Sunteți pe pagina 1din 140
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA
STRATEGIA DE DEZVOLTARE
A COMUNEI AGIGEA

PRIM Ă RIA COMUNEI AGIGEA

2008 2018

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA CUPRINS 1. CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE RURAL Ă DURABIL Ă

CUPRINS

1. CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ

1.1. Evoluţia istorică a dezvoltării rurale în Europa

1.2. Situaţia actuală

1.3. Pilonul 1: Organizaţii comune de piaţă

1.4. Pilonul 2: Dezvoltarea rurală

1.5. Actori instituţionali ai politicii agricole

2. CONTEXTUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ

2.1. Succintă prezentare generală a ţării

2.2. Descrierea generală a spaţiului rural

2.3. Contextul macroeconomic al dezvoltării rurale

2.4. Documente strategice şi operaţionale, prin care se stabilesc priorităţile de dezvoltare rurală ale României

2.4.1. Programul Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013

2.4.2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

2.4.3. Programele Operaţionale (PO)

2.4.4. Planul Naţional Strategic de Dezvoltare Rurală

3. IMPLEMENTAREA POLITICILOR NAŢIONALE ŞI EUROPENE ÎN CONTEXTUL REGIONAL ŞI JUDEŢEAN DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢILOR RURALE

3.1. Contextul regional de dezvoltare rurală

4. POLITICA DE DEZVOLTARE A REGIUNII SUD-EST

4.1. Prezentarea generală a Regiunii

4.1.1. Cadrul geografic şi istoric

4.1.2. Organizare administrativă

5. CONTEXTUL JUDEŢEAN DE DEZVOLTARE RURALĂ

5.1. Coordonate generale ale judeţului

5.2. Relieful

5.3. Popula ţ ia

5.4. Clima

5.5. Strategia

5.6. Obiectivul general

5.7. Obiectivele calitative

5.8. Obiectivele principale

5.9. Diversificarea ş i extinderea bazei industriale

5.10. Valorificarea resurselor agricole şi dezvoltarea mediului rural

5.11. Dezvoltarea turismului şi modernizarea serviciilor adiacente

5.12. Dezvoltarea potenţialului de resurse umane

5.13. Gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor

1

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 5.14. Infrastructura tehnic ă de circula ţ ie ş i

5.14. Infrastructura tehnică de circulaţie şi transport

5.15. Turismul

5.16. Reţeaua de localităţi

5.17. Locuinţe

5.18. Reţeaua de dotări publice

6. ANALIZA SITUAŢIEI CURENTE A COMUNEI AGIGEA

6.1. Coordonate generale

6.2. Istoric

6.3. Coordonate geografice

6.4. Relieful, caracteristici geologice

6.5. Hidrografia

6.6. Solurile

6.7. Rezerva ţ ii naturale

6.8. Clima

6.9. Suprafa ţ a ş i poten ţ ialul natural al comunei

6.10. Populaţia - elemente demografice şi sociale

6.11. Forţa de muncă – domenii de activitate

6.12. Sănătate şi asistenţă socială

6.13. Infrastructura

6.13.1. Infrastructura de transport

6.13.2. Alimentare cu apă şi canalizare

6.13.3. Mediu – managementul deşeurilor

6.13.4. Alimentarea cu energie electrică

6.13.5. Energia termică

6.13.6. Reţeaua de telecomunicaţii

6.13.7. Infrastructura educaţională

6.13.8. Cultură, culte, obiective istorice

6.14. Economia

6.15. Serviciul administraţie publică locală

6.16. Compartiment audit

6.17. Serviciul financiar, contabilitate, taxe şi impozite

6.18. Serviciul urbanism, tehnic-investiţii

6.19. Siguranţa cetăţeanului

6.20. Transportul local

7. ANALIZA SWOT

8. VIZIUNEA PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICO–SOCIALĂ A LOCALITĂŢII

9. PLANUL DE MĂSURI ŞI ACŢIUNI

10.PORTOFOLIUL DE PROIECTE

2

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 1. CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE RURAL Ă DURABIL Ă 1.1

