarea unui impozit majorat pentru rea-credinta – caracterul penal. Spre exemplu. 34. DR 20. 6 din Conventie urmatoarele proceduri: o procedura disciplinara dintr-un penitenciar.. Tot astfel. 96 [96] Comis.. datorita scopului diferit al sanctiunii – care poate fi interpretat în acest caz ca având un pronuntat caracter reparator – obligarea unui avocat la plata cheltuielilor de judecata provocate de culpa sa în promovarea [105] CAPITOLUL II. DR 21. însa trebuie precizat de la bun început ca aceasta clasificare – pe care am utilizat-o si noi din ratiuni de facilitate a prezentari – este mai degraba formala. o procedura disciplinara care a condus la concedierea unui politist pentru deturnarea unor [95]. în considerarea naturii faptei si a scopului sanctiunii. o procedura care a condus la aplicarea unei amenzi unui profesor care a facut greva96[96]. întrucât Curtea admite ca cea mai mare parte a 92 [92] Idem. c. DR 39. sustinuta de catre Curte. 95 [95] Comis. chiar si dupa hotarârea Bendenoun. a refuzat aplicarea art. DR 20. 6. sanctiunea fiind pierderea timp de o luna a dreptului de vizita93 condus la trecerea în rezerva a unui ofiter94 bunuri ale administratiei95 [93]. DR 26.. S. 94 [94] Comis. p. p. 262. Daca mult timp Comisia100 . împartind garantiile procedurale în garantii generale. Din aceleasi ratiuni. În materie fiscala s-a putut constata o evolutie a jurisprudentei europene cu privire la aplicabilitatea art. X c. c. ca mijloc de a-l constrânge sa plateasca creanta. sanctiunea avea un cuantum ridicat si putea sa conduca la privarea de libertate a persoanei în caz de neplata. 98 [98] Comis. în baza aceluiasi criteriu s-a decis ca nu apartin materiei penale în sensul art. În acelasi timp. dec. o procedura disciplinara contra unui avocat. De asemenea. care a primit drept sanctiune un avertisment97[97]. în statele în care acestea nu sunt reglementate ca infractiuni de natura penala99 [99]. acesta fiind reparat prin impunea de dobânzi. ulterior jurisprudenta a evoluat în sensul includerii în notiunea de materie penala si a acestor cauze.Pe de alta parte. 6 delictele rutiere. Argumentele au fost dezvoltate de catre Curte în hotarârea Bendenoun101 : norma fiscala franceza care sanctiona anumite nerespectari ale Codului general al impozitelor cu penalitati era de aplicabilitate generala. în fine.

unul dintre obiectivele sistemului jurisprudential al Curtii europene a drepturilor omului este acela de uniformizarea sistemelor juridice nationale. 8903/80. p. 36). Benham din 10 iunie 1996. dreptul la aparare sau drepturile privind administrarea probelor. cel putin o parte. p. amintind în argumentare ca. 6 se margineste la a reglementa dreptul la un proces echitabil într-o procedura deja pendinte sau recunoaste si dreptul de a 99 [99] CEDO. încurajând uniformizarea juridica a statelor membre. hot. iar nu eterogenitatea sistemelor de drept ale acestora. din 24 februarie 1994. din 8 iulie 1980. nr. desi a respins plângerea. op. § 34. a se vedea D. ses amendes et la matière pénale. a. Curtea a fost pentru prima data chemata sa se pronunta cu privire la existenta unei obligatii pozitive din partea statelor contractante de a asigura accesul la justitie. din 14 iulie 1988. Or. dec. în acelasi sens. intrând în notiunea mai larga de „egalitate a armelor”108[108]..1971 – iar conducerea în stare de ebrietate nu. 85. Pe de alta parte. Comis. p. Escoubet din 22 octombrie 1999. dec. p. dec. Doctrina a criticat aceasta optiune a instantei supranationale. Accesul la justitie Cu prilejul unui litigiu privind protectia unor drepturi si obligatii de natura civila109[109].. plg. în care unui contribuabil i s-a aplicat cu titlul de sanctiune fiscala o amenda reprezentând de doua ori cuantumul impozitului neplatit. 216. DR 57. cu toate ca firesc ar fi reactia sa fie inversa. Von Sydow din 12 mai 1987. sunt aplicabile si în materie civila. Yernault.06. Curtea exclude din domeniul de aplicabilitate a drepturilor fundamentale domenii – extrem de vaste prin frecventa cu care se regasesc în viata de zi ci zi – carora cele mai multe state europene le acorda garantii procedurale.. Unul dintre mijloacele utilizate pentru atingerea acestei finalitati este recursul la notiuni autonome de calificarile date de catre sistemele juridice nationale. statele ar putea abuza de portita legala permisa de Curte pentru a nega drepturi procedurale unor întregi ramuri de drept. desi textul Conventiei nu o prevede expres. în contextul unui proces semnificativ de depenalizare a anumitor domenii. Comisia a considerat pentru prima data ca o astfel de sanctiune ar putea fi calificata ca fiind penala. 427 si urm. Ooms si Versyp din 18. 101[101] CEDO. RTDH 1995. nr. DR 21. . Quilleré-Majzoub. cit. hot. hot. precum prezumtia de nevinovatie. § 48. în majoritatea statelor europene. plg. 100[100] Comis. De Wilde. foarte ferm exprimata pâna atunci. dec. Ne alaturam si noi acestor critici. acuzând Curtea si fosta Comisie de o oarecare lipsa de consecventa: este inexplicabil de ce vagabondajul are caracter penal – a se vedea CEDO. a început cu analizarea unei cauze de catre Comisie. 246. daca nu în totalitate. Procesul de alterare a acestei pozitii. din delictele rutiere sunt infractiuni (a se vedea F. Curtea a raspuns problemei de a sti daca art. p. DR 53.. notiunile autonome create de catre Curte ar trebui sa convearga în acea directie. Aceasta cu atât mai mult cu cât.garantiilor speciale în materie penala. § 54 si urm. A se vedea. a se vedea CEDO. Tentatia Curtii de a exclude astfel de delicte este cu atât mai criticabila cu cât. 13013/87. Pentru un excelent comentariu cu privire la hotarârea Bendenoun si la consecintele acesteia. Le fisc. în ideea crearii unor valori europene comune care sa împiedice repetarea unor „greseli” ale trecutului. prin aceste procedeu. cât timp imensa majoritate a statelor europene dau o anumita calificare unui delict.

hot. hot. în opinia noastra – în jurisprudenta Curtii. B. Golder. 103[103] CEDO. c. § 67. în conceptia Curtii. contrare principiilor pe care Curtea nu le poate pierde din vedere111[111]. ar conduce la consecinte grave. § 33. În fapt. toate celelalte garantii de 102[102] CEDO. 106[106] Comis. inerenta oricarui organ jurisdictional.introduce o actiune civila afirmând ca110[110]: daca acest text ar privi exclusiv doar derularea procedurilor angajate în fata unei instante. iar sanctiunile aplicate se apropie mai mult de exercitiul prerogativelor disciplinare decât de aceea a aplicarii sanctiunilor penale. în sanctiuni privative de libertate de pâna la 10 zile (CEDO. cu titlu de exemplu. un stat contractant ar putea. fara a putea fi sanctionat. O astfel de ipoteza. p. mai mult sau mai putin etatizate. de a asigura desfasurarea corecta si disciplinata a procedurilor din fata sa. De ce penalitatea aplicata pentru nerespectarea disciplinei financiare tine de dreptul penal – hot. 213. datorita valorii pe care Conventia o atribuie libertatii fizice a persoanei – a se vedea. dec. potrivit caruia astfel de norme si sanctiuni deriva din puterea. DR 18. Weber din 25 mai 1990. hot. CEDO. dl. orice norma penala protejeaza corectitudinea si disciplina cu care se desfasoara anumite evenimente. X c. Gantzner din 5 octombrie 1999. dorea sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra unuia . dec. mai veche doar cu o luna decât hot. Argumentul Curtii. hot. sa suprime toate jurisdictiile sale sau sa sustraga din competenta lor diverse categorii de litigii cu caracter civil pentru a le conferi spre judecare unor organisme guvernamentale. § 41. 223. Marea Britanie din 3 iulie 1984. Cu atât mai mult cu cât în ambele situatii sanctiunea patrimoniala putea fi transformata în detentie. § 33). Golder din 21 februarie 1975. 108[108] A se vedea. spre exemplu. inseparabila de aparitia unui risc de arbitrariu.. Putz din 22 februarie 1996. În lipsa accesului la justitie în materie civila. Jamil din 8 iunie 1995. hot. p. 107[107] CEDO.. În domeniul delictelor de audienta. 104[104] CEDO. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. hot. În ciuda afirmatie frecvente potrivit careia o posibila sanctiune cu privare de libertate. Engel si Öztürk – Curtea a consideram ca nu au caracter penal doua amenzi judiciare de aproximativ 1800 si respectiv 900 $ si care puteau fi convertite. § 32. Ravnsborg din 23 martie 1994. nu este convingator. Rezulta din cele afirmate de catre instanta de control europeana ca dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garantiilor procedurale prevazute în Conventie. În realitate. DR 38. 105[105] Comis. Marea Britanie din 13 martie 1980. dec. Bendenoun. Ravnsborg – iar amenda aplicata pentru nerespectarea disciplinei în cadrul unei proceduri judiciare nu are acelasi caracter ni se pare o întrebare fara raspuns. 109[109] CEDO. constatam din nou o inconsecventa – grava. detinut într-un penitenciar britanic. în caz de neplata. hot. în caz de neplata.

s-a decis ca si o întârziere semnificativa în autorizarea consultarii unui avocat. 7116/75. Mai mult. Ergec. p. în care reclamantul s-a plâns de faptul ca. cât dreptul de ca orice acuzatie îndreptata împotriva sa sa îsi gaseasca finalul în fata unei instante114[114]. a cerut Ministerului de Interne sa autorizeze consultarea unui avocat. imposibilitatea consultarii unui avocat. plg. . nu este însa suficienta posibilitatea formala de a angaja o actiune. 401-402. 111[111] A se vedea si CEDO. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. În acest scop. a condus instanta europeana la concluzia ca. Cu alte cuvinte. Slovacia din 21 martie 2000. conduce la aceiasi concluzie. accesul la justitie cunoaste o acceptie diferita fata de accesul la justitie în materie civila. c. DR 7. 114[114] J. implicând tot un detinut într-un penitenciar britanic. A se vedea si CEDO. În acelasi timp. R. faptul ca acesta a admis reglementarea amiabila a situatiei. însa cererea sa a fost respinsa. pentru a ramâne tot în dintre gardieni care îl acuzase de calomnie. 115[115] Comis. În consecinta. Velu. Chiar daca reclamantul avea posibilitatea teoretica de a sesiza un tribunal. p. § 81). nu avea nici o posibilitate de a contesta în instanta comiterea delictului. în mod efectiv. reclamantului ia fost negat dreptul de acces la justitie. ci este necesar ca accesul la justitie sa fie efectiv112[112]. într-un caz aproape similar. dec. nu constituie o violare a art. hot. hot. implicând mai degraba dreptul de a supune analizei unui judecator acuzatie de natura penala. hot. din 4 octombrie 1976. § 41. decât dreptul de acces la un judecator. James si altii din 21 februarie 1986. J. constituie o atingere adusa dreptului de acces la justitie (CEDO. Asa cum vom vedea în cele ce urmeaza. Lawless din 1 iulie 1961. 112[112] De aceea. nr. 110[110] Idem. 113[113] În consecinta. Mai trebuie spus ca dreptul la acces liber la justitie nu se circumscrie decât domeniului de aplicabilitate a art. În materie penala însa. dec.procedura sunt inutile. 6 absenta unei instante abilitate cu dreptul de a anula sau cenzura o norma juridica în vigoare (CEDO. K. întrucât ele se grefeaza pe liberul acces la o instanta. Delcourt din 17 ianuarie 1970. Curtea a decis condamnarea Marii Britanii în cauza Golder. hot. combinata cu lipsa pregatirii juridice a reclamantului si cu importanta pe care o prezinta în sistemul englez de drept rolul avocatului în pregatirea si desfasurarea unui proces. în materie penala. 91. § 78. La Convention européenne des droits de l’homme. dupa sanctionarea sa contraventionala. Chiar daca Curtea nu a ajuns la o condamnare a statului. astfel încât reclamantul nu a putut introduce actiunea în instanta. Conventia nu recunoaste dreptul unei persoane de a angaja o procedura penala judiciara contra unui tert115[115]. § 105-107). § 35-36. 6: „contestatii asupra unor drepturi si obligatii civile” si „acuzatie în materie penala”113[113]. beneficiarul dreptului la un tribunal nu poseda atât dreptul de initiativa..

. Deweer din 27 februarie 1980. Curtea a acceptat sa judece pe tarâmul accesului liber la justitie. condamnând statul belgian pentru faptul ca o tranzactie care a evitat o procedura penala a fost încheiata sub amenintare. Curtea admite posibilitatea renuntarii la accesul la justitie atât în materie civila. accesul liber la justitie nu implica dreptul nelimitat de a alege instanta careia sa îi fie prezentata cauza119[119] sau dreptul de a ataca decizia unei instante judecatoresti120[120]. proceduri de apel sau recurs în mai toate domeniile si trebuie sa respecte dreptul de acces la acestea. reclamantul a fost judecat penal în contumacie. Pe de alta parte. decizându-se ca daca tranzactia sau arbitrajul au fost liber consimtite. Totusi. hot. instanta nationala tragând concluzia fugii acestuia din simplul fapt ca nu s-a prezentat la un termen procedural. rap. 118[118] CEDO. Bramelid si Malmström din 12 decembrie 1983. Aceasta nu înseamna însa ca existenta unei tranzactii sau a unei hotarâri arbitrale lipseste persoanele în cauza de accesul liber la justitie. § 25. Digest II. hot. . Accesul efectiv 116[116] CEDO.. 6 (Comis. § 49. § 48 si urm. afirmatia citata trebuie completata cu faptul ca daca statele aleg totusi sa instituie cai de atac si în civil. acest din urma drept fiind introdus doar în materie penala prin dispozitiile Protocolului aditional nr. hot. Sutter din 22 ianuarie 1984.domeniul circumscris materiei penale. p. exista indicii care ne fac sa avem rezerve fata de valabilitatea afirmatiei la aceasta ora. de mai multe ori în jurisprudenta recenta. 269. Este adevarat ca instanta europeana afirma adeseori ca. § 29. B. Delcourt din 17 ianuarie 1970. evitarea în acest mod a unei proceduri judiciare nu aduce constituie o violare a art. În alta ordine de idei. Curtea pare sa impuna ca orice solutie privind o acuzatie sa provina din partea unei instante. în conditiile în care toate statele europene au. Singura precizare a Curtii se raporteaza la faptul ca renuntarea trebuie sa fie lipsita de echivoc118[118]. Khalfaoui din 14 decembrie 1999). hot. Astfel. procedura trebuie sa îndeplineasca toate garantiile procesului echitabil. Desi Curtea nu a renuntat niciodata expres la aceasta afirmatie. considerându-se ca a renuntat benevol la drepturile sale procedurale. Curtea a condamnat însa statul italian pe motiv ca nu existau elemente din care sa rezulte cu certitudine faptul ca reclamantul renuntase la accesul sau la justitia penala. si respectiv la plata de catre inculpat a unei amenzii compozitorii cu scopul de a evita procesul penal117[117]. dec din 13 mai 1976. 18). § 28. în general. reluata de nenumarate ori în hotarâri sau decizii ulterioare. 119[119] Comis. Colozza din 12 februarie 1985. implicit. prin posibilitatea recurgerii la arbitraj. considerându-se ca a fugit. se poate spune ca. nr. 6200/73. plg. În speta. DR 38. cât si în materie penala. 117[117] CEDO. p. limitarile aduse dreptului la apel sau recurs (a se vedea cu titlu de exemplu. hot. privând persoana în cauza de dreptul ca situatia sa fie analizata de un tribunal116[116]. exista un drept de a ataca si o decizie civila. hot. 7. Deweer din 27 februarie 1980. 120[120] CEDO.

pronuntând o decizie de rezolvare a conflictului. Sporrong si Lonroth din 23 septembrie 1982. Într-o hotarâre mai recenta. hot. iar recurenta nu îsi permite financiar angajarea unui avocat. Tot astfel. § 86. Boden din 27 octombrie 1987. Aceasta exigenta nu implica însa. hot. DR 28. întrucât instanta putea sa verifice doar daca administratia nu a actionat într-o maniera nerezonabila si inechitabila123[123]. doamna Airey dorea sa obtina. § 54. hot. 177. atât asupra aspectelor de fapt. Pe de alta parte. 123[123] CEDO. Marea Britanie din 8 iulie 1987. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. nu sunt respectate imperativele art. Curtea a decis ca lipsa oricarui ajutor judiciar oferit de catre statul irlandez a adus o atingere grava dreptului la acces efectiv la justitie al reclamantei. din 3 martie 1982. de Geouffre de la Pradelle din 16 decembrie 1992.În acceptiunea data de organele jurisdictionale create prin Conventie. un control de legalitate122[122]. Le Compte. 125[125] CEDO. . citate mai sus. nr. Curtea a apreciat chiar ca se poate discuta despre lipsa accesului efectiv la justitie. § 35. 6. fiind suficient. obligativitatea unui control de oportunitate. 124[124] CEDO. pentru a fi respectate dispozitiile art. cel putin în materia actelor administrative. legea engleza care prevedea posibilitatea controlului jurisdictional al deciziilor organelor administrative cu privire la dreptul de vizita al unui parinte privind un copil plasat sub asistenta publica violeaza dreptul la acces liber la justitie. hot din 9 octombrie 1979. O. § 51. accesul efectiv la justitie implica obligatia pozitiva a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricarei persoane de a-si sustine cauza în fata unui judecator. Instanta europeana a precizat imediat însa ca solutia de mai sus nu presupune extinderea dreptului la avocat si în materie civila. 122[122] Comis. În speta.. dec. 126[126] CEDO. 6 atunci când legea permite contestarea în instanta doar a unor aspecte privind efectele unei exproprieri si nu regularitatea emiterii deciziei de expropriere124[124] sau atunci când legea nu permite instantei de control al unui act administrativ sa analizeze cauza pe fond. ci îi permite doar sa dispuna redeschiderea procedurii administrative de emitere a actului în discutie125[125]. atunci când modalitatile si caile de atac a unei decizii administrative sunt lipsite de claritate si previzibilitate126[126]. p. în conditiile în care legea irlandeza nu permite divortul. plg. 9261/81. Dincolo de aspectele privind contactarea unui avocat relevate de cauzele Golder sau Campbell si Fell. hot. notiunea de acces efectiv la justitie implica în primul rând obligatia statelor de a acorda tribunalului o competenta de plina jurisdictie pentru a-i permite sa examineze cauza pe fond. fiind subordonat unei necesitatii evidente a sprijinului 121[121] CEDO. În conditiile în care procedura este extrem de complexa. una dintre hotarârile cele mai interesante în materie este cea din cauza Airey127[127]. În al doilea rând. cât si a celor de drept121[121]. § 63. separarea faptica dintre ea si sotul sau. hot. pe cale judecatoreasca. 127[127] CEDO. c.

a decis ca impunerea unei autorizatii ministeriale pentru ca un detinut sa poata comunica cu un avocat nu este o limitare rezonabila a accesului liber la justitie133[133]. p. plg. reclamantul a dorit sa introduca o actiune în repararea prejudiciului contra fostului sau avocat. În reglementarea la nivel statelor contractante a dreptului la acces la un tribunal. Broers din 6 aprilie 1992. conform unei legi belgiene. pare contrara hotarârii Golder (Comis. Pentru detalii a se vedea. 133. RTDH 1993. Curtea le recunoaste acestora o anumita marja de apreciere. macar pentru faptul ca o astfel de motivare neglijeaza respectarea dreptului persoanei de a alege avocatul pe care si-l doreste. Lithgow din 8 iulie 1986. Nicholas din 14 martie 2000. 595). hot. cel putin la prima vedere. În fapt. . actiunea civila nu a mai fost introdusa. p. hot. aplicabil si în materie civila. 130[130] CEDO. hot. DR 21. motivând în esenta ca reclamantul putea alege un avocat dintr-un alt barou. P.. § 40. 95. însa avocatul pe care l-a angajat avea nevoie. De exemplu. din 6 octombrie 1982. dec. 131[131] Comis. RTDH 1993. 223. 8158/78. Comis. introducerea actiunii într-un anumit termen sau alte conditii de forma si de fond – cât timp acestea sunt rezonabile132[132]. § 26. ca element al dreptului la un proces echitabil. atunci când reclamantul a avut un avocat care i-a pregatit toata apararea chiar daca nu a fost asistat de acesta în cursul audierii130[130] sau atunci când judecatorul a vegheat la derularea echitabila a procedurii131[131]. iar.. Tot astfel. § 14. hot Airey din 9 octombrie 1979. instanta europeana multumindu-se sa verifice daca prin limitarile stabilite de catre state nu se afecteaza însasi substanta dreptului si daca scopul urmarit prin limitarile respective este proportional cu mijloacele utilizate. din 10 iulie 1980. din 11 mai 1983. A se vedea si CEDO. Golder din 21 februarie 1975. 603 si urm. de o autorizatie a decanului baroului pentru a redacta si sustine o actiune contra unui confrate. Lambert. s-a decis nerezonabila conditia impusa de legea spaniola pentru declansarea anumitor cai 128[128] CEDO. dincolo de contradictia posibila cu hotarârea Golder a Curtii. DR 33. 132[132] CEDO. dec.. Acest aviz nu a fost obtinut. p. 129[129] Comis. 133[133] CEDO. Comisia a considerat ca plângerea este în mod vadit nefondata. Curtea este uneori destul de exigenta în analiza caracterului rezonabil al acestor limitari. nr.. § 194. dec. § 57. § 43. plg. s-a decis ulterior ca lipsa ajutorului judiciar nu presupune o violare a art. dec. statele pot sa impuna anumite conditii pentru introducerea unei actiuni judecatoresti – precum plata unor taxe de timbru. plg. Ashingdane din 28 mai 1985. De Virgiliis din 20 aprilie 1999. dec. 9707/82. 9353/81. Consideram cel putin criticabila decizia Comisie. Astfel. cum avocatul în cauza se expunea unor sanctiuni disciplinare daca ar fi trecut peste avizul decanului.judiciar128[128]. Astfel. DR 21. L’autorisation d’assigner un confrère avocat. În acelasi context trebuie semnalata o decizie a Comisiei care. dec. 6 atunci când actiunea ar fi fost oricum lipsita de orice sansa de succes129[129]. p. p.

Desbordes si Omer din 6 ianuarie 2000. acesta a fost respins ca fiind tardiv. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. care astfel le-a violat dreptul de acces la justitie138[138]. 136[136] CEDO. În aceasta situatie. Spre exemplu. s-a judecat ca depasind limitele marjei de apreciere lasate statelor conditia acceptului procurorului pentru ca inculpatul sa poata ataca cu recurs o decizie de condamnare135[135]. Curtea a considerat ca citirea fiecarui numar din jurnalul oficial al unui stat este o diligenta mai mult decât normala. în considerarea situatiei sale economice134[134]. 138[138] CEDO. dec. dec. ci doar prin intermediul publicarii hotarârii în jurnalul oficial. Miragall Escolano si altii din 25 ianuarie 2000. la peste un an de la data deciziei. § 62. Curtea a admis faptul ca statele trebuie sa lupte pentru a asigura executarea hotarârilor penale. Sa apreciat ca. hot. Curtea a decis ca este lipsita de proportionalitate si deci nelegitima conditia pe care trebuie sa o îndeplineasca un condamnat penal pentru a formula recurs în fata Curtii de Casatie franceze. În acelasi sens. Tot în sensul unei marje de apreciere restrânse lasate statelor s-a pronuntat Curtea si într-o alta ipoteza. În consecinta. nu permitea fiecarui fost proprietar sa introduca o actiune în instanta. ci doar unui reprezentant al acestora. decizia Curtii a fost mentinuta si pentru situatia în care procedura era civila. s-a decis ca nu violeaza art. hot. § 34. CEDO. când au formulat recurs contra acesteia. Or. în care mai multe persoane s-au plâns de faptul ca nu au putut ataca o decizie judecatoreasca prin care li se restrângeau anumite drepturi financiare care nu li se comunicase direct. 6 legea britanica care. Annoni di Gussola din 6 ianuarie 2000. aceea de a fi început executarea pedepsei. pentru a evitarea 134[134] CEDO. astfel încât prezumtia ca reclamantii au cunoscut decizia de la data publicarii ei depaseste marja de apreciere lasata statului. Khalfaoui din 14 decembrie 1999. s-a decis ca este compatibila cu art.de atac civile – anume consemnarea sumei de bani la care fusese condamnata partea care dorea sa atace decizia – cu atât mai mult cu cât reclamanta obtinuse un sprijin financiar judiciar. care sa introduca si sa sustina actiunea în numele tuturor139[139]. Curtea a condamnat statul spaniol pe motiv ca partile la Conventie trebuie sa regleze accesul la justitie prin caile de atac astfel încât orice persoana sa îsi poata apara drepturile depunând diligente rezonabile. 137[137] CEDO. însa. în materia retrocedarii unor bunuri nationalizate sau expropriate. cu doi copii în îngrijire137[137]. marja de apreciere lasata statelor este destul de larga. Tot astfel. dec. § 46. Garcia Manibardo din 15 februarie 2000. însa modalitatea aleasa de catre legiuitorul francez este excesiva si a condamnat statul francez pentru violarea accesului liber la justitie136[136]. reclamantii trebuiau sa execute decizia din apel care îi obliga la plata a 80 000 franci francezi. Afacerea s-a finalizat cu o reglementare amiabila între parti. tinând cont de scopul acestei limitari – evitarea unui numar mare de proceduri costisitoare si evitarea pronuntarii unor solutii diferite – exista proportionalitate cu mijloacele utilizate. iar pentru declansarea recursului. 6 legea britanica care. . hot. De asemenea. Alteori. 135[135] CEDO. Ulterior. De asemenea. în conditiile în care venitul lor lunar era de 862 franci.

hot. De pilda. o norma legala greaca. Gnahoré din 19 septembrie 2000. § 60. 1072). hot. Acordarea în favoarea statelor a unei marje de apreciere atât de largi a fost criticara pe motiv ca. § 194. Philis din 27 august 1991.. 6. aducând. pe de o parte. În acelasi timp însa. exista o atingere grava a accesului liber la justitie. 143[143] CEDO. hot. L’accès au juge. fapt considerat de catre Curte ca fiind incompatibil cu exigentele art. Curtea a constatat legitimitatea unei legi britanice care a împiedicat mai multe persoane sa sesizeze o instanta pentru a contesta concluziile unui raport al politiei care aducea atingere reputatiei lor142[142]. reclamantul nu a reusit sa aduca litigiile în fata unei instante. Ashigdane din 28 mai 1985. limitele marje de apreciere în penal sunt mai reduse decât în civil (Comis. A se vedea si P. Vandernoot. A se vedea. Atunci când însa legea cedeaza dreptul persoanei de sesiza instanta unui anumit organism. A se vedea opinia dizidenta a judecatorilor Tulkens si Loucaides. § 58-59. iar pe de alta parte pentru ca nu suporta nici o motivare serioasa. legea olandeza care nu permitea unei persoane bolnava psihic sa introduca o actiune în instanta prin care aceasta urmarea tocmai constatarea faptului ca are discernamânt aduce o atingere însasi substantei dreptului de acces liber la justitie si încalca dispozitiile art. echivalent al tribunalului în sistemul român. pentru a nu se pune problema unei antepronuntari. hot. 6144[144]. ci doar sa intervina ca tert în cursul procedurii. impunea obligativitatea unei autorizatii din partea High Court140[140] pentru introducerea actiunii141[141]. Organele de jurisdictie de la Strasbourg admit totusi.introducerea unor actiuni repetate si abuzive de catre persoane care au fost internate în clinici de boli psihice cu privire la tratamentele suportate. fiind astfel 139[139] CEDO. De remarcat faptul ca legea engleza a acordat atributia de a da acest aviz instantei superioare celei care ar fi judecat în prima instanta cauza. Curtea a atenuat mult din jurisprudenta sa Airey permitând statelor sa refuze cereri de ajutor financiar judiciar pe motiv ca procedurile pe care doresc sa porneasca nu au nici o sansa rezonabila de succes143[143]. M. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation. Uneori însa pare ca marja de apreciere a statelor este prea larga. § 83. dec. CEDO. atingeri grave ale accesului la justitie. existenta unor ipoteze în care nu este permisa deschiderea unei proceduri judiciare. la prééminence du droit et quelques autres considérations. impunea introducerea unei actiunii pentru obtinerea onorariilor stabilite în contractele de antrepriza de catre un anumit organism. permite statelor o ante pronuntare. desi a solicitat acelui organism de mai multe ori introducerea unei actiunii contra mai multor firme care nu îi platisera onorariile pentru munca de consultanta realizata. RTDH 1992. 140[140] Instanta apartinând celui de-al doilea grad de jurisdictie în sistemul britanic. p. 141[141] CEDO. Lithgow din 8 iulie 1986. în acest sens. Aerts din 30 iulie 1998. în opinia noastra. § 40. § 64. Fayed din 21 septembrie 1994. Persoana prejudiciata nu avea calitate sa introduca o astfel de actiune. 142[142] CEDO. În alte doua afaceri. Dewer din 26 februarie 1997 cit. Totusi. În speta. 500-504. Puechavy. în situatii exceptionale. . creata cu scopul de a proteja inginerii si consultantii în raporturile lor cu clientii. p. iar acesta nu îsi respecta obligatia. hot. În fapt. RTDH 2001. hot.

§ 45. dec.judecate conforme cu art. Agentia Spatiala Europeana (CEDO. din 10 decembrie 1975. Beer si Regan din 18 februarie 1999). s-a decis ca raspunde exigentelor art. Curtea admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silita a unor hotarâri civile. Curtea a admis fara rezerve ca dreptul la acces liber la justitie implica si dreptul de a obtine executarea silita. Aceasta din urma hotarâre este interesanta si sub un alt aspect. 74. plg. p. din 9 decembrie 1981. Curtea sa renunte. din 28 februarie 1979. 6 imunitatile de jurisdictie parlamentara sau diplomatica. se poate pune problema lipsei accesului efectiv la justitie147[147]. McElhinney. daca e cazul. Di Pede din 26 septembrie 1996. dec. Totusi. cel putin partial. daca procedura deschisa nu va fi încununata de succes146[146]. 148[148] CEDO. 147[147] Comis. Pe de alta parte. În fapt. Digest II. 6. Pentru o decizie usor diferita. hot. 155. § 93. Georgiadis din 28 martie 2000. § 16-20). litigiul intra în câmpul de aplicabilitate al art. DR 1. dec. p. 66. 29. dec. 6958/75. 6 legea care impune pentru pornirea unei actiuni judecatoresti depunerea unei cautiuni care sa acopere plata cheltuielilor de judecata. dec. 3374/67. din 6 februarie 1969. Nu este însa exclus ca. DR 17. anume al aplicarii criteriului Pellegrin. într-o situatie asemanatoare. Fogarty din 1 martie 2000). plg.. Winterwerp din 24 octombrie 1979. Golder din 1 iunie 1973. la data litigiului. nr. Waite si Kennedy din 18 februarie 1999. p.. dec.. plg. Hornsby din 19 martie 1997. § 40. 145[145] Comis. dec. 6202/73. într-un viitor apropiat. însa numai daca suspendarea este fondata pe 144[144] CEDO. desi cu numai un an înainte au fost declarate ca în mod evident nefondate o serie de plângeri ce vizau lipsa accesului la justitie datorita imunitatii de jurisdictie de care se bucura fostul angajator al reclamantilor. daca aceasta cautiune impune costuri excesive sau daca taxele de timbru sunt exorbitante. p. litigiul opunea un fost magistrat si statul grec si avea ca obiect drepturile la pensie al reclamantului. magistratului nu mai exercita puterea de stat. hot. a se vedea Comis. Un semn în acest sens este declararea ca admisibile a mai multor plângeri ce vizau acest aspect (CEDO. hot. asa cum vom vedea mai jos. deoarece acestea sunt admise de principiile de drept recunoscute de toate natiunile civilizate145[145]. DR 3. De altfel. dec. 332. p. din 16 martie 1975. 29.. spre deosebire fata de situatia în care acesta era înca în exercitarea functiilor sale la momentul litigiului. A se vedea si CEDO. la admisibilitatea oricarei imunitati. plg. Al-Adsani. nr. hot. întrucât acest drept ar deveni iluzoriu daca ordinea juridica a unui stat nu ar permite executarea unei decizii judecatoresti. Rec. 7973/77. Curtea a admis faptul ca dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justitie. Curtea a admis de mult timp faptul ca executarea unei hotarâri civile intra în notiunea de proces atunci când se analizeaza durata rezonabila a acestuia (CEDO. dec. Tot astfel. 146[146] Comis. nr. a hotarârilor instantei148[148]. dec. Dat fiind ca. De aceea. rap. . § 75.

de asemenea. hot. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. impartialitate etc. „tribunal” în acceptiunea europeana a termenului. Spre exemplu. însa. în cadrul unei proceduri nici unul dintre organele care au transat litigiul nu îndeplinesc conditiile de impartialitate si independenta impuse de Conventie. penala. pe cale de interpretare. comisie etc. Potrivit jurisprudentei Curtii. Le Compte. Conventia nu impune statelor obligatia de creea instante de apel sau de recurs154[154]. exista o violare a art. în acceptiunea europeana. Belilos din 29 aprilie 1988. orice chestiune privind cauza ce i-a fost adusa spre rezolvare150[150]. CEDO. Nu conteaza în viziunea Curtii cum se numesc respectivele organe – tribunal. Reamintim ca. cel putin în materie civila. 6 pentru a putea fi numit astfel151[151]. 6 instantelor de arbitraj privat (H. un „tribunal” se caracterizeaza prin rolul sau jurisdictional: acela de a transa. comitet. § 64. doar acele organe care primesc în mod traditional aceasta denumire? Acestea sunt întrebarile la care organele Conventiei au fost chemate sa raspunda.motive de ordine publica. hot. însa. – care figureaza în chiar textul art. Belgia din 30 noiembrie 1987. chiar daca au între atributii un numar foarte limitat de cauze (CEDO. § 55. prin „tribunal” în sensul art. prima problema care apare în mod logic este de a sti ce înseamna „justitie”. c. hot. fara îndoiala. 152[152] CEDO. În consecinta. Lithgow din 8 iulie 1986. partile contractante trebuie sa se asigure ca în fata acestora sunt respectate exigentele dreptului 149[149] CEDO. instantele create în Marea Britanie pentru a transa probleme privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului sunt „tribunale” în sensul Conventiei. Garanteaza Conventia accesul la orice instanta? Sunt instante. op. daca instantele clasice care statueaza în prima instanta sunt. 153[153] Chiar daca Curtea nu afirmat niciodata expres. Imobiliare Saffi din 28 iulie 1999. H. 150[150] CEDO.1 Notiunea de tribunal Dupa ce am vazut determinarile si caracteristicile accesului la justitie. § 201). din jurisprudenta acesteia se poate deduce. integrate într-o structura judiciara ordinara din statul în cauza152[152]. hot. § 50. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. hot. 151[151] CEDO. hot. § 39. § 43. 6 prin lipsa accesului la justitie.. . constitutionala sau administrativa153[153]. iar intervalul de timp în care opereaza este rezonabil si proportional cu motivele care o determina149[149]. în acest sens. p. Mock. § 76. aplicabilitatea art. 6 nu se înteleg doar jurisdictiile în sens clasic. hot. ramâne de analizat în cele ce urmeaza situatia celorlalte organe care transeaza diverse litigii de natura civila. 387). pe baza unor norme juridice si în cadrul unei proceduri organizate. Demicoli din 27 august 1991. A se vedea. hot. Într-o prima situatie usor speciala se afla instantele de apel si de recurs. Pe de alta parte. II. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. Tribunalul trebuie. – însa daca. sa îndeplineasca anumite conditii – independenta. § 44. în masura în care statele membre au ales sa creeze astfel de instante. cit.

6 procedurilor deschise în fata unor instante de contencios constitutional. tinând cont de atributiile specifice unei instante de casare. § 28. variind între un control doar anterior de promulgarii textelor legislative – Consiliul Constitutional din Franta – pâna la verificarea constitutionalitatii oricarui text juridic. hot. 159[159] În acest context. 156[156] CEDO. 157[157] J. 155[155] Ibidem. În ceea ce priveste aplicabilitatea art. Credem ca aceasta este una dintre explicatiile pentru care. astfel încât deciziile privind un stat nu pot fi generalizate. precizând ca pentru a verifica echitabilitatea procedurii. în chestiunea avortului. Cu cât rolul acestora este mai redus. inclusiv hotarâri judecatoresti – Tribunalul Constitutional Federal din Germania. cât si din evolutia jurisprudentei în materie care nu si-a atins înca la punctul final159[159]. Ergec. § 26. Curtea evita sa se pronunte cu privire la procedurile în fata instantelor constitutionale. procesul trebuie privit în ansamblu si nu distinct pe fazele sale156[156]. § 30-33). 6. s-a decis ca. Spre exemplu. Velu. 158[158] Ajunge sa precizam ca paleta locului pe care îl ocupa instantele constitutionale este extrem de larga. p. însa. hot. Declcourt din 17 ianuarie 1970.la un proces echitabil155[155]. cit. Spre exemplu. a eutanasiei sau a drepturilor religioase. R. Sutter din 22 ianuarie 1984. op. 351. nu trebuie sa uitam ca instanta europeana este rodul unei institutii politice – Consiliul Europei – si. hot. Tot astfel. în consecinta. Ambiguitatea deriva atât din eterogenitatea atributiilor si structurii instantelor constitutionale din statele membre158[158]. trebuie reamintite ezitarii Curtii în problema respectarii dreptului de proprietate – prima decizie de condamnare a unui stat apare abia 1982. care devine. pozitia Curtii este destul de ambigua. de multe ori. în special cu privire la independenta judecatorilor fata de executiv. Initial fosta Comisie a afirmat constant. între altele. cu atât exigentele pe care trebuie sa le îndeplineasca procedura din fata lor sunt mai reduse157[157]. organele de la Strasbourg au recunoscut totusi anumite particularitati ale procedurilor în apel sau în recurs. într-o serie 154[154] CEDO. iar multe solutii actuale par usor bizare – sau al responsabilitatii pentru actele unei organizatii internationale ori cu privire la litigiile fiscale. .. ambiguitatea jurisprudentei se regaseste. hot. Sutter din 22 ianuarie 1984. ultima instanta de recurs. Delcourt din 17 ianuarie 1970. cât timp în cea mai mare parte a statelor membre. asa cum vom vedea mai jos. § 25. Elementul de care trebuie sa se tina seama în aprecierea respectarii exigentelor procesului echitabil în fata instantelor de apel sau de recurs este rolul pe care acestea îl au în cadrul ansamblului procedurii. 6 (CEDO. are o tendinta permanenta de a evita solutii transante si clare în domenii sensibile din punct de vedere moral si social sau în materii foarte strânse de suveranitatea statelor. procedura în fata acestor instante raspunde cu greu unei analize privind respectarea unora dintre garantiile din art. o procedura exclusiv scrisa sau o procedura lipsita de publicitate îndeplineste exigentele art. Pe de alta parte.

p. hot.de decizii de inadmisibilitate. si nu celui privat162[162]. evitând însa sa faca afirmatii de ordin general cu privire la inaplicabilitatea art. 6 o procedura în fata tribunalului constitutional. p. § 34. Concluzia dupa care Curtea tinde cel putin sa includa în notiunea de tribunal macar instantele constitutionale care functioneaza în anumite sisteme de drept si ca un fel de instanta de recurs – precum în Germania sau Spania – este sustinuta si de o alta decizie potrivit careia refuzul de a permite unei persoane sa sesizeze cu 160[160] Comis. pastrându-si jurisprudenta. 162[162] Mentionam si ca. § 77. DR 7. Gast si Popp din 25 februarie 2000. plg. § 48. în acelasi sens. Comisia a precizat într-o decizie de inadmisibilitate161[161]. organele jurisdictionale de la Strasbourg tind sa adopte o clasificare a ramurilor de drept dupa model francez. cel putin partial. A se vedea. Curtea hotarând sa ia în calcul la stabilirea duratei procesului si intervalul de timp în care Tribunalul Constitutional german a analizat constitutionalitatea ultimei decizii a instantelor ordinare164[164]. dec. A se vedea. astfel încât procedura din fata instantelor de contencios constitutional nu trebuie sa realizeze exigentele art. nici o contestatie asupra unor drepturi sau obligatii de natura civila. Deumeland din 29 mai 1986.. Mai recent. 165[165] CEDO. Curtea s-a marginit sa constate ca. În primele doua situatii care au ajuns în fata sa. rap. ca litigiile aflate în fata unei instante constitutionale nu fac parte din domeniul de aplicabilitate al art. 163[163] CEDO. dec. nr. in casu. la redeschiderea procesului penal165[165]. tot într-o hotarâre contra Germaniei. § 35. nr. hot. Bucholz din 6 mai 1981. . Digest II. 161[161] Comis. întrucât nu se ocupa decât de „drepturi de natura constitutionala” ce apartin dreptului public. foarte convingator. nr. Rec. 46. Bock din 29 martie 1989. declarând admisibile câteva plângeri referitoare la jurisdictia constitutionala. întrucât nu vizeaza nici temeinicia unei acuzatii în materie penale. Curtea a adoptat însa o pozitie mai putin ferma. în dreptul german. plg. prin faptul ca o decizie de declarare neconstitutionalitate a legii poate conduce. hot. Decizia a fost reluata. 6 instantelor de contencios constitutional163[163]. din 14 mai 1980. hot. 6160[160]. hot.. 8595/79. CEDO. din 7 iulie 1980. Curtea a inclus în domeniul de aplicabilitate a art. dec. Curtea a dat senzatia ca. 5767/72. în conditiile în care jurisprudenta Comisiei a devenit mai elastica. a revenit asupra jurisprudentei fostei Comisii. Ulterior. p. 5573/72 si 5670/72. din 13 decembrie 1979. § 94. din 31 mai 1874. p. Sramek din 23 octombrie 1984. chiar daca nu au afirmat-o niciodata expres. plg. ca astfel de instante nu sunt chemate sa transeze litigii de natura civila. ca principiu general aplicabil. 7759/77. în care dreptul penal apartine dreptului privat si nu celui public. 92. plg. 164[164] CEDO. 6. însa. 8. din 16 iulie 1976. motivând.. în care a fost implicata si instanta constitutionala germana. Ulterior. într-un caz care viza durata excesiva a unei proceduri civile. nr. 118. dec. obiectul litigiului constitutionala nu a fost de natura civila. § 37. 8410/78. 216. plg. de nenumarate ori. DR 18. cu titlu de exemplu: Comis.