1.CONTEXTUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ

1.1 Evolu ţ ia istoric ă a dezvolt ă rii rurale în Europa

Începând cu anul 1973, are loc o perioadă de conştientizare a dimensiunii

teritoriale a sărăciei (80% din săracii lumii trăiesc în mediul rural). Actorii internaţionali introduc în discursul public dimensiunea rural – urban, pliindu-şi diversele problematici globale pe acest „calapod”. Tonul noilor abordări a fost dat de unele agenţii ale Naţiunilor Unite care au constatat acutizarea problematicilor în mediul rural şi au atenţionat asupra necesităţii abordării diferite, specifice, integrate şi multisectoriale a acestuia. Demersurile ulterioare la nivel global au fost destul de greoaie şi intermitente. În urma multor cercetări şi studii consecutive şi în cadrul multor dezbateri regionale sau globale, s-a ajuns la elaborarea unui set conceptual închegat în ceea ce priveşte abordarea politicilor de dezvoltare a mediului rural. Concepte prioritare, cum ar fi cel de dezvoltare economică, socială sau umană au fost treptat suprapuse, intersectate sau nuanţate. După creşteri successive pe diverse dimensiuni a fost elaborat un concept mai „acoperitor” decât toate celelalte, şi anume, cel de dezvoltare durabilă. Conceptul de dezvoltare sustenabilă promovat de forurile Naţiunilor Unite se referă, în principal, la:

1. dezvoltare economică echitabilă şi echilibrată;

2. un nivel ridicat al angajării, al coeziunii sociale şi al includerii;

3. asumarea responsabilităţii pentru folosirea resurselor naturale şi a protecţiei

mediului;

4. politici coerente, deschise şi transparente;

5. cooperare internaţională pentru promovarea dezvoltării sustenabile la nivel global.

Dezvoltarea rurală în Europa a fost implicit cuprinsă în Politicile Agricole Comune (PAC) (Common Agricultural Policy).

1.2 Situa ţ ia actual ă

Trei noi provocări cruciale pentru agricultura UE se ridică în domeniul schimbărilor climatice, al managementului resurselor de apă şi bioenergiei. Din acestea trei, schimbările climaterice reprezintă pilonul de susţinere al celorlalte două, influenţând evoluţii în alte două zone. În procesul de diminuare a efectelor schimbărilor climatice, agricultura UE a contribuit mai mult decât alte sectoare la restricţionarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest lucru s-a realizat în principal prin îmbunătăţirea metodologiei de producţie (de ex. folosirea mai eficientă a îngrăşămintelor, folosirea redusă a bălegarului etc) şi diminuarea numărului de vite. Pe viitor însă, sectorului agricol i se va cere să îşi aducă o şi mai mare contribuţie, ca parte integrantă a strategiei globale UE privind diminuarea emisiilor.

3

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA Agricultura UE este îns ă în mare m ă sur

Agricultura UE este însă în mare măsură supusă schimbărilor climatice. Mare parte a îngrijorărilor se leagă de incertitudini privind cantitatea de precipitaţii, fenomene climatice extreme, nivelul temperaturilor, resursele de apă disponibile şi condiţiile de sol. În consecinţă, se impune necesitatea unor ajustări menite să permită îmbunătăţirea practicilor de adaptare. Recenta Cartă Verde referitoare la adaptarea la schimbările climaterice cere UE să contribuie şi pe mai departe la diminuarea efectelor schimbării climei. Foaia de parcurs a UE privind sectorul energetic, regenerabilă, a stabilit obiective obligatorii privind cota de bio-combustibili (10%) şi energii regenerabile (20%) din totalul consumului de combustibil şi energie până în anul 2020. Aceste obiective ţintă sunt strâns legate de scopul diminuării schimbărilor climatice şi probabil vor avea un impact important asupra agriculturii UE. În acelaşi timp, principalul scop al agriculturii europene va continua să fie producţia alimentară şi de nutreţuri. Aşa cum s-a prevăzut deja în cadrul Comunicatului Comisiei privind cantităţile mici de apă şi seceta (iunie 2007), HC (controlul de sănătate) oferă posibilitatea analizării modului de includere pe viitor a problemelor privind managementul resurselor acvatice în categoria instrumentelor relevante ale PAC. Este esenţial ca agricultura UE să aibă un management durabil al resurselor de apă, în lipsa acestuia presiunile exercitatea asupra atât a cantităţii, cât şi a calităţii apei folosite în agricultură va creşte considerabil.

1.3 Pilonul 1: Organizaţii Comune de Piaţă În Tratatul de la Roma sunt definite obiectivele PAC. Pentru realizarea acestora s-a constituit un sistem complex de reguli şi mecanisme care reglementează producţia, comerţul şi prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub denumirea de orgfanizaţii comune de piaţă. Circa 90% din produsele agricole fac parte dintr-o organizaţie comună de piaţă. Pieţele produselor agricole au mecanism general funcţionare bazat pe un sistem complex de reglementare a preţurilor de comercializare a produselor. În fiecare an, Consiliul stabileşte trei niveluri de preţ ale produselor care intră în incidenţa PAC: preţul indicativ, preţul de intervenţie şi preţul prag.

1.4 Pilonul 2: Dezvoltarea Rurală

a

componenta de dezvoltare rurală a devenit al doilea pilon al PAC. În Regulamentul Consiliului nr. 1257/17 obiectivele politicii de dezvoltare rurală sunt:

2000

După

elaborarea

de

către

Comisie

documentului

strategic

Agenda

- Ameliorarea exploataţiilor agricole,

- Garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole,

- Asigurarea unor niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor,

- Protecţia mediului,

- Dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de

4

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA locuri de munc ă , pentru a contracara procesul de

locuri de muncă, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa economică şi socială a zonelor rurale,

- Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea şanselor egale. Principiile care stau la baza dezvoltării rurale sunt:

- Principiul multifuncţionalităţii agriculturii,

- Principiul abordării multisectoriale,

- Principiul flexibilităţii financiare,

- Principiul transparenţei în elaborarea programelor de dezvoltare rurală.

Măsurile de politică de dezvoltare rurală sunt: măsurile însoţitoare şi cele de modernizare şi diversificare a exploataţiilor agricole.

1.5 Actori instituţionali ai politicii agricole Politica agricolă comună este constituită în jurul a doi piloni: organizaţiile comune de piaţă şi dezvolatrea rurală. În elaborarea şi gestioanarea măsurilor de politică agricolă s-au implicat următoarele instituţii: Consiliul UE pentru Agricultură şi Pescuit, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Consiliul are puterea legislativă. Atribuţiile Comisiei Europene sunt următoarele: iniţiativa legislativă şi implementarea Politicii Agricole Comune. Comisia este asistată de Comitete, care sunt de trei feluri: comitete pentru managementul organizaţiilor comune de piaţă, comitete de reglementare şi comitete consultative.

2. CONTEXTUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ

2.1 Succintă prezentare generală a ţării Relieful

Natura a fost foarte generoasă cu România, ţară a cărui relief nu este doar variat dar şi armonios distribuit. Relieful este aranjat în trei mari etaje, bine diferenţiate: cel mai înalt reprezentat de Munţii Carpaţi, cel de mijloc de Subcarpaţi şi dealuri şi podişuri, şi cel mai jos reprezentat de câmpii, de văile râurilor şi de Delta Dunării. Principala caracteristică a reliefului românesc este dispunerea sa în forma de amfiteatru.

Munţii se întind în formă de arc în partea centrală acoperind 31% din suprafaţa ţării, dealurile şi podişurile care pornesc în continuare ocupă 36%, iar câmpiile, ce se întind în sudul şi în vestul ţării, aproximativ 33%.

5

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA Râuri ş i Lacuri Râurile Re ţ eaua de râuri

Râuri şi Lacuri

Râurile

Reţeaua de râuri are formă radială, 98% dintre râuri izvorând din Munţii Carpaţi şi varsându-se, direct sau prin intermediul altor râuri, în Dunăre. Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa (2860 km), din care 1075 km pe teritoriul României, se varsă în Marea Neagră prin trei braţe (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), care formează o deltă. Principalele râuri sunt: Mureş (761 km pe teritoriul României), Prut (742 km pe teritoriul României), Olt (615 km), Siret (559 km pe teritoriul României), Ialomiţa (417 km), Someş (376 km pe teritoriul României), Argeş (350 km).