81 si. în acelasi sens. § 52. din 19 martie 1981. 8000/77. Spre exemplu. p. chiar daca litigiile constitutionale au la baza drepturi de natura constitutionala. R. ar putea intra în discutie art. astfel de organe ar putea fi socotite tribunale. Consiliul Medicilor. departe de a transa litigiul. creând astfel un litigiu virtual. s-a judecat astfel în ipoteza existenta în dreptul italian. în sensul Conventiei. În primul rând. 8847/80. plg. iar în cel de-al doilea nu se poate aplica conduce la crearea unei inegalitati nejustificabile. De asemenea.. asa cum am vazut mai sus. cum ar fi emiterea unei autorizatii de constructie.. iar art. emiterea sau refuzul emiterii unei autorizatii. hot. atunci când aceste organe examineaza numai recursuri „strict gratioase” ele nu sunt „tribunal”. si nu la acelea care emit decizii administrative sau de alta natura. dec. Este suficient sa reamintim ca dreptul de proprietate. În al doilea rând. Întrucât. DR 24. din cel putin doua motive. în care o parte dintre actele administrative pot fi atacate pe calea unei proceduri 166[166] CEDO. CEDO. ci orice organ care transeaza litigii. Austria din 21 decembrie 1999. întrucât ni se pare lipsita de justificare. 6 acelor organe administrative sau cu o natura asemanatoare chemate sa transeze diverse litigii. se verifica de catre instantele ordinare – precum în sistemul român – si situatia în care legea acorda aceasta atributie unei instante constitutionale – precum în sistemul german. 6167[167]. – organele administrativ jurisdictionale – cum ar fi Curtea de Conturi – autoritatile care examineaza recursurile gratioase sau alte asemenea organisme – spre exemplu. 166). respectiv. dec. p. DR 21. Consideram ca aceasta este directia spre care ar trebui sa se îndrepte Curtea. Intra în aceasta categorie diversele organele disciplinare – cum ar fi. sunt chemate sa emita un aviz consultativ cu privire la un litigiu (CEDO. plg. daca obiectul litigiului este de natura civila sau penala. spre exemplu. plg. A se vedea Comis. nr. excluderea de plano a procedurilor constitutionale din domeniul de aplicare al art. 167[167] Mentionam ca ne referim aici doar la acele organe care sunt chemate sa analizeze diverse litigii. rap. cum ar fi. în sistemul român. nr. hot.recurs instanta constitutionala spaniola poate fi o atingere adusa dreptului de acces la justitie166[166]. prin „tribunal” Curtea nu întelege doar instantele clasice. 8988/80. p. comisiile de disciplina a federatiilor sportive. Consiliul de Disciplina a la barourilor etc. din 5 mai 1981. nu intra în discutie acele organe care. Totusi. Kaplan din 17 iulie 1980. Preexistenta litigiul este o conditie de aplicare a art. § 39). DR 13. poate „cel mai patrimonial drept”. în baza unor norme si a unei proceduri. W. 6. este garantat ca interes de natura constitutionala în majoritatea legilor supreme din statele europene. Tot astfel. dec. 6 nu li se aplica. Benthem din 23 octombrie 1985. iar. 6. dec. p. cât timp obiectul procedurii este identic. O alta problema delicata este cea a aplicabilitatii art. c. DR 24. Milan I Tornes din 17 noiembrie 1998. de foarte multe ori de natura patrimoniala sau cu implicatii patrimoniale. aceasta nu presupune excluderea faptului ca aceste drepturi pot avea si o natura civila. nu ne referim la acele organe care analizeaza chestiuni incidentale – cum ar fi o expertiza balistica sau topografica – sau cele care iau anumite decizii din oficiu – cum ar fi declararea starii de faliment de catre un judecator sindic în acele sisteme în care nu e necesara cererea creditorilor. ni se pare o distinctie lipsita de orice baza între situatia în care constitutionalitatea unui act administrativ. . în sensul dat notiunii de catre Curte. A declara ca în primul caz este aplicabil art. 6 (Comis. din 9 mai 1978. 198. A se vedea. 5.

obisnuite în contencios sau pe calea unui recurs extraordinar la Presedintele Italiei care poate sa anuleze decizia administrativa. Aceasta din urma procedura nu este acoperita de art. 6 pentru ca Presedintele republicii italiene nu este un tribunal, recursul în fata sa fiind strict gratios în opinia Curtii168[168]. Principala problema pe care o ridica astfel de proceduri, este aceea a independentei si impartialitatii judecatorilor, care, de aproape fiecare data, se identifica cu o parte a procesului, fiind astfel departe de a fi independenti fata de parte si, de cele mai multe ori, fata de executiv. Ar însemna, în aceste conditii, ca pentru aproape orice astfel de procedura, Curtea sa constate o violare a Conventiei. Instanta europeana a infirmat însa o astfel de analiza, stabilind, printr-o jurisprudenta constanta, ca exigentele unui proces echitabil sunt respectate în masura în care decizia unei astfel de instante poate fi atacata în fata unui tribunal care sa respecte toate garantiile prevazute de art. 6169[169]. Decizia este motivata de interese de ordin practic, fiind greu de sustinut teoretic. Daca definitia data de Curte notiunii de „tribunal” se aplica fara probleme unor astfel de organe, aceasta înseamna ca ele sunt cele judeca litigiul în prima instanta. Dupa cum am aratat mai sus, Curtea impune strictete în respectarea garantiilor procedurale tocmai primelor instante si mai putin celor de apel sau recurs, ceea ce contravine solutiei adoptate. Pe de alta parte, ratiunea consta însa în evitarea supraîncarcarii instantelor ordinare cu toate litigiile date spre rezolvare acestor organisme. În plus, asa cum am mai afirmat, Curtea încearca sa evite luarea unor decizii transante în unele probleme care ar putea afecta sensibil sistemul judiciar din statele membre. Or, condamnarea procedurilor desfasurate în fata acestor organe de decizie ar conduce la necesitatea modificarii unei parti semnificate a legislatiei oricarui stat european, ceea ce Curtea a evitat de fiecare data170[170]. În fine, chiar daca pare absurd si foarte departe de spiritul Conventiei, s-a decis ca exigentele art. 6 nu se aplica organelor jurisprudentiale instituite prin aceasta, deoarece doar statele membre si-au asumat obligatiile înscrise în textul european171[171].
A. Calitatea tribunalului

168[168] CEDO, dec. Nardella din 28 septembrie 1999. 169[169] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 51; hot. Öztürk din 21 februarie 1984, § 58; hot. Lutz din 25 august 1987, § 57. 170[170] Aceasta nu înseamna însa ca jurisprudenta Curtii devine justificabila. Nu trebuie uitat faptul ca, în imensa majoritate a cazurilor, recursul gratios este inutil, reprezentând doar o pierdere de timp si de resurse financiare. Tot astfel, în conditiile în care organele disciplinare se auto-sesizeaza sau sunt sesizate de catre institutia care le-a creat, solutia este aproape întotdeauna de condamnare a celui acuzat de un delict disciplinar. Probabil ca situatia cea mai greu de acceptat este cea care exista în domeniul litigiilor disciplinare ale sportivilor, judecati de catre federatiile respective si care nu permit, prin statut, recursul la o instanta judecatoreasca. Este cert ca legislatia nationala a oricarui stat permite persoanei în cauza sa se adreseze unui tribunal de drept comun, însa clubul sau sportivul sanctionat risca excluderea din federatia respectiva pentru nerespectarea statutului acesteia. În aceste conditii, este greu de vorbit de acces la justitie.

Asa cum aratam mai sus, Curtea afirma deseori ca mecanismul de garantare al Conventiei vizeaza protectia unor drepturi efective si concrete, si nu a unor drepturi teoretice si iluzorii. În acest context, este insuficient faptul ca statele permit accesul la justitie, ci trebuie obligatoriu ca tribunalul în cauza sa îndeplineasca anumite calitati pentru a putea fi numit tribunal. Curtea a precizat acest lucru într-una dintre deciziile sale dintre cele mai importante afirmând ca rolul jurisdictional al unui organ nu este suficient pentru ca acesta sa fie apelat ca tribunal, ci trebuie ca acest organ sa raspunda unei serii de garantii procedurale, între care cele mai importante sunt independenta si impartialitatea membrilor care îl compun172[172]. Însasi ideea de justitie conduce la aceasta concluzie fiind greu de imaginat echitatea în lipsa celor doua aspecte care trebuie sa caracterizeze activitatea jurisdictionala173[173]. Vom analiza separat cele doua calitati ale tribunalului, chiar daca ele sunt apropiate. Independenta tribunalului este calitatea acestuia de a nu primi ordine ori sugestii, de orice natura, sau, cu alte cuvinte, capacitatea de a decide singur asupra litigiului174[174]. Impartialitatea, la rândul sau, este calitatea celui care statueaza dupa cum îi dicteaza constiinta, pastrând balanta egala între acuzare si aparare175[175]. Pe scurt, independenta presupune absenta oricarei subordonari – sau nici o legatura cu vreun tert – pe când impartialitatea se analizeaza doar în raport de magistrat – adica fara a face vreo referire la vreun tert. Pe de alta parte însa, se observa astfel ca cei doi termeni sunt apropiati, pentru ca o justitie independenta are toate sansele sa fie si impartiala, independenta fiind una dintre conditiile prealabile pentru impartialitate176[176]. De aceea, vom analiza mai întâi conditiile care sunt cerute unei instante pentru a fi socotita independenta, în raport de exigentele Curtii.
171[171] Comis., dec. din 23 martie 1972, plg. 5459/72, Rec. 40, p. 75. Daca s-ar fi decis altfel, s-ar fi ridicat probleme importante cel putin cu privire la durata rezonabila a procedurii – sunt cauze complexe care ajung sa fie solutionate de catre Curte si în perioade care depasesc 7 ani – cu privire la publicitate, contradictorialitate sau independenta judecatorilor, în conditiile în care judecatorul numit de catre statul pârât face parte obligatoriu din completul de judecata. Situatia nu este totusi nemaiîntâlnita, întrucât nu am întâlnit niciodata vreo instanta constitutionala care sa verifice respectarea garantiilor procedurale prevazute în legea suprema pentru propria-i procedura. 172[172] CEDO, hot. Le Compte, Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981, § 55. 173[173] R. Koering-Joulin, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme, RSC 1990, p. 765. Totusi, Curtea face de multe ori distinctia între independenta si impartialitate. A se vedea, în acest sens, CEDO, hot. Debled din 22 septembrie 1994, § 36. 174[174] J. Pradel, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français, RSC 1990, p. 693. 175[175] Ibidem. 176[176] CEDO, hot. Piersack din 1 octombrie 1982, § 27.

Mai înainte însa trebuie precizat, ca o conditie fundamentala, ca tribunalul trebuie sa fie prevazut de lege, exigenta care vizeaza în principal instantele extraordinare, Conventia interzicând astfel crearea de tribunale ad hoc177[177]. Legea trebuie sa fixeze nu doar competentele instantei si procedura, ci însasi modul de creare al acesteia. Totusi, Comisia a declarat compatibila cu art. 6 legea austriaca care, dupa ce stabilea principiile de baza în functionarea unui tribunal de munca, lasa la dispozitia executivului crearea, în caz de nevoie, a unei astfel de instante178[178].
B. Tribunal independent

Caracteristica fundamentala a independentei, prevazuta expres si în textul Conventiei, este aceea ca tribunalul sa fie prevazut de legea interna, cu alte cuvinte sa existe o suita de norme procedurale care sa îi guverneze existenta179[179]. Conditia este respectata de catre toate statele parti la Conventie, majoritatea lor având prevederi constitutionale prin care se interzicere instituirea unor instante pe alta cale decât prin lege, astfel încât nu a ridicat probleme deosebite în jurisprudenta180[180]. În opinia Curtii, pentru a determina daca organul jurisdictional este independent, trebuie luate în considerare urmatoarele elemente: lipsa oricarei ingerinte – sau aparente de ingerinta – din partea altor puteri ale statului sau a partilor, precum si existenta unor garantii reale contra oricaror eventuale presiuni exterioare181[181]. Independenta judecatorilor – indiferent daca este functionala sau organica – priveste întreaga activitate jurisdictionala, în întregul sau. În consecinta, ea nu priveste numai procedura publica, ci si activitati anterioare – precum stabilirea termenului de judecata – sau posterioare acestei faze – precum deliberarea si redactarea hotarârii182[182]. Astfel, din punct de vedere functional, independenta se verifica în raport de alte organe ale statului183[183] si fata de parti184[184]. Independenta puterii judecatoresti fata de puterea legiuitoare si, în special, fata de cea executiva este un principiu ce rezulta din teoria separatiei
177[177] J. Velu, R. Ergec, op. cit., p. 453. 178[178] Comis., rap. Zand din 12 octombrie 1978, DR 15, p. 70. 179[179] CEDO, hot. H c. Belgia din 30 noiembrie 1987, § 50. A se vedea si F. Tulkens, H. D. Bosly, La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. La situation en Belgique, RSC 1990, p. 680. 180[180] Aceasta conditie nu trebuie interpretata în sensul în care procedura interna din starea de fapt dedusa judecatii trebuie sa fi respectat procedurile stabilite în lege, întrucât ea priveste doar existenta unei norme interne în baza careia sa functioneze tribunalul. 181[181] CEDO, hot. Campbell si Fell din 28 iunie 1984, § 78. Trebuie specificat ca aceasta hotarâre aduce o evolutie fata de formula anterioara a Curtii. Daca în hotarârea Le Compte si altii (citata mai sus) raporteaza independenta doar fata de executiv si parti, în hotarârea din cauza Campbell si Fell Curtea precizeaza ca independenta trebuie verificata în special în raport de executiv si parti.

Totusi. Weigend. justitiabilii pot sa se îndoiasca. Curtea a estimat ca simpla lor prezenta în cadrul tribunalului nu este incompatibila cu independenta acestuia188[188]. 8603/79. 184[184] O situatie speciala a independentei fata de parti apare în situatie instantelor arbitrare. ceea ce aduce atinge 182[182] T. 744. J. alaturi de impartialitatea sa. prevalându-se de independenta lor187[187]. În acelasi timp. plg. § 57). RSC 1990. RSC 1990. 147. DR 22. întrucât nu pot refuza aplicarea unei legi emise de acesta. p.. refuzul de a aplica o lege contrara unor dispozitii de natura constitutionala. este o garantie procedurala care priveste numai faza de judecata propriu-zisa. 746. 736. dec. Weigend. p. în opinia Comisie. întrucât ea se analizeaza sub raportul autoritatii lucrului judecat în sistemul continental si în raport de regula precedentului în sistemul britanic. Figueiredo Dias. subordonati ierarhic. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. în masura în care arbitrii sunt alesi prin acord mutual. nr.. Ringeisen din 13 octombrie 1974. hot. cit. M. 186[186] Comis. .. 187[187] Singura exceptie ar putea fi. din 18 decembrie 1980. Pentru detalii. de independenta instantei. În esenta. Curtea verifica daca în special existenta unor functionari. rap Bramelid Malmström din 12 decembrie 1983. p. p.. În ceea ce priveste independenta fata de executiv. A se vedea T. 27). p. în anumite sisteme nationale. prezenta unor magistrati profesionisti în cadrul instantei este un semn de independenta (CEDO. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. Pozitia puterii judecatoresti de independenta fata de legislativ înseamna ca legiuitorul nu poate sa intervina în procesul de judecata în alta forma decât cea a emiterii unor legi pe care instantele de judecata sa le puna în aplicare186[186]. trebuie semnalat faptul ca independenta tribunalului. J. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. 183[183] Nu vom examina aici independenta justitiei fata de puterea fata de puterea judecatoreasca. Figueiredo Dias. Antunes.puterilor în stat dezvoltata de Montesquieu si. DR 38. în ciuda erodarii contemporane a acestei conceptii. Antunes. chiar daca o parte dintre ei sunt numiti de catre fiecare din partile litigiului (Comis. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. a se vedea J. 734. Cu toate acestea daca unul dintre membrii tribunalului este subordonat uneia dintre parti. 188[188] CEDO. apare în majoritatea textelor de natura constitutionala din statele europene prin formula sintetica: judecatorii se supun doar legii185[185]. p.. op. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. hot. M. RSC 1990. în cadrul tribunalului. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. § 95-97. în mod legitim. independenta acestora existând. 185[185] J. fara sa ridice problem în fata Curtii de la Strasbourg. Tribunalele nu au totusi o independenta absoluta fata de legiuitor.

indiferent daca litigiile intra în domeniul de aplicabilitate al art. Delcourt din 17 ianuarie 1970. hot. în « Le droit pénal du Conseil de l’Europe ». § 42. Elvetia – care a condus la o întelegere amiabila între parti – raportul fostei Comisii a precizat ca curtea martiala care a pronuntat hotarârea de condamnare nu este independenta. Engel din 8 iunie 1976. facând astfel aplicarea adagiului Justice must not only be done. În acest context. Comisia de Disciplina a federatiilor sportive etc. hot. A se vedea mutatis mutandis CEDO. Cu titlu de exemplu pot sa apara aproape toate procedurile administrativ-jurisdictionale prealabile sau cele ale unor organe disciplinare. § 23). numiti de catre Ministerul de Interne si carora li se putea da în orice moment alte sarcini. Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. existând asadar o violare a art. p. 6189[189]. În acelasi sens. hot. de Jong si altii din 22 mai 1984. caracterul echitabil al procedurii. sanctiunii militare disciplinare. 1992. 5 lit. a cin Conventie si. pe în consecinta. Bolle.. din 29 aprilie 1988. Strasbourg. § 67. Curtea a decis (hot. Senatul Universitatii. 6. potrivit codurilor militare. RSC 1990. A se vedea. 192[192] Idem. sunt forme de privare de libertate prevazute la art. E. Curtea se raporteaza adeseori în examinarea independentei tribunalului la aparenta creata. RSC 1990. Pentru mai multe detalii. trebui pronuntate de catre un judecator. O astfel de situatie risca si stirbeasca încrederea pe care justitia trebuie sa o inspire într-un stat democratic192[192]. 769-770. fiind un organ al acesteia. Sramek din 22 octombrie 1984. lipseste independenta acestuia si.încrederii de care trebuie sa se bucure justitia într-un stat democratic. P. it must also seen to be done190[190]. 250. în realitate. precum si L. în consecinta. 190[190] A se vedea CEDO. A se vedea si CEDO. În speta. Toate aceste decizii conduc însa indubitabil la concluzia potrivit careia întotdeauna când judecatorul se confunda cu partea. hot. se supun ordinelor superiorilor. p. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial. 189[189] CEDO. precum arestul sau carcera. Niedbala din 4 iulie 2000. § 49) ca în sistemul polonez – identic cu cel român – procurorul care conduce faza de instructie nu poate fi socotit a fi independent cât timp exista posibilitatea ca acesta sa reprezinte acuzarea în procesul penal. § 30. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. Un exemplu elocvent este cel din cauza Belilos191[191]. Pettiti. hot. fara a cerceta daca. . 191[191] CEDO. precum Consiliul Baroului. membrii organului jurisprudential au primit ordine ori recomandari de la una dintre parti. 760. Curtea a precizat ca în conditiile în care membrii acestei comisii erau functionari superiori ai politiei. a se vedea J. dintr-o comisie care analiza litigiile dintre stat si particulari în materie de tranzactii imobiliare facea parte si primarul. Cel putin în dreptul român astfel de situatii nu sunt putine. în care instanta a carei independenta a fost pusa în discutie de catre reclamant a fost o comisie a politiei din cantonul elvetian Lausanne care avea ca atributie aplicarea si solutionarea litigiilor privind sanctiunile contraventionale aplicate de politie. În cauza Eggs c. p. fiind formata din ofiteri ai armatei care. Potrivit hot. Pradel. precit. probabil ca situatia cea mai interesanta este cea a justitiei militare disciplinare. Piersack. justitiabilii au tendinta de a vedea în acestia membrii ai politiei. integrati într-un sistem ierarhic si solidari cu colegii lor.-H. § 31.

deci gradul de independenta cerut scade. aceasta instanta s-a pronuntat în defavoarea reclamantului rasturnând decizia data în prima instanta de catre o alta institutie. în sistemul turc. Din contra. De aceea. Cu atât mai mult sunt interzise interventii ale executivului în activitatea instantelor. nu se poate pune problema lipsei lor de independenta cât timp nu sunt legati în nici un fel de parti (CEDO. a fost formulat de catre un functionar care era superiorul direct al raportorului de la instanta care urma sa examineze apelul. instanta europeana a condamnat Turcia pe linie în toate cauzele de acest gen194[194]. Kaysin din 27 ianuarie 2000. Sramek din 22 octombrie 1984. Tot astfel. daca în cauzele care vizeaza delicte militate. plg. Curtea a considerat ca nu se poate vorbi de independenta instantei fata de executiv. Ozdemir. fiind supusi avansarii în grad prin ordin al executivului. 195[195] Comis. Okçouglu. jurisprudenta este ferma în a le recunoaste independenta cu conditia ca legea sa impuna ofiterilor aflati în exercitarea atributiilor judiciare sa se sustraga de controlul ierarhic exercitat de superiori195[195]. hot. între care si cele îndreptate contra statului sau ordinii publice. în care era vorba despre independenta unei jurisdictii administrative austriece.O decizie identica s-a luat si într-o situatie asemanatoare. hot. 197[197] CEDO. acesti judecatori pot fi considerati instanta disciplinara si. § 37 si urm. . p. hot. Curtea considera în mod constant ca facând parte din procesul civil si executarea a hotarârii judecatoresti. într-o serie de hotarâri având ca obiect plângeri îndreptate împotriva Turciei. dec. 166. în afacerea celor 13 plângeri turcesti (Gerger. a carei activate este perturbata grav de executiv197[197]. Delcourt din 17 ianuarie 1970. fapt care nu s-a constatat întotdeauna196[196]. 194[194] A se vedea. în ceea ce priveste juratii.. situatia se schimba radical. Çiraklar din 28 octombrie 1998. favorabila reclamantului. Karatas. De aceea. 8209/78. iar numirea lor în functie se face prin interventia semnificativa a armatei. hot. 193[193] CEDO. planând astfel un dubiu de independenta cu privire la continutul raportului acestuia. în deciziile careia un rol cheie îl avea un functionar care juca rolul de raportor. Curtea a precizat ca. autoritatea regionala de tranzactii imobiliare din Tyrol. Sürek. 196[196] A se vedea supra. faceau parte alaturi de judecatori civili din completul de judecata al instantelor care aveau competenta de judecata o serie de infractiuni. din 1 martie 1979. Elementul care a condus Curtea catre decizia de condamnare a Austriei a fost faptul ca apelul contra primei decizii. suficient pentru a se putea vorbi de lipsa independentei193[193]. În plus. În speta. dec. DR 16. cu titlu de exemplu. în cazul în care judeca delicte de natura pur civila. Cu privire la instantele militare pure. Sürek) din 8 iulie 1999. o decizie a ministerului privatizarii ucrainean prin care se suspenda executarea silita unor decizii judecatoresti împotriva unui combinat industrial reprezinta atât o atingere grava a dreptului de acces la justitie – reclamantii neputând sa obtine în mod real satisfacerea intereselor – cât si o lipsa de independenta a justitiei. Curtea a analizat independenta judecatorilor militari care. § 53). hot. Incal din 9 iunie 1998. în conditiile în care judecatorii militari ramân militari de cariera. CEDO. Baskaya. Asa cum aratam mai sus.