Lacurile

Există în jur de 3500 de lacuri, dar doar 0.9% dintre ele au o suprafaţă ce depăşeşte 1 km pătrat. Cele mai importante sunt lacurile provenite din fostele lagune de pe malul Mării Negre (Razim 425 km pătraţi, Sinoe 171 km pătraţi) şi lacurile formate de-a lungul malurilor Dunării (Oltenia 22 km pătraţi, Brateş 21 km pătraţi). Lacurile glaciare se întâlnesc în Munţii Carpaţi (Lacul Bucura, cu o suprafaţă de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele). În afară de acestea mai există lacuri facute de om, importante pentru puterea energetică pe care o înmagazinează, cele mai importante fiind cele de pe Dunăre la Porţile de Fier II (40.000 ha) şi Porţile de Fier I (10.000 ha, dar cu un volum de apa de 2.400 milioane metri cubi - de trei ori mai mult decât

la Portile de Fier II), dar şi cel de Stânca-Costeşti (5,900 ha) pe Prut şi de la Izvoru Muntelui pe râul Bicaz (3.100 ha).

Apele cele mai importante ale României sunt:

Dunărea: Al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi ca debit(după Volga), având 2860 de kilometri, dintre care 1050 km se află în România. Suprafaţa bazinului hidrografic este de 817 mii km pătraţi. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră. Sectorul inferior, de la Baziaş la vărsare, are 1075 km, dintre care 144 km sunt parcurşi printr-un defileu, cu o porţiune numită ,,Cazane''. Dunărea este un important drum fluvial internaţional, curgând prin 10 ţări (Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, România, Ucraina, Serbia) şi are afluenţi în alte şapte ţări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.

6

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

Clima

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA Clima Clima României este temperat-continental ă , cu precipita ţ
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA Clima Clima României este temperat-continental ă , cu precipita ţ
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA Clima Clima României este temperat-continental ă , cu precipita ţ

Clima României este temperat-continentală, cu precipitaţii relativ reduse şi cu diferenţe mari între anotimpuri.

Vara este un anotimp călduros, care durează de la sfârşitul lui mai la jumătatea lui septembrie în câmpiile din Sud şi Vest. În sudul României există peste 25 de zile "tropicale" (cu temperaturi peste 30 0 , chiar 35 0 C) şi peste 90 de zile de vară (cu temperaturi peste 25 0 -30 0 C). Temperatura maximă absolută din România este de +44.5 0 grade C, şi s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Brăila, la data de 10.08.1951. Adesea, vara apar furtuni puternice cu cantităţi mari de precipitaţii. De notat că în zonele montane din Nord şi Centru vara este un anotimp temperat, cu puţine zile tropicale sau de vară, şi cu nopţi răcoroase.

Toamna este un anotimp mai scurt, de tranziţie, cu perioade lungi de uscăciune alternând cu perioade de ploi. În a doua parte a lunii octombrie vin primele îngheţuri, iar în noiembrie primele ninsori. În câmpii, acestea se manifestă adesea mai târziu decât în restul ţării.

Iarna este un anotimp friguros, în care masele de aer rece venite din Est aduc temperaturi de până la -20 0 C sau chiar sub (recordul este de -38,5, la Bod, lângă Braşov, înregistrat la data de 25.01.1942). Zăpada nu este abundentă comparativ cu alte state europene, atât datorită lipsei de precipitaţii cât şi datorită creşterilor frecvente de temperatură. În Sud şi Vest cu precădere, stratul de zăpadă se topeşte şi reface de câteva ori în decursul unei ierni.

Primăvara este un alt anotimp de tranziţie, relativ scurt. Temperatura creşte cu repeziciune, îngheţurile dispărând în luna aprilie.

Temperatura medie anuală variază de la 11 0 C în lunca Dunării, la 6 0 C în Harghita. Temperatura medie a lunii iulie variază între 26 0 C şi 18 0 C tot în funcţie de regiune. În ianuarie, aceste temperaturi variază de la 0 0 C (la Băile Herculane sau la Mangalia) la – 6 0 C (în depresiuni).