Conventia nu impune obligativitatea numirii judecatorilor pe viata sau pâna la împlinirea unei anumite vârste. simpla existenta a unei aparente a interventiei executivului în activitatea de judecata nu este suficienta pentru a conchide la violarea art. plg. § 80. s-a decis ca nu exista nici un indiciu de dependenta atunci când o parte din instanta este formata din judecatori neprofesionisti. 455. este cert faptul ca o instanta nu poate fi socotita ca fiind independenta. asa cum se întâmpla de multe ori în situatia procedurilor administrativ-jurisdictionale. Tot astfel. În aceste conditii. acelasi ofiter putea sa dizolve instanta. atunci când una dintre parti este si judecator. § 79.Cu toate acestea. sunt considerate a fi indicii de dependenta fata de organul care desemneaza judecatorii202[202]. Findlay din 25 februarie 1997. Spre exemplu. independenta judecatorilor se verifica dupa modul de numire a judecatorilor si durata mandatului acestora. precit. Velu. Totusi. Campbell si Fell. Le Compte si altii. cit. si pe cale de consecinta impartiala. Hood din 18 februarie 1999. la stadiul actual al jurisprudentei Curtii. Campbell si Fell. CEDO. Daca chestiunea prejudiciala a fost rezolvata de un organ administrativ. 11761/85 apud. hot. faptul ca o instanta este tinuta de rezolvarea data unei chestiuni prejudiciale rezolvata de catre o alta instanta nu îi poate afecta independenta. În esenta. ea fiind înlaturata atunci când norme exprese interzic amestecul autoritatii superioare în activitatea jurisdictionala a functionarului.. 6. În raport de independenta fata de partii. Curtea a constatat de mai multe ori încalcare a dreptului de a fi judecat de un tribunal independent si impartial201[201]. acestia bucurându-se de o quasiinamovabilitate198[198]. judecatorii erau numiti de un ofiter care exercita si functia de acuzator. p. daca comitetul de disciplina al unui penitenciar este format din functionari ai Ministerului de Interne. în conditiile în care 198[198] CEDO. precit. însa exista norme legale care interzic în mod expres Ministerului sa ofere functionarilor recomandari cu privire la activitatea lor. J. ci admite numirea judecatorilor pe durate determinate de timp cu conditia existentei unei inamovabilitati în timpul exercitarii mandatului. în acelasi sens. hot. mai ales daca acesta poate fi reînnoit. iar executarea deciziei judecatorilor era supusa aprobarii acestuia. tribunalul este independent. Ergec. Din punct de vedere organic.. op. hot. numiti pe 6 ani de catre parlament. ceea ce contravine independentei fiind posibilitatea de revocare discretionara a judecatorului199[199].. Spre exemplu. De asemenea. 201[201] CEDO. . nr. numirea judecatorilor de catre organe administrative si un mandat limitat în timp. din 10 iulie 1987. 199[199] CEDO. 200[200] Comis. A se vedea.. hot. precit. Curtea a infirmat din punct de vedere al conformitatii cu Conventia procedura din fata curtii martiale britanice. Mai mult. hot. În cadrul acesteia. acestia nu putea fi detasati sau retrogradati decât pentru abateri disciplinare – hot. Ettl din 23 aprilie 1987 privind comisia de reforma agrara – în cazul careia pe timpul mandatului de 5 ani al functionarilor. independenta instantei se pastreaza cât timp contra deciziei acelui organ partile puteau formula un recurs în fata unui tribunal independent si impartial200[200]. R. Concluzia ramâne valabila si atunci când o parte are un rol determinant în cadrul procedurii. dec.

hot. hot. De asemenea. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. Campbell si Fell. Casaroli. p. 204[204] J. dar si din punct de vedere obiectiv. Weigend. RSC 1990. verificând daca acesta ofera suficiente garantii pentru a exclude orice banuiala legitima ce s-ar putea arunca asupra sa206[206]. 751. p. De aceea. este important de determinat nu doar daca judecatorul chiar a 202[202] J.mandatul acestora nu poate fi retras de catre legislativ203[203]. s-a precizat frecvent în jurisprudenta ca simplul fapt ca judecatorii sunt numiti de catre reprezentanti ai executivului – de regula. Curtea a precizat constant ca aceasta trebuie sa aprecieze din punct de vedere subiectiv.. examenul problemei alegate trebuind sa continue pentru a determina toate circumstantele de fapt. Pentru detalii. prin încercarea de a determina convingerile personale ale unui anumit judecator la un anumit moment. seful statului – sau de catre legislativ nu presupune lipsa de independenta a acestora (CEDO. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. potrivit caruia aparentele pot capata o importanta deosebita. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. Astfel. Spre exemplu. durata maxima a mandatului persoanelor care faceau parte din consiliu disciplinar al penitenciarului era de 3 ani. proprie sistemul european de garantare a drepturilor fundamentale. J. . însa Curtea a estimat acest fapt normal. deriva tot din adagiul britanic The justice must not only done. 735. în cauza Campbell si Fell. Pradel.. 205[205] T. RSC 1990. RSC 1990. a se vedea G. pentru ca altfel imperativul independentei s-ar întoarce împotriva scopului sau – acela de a asigura o justitie impartiala. Ninn-Hansen din 18 mai 1999. Antunes. 203[203] CEDO. precit. independenta de care trebuie sa se bucure judecatorii nu poate antrena lipsa oricarui control al activitatii acestora.205[205] C. Aceasta din urma notiune. § 38. M. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. 719. Sramek din 22 octombrie 1984. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial et le système italien. Figueiredo Dias. dec.). atitudine reverentioasa etc. Conventia nu interzice existenta unui control jurisdictional – prin posibilitatea de a se casa hotarârile de catre instantele superioare în grad – ori disciplinar al activitatii judecatorilor – prin posibilitatea sanctionarii judecatorilor pentru lipsa punctualitatii. p. În acelasi timp. § 78 si urm. precum si de a exercita o suma de alte functii publice204[204]. it must seen to be done. Trebuie asadar sa ne continuam demersul analizând separat impartialitatea subiectiva si cea obiectiva. În acest context. RSC 1990. în considerarea faptului ca functia aceasta nu era retribuita. 768. Tribunal impartial Cu privire la impartialitatea care trebuie sa caracterizeze un tribunal. De asemenea. p. s-a considerat ca poate constitui o atingere la adresa independentei judecatorilor posibilitatea nelimitata de a raspunde delictual pentru erorile judiciare. Aceste elemente ramân însa simple indicii. chiar si atunci când lipseste dolul sau reau-credinta. independenta judecatorilor impune statelor obligatia de a interzice acestora sa fie membrii ai unor partide politice sau grupuri de interese sau de presiune.

plg. p. Curtea a decis condamnarea statului belgian pentru ca persoana care a prezidat juriul ce a decis condamnarea reclamantului era. Gillow din 24 noiembrie 1986. Aceasta forma de impartialitate poate fi deci semnalata în baza unor elemente obiective. plg. Sainte-Marie din 16 decembrie 1992. nu s-a constatat lipsa impartialitatii nici atunci când un acuzat de culoare a fost judecat de un juriu compus în totalitate din albi210[210]. din 31 mai 1977. 8603/79 si 8729/79. însa. § 34. De Cubber din 26 octombrie 1984. Van Compernolle. p. hot. Langborger din 22 iunie 1989. § 24. 7470/76. 5568/72. hot. Tot astfel. 440. 207[207] CEDO. § 33. § 28. 208[208] Comis. dec. În mod identic. dec. atunci când între membrii unui tribunal suedez care judeca litigii privind închirierea unor bunuri sunt 2 judecatori numiti de sindicatul proprietarilor si respectiv de cel al chiriasilor. Chiar daca presedintele juriului nu a avut nici un rol în desfasurarea urmarii penale si în cursul fazei de judecata. De asemenea. Digest II. în acelasi timp. Cel mai adesea însa impartialitatea obiectiva intra în discutie atunci când judecatorii unei cauze au jucat. din 18 decembrie 1980. s-a decis ca judecatorii trebuie sa fi jucat roluri diferite în aceiasi cauza. 182. 700. 211[211] CEDO. nu presupune partialitate. Frecvent a aparut problema impartialitatii obiective atunci când judecatorul a cumulat functia de instructie penala cu cea de judecator de fond. hot. Pe de alta parte. Fey din 24 februarie 1993. A se vedea si J. Astfel. de-a lungul procedurii roluri diferite212[212]. conducator al parchetului din care facea parte procurorul ce a formulat acuzarea. 210[210] Comis. . hot. nr. neexistând nici un motiv pentru a decela impartialitatea atunci când acelasi judecator a rezolvat în trecut cauze identice sau asemanatoare (CEDO. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective. hot. simplul fapt ca solutia unei cauze este lasata la discretia unui juriu. hot. Saraiva de Carvalho din 22 aprilie 1994.. 209[209] Comis.dat dovada de partialitate. Curtea a constat lipsa de impartialitate obiectiva a instantei211[211]. s-a decis ca faptul 206[206] CEDO. plg. p. din 16 mai 1977.. ci si daca se putea crea un dubiu legitim cu privire la impartialitatea sa207[207]. cât timp juratii nu au fost influentati de o companie de presa declansata contra acuzatului sau de modul în care a înteles judecatorul sa îi instruiasca209[209]. RTDH 1994.. 701. p. § 29 si urm. 6213[213]. însa simplul fapt ca judecatorii unei instante sunt desemnati în functie de anumite afinitati politice nu conduce neaparat la lipsa impartialitatii obiective208[208]. instanta europeana a apreciat ca aparenta de partialitate a acestuia a fost suficient de puternica pentru a determina existenta unei violari a art. dec. § 73). Digest II. 212[212] Pentru a se pune problema impartialitatii. iar o persoana solicita instantei sa anuleze o clauza contractuala favorabila celor doua sindicate. DR 22.

De asemenea. Hauschildt din 16 iulie 1987. Curtea a reactionat diferit. dec. iar apoi acelasi complet a judecat cauza pe fond. hot. hot. Morel din 6 iulie 1999. 217[217] CEDO.ca judecatorul unei cauze este avocat al partii adverse într-o alta cauza care îl implica pe reclamant pune mari probleme sub aspectul impartialitatii obiective a judecatorului214[214]. lichidarea societatii. existând astfel o aparenta de partialitate suficient de puternica pentru a putea vorbi de violarea Conventiei217[217]. hotarând lipsa violarii Conventiei atunci când o cauza privind un minor a fost judecata pe fond de judecatorul care decisese de 4 ori anterior mentinerea inculpatului în arest (CEDO. dec. Castillo Algar din 23 aprilie 1998. într-o decizie mai recenta Curtea pare sa fi revenit putin asupra 213[213] CEDO. Piersack din 1 octombrie 1982. sensibil diferita de fata de cea din cauzele Piersack si de Cubber. hot. acesta si-a format deja o opinie despre vinovatia sa. La aceasta concluzie a ajuns si Comisia (rap. § 6. . Curtea europeana a decis ca art. § 43). Curtea a decis în sens contrar. atunci când a fost pusa în fata unei situatii evident identice. 216[216] CEDO. hot. H. 215[215] CEDO. evitând însa sa atace problema „cumulului de decizii” (CEDO. Curtea a preferat sa decida violarea art. Solutia a fost pastrata si atunci când judecatorul raportor al unei proceduri de reorganizare judiciara a unei societati comerciale care a propus. § 35). Totusi. 6 a fost încalcat. în situatia ajunsa în fata Curtii. cât timp este firesc ca reclamantul sa aiba în minte faptul ca. Elvetia din 23 martie 2000. 6 atunci când presedintele instantei care examina un recurs contra deciziei unei autoritati administrative era si unul dintre consilierii judiciari ai acelui organ administrativ – anume presedintele comisiei care realiza activitatea jurisdictionala a autoritatii administrative – fara sa prezinte importanta faptul ca. McGonnell din 8 februarie 2000. în alta cauza îndreptata contra Belgiei. Trebuie remarcata o posibila evolutie a jurisprudentei în materie. judecatorul de instructie care decisese arestarea reclamantului. de Cubber din 26 octombrie 1984. § 39. Cu o alta ocazie însa. judecatorii au pastrat functia neprezentând relevanta. devine ulterior unul dintre membrii completului de judecata care analizeaza dispozitia de lichidare a întreprinderii216[216]. § 29. a ajuns ulterior sa judece pe fond cauza respectiva. Hauschildt din 24 mai 1989. faptul ca în cauzele belgiene judecatorul în cauza a exercitat un „cumul de functii” în timp ce în aceasta speta. 6 este evidenta. hot. § 50-53). În conditiile în care faza de urmarire era secreta si lipsita contradictorialitate. hot. concluzia violari art. În speta. P. o instanta daneze a verificat legalitatea arestarii reclamantului si a dispus de mai multe ori prelungirea acesteia. 214[214] CEDO. în raportul sau. s-a constatat o violare a art. Astfel. 6 pentru lipsa de impartialitate în considerarea faptului ca într-una din deciziile de prelungire a arestarii. activitatea jurisdictionala fusese realizata de catre un alt membru al comisiei215[215]. Daca plecam de la jurisprudenta evocata mai sus. § 31. Tot astfel. daca magistratul de instructie l-a arestat. § 45. c. instanta s-a antepronuntat precizând ca arestarea trebuie prelungita datorita existentei unor indicii de vinovatie evidente si de necombatut. Nortier din 24 august 1993. W.

Procedura a durat mai bine de 5 ani. În speta. sa evite plângeri pe acest temei. p. 220[220] CEDO. astfel încât la luarea deciziei nu a fost prezent decât un judecator dintre cei care initial trebuiau sa decida asupra recursului. în mare parte. Belgia a ales sa încheie un acord amiabil cu reclamantul pentru retragerea plângerii (Comis. hot. Partialitatea instantei într-un asemenea caz este evidenta222[222]. § 72. admis finalmente de instanta suprema. constatând lipsa unei violari a Conventiei atunci când unul dintre judecatorii de fond a facut anterior parte dintr-un complet de judecata care respinsese apelul reclamantului contra ordonantei de trimitere în judecata218[218]. 222[222] De aceea. dec. Într-o alta ipoteza. hot. compania debitoare a cerut condamnarea bancii pentru lipsa moralei în afaceri. din cauza unor convingeri subiective care trebuie probate221[221]. fiind si singurul care s-a opus reducerii pedepsei pentru reclamanti. lucru obtinut în prima instanta si în apel. „mincinos” si „repugnant”. Problema impartialitatii subiective apare mai rar în jurisprudenta de la Strasbourg. 66). devine incompatibil cu rolul de a judeca echilibrat cauza aflata în fata sa. Piersack din 1 octombrie 1982. Curtea a constatat lipsa unei violari a dreptului la un tribunal impartial într-o ipoteza în care un judecator care participase la judecarea unui recurs penal. Spre exemplu. Rec. „ignobil”. Curtea a luat în calcul faptul ca reclamantii nu au probat ca schimbarea judecatorilor este o practica neobisnuita în Grecia. Boeckmans din 17 februarie 1965. s-a constat o violare a Conventiei în situatia în care presedintele completului de judecata a afirmat ca sistemul de aparare ales de catre inculpat este „scandalos”. 219[219] CEDO. a judecat ulterior o cerere prin care acestia cereau plata unor despagubiri pentru durata excesiva a procedurii penale în care fusesera angajati219[219]. rap. statele reusind. § 30). În litigiul care a urmat. din cauze obiective. o firma contractase un credit important de la o banca. 218[218] CEDO. iar altii au fost schimbati.acestei jurisprudente. Garrido Guerrero din 222 martie 2000. printr-o decizie la limita – 4 voturi contra 3 – Curtea a decis lipsa unei violari a Conventiei într-o cauza în care aparenta lipsei de partialitate a fost intens discutata. instanta crescând pedeapsa de la închisoare timp de 2 ani la închisoare timp de 30 de luni. timp în care un judecator s-a retras. Lie si Bernstein din 16 decembrie 1999. Pentru a decide lipsa unei violari a Conventiei. amenintând cu retragerea de pe piata greaca în caz de insucces. În aceiasi ideea de a conferi statelor o marja de apreciere mai larga. Academy Trading si altii din 4 aprilie 2000.. 221[221] Impartialitatea se prezuma pâna la proba contrara (CEDO. Lipsa impartialitatii subiective se poate totusi constata atunci când judecatorul. 15. a fost temporar în imposibilitate de a restituita ratele creditului. § 11. dec. iar banca a denuntat contractul si a executat garantiile constituite. a afirmat ca instanta de apel pe care o prezida va analiza daca pedeapsa pronuntata în prima instanta este suficient de aspra tinând cont de sistemul de aparare adoptat. însa. iar Guvernul a oferit explicatii pertinente pentru aceasta220[220]. În plus. . Banca a declansat procedura recursului la Curtea de Casatie greaca.

Judecatorul le-a reamintit juratilor juramântul prestat si le-a lasat timp o zi pentru a reflecta asupra propriei constiinte. 5 § 3 care impune dreptul celui arestat de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. fara a avea si o lipsa de celeritate a procedurii în sensul art. 6 (CEDO. în opinia Curtii. o importanta extrema pentru o buna administrare a justitiei226[226]. unul dintre jurati a facut anumite remarci interpretabile cu privire la asiatici. . Wemhoff din 27 iunie 1968. Acest din urma text impune punerea în libertate a inculpatului începând cu momentul în care mentinerea în detentie provizorie înceteaza a mai fi rezonabila. Celeritatea procedurii În baza principiului britanic „justice delayed. § 12). justitie negata” (eng. Dreptul prevazut în art. § 5. Sander din 29 iunie 1999. hot. 6223[223]. însa importanta sa se releva în special în materie penala. § 40. Spre exemplu.2. putem avea o situatie în care sa se depaseasca durate rezonabila a procesului în sensul art. § 19. hot. Guincho din 10 iulie 1984. tinând cont de consecintele de natura psihica pe care o incertitudine îndelungata cu privire la solutia procesului le produce asupra acuzatului227[227]. instanta europeana a condamnat statul maltez pentru lipsa de impartialitate a tribunalului. cu prilejul unei cauze în care un jurnalist care a publicat un articolul. dec. s-au constat indicii serioase de partialitate într-o afacere privind o plângere îndreptata împotriva Marii Britanii de catre un reclamant de origine asiatica ce fusese condamnat de catre un juriu britanic pentru înselaciune. hot. În cursul procesului. însa s-a aparat sustinând ca a glumit si a dovedit ca are mai multi prieteni între persoane de origine asiatica. 6 nu trebuie confundat cu imperativele art. justice denied”225[225] dreptul oricarei persoane de a fi judecat într-un interval de timp rezonabil prezinta. 224[224] CEDO. din care faceau parte si victimele eventualei infractiuni. în care aparenta de partialitate este destul de evidenta. Curtea a decis posibilitatea unei atingeri grave a adusa art. § 38. continând invective grave la adresa a doi parlamentari. II. Altfel spus. Matznetter din 10 noiembrie 1969. adica depaseste limitele sacrificiului care poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumate a fi nevinovata (CEDO. 5 § 3. Tot în acest context. Aceasta desi. Curtea a decis ca lipseste în mod evident impartialitatea subiectiva atunci când judecatorul are un interes în cauza. a fost judecat penal de catre Parlament. § 5).) 226[226] CEDO. hot. 223[223] CEDO. Stögmüller din 10 noiembrie 1969. chiar dupa ziua de reflectie. 227[227] CEDO.De asemenea. fara sa conteze faptul ca acestea nu compuneau majoritatea instantei224[224]. unul dintre juratii a spus judecatorului ca o parte dintre colegii sai din juriu sunt rasisti si îl judeca pe inculpat pe baza originii sale si nu a probelor produse. În aceste conditii. 225[225] „Justitie întârziata. hot. însa a refuzat sa îi înlocuiasca. Demicoli din 27 august 1991.

daca s-ar lua în calcul doar durata de timp în care procedura se desfasoara în fata unui organ care îndeplineste exigentele art. plg. punctul de la care curge termenul este acela al sesizarii instantei competente228[228]. Velu. ci. Eckle din 15 iulie 1982. Golder din 21 februarie 1975. Cu privire la momentul începerii perioadei care trebuie luata în considerare. dec. Exista însa în jurisprudenta organelor de la Strasbourg si situatii în care s-a luat în calcul un moment anterior celui al sesizarii instantei.. cel al notificarii oficiale cu privire la banuiala de a fi comis o infractiune235[235]. hot. exista decizii sau hotarâri prin care s-a luat în considerare: momentul primului interogatoriu233[233]. Wemhoff din 27 iunie 1968. nº 6. dec. Neumister. dec. 229[229] CEDO. 7987/77. 31. Poiss din 23 aprilie 1987. 237[237] CEDO. spre deosebire de domeniul drepturilor si obligatiilor civile. seria B. 231[231] Comisia. În materie penala. de regula se pleaca de la un moment anterior acestei date230[230]. 236[236] CEDO. R. p. p. p. Eckle din 15 iulie 1982. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. cit. hot. hot. Neumister. p. 31. În materie civila. . hot. dec. 190. DR 31. p. 235[235] CEDO. 33.Punctul de la curge termenul care trebuie luat în consideratie pentru a-i verifica rezonabilitatea difera în functie de obiectul procedurii. DR 27. Olanda. statele ar putea evita condamnarea pentru nerespectarea principiului celeritatii. din 16 decembrie 1982. hot. 24. § 32. hot. § 64. din 13 decembrie 1979. Atunci când procedura interna impune un recurs gratios catre organul care a emis decizia contestata sau cel superior acestuia. 234[234] Comis. König din 28 iunie 1978. foarte rar este luat în calcul ca punct de plecare momentul sesizarii instantei. Deewer din 27 februarie 1980 p. 439-440. 233[233] Comis. nº 6. data arestarii236[236] sau data începerii anchetei preliminare237[237]. Astfel. X c. constând de regula într-un moment anterior începerii fazei de judecata a procesului232[232]. nr. hot. seria B. § 19. Comis.. instituind doar proceduri extrajudiciare. jurisprudenta pare sa se orienteze spre a lua în calcul ca moment de la care începe sa curga termenul procedurii momentul la care reclamantul a introdus contestatia contra deciziei în discutie229[229]. jurisprudenta fostei Comisii si a Curtii au stabilit ca acesta acela din care banuielile îndreptate împotriva reclamantului pot produce repercusiuni importante asupra acestuia231[231]. 233-237. § 32. p. p. în principiu. hot. p. hot. 6. § 98. 228[228] CEDO.. cel al primei perchezitii234[234]. op. dec. DR 18. Ringeisen din 16 iulie 1971. 230[230] J.. § 35. Corigliano din 10 decembrie 1982. plg. 31. Solutia este logica cât timp. Ergec. 33. 45. p. 232[232] CEDO. 9132/80. hot. Aceasta înseamna ca se poate lua în calcul pentru a estima durata procedurii si intervalul de timp în care aceasta se desfasoara în fata unor organe care nu sunt „tribunale” în sensul Conventiei.

A. iar nu acela al introducerii plângerii penale238[238]. Marea Britanie din 8 iulie 1987. solutia adoptata la capatul acestuia. 240[240] CEDO. Cu privire la momentul final al termenului care trebuie luat în consideratie. acesta este exceptat de la regula epuizarii cailor interne de recurs. c. În materie civila momentul final al perioadei care trebuie luata în considerare este. decizia ei poate avea consecinte asupra fondului afacerii (CEDO. atunci când reclamantul invoca violarea dreptului sau de a fi judecat într-un termen rezonabil. hot. cel al ultimei decizii cu privire la cauza dedusa judecatii. potrivit unei jurisprudente constante cel al punerii în executare a deciziei judecatoresti241[241]. hot. C. din 15 ianuarie 1998. De aceea. C. în raport de circumstantele speciale ale fiecarei cauze243[243]. În acelasi sens. Poiss din 23 aprilie 1987. indiferent daca apartine unei instante de fond sau al unei de casare239[239]. § 24. Santos din 22 iulie 1999. CEDO. statul în 238[238] CEDO. Trebuie însa precizat de bun început ca. § 81). de regula. prima facie. se include în aceasta perioada si un eventual recurs constitutional ulterior procedurii de fond. hot.Atunci când cauza este si penala si civila în acelasi timp – asa cum se întâmpla atunci când procedura penala este deschisa de o plângere penala a partii vatamate care solicita si repararea unui prejudiciu civil – Curtea a preferat sa considere ca punct de plecare al calcului termenului rezonabil pentru partea vatamata momentul în care se realizeaza constituirea de parte civila. 241[241] CEDO. Vallon din 3 iunie 1985. fiind indiferent daca aceasta a fost în favoarea sau în defavoarea reclamantului (CEDO. H. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. Comingersoll S. hot. hot. hot. § 77). 22-23. Comisia. hot. . Dewicka din 4 februarie 2000. § 33-36. sarcina de a probei este rasturnata. p. 242[242] În acest context trebuie precizat ca nu prezinta nici o importanta pentru analizarea celeritatii procesului. CEDO. hot. Engel si altii din 8 iunie 1976. acesta este. Ratiunile includerii fazei executarii în durata procesului sunt evidente: Conventia garanteaza drepturi concrete si efective. 243[243] CEDO. astfel încât procesul nu poate fi redus doar la faza de judecata atâta timp cât o decizie neexecutata nu ofera o satisfacere completa a drepturilor reclamantului242[242]. exorbitant. dec. Silva Pontes din 23 martie 1994. Asa cum precizam mai sus. hot. existând si jurisprudenta în sensul în care se ia în calcul momentul în care persoanei în cauza i se comunica hotarârea240[240]. Maini din 26 octombrie 1999. 239[239] CEDO. § 89. § 24. întrucât chiar daca instanta constitutionala nu statueaza asupra fondului cauzei. din 6 aprilie 2000. § 23. hot. § 46. Deumeland din 29 mai 1986. CEDO. Caracterul rezonabil al termenului astfel calculat se analizeaza in concreto. hot. M. § 19. iar nu drepturi iluzorii. § 50. C. atunci când termenul apare.

Criteriul care prezinta cea mai mare importanta în examenul Curtii este cel al naturii cauzei. în principal. Eckle din 15 iulie 1982. c. Bucholz din 6 mai 1981. importanta pe care o prezenta cauza pentru reclamant si. pe de o parte. § 32. Vallée din 26 aprilie 1996. Tot astfel. 247[247] CEDO. de volumul dosarului. Comis. hot. hot. 5. Comis. hot. 250[250] CEDO. § 34. § 32. pe de alta parte. întelegându-se prin aceasta. comportamentul autoritatilor. nu pot prezenta o complexitate considerabila cauzele având ca 244[244] CEDO. În acelasi timp însa. în timp ce într-o alta cauza s-a constat respectarea exigentelor art.cauza fiind chemat sa ofere explicatii cu privire la motivele care au stat la baza întârzierii244[244]. 246[246] CEDO. de numarul celor acuzati si al martorilor. precum si contextul si implicatii cauzei pentru situatia recurentului245[245]. De aceea. DR 23. § 52. într-o cauza. hot. hot. hot. § 80. X c. Spre exemplu. afacere în care era vorba de o procedura privind capacitatea persoanei. în principiu. în acelasi context CEDO. § 71. Nici unul dintre aceste criterii nu este însa privit izolat de catre Curte. § 49. de regula. hot. hot. de investigatiile care trebuiau desfasurate etc. Franta din 31 martie 1992. § 85. § 15. p. Laino din 18 februarie 2000. § 20 si urm. în cursul unei proceduri penale. s-a decis ca statul trebuie sa rezolve prioritar cauze ce au obiect reintegrarea în munca a unei persoane concediate250[250]. § 49. hot. A se vedea. 249[249] CEDO. Criterii retinute de catre Curte pentru a aprecia rezonabilitatea termenului sunt. Erkner si Hofauer din 23 aprilie 1987. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. urmatoarele: complexitatea cauzei. hot. este dificil de exprimat o cifra de la care sa se poate afirma ca durata procesului a depasit termenul rezonabil. . ci ansamblul concluziilor care rezulta din examinarea criteriilor conduce la decizia instantei europene. Marea Britanie din 8 iulie 1987. § 66. hot. H. inculpatul nu a fost arestat preventiv248[248]. Bock din 29 martie 1989. gradul de complexitate inerenta cauzei.. comportamentul reclamantului. Spre exemplu. aceasta este atestata. Huber din 8 februarie 1973. § 27. Milasi din 25 iunie 1987.. c. H. hot. 245[245] CEDO. rap. Marea Britanie din 8 iulie 1987. cu privire la cel dintâi aspect se ia frecvent în calcul ca un element în favoarea statului faptul ca. 11. hot. Corigliano din 10 decembrie 1982. DR 2. 248[248] CEDO. hot. Curtea a decis ca un proces care a durat 3 ani si jumatate nu respecta cerinta celeritatii246[246]. 6 cu privire la o procedura ce durat o perioada asemanatoare247[247]. cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti trebuie rezolvate de urgenta de catre organele judiciare interne data fiind importanta morala a obiectului cauzei249[249]. 251[251] CEDO. § 37.251[251] Spre exemplu. Neumister din 27 iunie 1968. rap. p. Pretto si altii din 8 decembrie 1983.. Ventura din 15 decembrie 1980. Cu privire la complexitatea cauzei.

253[253] CEDO. DR 34. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. statul îsi invoca propria culpa. dec. Aceasta însa nu presupune faptul ca se poate reprosa reclamantului 252[252] Comis. plg. § 42. atunci când judecatorul este chemat sa aplice o lege relativ recenta care nu continea dispozitii precise cu privire la starea juridica dedusa judecatii255[255]. hot. se poate aprecia ca o cauza relativa la o infractiune economico-financiara poate fi socotita ca având un caracter deosebit de complex254[254]. p. Coriglianodin 10 decembrie 1982. În acelasi sens s-a decis ca nu se poate reprosa reclamantului ca nu a actionat în vreun fel timp de 3 ani cât timp un proces penal deschis împotriva sa si-a suspendat cursul datorita faptului ca parchetul a uitat de acest dosar (Comis. 258[258] CEDO. din 10 octombrie 1980. dec. Foti din 10 decembrie 1982. 17. § 58. 576. p. De asemenea. statul neputând raspunde pentru acesta. hot. Digest II. 257[257] CEDO. întrucât consideram ca. hot. plg. hot. în materie civila.obiect o actiune în repararea prejudiciului produs printr-o accident de circulatie252[252] sau o infractiune flagranta comisa în public253[253]. Martens Moreira din 17 octombrie 1987. mai ales daca a fost ales de catre reclamant (Comis. hot. Curtea îi impune acestuia. 7984/77. rap. p. 254[254] Comis. În schimb. s-a stabilit ca inculpatul nu este tinut sa coopereze activ cu autoritatile judiciare pentru a accelera cursul procesului257[257]. 92). p. plg. Avem rezerve serioase fata de solutia Curtii. 9429/81. În materie penala însa. § 32. 256[256] CEDO. nr. DR 16.. DR 19. 8610/79. determinând actiuni ce vizau extradarea sa (Comis. nr. cât timp nu rastoarna prezumtia de culpa ce apasa asupra sa. rap. se va avea în vedere la aprecierea caracterului rezonabil al termenului în care s-a desfasurat procesul actiunile dilatatorii sau obstructioniste de care a uzat reclamantul258[258]. Eckle din 15 iulie 1982. 225). p. datorita principiului disponibilitatii care guverneaza procedura civila a tuturor statelor europene. Aceasta complexitate a afacerii poate fi uneori si o complexitate de drept. § 33. Mai trebuie precizat ca reclamantul este raspunzator si pentru lentoarea indusa procedurii din cauza avocatului sau. Astfel de actiuni au fost socotite cererile repetate de amânare. DR 32.. dar care implicau întreruperea sau suspendarea cursului judecatii etc. pentru nimeni nu poate sa-si invoce propria culpa. dec. Cu privire la comportamentul reclamantului. nu numai de fapt. Capuano din 25 iunie 1987. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. În schimb. nu poate invoca lipsa de celeritate inculpatul care a fugit din tara în cursul procesului. hot.. § 28. 5). ridicarea unor exceptii în mod vadit nefondate.. din 11 iulie 1979. Fulton Orchin din 9 octombrie 1982. . § 36. sa probeze faptul ca a actionat cu o „diligenta normala” pentru ca procedura sa ajunga la final256[256]. invocând în favoarea sa neclaritatea unei norme juridice emisa de el însusi. din 2 martie 1983.. 255[255] CEDO.

pentru ca. 262[262] CEDO. În principiu. H. s-a angajat responsabilitatea statului deoarece Parlamentul a întârziat în procesul de ridicare a imunitatii parlamentare unui membru al sau262[262] sau atunci când legea nu îi oferea judecatorului aproape nici un mijloc de a obliga un expert sa îsi depuna raportul la termenul stabilit263[263]. la decizii usor ciudate.faptul ca a uzat de caile de atac legale. Velu. cât timp atacarea unei decizii nefavorabile nu poate fi socotita abuziva259[259]. doctrina vorbind de „lentoarea cronica a justitiei italiene”. 260[260] CEDO. hot. Curtea verifica numai lentoarea imputabila statului. urmata probabil curând de România. Desi lipsita de orice complexitate. cu precizarea ca. în care era vorba despre un litigiu în care o persoana a solicitat ridicarea unui sechestru pe o constructie. în anumite situatii. De exemplu. Martens Moreira din 26 octombrie 1988. dec. în opinia instantei europene. ceea ce oricum nu justifica lentoarea luarii deciziei. Relativ la comportamentul autoritatilor. hot. instanta trebuind doar sa verifice existenta sau inexistenta autorizatiei. c. cit. Capuano din 25 iunie 1987. a considerat ca are un caracter rezonabil. Într-un act fara precedent la acel moment. a condus Curtea. care detine recordul absolut al condamnarilor cu privire la lipsa de celeritate. executivului sau aparatului judiciar. § 63. § 59. hot. din cauza unor erori structurale ale legislatiei procedurale. a se vedea hot. cel putin în raport de numarul imens al plângerilor introduse recent pe acest temei. . Baraona din 8 iulie 1987.. op. desi daca speta ar fi incriminat un alt stat probabil ca solutia era contara. Ergec. § 20. în care. Poiss din 23 aprilie 1987. Curtea si-a permis chiar sa recomande implicit statelor sa adopte un sistem prin care cauzele sa fie judecate nu neaparat în ordinea cronologica a introducerii actului de sesizare. en Italie. Aceasta situatie speciala a Italiei. p. Este indiferent daca întârzierea în desfasurarea procesului s-a datorat legislativului. Marea Britanie din 8 iulie 1987. în doctrina s-a constat ca instanta de control de la Strasbourg priveste cu mai multa îngaduinta situatiile determinate de diverse situatii exceptionale. cu privire la obligatiile sale internationale statul este privit ca un tot unitar261[261]. Danovi. 447. atunci când durata procedurii nu era chiar spectaculos de lunga. 261[261] CEDO. ci mai degraba 259[259] CEDO. § 104. Curtea motivându-si decizia prin faptul ca reclamantul a cerut o data amânarea cauzei. însa se manifesta deosebit de severa atunci când viciile care afecteaza celeritatea sunt structurale264[264]. Exemplul cel mai facil de dat este cel al Italiei. 264[264] J. procedura a dura peste 4 ani. § 71. data fiind avalansa de plângeri cu privire la durata procedurilor. a se vedea R. 263[263] CEDO. 447-448. hot. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. RTDH 1995. § 53. Spre exemplu. Vendittelli din 18 iulie 1994. Pentru un comentariu al deciziei. hot. impus pe motiv ca nu exista autorizatie. R. imputabilitatea nu se confunda cu culpa statului în cauza260[260]. p. Foti si altii din 10 decembrie 1982.

atunci când se raporteaza la vicii structurale. hot. în materie penala unde se urmareste intervalul între actele de urmarire – sau. § 36. în circumstante exceptionale analizate cu strictete. Bock din 29 martie 1989. hot. Strictetea Curtii. iar Italia continua sa suporte sute de condamnari anual. ca publicitatea poate sa aduca atingere intereselor justitiei”. dominata de arbitrariu si permite publicului sa vegheze la buna administrare a justitiei. Moreira de Azevedo din 23 octombrie 1990. § 53. transparenta procesului judiciar constituie unul dintre mijloacele care contribuie la pastrarea 265[265] CEDO. atunci când se examineaza comportamentul autoritatilor. din contra. din ce în ce mai semnificativ. § 47. fara însa ca statele sa reactioneze la aceste schimbari de optica a publicului. § 47. II. se prevede în fraza a doua a primului paragraf ca „pronuntarea hotarârii trebuie facuta în public. Dupa stiinta noastra. pentru o imagine pozitiva a activitatii de jurisdictie267[267].3.tinând cont de importanta si de urgenta care o prezinta obiectul acesteia265[265]. peste 50 % din cauzele rezolvate de catre Curte aveau. 6 prevede ca orice persoana are dreptul ca cauza sa sa fie judecata în public. Statisticienii dreptului au constat o tendinta generala la nivelul de Europei de „juridizare” a vietii. Martins Moreira din 26 octombrie 1988. . este determinata. 269[269] CEDO. § 29. În plus. hot. al plângerilor adresate la Strasbourg care vizeaza acest aspect266[266]. Publicitatea procedurii Art. 268[268] CEDO. § 74. însa accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei sau publicului în timpul totalitatii sau a unei parti a procesului pentru a proteja morala. dar si pentru întarirea încrederii publicului în justitie. ori în masura în care instanta considera. hot. Zimmermann si Steiner din 13 iulie 1983. Publicitatea procedurii realizeaza transparenta justitiei sustragând justitiabilii din ghearele unei justitii secrete. ceea ce conduce la un numar din ce în ce mai important de cauze care sunt judecat la nivel. importanta particulara pe care o prezinta celeritatea procedurii nu doar fata de litigiile în cauza. Curtea verifica daca în cursul procedurii au existat momente lungi de inactiune din partea organelor judiciare268[268] – în special. hot. cea mai buna dovada fiind faptul ca peste 50 % din deciziile actuale ale Curtii se raporteaza si la acest subiect. 266[266] În jurisprudenta ultimilor 5 ani. În principiu. Corigliano din 10 decembrie 1982. cel putin ca un capat de plângere între altele. în esenta. ordinea publica sau securitatea nationala întro societate democratica. daca interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor o impun. acestea s-au concentrat excesiv asupra unui singur aspect269[269] – interogatorii consecutive cu acelasi obiect etc. 267[267] CEDO. Guincho din 10 iulie 1984. de doua elemente: numarul. hot. recomandarea a ramas fara ecou în legislatia statelor contractante. legatura cu durata excesiva a procedurilor interne.

ci un mijloc prin care se poate atinge obiectivul art. Curtea admite regularitatea procedurii. între parti277[277]. hot. hot. Scarth din 22 iulie 1999. de regula. Curtea ignora lipsa de publicitate care caracterizeaza. atunci când în apel se discuta nu doar probleme de drept. procedura desfasurata în fata unui organ administrativ. § 3.Judgement shall be pronounced publicly – Curtea a preferat o 270[270] CEDO. . § 38.1.1. instantele superioare se pronuntau doar în drept. Daca însa publicitatea lipseste în cadrul procedurii din fata tuturor organelor de jurisdictie sesizate. § 27. Helmers din 29 octombrie 1991.1 274[274] CEDO. Serre din 14 septembrie 1999. În schimb. asa cum am precizat mai sus273[273]. 275[275] CEDO. 6 daca procedura administrativa a fost secreta275[275]. dezvoltând o motivatia usor sofistica. Sutter din 22 februarie 1984. § 30. 271[271] CEDO. § 35. hot. în cauzele respective. Le Compte si altii din 10 februarie 1983. 6: un proces echitabil271[271]. 277[277] CEDO. hot. în masura în care contra deciziei acestui tribunal se poate face recurs. § 34-37. atunci când în prima instanta se pronunta un astfel de organ. art. publica. ci si probleme de fapt relevante pentru litigiul în cauza. Astfel. hot. 276[276] CEDO. 6 impune publicitatea procedurii si a pronuntarii deciziei în toate fazele procesuale si indiferent daca tribunalul facea parte din structura juridica ordinara sau era un organ administrativ cu atributii jurisdictionale272[272]. Helmers din 29 octombrie 1991. § 59-61. daca aceasta conditie este îndeplinita. Totusi. Cu privire la publicitatea pronuntarii deciziei. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. § 28. este cert ca exista o violare a principiului publicitatii procedurii278[278]. Axen din 8 decembrie 1983. hot. Curtea impune dezbaterea contradictorie. hot.1.1. 272[272] CEDO. § 26. Curtea a admis lipsa publicitatii. Totusi. daca instanta ordinara în fata careia se atacata decizia administrativa nu beneficiaza de o plenitudine de jurisdictie. § 30 si urm. În principiu. § 31-34. hot. în fata unei instante care sa aiba un control de plina jurisdictie.1. Plecând de la ideea dupa care. A se vedea si supra § 3. în special daca ne raportam la ideile exprimate în paragraful anterior276[276]. Le Compte si altii din 23 iunie 1981. hot. se poate vorbi de violarea art. Asan Rushiti din 21 martie 2000. hot. Solutia a fost identica si atunci când s-a invocat lipsa publicitatii în fata instantelor de apel sau recurs. în ciuda unei formulari imperative în special în varianta engleza a textului . hot. § 2. Astfel privita. 278[278] CEDO.încrederii publicului în justitie270[270]. adica asupra tuturor problemelor de drept si de fapt ridicate de obiectul afacerii274[274]. publicitatea nu este scop în sine. 273[273] Supra. Sutter din 22 februarie 1984.