Precipitaţiile sunt moderate. De la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română şi până la 600 mm în cea de Vest. Odată cu altitudinea, precipitaţiile cresc, depăşind pe alocuri 1000 mm pe an. La altitudini mai mari de 1800 m, precipitatiile au o valoare de 1000-1200 mm/an. Media anuală a precipitaţiilor, urmând scăderea treptată a influenţelor oceanice şi mediteraneene, scade uşor de la vest la est. Media anuală a precipitaţiilor căzute (calculate pe întreg teritoriul) este de 637 mm anual, cu valori sensibil mai ridicate în zonele

7

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA montane (1.000 - 1.400 mm/an) ş i progresiv mai sc

montane (1.000 - 1.400 mm/an) şi progresiv mai scăzute spre est, în Bărăgan fiind 500 mm/an, iar în Dobrogea şi Delta Dunării coborând până la 400 mm/an.

Vegetaţia

Pădurile, care în antichitate şi evul mediu acopereau aproape întreaga suprafaţă a României (exceptând sud-estul ţării), au facut loc treptat terenurilor agricole. În zilele noastre pădurile ocupă 26,2% (6. 366.000 ha) din suprafaţa ţării, constând în păduri de fag (în jur de 2 milioane ha), de stejar (1,1 milioane ha), păduri de conifere (1,9 milioane ha). Se mai întâlnesc şi alte specii precum carpen, plop, frasin, tei. Păşunile alpine acoperă arii extinse la altitudini ce depăşesc 1.800 m şi sunt folosite

în principal pentru creşterea oilor. Peste 400.000 ha (6,3% din suprafaţa totală) sunt

afectate în mod vizibil (au devenit aride) de poluarea cu compuşi sulfurici sau cu alţi

compuşi proveniţi din emisiile industriale.

Fauna

Fauna României a fost şi este încă una din cele mai bogate şi variate din Europa, conţinând specii rare sau chiar unice pe continent. Capra neagră, ursul brun, cerbul carpatin, lupul, râsul, jderul, cocoşul de munte sunt specii ce populează munţii,

iepurii, vulpile, mistreţii, căprioarele, potârnichile, pitpalacii sunt intâlniţi pe dealuri şi

în zona de câmpie. Delta Dunării cu o arie de 5.050 km pătraţi (din care 4,340 km

pătraţi pe teritoriul României) ramâne sanctuarul păsărilor sălbatice şi a peştilor (crap, ştiucă, şalău, somn, etc.). Sturionii (de la care se obţine caviarul) pot fi găsiţi

pe cursul inferior al Dunării iar delfinii, heringii, căluţii de mare, chefalii în Marea Neagră.

Pescuitul intensiv şi creşterea poluării (la care s-a adăugat şi braconajul în ultimii ani) au diminuat semnificativ cantitatea de peşte în ultimele două decenii. Extinderea zonelor populate a redus libertatea de mişcare a animalelor şi resursele de vânatoare au scazut cu 10-20% in ultimii ani.

Protecţia mediului

Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au facut resimţite încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când s-a făcut tranziţia de la atitudinea de admirare pasivă a frumuseţilor naturii la cea activă de acţionare pentru protecţia ei şi de prevenire a exploatării abuzive a bogăţiilor naturale. Prima lege pentru protecţia mediului (Legea pentru Protecţia Monumentelor Naturii) a fost adoptată în 1930 şi, un an mai târziu,

a luat fiinţă Comisia penru Protecţia Monumentelor Naturii care funcţionează şi

8

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA ast ă zi sub patronajul Academiei României. Aceasta lege a

astăzi sub patronajul Academiei României.

Aceasta lege a fost urmată de multe alte reglementări, dar Legea de protecţie a mediului a fost efectiv adoptată abia în 1973. În prezent sunt in jur de 630 de zone protejate in România, acoperind o suprafaţă totală de 1.200.000 ha. În afară de acestea există trei rezervaţii ale biosferei, 14 parcuri naţionale şi 362 rezervaţii naturale. Parcul Naţional Retezat (care a luat fiinţă în 1935), Parcul National Rodna (care a luat fiinţă în 1990) şi Delta Dunării (rezervaţie înfiinţată în 1938) au fost incluse de UNESCO în cadrul rezervaţiilor biosferei, pe lista proprie de monumente ale naturii protejate.