a vietii private a partilor sau a intereselor justitiei – se raporteaza la întreaga desfasurare a procedurii280[280]. Daca primele doua conditii impuse de Curte nu ridica în practica acesteia probleme deosebite. C. problema lipsei de echivoc a renuntarii a fost de mai multe ori abordata de catre organele jurisdictionale de la Strasbourg283[283]. O parte a doctrinei a criticat însa optiunea Curtii. Campbell si Fell din 28 iunie 1984. Curtii Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. a intereselor minorilor. chiar daca vizeaza direct doar partile. § 79. în considerarea acestei finalitati.-F. Or. 283[283] A se vedea. Brozicek din 19 decembrie 1989. O parte a doctrinei.interpretare supla a continutului acestei obligatii. § 25 si urm. considerând-o periculoasa deoarece s-a estimat ca aceasta garantie procesuala. hot. a securitatii nationale. precum si autorii citati. Belgia din 30 decembrie 1987. o alta exceptie de la regula publicitatii. Potrivit partii finale a art. sa nu aduca atingere unui interes public superior si sa fie neechivoca282[282]. Chiar daca la o prima vedere aceste exceptii se raporteaza doar la publicitatea pronuntarii deciziei. hot. care. § 66. § 54. § 66. 6. H. admisa de catre Curte. este renuntarea partilor281[281]. A se vedea J. p. precizam doar faptul ca. . daca o procedura are cel putin doua parti. în mod indirect ea urmareste un scop superior litigiul în discutie. hot. sustinuta de unele opinii dizidente ale judecatorilor Curtii. chiar daca textul Conventiei nu o prevede expres. P. Van Leuven si de Meyere din 23 iunie 1981. c. 282[282] CEDO. afirmând ca.. Comis. renuntarea la publicitate trebuie sa rezulte din acordul neechivoc al partilor. hot. este unanim admis faptul ca exceptii respective – protectia moralei. B. 280[280] CEDO. hot. Flauss. a ordinii publice. Le Compte. în cazul unei simple renuntari la publicitate. odata cu hotarârea Håkansson si Sturesson jurisprudenta a devenit mult mai permisa. hot. § 89. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. a criticat tendinta Curtii de a se raporta doar la renuntarea la publicitate de catre reclamant. hot. § 45. exceptii ar fi trebuit sa fie de stricta interpretare si sa fie justificate de un scop legitim. CEDO. regula publicitatii poate suferi exceptii. Curtea subsumeaza valabilitatea renuntarii la publicitatea procedurii la trei conditii: renuntarea sa fie liber consimtita. daca pâna la un moment dat Curtea a fost foarte riguroasa în aprecierea caracterului lipsit de echivoc al unor posibile renuntari tacite la publicitate. nu poate fi decelat. 496-498. de a permite renuntarea licita la publicitatea procedurii. anume pastrarea încrederii publicului în general si realizarea transparentei justitiei. § 69. 281[281] CEDO. A se vedea opinia dizidenta a judecatorului Walsh la hot. acceptându-se 279[279] CEDO. RTDH 1991. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. Fara a intra în prea multe detalii. admitând lipsa violarii Conventiei atunci când hotarârea este depusa la o grefa accesibila publicului279[279]. Italia din 7 mai 1990. rap. c. Pretto si altii din 8 decembrie 1983. Pe lânga situatiile prevazute expres în art. 6 § 1.

în acest sens. § 67. în cadrul unei procedurii secrete. rap. prezinta avantajul ca exprima exact scopul garantiilor incluse în ea: partile sa se afle în aceiasi pozitia în fata instantei si sa aiba sanse egale. De aici Curtea a tras concluzia ca.4. p. care poarta aceasta denumire marginala – cu cea în sens restrâns – incluzând doar acele garantii procedurale generale neprecizate expres în textul Conventiei.. pe de alta parte. garantiile din primul paragraf fiind generale288[288]. ca acestea nu sunt proprii doar materiei penale. iar. 6 § 3 nu a fost încalcat. iar doctrina mai veche ar fi numit aceasta sectiune echitabilitatea procedurii. Conv. cum ar fi cele privind contradictorialitatea. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. În plus. IV. hot. Håkansson si Sturesson din 21 februarie 1990. reclamantii nu au solicitat expres publicitatea284[284]. hot. Aceasta implica faptul ca orice parte a unei proceduri. Aceasta nu înseamna ca imperativele înscrise în acele texte nu se pot aplica si materie civila. 6 § 3 nu enumara decât cu titlu exemplificativ anumite garantii.6 vorbeste de procedura echitabila. 6 notiunea de egalitatea armelor. Nielsen din 15 martie 1961.existenta unei renuntari tacite prin simplul fapt ca. se poate observa ca poate exista o violare a art. 61. A se vedea si CEDO. O parte dintre ele sunt prevazute în paragrafele 2 si 3 ale art. Vom analiza pe rând imperativele consacrate de catre instanta europeana ca elemente ale egalitatii armelor. . DR 27. Ann. Comis. II. pe de o parte. § 32). Borges din 30 octombrie 1991. cu privire la o cauza de natura penala. motivarea deciziilor etc. Jespers din 14 decembrie 1981. ci pot fi consacrate si în materie civila287[287]. hot.. datorita implicatiilor speciale ale dreptului penal în persoana inculpatului (CEDO. rap. ca si garantie inclusa în structura sa. p. 6 care vorbeste de faptul ca „orice acuzat are în special dreptul …”286[286]. chiar daca art. 288[288] Comis. 6 § 1. indiferent daca este în materie civila sau penala. dezvoltate pe cale jurisprudentiala de catre Comisie si Curte. Preferam aceasta notiune pentru a nu exista riscul de a se confunda echitabilitatea procedurii în sens mai larg – incluzând toate garantiile procedurale din art. art. a) Egalitatea armelor în sens restrâns. din 27 octombrie 1993. În plus. Notiunea este acceptata ca atare de doctrina mai recenta si credem ca poate fi utilizata pentru a include garantiile neprevazute expres în Conventie.V. notiunea de „egalitate a armelor”. fiind consacrate în materie penala.Egalitatea armelor285[285] Vom analiza în aceasta sectiune mai multe garantii generale. § 26. ideea desprinsa chiar din formularea § 3 a art. hot. preferam sa utilizam pentru a analiza celelalte garantii generale incluse în art. § 25. 287[287] CEDO. 6. 6. 285[285] Chiar daca textul art. trebuie sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si prezenta punctul de vedere în fata tribunalului în conditii care sa nu o dezavantajeze fata de 284[284] CEDO. 286[286] În acest context trebuie însa subliniat ca marja de apreciere pe care Curtea o lasa statelor pentru a regla probleme procedurale este mai întinsa în materie civila decât în materie penala. 346. Dombo Beheer B. 6 § 1. chiar daca acestea nu apar explicit enuntate în art.

dec. § 29 si urm. rap. plg. plg. exista 289[289] Comis. în ciuda faptului ca jurisprudenta Comisiei era constanta în acest sens. în civil. 290[290] Comis. în care îsi prezinta în rezumat argumente. 1763/62. din 22 iulie 1963. 459). Curtea a constatat lipsa unei violari a principiului egalitatii armelor. VI. Conv. Conv.celelalte parti ale procesului sau fata acuzare289[289]. 294[294] Comis. p. rolul procurorului general se rezuma la a pune mentiune „de acord” pe raportul magistratului raportor291[291]. Curtea a decis contrariul precizând ca un proces nu poate fi echitabil daca se desfasoara în conditiile în care o parte este plasata într-o pozitie dezavantajoasa. din 19 iunie 1963. în cazul procedurilor ajunse în fata instantei supreme. 182. fostului proprietar. DR 25. VI. s-a decis ca exista o încalcare a principiului egalitatii armelor în situatia în care acuzarea depune la dosar un document. rezultata din vânzarea unui tablou fara achitarea unor sume de bani cuvenite fostului proprietar. § 62). De asemenea. Ann. nu si inculpatului sau avocatului sau293[293]. cu foarte putin timp înainte de judecarea unei cauze privind o infractiune de înselaciune. atunci când legea nu o permite o reformatio in pejus. Daca însa rolul procurorului nu este atât de important în cadrul procedurii încât sa poata influenta decizia. iar sumele de bani nu mai erau datorate. p. În acelasi sens. p. hot. Pataki si Dunshirn din 28 martie 1963. principiul este respectat. în acest caz. 260. 291[291] Comis. procurorul general al Belgia juca rolul de raportor. 381. VI. nr. Peschke din 13 octombrie 1981. înainte de audienta publica. hot. din 16 iulie 1968. Conv. Astfel. chiar daca cealalta parte lipseste (CEDO. p. iar acuzatul nu are acces la acel document290[290]. plg.) 292[292] CEDO. Conv. dec. s-a hotarât lipsa unei încalcari a Conventiei cu prilejul analizarii unei cauze civile ce si-a gasit finalizare în fata Curtii de Casatie belgiene. s-a constat o violare a exigentelor egalitatii armelor procedurale în situatia în care legea austriaca nu permitea participarea si expunerea orala a argumentelor în fata instantei de apel decât a reprezentantului parchetului. 293[293] Comis. 1446/62. dec. 6 daca în cadrul procedurii din fata Curtii Supreme austriece. Atunci când se depune la dosarul cauzei un document important pentru solutionarea acesteia. indiferent daca instanta utilizeaza sau nu documentul în motivarea hotarârii292[292]. Ann. Conv. se remarca o idee bizara a fostei Comisii care a decis ca problema egalitatii armelor nu se pune daca o cauza penala a fost rezolvata fara participarea procurorului la faza de judecata (Comis. § 41.. p. 733. s-a decis ca nu exista o violare a art. În fapt. . Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. rap... 2804/66.. Tot astfel. Potrivit legislatiei procedurale.. este însa obligatoriu ca partile sa aiba cunostinta de continutul sau. Ann. 681. XI. Din fericire. nr. Spre exemplu. Kuopila din 27 aprilie 2000. hot. Ann. p. În schimb.. VI. procurorul nu era parte la proces si beneficia de independenta fata de parti (CEDO. Inculpatul nu a cunoscut existenta acestei expertize. În acest context. Ann. Monnell si Morris din 2 martie 1987. Delcourt din 17 ianuarie 1970. rap. faptul ca în urma caii de atac se poate înrautatii situatia inculpatului conduce instanta europeana la o analiza stricta a posibilitatilor egale de a declansa procedura de casare294[294]. în conditiile în care. s-a depus o expertiza dupa care tabloul era un fals.

Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation. care însa nu poate afecta solutia procesuala în cauzele deja rezolvate. a se vedea pentru prezentarea stadiului jurisprudentei la momentul afacerii Borges. RTDH 2001. A se vedea si J. În acelasi context. Borgers din 20 octombrie 1991. Nideröst-Huber din 18 februarie 1997. s-a decis ca atunci când se numeste un expert în cauza. hot. 298[298] CEDO. oscilând de-a lungul timpului între o atitudine destul permisiva cu privire la rolul procurorului (hot. 204-210.. partile trebuie sa aiba facultatea de a participa la activitatile pe care acesta le desfasoara si sa primeasca concluziile 295[295] Comis. Brumarescu din 28 octombrie 1999. Ofner si Hopfinger din 23 noiembrie 1962. 830 si urm. De asemenea. Fiecare parte a procesului trebuie sa aiba nu numai facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care se bazeaza pretentiile sale. nr. p. Marguénaud.tendinta de a analiza mai elastic egalitatea în declansarea procedurii în caile de atac295[295]. hot. rap. impune judecatorului sa vegheze ca orice element susceptibil sa influenteze solutia privind litigiul sa faca obiectul unei dezbateri contradictorii între parti. 27. din 7 februarie 1968. hot. Callewaert.. Cu privire la rolul Ministerului Public în declansarea sau judecarea unor recursuri extraordinare în statele în care acesta joaca un rol special. Pentru o analiza pertinenta a evolutiei jurisprudentei si o critica a cesteia. plg. Delcourt din 17 ianuarie 1970). 413. 681. cit. urmata de alte hotarâri în acelasi sens). exista o violare a art. Spre exemplu. a se vedea J. 297[297] CEDO. . hot. b) Principiul contradictorialitatii. Ergec. în care Curtea pare sa revina la ideile enuntate initial în afacerea Delcourt. în timp ce cealalta parte nu beneficiaza de aceasta posibilitate de prelungire a termenului297[297]. fara nici un fel de limita temporala la acel moment. § 33. Lobo Machado din 20 februarie 1996. Rec. Au-delà des apparences… d’un revirement. Nu prezinta nici o relevanta daca elementul susceptibil sa conduca la o anumita decizie este adus în discutie de catre parti sau sesizat din oficiu de catre instanta. chiar si în aceasta din urma situatie. Vermeulen din 20 februarie 1996.. dec. Platakou din 25 mai 1999. 299[299] Comis. Conv. p. În consecinta. Curtea a precizat ca se poate vorbi de o atingere serioasa a principiului egalitatii armelor atunci când pentru declansarea unei proceduri de atac statul beneficiaza de suspendarea termenul de apel pe perioada vacantei. Contradictorialitatea. Velu. RTDH 1992. J. op. jurisprudenta Curtii este destul de confuza. R. p. Ann. VI. Spre exemplu. judecatorul fiind obligat sa impuna discutarea lui299[299].-P. 119. Oscilatia sinusoida a jurisprudentei a continuat cu hotarârea Voisine din 8 februarie 2000. p. p. dec. § 31. s-a decis într-o cauza privind statul român ca daca doar procurorul general poate declansa un recurs în anulare. 6 § 1296[296]. urmata de o atitudine mult mai ferma care parea sa impuna statelor renuntarea la aceasta practica (hot. dar si aceea de a lua la cunostinta si de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecatorului cu scopul de a-i influenta decizia298[298]. 296[296] CEDO. § 62. § 24. intim legata de ideea de egalitate a armelor. 3147/67. nu se pune problema de încalcare a Conventiei daca doar reprezentantul parchetului poate declansa un recurs în interesul legii.

fiind acuzat de catre acesta. 6 atunci când expertiza efectuata prezenta un caracter atât de tehnic încât scapa cunostintelor judecatorului. fie prin posibilitatea de a obtine interogarea acesteia în faza de judecata303[303]. Mai mult. § 28. Le droit à la comparution personnelle et son application en cas de pluralité de degrés de jurisdictions. p. Closset-Marchal. Isgro din 19 februarie 1991. s-a constatat o violare a art. 304[304] CEDO. Contradictorialitatea nu impune însa obligatia instantei de a permite. hot. DR 31. 301[301] CEDO. instanta a violat. cele testimoniale trebuie produse în fata judecatorului de fond. pentru ca altfel s-ar ajunge la perpetuum mobile de raspunsuri si contra-raspunsuri. pentru a putea sa faca obiectul dezbaterii contradictorie între acuzator si inculpat. trebuie sa existe si atunci când nu exista o parte adversa. nr. 327. Mai mult. Datorita statutului partii civile. Charles. Refuzând sa dispuna refacerea expertizei sau efectuarea uneia noi la cererea unei parti. RTDH 1992. contradictorialitatea impune. hot.. p. în sensul propriu al termenului. hotarâre care ilustreaza faptul ca principiul egalitatii armelor se aplica si în raporturile între inculpat si partea civila. Kerojärvi din 19 iulie 1995. ca element al egalitatii armelor. De asemenea. statele sunt obligate sa îsi regleze procedurile interne astfel încât probele existente sa fie produse în cadrul audientei publice. legea belgiana nu permitea citarea acesteia în fata instantei. dec. în acest context. S-a precizat. chiar daca si în cadrul acelei procedurii inculpatul a putut sa le conteste305[305]. în special. A se vedea si raportul Comisiei privind cauza Bricmont din 15 octombrie 1987. Cum raspunsul administratiei casei de 300[300] CEDO. de însusirea unor bunuri din averea sa prin falsuri. din 9 decembrie 1986. Stefanelli din 8 februarie 2000. G.expertului pentru a le putea pune în discutie300[300]. În fapt. ca hotarârea citata trebuie interpretata în sensul în care probele si. hot. în opinia Curtii. în fata judecatorului304[304]. se poate afirma ca contradictorialitatea. în materie penala. Mantovanelli din 18 martie 1997. 10938/84. în cadrul unei proceduri scrise. 302[302] Comis. reclamantul a fost avocatul personal al printului mostenitor al Belgiei. hot. 393. § 76-85. hot. În opinia Curtii. dreptul la contradictorialitate al partilor301[301]. ca fiecare parte sa raspunda la orice memoriu al partii adverse. a fost influentat decisiv de acestea. chiar daca formal nu era tinut de concluziile expertului. § 31-34. posibilitatea inculpatului de a combate declaratiile partii vatamate fie printr-o confruntare cu aceasta. 6 într-o ipoteza în care o persoana a solicitat statului acordarea unor drepturi financiare rezultând din asigurarea de sanatate. reclamantul neputând sa combata prin întrebari adresate printului afirmatiile acestuia din urma. § 42. printr-o plângere penala. Bricmont din 7 iulie 1989. 303[303] CEDO. 305[305] CEDO. astfel încât acesta. . fiind insuficienta administrarea lor în fata magistratului de instructie. pentru a realiza contradictorialitatea în materie penala. plg. sa constatat o încalcare a art. § 33. Spre exemplu. existând însa obligatia ca fiecare parte sa aiba posibilitatea sa îsi dezvolte argumentele cel putin într-un memoriu302[302]..

iar pentru parti motivarea hotarârii este esentiala pentru a-si evalua sansele de succes ori de a vedea modul în care le-au fost acceptate argumentele si pe ce s-a bazat judecatorul în solutionarea cauzei lor. Astfel. hot. Aceasta hotarâre este unul dintre motivele care au determinat criticii din doctrina franceza sa afirme ca instanta europeana se transforma treptat într-un al patrulea grad de jurisdictie. hot. în ciuda lipsei unei pârât procesual în cauza. Dreptul ca o decizie judecatoreasca sa fie motivata nu este însa absolut311[311]. ci numai daca acesta a raspuns într-o maniera suficienta si explicita argumentelor partilor litigiului310[310]. Kuty. Ruiz Torija din 9 decembrie 1994. motivarea deciziilor este singurul mijloc prin care tertii pot sa cunoasca jurisprudenta. hot. ea nu cerceteaza daca judecatorul national a stabilit corect faptele sau daca a interpreta corect faptele. Astfel. hot. hot. Spre exemplu. în conditiile în care în majoritatea statelor europene cel putin jurisprudenta instantelor superioare este. 307[307] F. Curtea arogându-si competenta de a examina numai situatiile care se pot încadra în cea de-a doua ipoteza. hot. 309[309] CEDO. iar întinderea si amplitudinea pe care trebuie sa o aiba motivarea variaza în functie de natura si complexitatea cauzei312[312]. motivarea hotarârilor judecatoresti. ca aceste observatii si argumente sa fie examinate în mod efectiv309[309]. hot. hot. § 30. pe care reclamanta nu a putut sa le conteste. RTDH 1998. s-a decis ca instanta care respinge un apel poate 306[306] CEDO. Curtea a decis ca. § 59. § 34. din 27 octombrie 1993. reclamanta s-a adresat unei instante care a decis doar în baza a doua expertize medicale. Dreptul la un proces echitabil impune. nefiind citata si nefiind invitata sa depuna concluzii scrise. Foucher din 18 martie 1997. trebuie în mod necesar facuta distinctia între „motivare inadecvata” si „lipsa motivarii”. p. Dulaurans din 21 martie 2000. formal sau real. un izvor de drept important307[307]. § 31. Bulut din 22 februarie 1996. combinat cu dreptul partilor. recunoscut de Curte. § 47. Kruska din 19 aprilie 1993. 308[308] CEDO. § 63. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.V. în care Curtea a decis ca o eroare de apreciere a Curtii de Casatie franceze – eroare care nu ni se pare chiar grosolana – constituie o violare a art. Feldbrugge din 29 mai 1986. 847. § 44. c) Motivarea hotarârilor. Obligatia de motivare a hotarârilor judecatoresti îsi are izvorul în dreptul oricarei parti în cadrul unei proceduri sa prezinte judecatorului observatiile si argumentele sale308[308]. § 31). Werner din 24 noiembrie 1997. . Exista si o hotarâre care daca nota discordanta fata de jurisprudenta citata. Dombo Beheer B. În plus. s-a violat dreptul recurentei la o dezbatere contradictorie306[306]. publicul poate vedea ca „se face justitie”. fara îndoiala. hot. Atunci când se discuta despre obligatia de motivare. iar obligatia de motivare a hotarârilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor mentionate anterior. Van der Hurk din 19 aprilie 1994. § 30.asigurari de stat a fost negativ. 310[310] CEDO. piloni de baza ai dreptului la un proces echitabil. 6 (CEDO.

firescul procedurii. Spre exemplu. § 27. 5460/72. Hiro Balani din 9 decembrie 1994. d) Administrarea echitabila a probelor. hot. Higgins din 19 februarie 1998. . din 2 aprilie 1973. plg.. nr. 316[316] CEDO. Digest II. Curtea nu are competenta de a verifica daca 311[311] Exemplul cel mai facil de dat este cel hotarârilor unui juriu.. 314[314] CEDO. în opinia Comisiei. 401. Domeniul administrarii si aprecierii probelor este o materie în care statele membre se bucura o marja de apreciere foarte larga. În speta. hot. din 10 martie 1981. însa a admis o motivare sumara. Conv. 312[312] CEDO. De asemenea. 318[318] Comis. Helle din 19 decembrie 1997. 8884/80. Comis. nr. 427. 152. plg. reclamantul a solicitat reînscrierea sa pe lista de avocatii din cadrul unui barou. între laconismul specific deciziilor din state precum Franta si cutuma unei jurisdictii precum cea engleze în cazul careia deciziile pot avea zeci de pagini. 9223/80. De asemenea. Conventia permitând statelor sa reglementeze fara oprelisti semnificative regulile de admisibilitate si forta probanta a mijloacelor de proba318[318]. § 60. plg. întinderea si redactarea hotarârilor judecatoresti (CEDO. hot.. Digest II. motivarea care sta la baza deciziei nu trebuie sa trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte314[314]. p. Curtea a impus obligatia de motivare detailata a deciziei atunci când norma juridica a carei aplicare se solicita este ambigua în continut316[316]. 315[315] Comis. iar norma juridica care reglementa ipoteza conditiona admiterea cererii de existenta unor „circumstante exceptionale”. hot. 6: echitabilitatea procedurii sau. 6 atunci când. în timp ce una a Camerei Lorzilor este anormala. din 2 octombrie 1979. o decizie englezeasca în care s-a raspuns foarte sumar la argumentele partilor poate fi calificata ca fiind nemotivata. H. Digest II. care variaza. c. p. 426. § 53. din 15 octombrie 1981. Belgia din 30 noiembrie 1987. o decizie de 2 pagini a Curtii de Casatie franceze este fireasca. cu alte cuvinte. în timp ce o hotarâre franceza în care raspunsul este la fel de laconic poate fi socotita ca îndeplinind exigentele Conventiei. 317[317] CEDO. Or. Un al indicator luat în consideratie de Curte este cel al cutumelor cu privire la continutul. Tot astfel. dec. în spatiul intrat sub jurisdictia Curtii. cu exceptia situatiei în care mijlocul respectiv de aparare era de natura sa influenteze definitiv solutionarea cauzei315[315]. Helle din 19 decembrie 1997. p. plg. cât timp ea a atins toate punctele esentiale ale argumentelor dezvoltate de parti317[317]. § 55). Ann. care exista doar în câteva domenii reglementate de Conventie se explica prin obiectul art. nr. Curtea a decis ca nu exista nici o atingere a drepturilor recunoscute în art. În consecinta. XVI. care nu trebuie motivate. nr. dec. dec. 8512/79. p. 313[313] Comis..sa se margineasca la a relua motivarea instantei de fond313[313]. dec. Acest dublu standard. hot. § 42.

în special în materie penala dar si în materie civila. § 48. inclusiv prin posibilitatea de a obtine audierea ca martor a unei persoane susceptibila sa combata evaluarea expertului325[325]. martorul si-a schimbat marturia printr-o noua declaratie sustinuta si în fata judecatorului. hot. hot. Camilleri din 16 martie 2000). Curtea si-a bazat decizia de a nu condamna statul pentru utilizarea unei probe obtinuta ilegal si pe faptul ca. Asa cum afirmam mai sus. Cu privire la expertize. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988. 322[322] CEDO. care însa a ignorat-o. s-a constatat o violare a Conventiei atunci când instanta si-a fondat aproape în mod exclusiv decizia pe o proba obtinuta în mod ilegal323[323] sau care nu a fost niciodata adusa la cunostinta partii. hot. § 31. În schimb. rap. în considerarea faptului ca decizia de condamnare a fost întemeiata si pe alte probe. s-a admis cenzura Conventiei atunci când judecatorul national a apreciat probele administrate într-o maniera evident injusta si arbitrara (Comis. Scheichelbauer din 16 decembrie 1970 cit. Schenk din 12 iulie 1988. 6. hot. Curtea si Comisia lasând o marja având în fata doua marturii contradictorii decisive pentru stabilirea vinovatiei unei persoane. hot. § 46. cu atât mai mult cu cât ea demonstra nevinovatia unui alt inculpat (Comis. din 10 iulie 1981. s-a hotarât în favoarea statului pârât atunci când. 8654/79. În fapt. Ulterior. 425). § 68. cit. 320[320] CEDO. Velu. 321[321] CEDO. p. 319[319] CEDO. instanta nationala alege sa ia în considerare numai una dintre ele (CEDO. nu doar pe acea înregistrare321[321]. dec. .. admitând o astfel de proba. Spre exemplu. 324[324] CEDO. Totusi. afirmând ca era sub imperiul drogurilor. Barberà. Krcmàr din 3 martie 2000. 405). în materia administrarii probelor. Curtea impune statelor obligatia ca acuzatul sa poata solicita judecatorului dezbaterea contradictorie a raportului de expertiza. Ergec. Schenk din 12 iulie 1988. plg. Comisia anticipase solutia data de Curte. Curtea examineaza procedura în ansamblul sau si nu se opreste doar la un moment punctual pentru a decide încalcarea sau respectarea art. p. Schenk din 12 iulie 1988. J. dec.instantele nationale au apreciat corect sau nu probele administrate în cauza. Asadar. Khan din 20 aprilie 1999. op. Digest II. care a ignorat-o în cursul procedurii324[324]... dec. într-un proces penal s-a administrat o proba – înregistrarea unei convorbiri telefonice – obtinuta fara aprobarea magistratului competent. ci doar de a stabili daca mijloacele de proba au fost administrate într-o maniera echitabila319[319]. procesul s-a desfasurat in concreto în conditii echitabile322[322]. Aceasta nu înseamna însa ca partile unui proces au dreptul sa obtina administrarea oricarei probe. elementul determinant al examenului efectuat de catre instanta europeana este maniera în care sunt probele sunt prezentate în fata judecatorului national320[320]. reclamantul fusese acuzat de trafic de droguri întrun penitenciar pe baza marturiei unui detinut care ar fi cumparat droguri de la inculpat. § 46. a constat ca. dincolo de problema prezentarii acelei probe. 323[323] CEDO. analizând ansamblul conditiilor în care s-a desfasurat procesul. R.

Vernon din 14 septembrie 1999. pentru care a renuntat de asemenea la caracterul sau secret. § 78. plg. s-a decis. fapt interzis de catre legea germana ca fiind contrara evidentelor istoriei si a demnitatii umane (Comis. 6 nu este violat atunci când o persoana este citata în cadrul unei proceduri desfasurata într-o limba pe care nu o cunoaste. nr. care cunoaste limba 325[325] CEDO. reclamantul a fost nevoit. în care se afirma ca starea sa de sanatate s-a ameliorat semnificativ. § 4. sa renunte la privilegiul clientului. urmare a unui grav accident de circulatie reclamantul a suferit serioase probleme psihice ce au condus. Barberà. cel putin în jurisprudenta fostei Comisii. încalcând privilegiul clientului si fara consimtamântul sau. hot. soferul vinovat de accidentul de circulatie a obtinut redeschiderea primului proces. din 9 decembrie 1981. Messegué si Jabardo din 6 decembrie 1988.de apreciere larga judecatorului national pentru a verifica oportunitatea si necesitatea unei probe. Olsson din 24 martie 1988. 9099/80. ca regula generala în materie. multe din regulile impuse în materia dreptului la un interpret în penal328[328]. 326[326] În speta. e)Alte aspecte ale egalitatii armelor. DR 27. DR 29. mergându-se pâna la admiterea interzicerii de a încerca probarea unor fapte326[326]. Pe de alta parte. § 32. p. hot. 6 într-o afacere extrem de interesanta în opinia noastra. § 20. însa dispune de timpul si facilitatile necesare pentru a asigura traducerea documentelor329[329]. În realitate. în cursul procesului de divort al reclamantului. A se vedea si CEDO. De asemenea. § 89.. nu primesc aceiasi recunoastere în civil. Tot astfel. precum si principiul disponibilitatii conduc catre o apreciere mai elastica a obligativitatii prezentei unui interpret. s-a constat lipsa încalcarii dreptului la un proces echitabil si atunci când partea este însotita de o persoana. pe cai ramase necunoscute. Bönisch din 6 mai 1985. 329[329] Comis. Intrând. obtinând suma de 1. care facea secret acel raport. Materie reglementata expres în materie penala. conform preceptelor dreptului britanic. Reclamantul a introdus o actiune în repararea prejudiciului contra soferului vinovat de accident.3 milioane lire sterline drept despagubiri. 9235/81.. în urma careia a obtinut reducerea sumei datorate la „numai” 600 000 lire sterline. sotia sa. În fapt. Curtea a respins însa plângerea pe motiv ca instanta nationala nu a depasit limitele marjei de apreciere pentru a determina utilitatea si legalitatea probei. valorile si interesele morale care sunt puse în joc în materie civila. iar în cursul procesului a produs ca si proba o expertiza psihiatrica care a relevat probleme complexe si serioase de sanatate mintala. în conditiile în care este evident ca egalitatea armelor poate intra în discutie atunci când una dintre parti nu cunoaste limba în care se desfasoara procesul. Ulterior. nr. 212. în conditiile în care reclamantul a renuntat de privilegiul respectiv în ambele proceduri327[327]. dec. ca art. la divortul acestuia. Astfel. în posesia acestui document. plg. Reclamantul s-a plâns în fata Curtii de faptul ca judecatorul national a utilizat al doilea raport de expertiza psihiatrica. inculpatul a adus ca si proba un alt raport psihiatric.6. în legatura cu atribuirea cresterii copiilor. între altele. probarea inexistentei lagarelor de concentrare naziste. dec. hot. 194). problema limbii procedurii în materie civila a ramas în sarcina jurisprudentei. 327[327] CEDO. 328[328] A se vedea infra. dec. p. Pentru a putea utiliza raportul medicului. . din 16 iulie 1982. Curtea a decis lipsa unei violari a art.

6 din simplul fapt ca într-o astfel de cauza – având ca obiect acordarea dreptului de vizita al copilului – instanta nationala a refuzat audierea partii333[333]. J. a se vedea si CEDO. Ann. J.. a se vedea. hot. Ergec. Curtea a constatat violarea Conventiei în ipoteza în care legislatia franceza nu a permis unei parti a unei cauze ajunse în fata Curtii de Casatie sa puna concluzii si sa consulte motivele de casare depuse de procurorul general. Curtea a dedus ca prezenta inculpatului este. § 34. dec. În materie civila. Conv. într-o cauza mai recenta. dec. Mai mult. nr. s-a constatat o violare a art. 829-831. acest lucru fiind rezervat doar avocatului sau334[334]. nr. p. hot. din 10 decembrie 1979. § 30. cit. 332[332] Comis. nr. din 24 septembrie 1963. cit. cum ar fi cauzele privind dreptul la vizita al copiilor de catre parinti divortati sau despartiti332[332]. 1169/61. IX. p. 66.. op. din 5 martie 1983. plg. R. „dreptul de a interoga martorii” si „dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret”. spre deosebire de legislatia imensei majoritati a statelor membre... Finlanda din 27 aprilie 2000. plg.. obligatorie la judecarea cauzei335[335]. dec. însa a fost recunoscut de organele jurisdictionale instituite prin Conventie în anumite situatii. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. Digest II.. 333[333] CEDO. § 27. plg. § 31-33. 7952/77. hot. rap. hot. O alta problema legata de egalitatea armelor care merita o scurta prezentare este cea a dreptului persoanei de a asista la judecata. 422. Axen din 8 decembrie 1983. p. L. 6 se aplica cu mai putina strictete decât în cazul judecatii în prima instanta. cu privire la o cauza civila în care comportamentul partilor era irelevant pentru solutia judecatorului. Luând în calcul faptul ca dreptul inculpatul de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturi civile si politice si ca art. op. p. p. Marguénaud. s-a admis regularitatea unor proceduri de apel sau recurs în care audienta se desfasoara fara participarea celui acuzat336[336]. 331[331] Comis. 412. Ekbatani din 26 mai 1988. 334[334] CEDO. În acelasi sens. plg.procedurii si i-a fost permis sa îi traduca330[330] sau atunci când avocatul partii cunoaste limba în care se desfasoara judecata331[331]. Mai mult. s-a admis ca prezenta partilor la judecata este un element implicit al egalitatii armelor în acele cauze în care comportamentul personal al partilor contribuie esential la solutia data litigiului. Conv. c. . din 23 mai 1966. dec. 8893/81. Sutter din 22 februarie 1984. 521. 179. Acest drept nu este prevazut în Conventie nici macar în materie penala. 1794/63. 6 § 3 din Conventie recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi”. Voisine din 8 februarie 2000. Comis. Totusi. § 28. Pentru detalii si comentarii ale deciziei a se vedea. cât timp Curtea este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. VI. Situatia este însa sensibil diferita în materie penala. 336[336] CEDO. hot. Comis. Velu.-P. s-a decis ca statele au obligatia de a depune diligente rezonabile 330[330] Comis. § 29-33. în principiu.. În acelasi sens. nr. hot. p. DR 31. 335[335] CEDO. Glaser si altii din 17 decembrie 1963 cit. Ann.

în cursul judecarii unei cauze civile. . crezând ca acesta a fugit. de data aceasta Curtea considerând ca lipsesc argumentele expuse mai sus340[340]. desi în opinia noastra ea tine mai degraba de independenta tribunalului. p. În fapt. dec. materie nefiind susceptibila de clasificari sau definitii stricte. în temeiul unei norme legale austriece care nu permitea prezenta condamnatilor aflati în detentie la judecarea recursului. Curtea a retinut o posibila violare a art. atunci când asigurarea prezentei acestuia ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii. locuia si profesa în Statele Unite în perioada în care a fost trimis în judecata în Elvetia pentru înselaciune. § 57. ajunsa în 40-a zi. de procedura echitabila se verifica în functie de circumstantele speciale ale fiecarei cauze. 7587/76. Prinz din 8 februarie 2000. în cazul absentei acuzatului. 7572/76. fara a verifica însa aceasta ipoteza337[337]. Medenica din 16 decembrie 1999. de profesie medic. Cooke din 8 februarie 2000. din 8 iulie 1978. 338[338] CEDO. într-o cauza îndreptata tot contra Austriei. De asemenea. nr. 7586/76. o notiune care sa exprime exact „dreptul” violat de catre statul în culpa341[341]. în conditiile în care aprecierea cuantumului pedepsei se face si în baza personalitatii inculpatului. 340[340] CEDO. reclamantii au declansat o greva a foamei care. pe motiv ca este singurul medic care îl putea trata. al urmarilor comiterii infractiunii – omor – asupra sa etc. ca element al lexicului juridic. 6 atunci când inculpatul nu a fost prezent la procesul sau penal din motive independente de vointa sa. hot. acesta trebuia sa fie prezent la judecarea recursului pentru ca judecatorii sa îl poata vedea si analiza din punct de vedere al personalitatii sale. Pot exista asadar si alte situatii în care sa se constate violarea art. a obtinut din partea unei instante americane o interdictie aplicata reclamantului de a parasi teritoriul american. Conv. motivul acestei absente. În fapt. Mai recent însa aceasta pozitie pare sa se atenueze. iar cererea sa de amânare pâna la înlaturarea cauzei ce a impus lipsa sa a fost respinsa338[338]. s-a decis lipsa unei violari atunci când recursul a vizat înlaturarea unei sanctiunii cu internarea psihiatrica pentru o persoana declarata iresponsabila penal din cauza unei boli psihice.. Totusi. Aceasta hotarâre nu trebuie însa generalizata. i-a împiedicat sa fie adusi la judecata). XXI. suferind de cancer. 418. inculpatul. se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului. putând exista o violare a art. 339[339] CEDO. Dupa ce anuntase autoritatile elvetiene ca va fi prezent la proces. § 53. inculpatul a fost doar reprezentat în fata instantei de recurs care analiza cererea sa de atenuare a pedepsei si cea a acuzarii de agravare a acesteia. Colozza si Rubinat din 12 februarie 1985. unul dintre pacientii sai. de aceea. plg. hot. dec. mai larga. printr-o alta hotarâre din aceiasi zi. Astfel. Într-o astfel de zona a împins Curtea o situatie dedusa judecatii ei. În speta. s-a constat o violare a caracterului echitabil al procedurii atunci când.pentru a verifica. notiunea de egalitate a armelor sau cea. Instanta europeana a considerat ca. pentru ca. 6 si atunci când statele l-au judecat pe inculpat în contumacie. legiuitorul grec a emis 337[337] CEDO. au considerat insuficient faptul ca acesta a fost reprezentat de aparatorul sau numit din oficiu339[339]. si. § 28 si urm. mai ales daca inculpatul are o culpa în absenta sa (Comis. hot. Asa dupa cum precizat la începutul acestei sectiuni. 6 chiar daca nu exista. Ann.

Zielinski si altii din 28 octombrie 1999. 346[346] CEDO. atunci când judecatorul l-a indus în eroare pe inculpat cu privire la continutul acuzarii care i se aduce (Comis. 342[342] CEDO. rap. În acelasi sens. lege care s-a aplicat cu titlu retroactiv si reclamantilor. Tot astfel s-a întâmplat si cu o speta în care Curtea a fost chemata sa se pronunte asupra legalitatii unui proces penal. aceea de a muta sub tarâmul egalitatii armelor cea mai mare parte a cauzelor care ridica o suma de probleme relative la art. Curtea a considerat ca s-a violat principiul egalitatii armelor. li s-a cerut inculpatilor sa produca hotarârile civile incriminate. Rafinaries greques Stran & Stratis Andreadis din 9 decembrie 1994. Spre deosebire de aceasta situatie. lipsita de implicatii de ordin practic. La scurt timp. vie privée et impartialité du juge. De Haes si Gijsels din 24 februarie 1997. exista o violare a egalitatii armelor. Antonakopoulos si altii din 23 februarie 1999. 6343[343]. p. desi cauza putea fi analizata si în raport de impartialitate sau dreptul de a convoca martori346[346]. Preda si Dardani din 23 februarie 1999. iar o interventie legislativa de acest gen intervine în cauza. hot. 341[341] Spre exemplu. de Fontbressin. intens mediatizat în epoca. 6342[342]. § 58. § 47. viza fara urma de îndoiala litigiu pendinte. Jurnalistii declansasera o campanie de presa împotriva a patru magistrati acuzati de a fi favorizat incestul si pedofilia prin câteva decizii de atribuire a custodiei unor copii în urma divortului parintilor. atunci când nu s-a putut proba un interes particular al statului fata de un litigiu anume. 6 este constanta si. În aceste conditii. . dec. s-a vorbit despre încalcarea dreptului la un proces echitabil. hot. 138). pâna la urma. În cursul procesului penal. Colak din 6 octombrie 1987. însa cum procedurile civile la care s-a facut referire au fost secrete. tocmai pentru ca motivul divortului ar fi fost relatiile incestuoase. dec. În plus. a intrat în vigoare o lege potrivit careia stagiul militar nu se ia în considerare la stabilirea vechimii în munca. a se vedea. doi profesori italieni obtinusera în instanta recunoasterea faptului ca perioada de stagiu militar intra în vechimea în munca. Curtea a constatat o violare a art. Liberté d’expression. 344[344] CEDO. În speta. 345[345] Pentru detalii si comentarii privind respectarea dreptului la libertatea de expresie. RTDH 1998. în special prin raportare la faptul bizar ca o instanta de judecata sa ceara unei parti o hotarâre judecatoreasca pronuntata de o instanta din acelasi stat. Daca însa procesul este înca pendinte. hot. cu atât mai mult cu cât una dintre parti este statul344[344]. p. 343[343] CEDO. instanta a respins cererea acestora de a fi ascultati ca martori niste persoane care realizasera un studiu asupra cazurilor civile respective345[345]. instanta de la Strasbourg a considerat ca o interventie legislativa care rastoarna solutiile instantei este compatibila cu art. în baza careia se calculeaza salariile. 581 si urm. în care doi jurnalisti au fost condamnati penal pentru calomnierea unor magistrati belgieni. a se vedea P. În aceste conditii. CEDO. cu privire la o lege prin care se prescriau anumite sume de bani ce trebuiau platite de catre statul grec. O astfel de practica din partea Curtii. § 71..o lege de aplicare imediata care. DR 34. desi nu o mentiona explicit. cei doi jurnalisti au fost în imposibilitate sa produca acele decizii.

similar celui din tarile anglo-saxone. La nivel european. stabilind ca "orice persoana are dreptul. în deplina egalitate. fie asupra drepturilor si obligatiilor sale. Declaratia Universala a Drepturilor Omului. necesitatea unei proceduri juste si echitabile care sa garanteze un echilibru în drepturile partilor. ci protectia acestor drepturi si libertati. acelasi drept. Printre drepturile cu caracter general figureaza accesul la justitie. adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite în data de 10 decembrie 1948. care va decide. a facut sa apara. jurisprudenta referitoare la punerea în practica a CEDO a retinut adesea:"Conventia are ca scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii. nu numai enumerarea. În acelasi timp. Aceste dispozitii constituie expresia conceptului de proces echitabil. fie asupra legitimitatii oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotrivaei". În dreptul constitutional modern. În comentariul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (în continuare. cunoscut sub denumirea de fair trial. fondata pe principiile si pactele internationale în materie. a carui influenta în lumea zilelor noastre este incontestabila. la rigoarea sa intelectuala si morala. titlul acestui document important este mai exact în limba engleza. aceasta fiind ideea cardinala care caracterizeaza Conventia cu intentia declarata " de a crea mijloacele practice sa fie respectate". Impartialitatea face apel la calitatile personale ale judecatorului. a unui ansamblu de reguli de procedura destinate instaurarii unui echilibru între partile în proces si aplicarea unei organizari capabile sa garanteze independenta si impartialitatea judecatorilor. de retributie. el trebuie adesea sa o interpreteze nu în functie de valorile sale personale. drepturile la aparare si dreptul la securitate juridica. ARMONIZAREA LEGISLATIEI ROMANESTI CU CERINTELE EUROPENE Statul de drept reprezinta un element fundamental al democratizarii autentice a regimurilor politice. Dispozitiile articolului 10 din acest document contureaza regula cunoscuta sub notiunea de proces echitabil. de fapt. Primul pact international care consacra. de catre un tribunal independent si impartial. la audierea echitabila si publica a cauzei sale. intrata în vigoare în data de 3 septembrie 1953. practica jurisdictionala franceza. în mod complet si expres drepturile omului este. practica jurisdictionala a Curtii de la Strasbourg subliniind de mai multe ori "locul eminent pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupa într-o societate democratica". având sarcina sa aplice legea. necesitatea procesului echitabil este mentionata în dispozitiile articolului 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. care prevad.). CEDO). Notiunea de stat de drept constituie una dintre trasaturile definitorii ale constitutionalismului european. de desfasurare a carierei etc. . ci concrete si efective" . pe tot parcursul procesului. alaturi de protectia constitutionala asigurata din oficiu de un avocat. posibilitatea pentru cetatean de a face apel la tribunal. CEDO reprezinta legatura naturala între libertatile fundamentale ale individului si exigentele unei societati democratice. ci cu o scrupuloasa neutralitate care îl îndeparteaza de orice militantism si îl conduce sa se sprijine numai pe elementele determinante ale dosarului. se subliniaza ca. În cadrul drepturilor la aparare. în zilele noastre. El comanda stabilirea.CAPITOLUL III. Prin urmare. Independenta presupune dispozitii apte sa asigure libertatea de decizie (conditie de numire. în realitate. pentru a-s realiza drepturile si interesele sale legitime înseamna instituirea de drepturi-garantii. într-un mod sensibil diferit. caci scopul sau este.

În plus. acelasi articol 124 prevede ca ea este facuta de Presedintele României si ca ei sunt inamovibili.123). la care justitiabilul trebuie sa aiba. cu un grad accentuat de centralizare) si la nivel international. cu pactele si alte tratate la care România este parte. În caz de neconcordanta între pactele si tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului. articolul 11 prevede ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. în acest caz. în conformitate cu dispozitiile continute în Sectiunea I a Capitolului VI. supra-constitutionala si jurisprudentiala. Nici o lege nu poate sa limiteze exercitarea acestui drept Cât despre justitie. se mentioneaza ca ea se înfaptuieste în numele legii si ca judecatorii sunt independenti si nu se supun decât legii (art. Sistemul român care asigura punerea în practica a dispozitiilor articolului 6 al CEDO contine mai multe trepte: constitutionala. Astfel. Numai Consiliul Superior al Magistraturii poate promova. si pentru un proces echitabil. la care România este parte. în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod substantial. Tot în acest domeniu. într-un mod special. statul român fiind unitar. independente si stabilite de lege. toate dispozitiile referitoare la dreptul la un proces echitabil continute de conventiile internationale de orice fel se regasesc în dreptul intern si beneficiaza de un regim special. de la începutul activitatii sale (iunie 1992) pâna în prezent. Astfel.124). functia de judecator fiind incompatibila cu orice alta functie publica sau privata. În acest mod. Pe de alta parte. dezbaterea contradictorie în cadrul unui proces public. în raport cu dispozitiile acestuia din urma. Constitutia României cuprinde dispozitii aliniate la standardele internationale. impartiale. Mai mult. transfera si sanctiona pe judecatori. În ceea ce priveste izvoarele la nivel international. reglementarile internationale au întâietate". în raport cu partea adversa". de asemenea.În acest sens. în conformitate cu articolul 20. cu referire la deciziile date de Curtea Constitutionala. faptul ca "fiecare din partile în proces sa-s poata sustine cauza. nefiind absolut necesara existenta mai multor grade de jurisdictie). De asemenea. articolul 37 prevede ca magistratii nu pot sa apartina partidelor politice. pe tot parcursul procesului. acces) si la procesul însusi (de exemplu. acelasi Consiliu exercita rolul de consiliu de disciplina al judecatorilor. trebuie sa subliniem exigentele referitoare la instanta de judecata (care trebuie sa aiba caracteristicile necesare care se impun unei instante. accesul liber la justitie (articolul 21) este reglementat în felul urmator: "Orice persoana poate sa se adreseze justitiei pentru protejarea drepturilor sale. Conceptia constituantului român este aceea de a crea un sistem de categorii binare care sa includa doua serii de izvoare: la nivel national (eliminând pe cele locale. a libertatilor sale si a intereselor sale legitime. în mod real. specificând ca "publicitatea procedurilor îi apara pe justitiabili împotriva unei justitii secrete care scapa controlului publicului". si legile interne. fiind semnificativ. dispozitiile constitutionale cuprind reglementari precise care asigura cadrul adecvat pentru respectarea drepturilor cetatenesti în materie de justitie. cu exceptia functiilor pedagogice din învatamântul superior (art. "dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertatile cetatnilor vor fi interpretate si aplicate în acord cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. în acest sens. trebuie sa subliniem faptul ca aceeasi prezumtie de nevinovatie "nu este un principiu în întregime distinct. consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale. În ceea ce priveste numirea judecatorilor. numai la propunerea sa poate Presedintele sa faca numiri de judecatori în oricare tribunal sau curte si de procurori (cu exceptia stagiarilor). fapt care constituie unul dintre mijloacele ce contribuie la pastrarea încrederii în tribunale. lucrarile sunt conduse de . ci o aplicare deosebita a exigentei echitatii". într-un mod general. în special. în cadrul dispozitiilor comune specificate în Titlul II.

cât si a procesului civil. care este separarea puterilor.art. care au dreptul de a-si pastra identitatea lor lingvistica (articolul 6 din Constitutie).6/199232.) ar avea drept consecinta crearea unui dezechilibru constitutional între aceste autoritatti". acest principiu nu este consacrat tel quel în Constitutia româna. a fost declarata neconstitutionala o lege prin care Parlamentul suspenda cursul judecatii si executarea deciziilor judecatoresti definitive. si anume Decizia nr. sunt foarte importante dispozitiile articolului 148. lucrarile sunt conduse. acest proces de constitutionalizare fiind în curs.presedintele Curtii Supreme de justitie (în rest.. astfel încât. acelasi articol este valabil pentru libertatile fundamentale si garantiile acestora (articolul 148. prin intermediul unui interpret. a unui cod de procedura penala al carui proiect este în curs de redactare. conform carora independenta justitiei face parte din "nucleul dur" al Constitutiei.). Pentru asigurarea corectitudinii actului de justitie. Dupa cum este cunoscut. 133). primul alineat. Cât despre anumite aspecte concrete ale caracterului echitabil al procesului la care ne-am referit mai sus. este mult mai mare. sa vorbeasca în instanta si sa depuna concluziile. În ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii. articolul 132 al Legii fundamentale prevede ca el este compus din magistrati alesi. pe calea unuia dintre cele mai importante principii supraconstitutionale. acesta poate fi considerat ca "un principiu structurant si functional în ordinea constitutionala româna". dar jurisprudenta Curtii constitutionale l-a aplicat în numeroase cazuri30. precum si alte materii enumerate la acest articol. pe buna dreptate. de exemplu. referitoare la anumite cauze determinate. ea este româna. trebuie sa remarcam o serie de dispozitii constitutionale privitoare la desfasurarea procesului propriu-zis. alineatul 2). invocând într-un mod categoric violarea principiului separarii puterilor: "În virtutea acestui principiu. în sensul ca ea nu poate face obiectul revizuirii Legii fundamentale. În ceea ce priveste limba în care se desfasoara procedurile judecatoresti. de catre cele doua Camere ale Parlamentului în sedinta comuna. articolul 127 alineatul 2 prevede ca cetatnii care apartin acestor minoritati (precum si cei care nu înteleg limba româna) au dreptul sa ia cunostinta de toate actele si documentele dosarului. Bineînteles ca numarul deciziilor date de Curtea constitutionala cu privire la constitutionalizarea normelor procesului penal.. în pofida perioadei scurte de când instanta noastra de contencios constitutional si-a început activitatea. Dar independenta justitiei este aparata si în alt mod. dar tinînd cont de protectia speciala a minoritatilor nationale existente. O imixtiune a puterii legislative care ar face ca autoritattea judecatoresaca sa fie în imposibilitatea de a functiona(.. . pentru o durata de 4 ani. precum si la anumite garantii procesuale destinate sa-i asigure cadrul necesar la nivelul standardelor internationale mentionate. fara drept de vot. în special prin adoptarea. de catre Ministrul justitiei . Desfasurarea sa va fi mult mai accentuata. Parlamentul nu are dreptul sa intervina în procesul de realizare a justitiei (. Dar noi am selectionat pe acelea care prezinta cel mai mare interes. în cauzele penale acest drept este asigurat gratuit.. Într-una din primele decizii date de Curte în aceasta materie.

. RSC 1995 9. RTDH 1998 Bolle. de Codt.BIBLIOGRAFIE 1. RTDH 1995 Arrend. Institutii si proceduri constitutionale.. CLR 1996 11. 4. R. RTDH 1993 18. J. Apraxine. 1998 Berthe. Servo-Sat. La notion helvétique de tribunal indépendant et impartial. B. Economica. M. 6. Delmas-Marty.. Les abus en matière de procédure pénale. Danovi. Déclaration à la presse et devoir de réserve des magistrats à l’épreuve du principe de l’impartialité.. RSC 1991 Bouloc.. A. A. P. R. Le droit disciplinaire et les détenus en Belgique. La jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. Paris. RTDH 1998 17. Ashworth. La preuve par témoignage anonyme et les droits de la défense. vie privée et impartialité du juge. Bouloc. I.. Tendances récentes.-H. de Fontbressin. Danovi.. V. Le compte-rendu d’audience et l’autorité et l’impartialité du pouvoir judiciare. en Italie. Ed. RTDH 2000 19. Bourmanne. RTDH 1995 13.. Article 6 and the Fairness of Trials. Réflexions sur le pouvoir disciplinaire. Les nullités de l’instruction préparatoire et le droit de la preuve. B.. Arad. Liberté d’expression. P. R. P. M. de Codt. RTDH 1997 3.. de Béco. 2001 20.. Le délai raisonnable de la procédure et le droit au respect des biens. Violation des droits de l’homme par une organisation internationale et responsabilité des Etats au regard de la Convention européenne. 5. Ed. L’infiltration et la Convention européenne des droits de l’homme. Présomption d’innocence et droit pénal des affaires.. G. P. RTDH 1998 15... del Tufo. Fiandaca. De Valkeneer. C... De la responsabilité professionnelle de l’avocat à l’obligation de statuer à « bref délai » sur la légalité d’une détention. L’impartialité des jurisdictions nationales. RTDH 1990 12. RTDH 19995 . RSC 2001 16. une simple apparence?. RTDH 1995 14... 2. J. RTDH 1995 10. Deleanu. 8. CLR 1999 Berger.. M.. RSC 1990 7. L’audition des témoins lors du procès pénal dans la jurisprudence des organes de la Convention européenne des droits de l’homme.

Flauss.-F. M. La Convention européenne des droits de l’homme et la jurisprudence pénale française. 2000 28. Ferrad. R.. F. Franchimont.. Protection de l’environnement et droits procéduraux de l’homme: des relations tumultueuses?.. RTDH 1995 25. R. Extraits clés d’une sélection des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme et des décisions et rapports de la Commission européenne des droits de l’homme. Observation. Ganshof. L’accès à un tribunal lors du classement de terres agricoles en site protégé. RTDH 1992 36. F. van der Velde... Dutertre.-F. 1998 26.. RTDH 1998 37. J. Comares. Fernandez. J. RTDH 1993 27. Autorité de la chose jugée au pénal et procés civil équitable. Frümer. Le droit de récusation en droit disciplinaire du barreau.. Granada... RIDC 2000 29. du Conseil de l’Europe. Derechos fundamentales y garantias individuales en el proceso penal. Flauss.. J. J. RTDH 1999 35.. Dumont. Doucet.. Delpérée.-F. J. Ed. Procession d’Echternach à Strasbourg ? Le droit des fonctionnaires à un procès équitable et l’exercice de la puissance publique. A propos de la renonciation à la publicité des débats judiciaires. G. J. W.. Antunes.. RTDH 1990 .. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial.. Le droit à la protection juridique. J. du Bois de Gaudusson. Flécheux.-P.. RTDH 1991 32. G. Les procédures de garanties et leurs limites dans les Constitutions francophones africaines. M.. L’extradition et la Convention européenne des droits de l’homme. RTDH 1990 33. J.-F. P. Une approche à partir du droit portugais de procédure pénale. Ed. Le principe contradictoire et l’expertise en droit comparé européen. Figueiredo Dias. Flauss. RTDH 1991 31. Le droit à un recours effectif contre les nuissances d’un aéroport. R. RSC 1990 30. J. RTDH 1990 24. Le droit disciplinaire: unité ou diversité?. RTDH 1995 22.21. RTDH 1991 23. M. Strasbourg. Ergec. RTDH 1998 34.. J. Flauss.

F. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe.. Ed... CLR 1966 44. RTDH 1994 47. A. Gérardine-Sellier. RTDH 1993 45. Kuty. L’obligation de motivation des décisions judiciaires au regard de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme.. Paris. du Conseil de l’Europe.. Convention européenne des Droits de l’Homme et Charte sociale européenne: droit et pratique. Klees. Giudicelli. Harris.. Salas. RTDH 2001 40. J.. Transparence et poursuites disciplinaires à charge d’un magistrat. W. Harris. F. RSC 1991 46. Koering-Joulin. 1 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme. Culpabilité et silence en droit comparé. RTDH 1995 39. Kuty. RTDH 1994 48. Harmattan. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial au sens de l’article 6 par. D. R.. Koering-Joulin. D. La composition des jurisdictions à l’épreuve de l’exigence d’impartialité de l’article 6. Droits de l’homme et sanctions pénales. Strasbourg.38.. O. Kohl. Kuty. H. RTDH 1998 53. RSC 1990 50. N. 1º de la Convention européenne des droits de l’homme. RSC 1998 42. RTDH 2000 .. 1997 43. A... La chambre criminelle et les droits reconnus par la Convention européenne des droits de l’homme a l’accusé avant jugement. A . La recevabilité du pourvoi en cassation d’un condamné fugitif devant les cours de cassation belge et française. La présomption d’innocence ou le poids des mots. D. 1997 41. Girard. L’indemnisation des personnes injustement détenues ou condamnées. The European Convention on Human Rights and English Law.. F. Gomien. Ed. Jakhian.. Garapon. E. RTDH 1992 51. De l’obligation de témoigner au droit au silence. Le dépassement du délai raisonnable et les jurisdiction d’instruction. 1992 49. Zwaak. Strasbourg. L’étendue du droit au silence en procédure pénale. R. RSC 1999 52. Jung.. Jeandidier. Le droit disciplinaire dans la magistrature française : quis custodeit custodes ? . L... D.. C.

RTDH 1995 62. Marguénaud. T. G. G. Christopher. Pettiti. Juris-Classeur.-P. Maro. Ed.. Incidences de la Convention européenne des droits de l’homme sur la procédure de suspicion légitime. Lombardini. Lombardini. 1992 70. P. L’évolution de la défense et du droit de la défense à partir de la Déclaration universelle des droits de l’homme. L.. RTDH 1991 55. Decaux. Louis.. La Convention européenne des Droits de l’Homme. A. Economica. Pradel. RTDH 1995 66. Strasbourg. J.-J. RTDH 1998 58. Amendes fiscales et droits de l’homme. L. J.. Imbert. Le cumul des fonctions d’instruction et de jugement dans la jurisprudence suisse.... Flecheux. Martens. L. Mella. E. Martens.). Paris. Louis. E. La tyrannie de l’apparence. RTDH 1995 57.. Du coût de la copie des dossiers répressifs en Belgique..54. L. Les droits de l’inculpé et de la défense selon la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme. La requalification de l’infraction pénale. RSC 1990 . Le droit du détenu de communiquer librement avec son conseil. CLR 1997 59. în Le droit pénal du Conseil de l’Europe.-J. E.. în „Droit pénal” Ed. Admitting Irregularly or Illegally Obtained Evidence from Abroad into Criminal Proceedings – A Common Law Approach. RTDH 2000 69. C. Mackarel... J. P. RTDH 1993 56. în „Documentaçao e Direito Comparado” 1998 68. Mock. A.. Cambi. RTDH 2000 64..-H. P. Droit au silence. Pettiti. Les validations législatives au regard du droit à un procès équitable.. Les amendes fiscales et la Convention européenne des droits de l’homme. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial selon le droit français. Le droit de se défendre soi-même contre les conclusions du parquet de cassation.. 1995 71. J... (coord. 1995 61. M. Pettiti.. Le droit à un procès équitable en matière civile. RTDH 2001 60. Pettiti. RTDH 2000 65.-E. Muller. E.. H. RTDH 1996 63.. C. E. Massis. La discipline des magistrats en Belgique et les droits de l’homme. RTDH 1994 67. L..

RTDH 1995 80. J. Szafran. Covert Surveillance and the European Convention on Human Rights. D. M.. P.. L’audition contradictoire des témoins. RTDH 1995 87.. Bosly.. H.72. Le plaignant et les garanties de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme. Aide juridictionnelle et moyens sérieux de cassation.. Ed.. A. J. Le droit disciplinaire dans les Eglises. Le droit à un tribunal impartial devant la Chambre criminelle. Sharpe. G.. Bruxelles.. Torfs. Les limites en matière de preuve. CLR 1999 . RTDH 2001 74. Uglow. RSC 1994 88. La demande en révision d’un arrêt. Le droit disciplinaire du sport... D. Article 6 and the Disclosure of Evidence in Criminal Trials. The European Convention: A Suspects’ Charter?. Les droits procéduraux du demandeur d’asile au sens des articles 6 et 13 de la Convention européenne des droits de l’homme.. Sace.. RSC 1992 85. Quilleré-Majzoub. Spencer. RTDH 1992 81. Tak. Saroléa.. P.. RTDH 2000 89.. La remise de copies du dossier pénal par l’avocat à son client poursuivi. Pralus-Dupuy. M. Tigroudja. L’article 6 de la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et les contentieux de la répression disciplinaire. Puechavy. La défense du droit à un procès équitable. RTDH 1995 79. F. S. Puechavy. CLR 1997 84. Spielmann. Tulkens. H. RTDH 1995 90. F. J. R. RTDH 1999 82. 1999 77... S. Puechavy. D. Rebut.. Bruylant. F. RTDH 1995 86.. RTDH 1996 76.. Le test ADN et la procédure pénale en Europe. CLR 1999 83. D. L’application de l’article 421 du code d’instruction criminelle belge face à l’arrêt Poitrimol. RSC 1998 78. Aspects actuels. La notion européenne de tribunal indépendant et impartial. M. L’immunité de juridiction des organisations internationales et le droit d’accès à un tribunal. S. D. van Elkema Hommes. F. Procès équitable et présomption d’innocence.. J. RTDH 1997 75. RSC 1995 73. Roggen. R. S. La situation en Belgique. Rigaux.. Sharpe. RSC 1990 91.

.. RTDH 2005 Autorii romani : Marin Voicu.. D. La Convention européenne des droits de l’homme. Introducere in dreptul european. Institutii. Ed. 2006 Octavian Manolache.. editia a 5-a revizuita si adaugita. T. 2006 . L’accès au juge. Yernault. Pro Universalis. Bruylant. Van Compernolle. RTDH 1992 96. Wagner. Wachsmann. ALL Beck.. revizuita. Ed CH Beck. Un nouveau critère de l’applicabilité de l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme au contentieux de la fonction publique. Evolution et assouplissement de la notion d’impartialité objective. RSC 1994 99.. Ed. Mecanisme. D. Bucuresti. van de Kerchove. M.2007 Augustin Fuerea. Velu. Vandernoot. 2006 Florian Coman. RTDH 2000 100. Bucuresti. La preuve en droit douanier et la Convention européenne des droits de l’homme (A propos de trois arrêts du 25 février 1993 de la Cour européenne des droits de l’homme). 2005 Cosmin Dragos Dacian. RSC 2007 102. Ed. Bucuresti. Viriot-Barrial. Ed. ses amendes et la matière pénale. J. RTDH 2001 94. Impartialité et cumul du fond et du provisoire devant le Conseil d’Etat : une heureuse clarification. B.. Drept Comunitar european. Le contrôle de la qualification juridique des faits dans le contentieux français de l’expulsion des étrangers. La preuve en matière pénale dans la jurisprudence de la Cour et de la Commission européenne des droits de l’homme. L’indemnisation d’une détention provisoire suivie d’un acquittement. Uniunea Europeana. RTDH 1994 93.. Bucuresti. Bucuresti ... editia a III-a.. M. Tratat de drept comunitar. J. R. Universul Juridic.. J. editia a III-a. Vigroux.. RSC 1992 95. la prééminence du droit et quelques autres considérations.92. P. RTDH 2000 98. Bruxelles. Manualul Uniunii Europene. P. La notion de tribunal impartial et indépendant en République fédérale d’Allemagne. RTDH 1994 101. Editura Universul Juridic. Ergec. van Compernolle. editia a II-a. Le fisc. 1990 97. Weigend.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->