Populaţia

La 1 ianuarie 1998 România avea o populaţie de 22.526.096 ( aproape de cea din Venezuela sau din Malaiesia), situându-se pe locul 43 în lume şi pe locul 13 în Europa din acest punct de vedere. În mediul urban trăiesc 12.387.000 locuitori ceea ce înseamnă un procent de 55,0% din populaţia totală a ţării, iar în cel rural 10.139.000 locuitori, adică 45,0%. Populaţia pe sexe: bărbaţi 11.027.000 (49%) şi femei 11.499.000 (51%). 24 de oraşe au peste 100.000 de mii de locuitori; în ele trăiesc 7.007.000 locuitori, care reprezintă 56% din populaţia urbană. Principalele oraşe în raport cu numărul de locuitori sunt: Bucureşti (2,032,000), Iaşi (349,000), Constanţa (344,000), Cluj-Napoca (333,000), Galaţi (332,000), Timişoara (327,000), Braşov (316,000), Craiova (314,000), Ploieşti (253,000) şi Brăila (234,000). Creşterea populaţiei (după anii de recensământ): 8.600.000 (1859); 12.923.600 (1912); 14.280.729 (1930); 15.872.624 (1948); 17.489.450 (1956); 19.103.163 (1966); 21.559.910 (1977), 22.810.035 (1992). Numărul maxim de locuitori a fost atins în 1989 - 23.151.564. Astăzi în jur de 8 milioane de români traiesc în afara graniţelor ţării.

Densitatea (1998): 94.5 loc/km pătrat, aproape aceeaşi cu cea din Austria sau din Slovenia, pe locul 74 în lume şi 26 în Europa.

Rata natalităţii: 10,5 %, rata mortalităţii 13,2%, sporul natural: - 2,7%, sporul natural negativ a fost înregistrat încă din 1992 şi a avut ca rezultat diminuarea populaţiei ţării. Se înregistrează 6,5 căsătorii şi 1,54 divorţuri în medie la mia de locuitori. (date din 1997)

Speranţa de viaţă (1994-1996): 69,05 ani, 65.30 ani pentru barbaţi şi 73.09 ani pentru femei, 69.84 ani în zona urbană, 67.99 ani în cea rurală.

Structura pe vârste (1 ianuarie 1998): 0-14 ani – 19.2%, 15-59 ani – 62.3%, 60 ani

9

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA ş i peste – 18.3%. Structura etnic ă . În

şi peste – 18.3%.

Structura etnică. În conformitate cu recensământul din data de 7 ianuarie 1992 populaţia României era 22.810.035 din care 20.408.542 (89,4%) români şi 2.401.493 (10,6%) minorităţi etnice. Din totalul de minorităţi etnice 1.624.959 (7,1% din totalul populaţiei României) maghiari; 401.087 (1,7%) romi; 119.462 (0,5%) germani; 65.764 (0,3%) ucrainieni; 8.955 (0,04%) evrei.

Emigrarea. Între 1990 si 1996 un număr de 255.034 de cetăţeni români au emigrat, dintre care 99.715 etnici germani. În 1990, 96.929 persoane au emigrat şi în 1996 - 21.526. În aceeaşi perioadă 27948 persoane s-au repatriat.

Capitala

Bucureşti municipiu având populaţia de 2.032.000 (1998). Situat în sudul ţării, în Câmpia Româna (altitudine 85 m), oraşul datează din secolul al 14-lea şi este atestat pentru prima dată în 1459 ca resedinţă a domnitorului Vlad Tepeş. Capitala Valahiei între secolele 17 şi 19 şi a Romaniei din anul 1862.

Aeroporturi si Porturi

Aeroporturi: Cel mai important aeroport international este Bucureşti-Otopeni (deschis în 1970), situat la 18 km de Bucureşti (el a preluat zborurile externe de la vechiul aeroport civil de la Băneasa). 15 oraşe au aeroporturi: Constanţa - Mihail Kogălniceanu, Timişoara, Arad, Sibiu, Suceava (toate şi pentru trafic international), Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea.

Porturi: Cel mai mare port românesc şi de asemenea cel mai mare port la Marea Neagră, cu un trafic de peste 80 milioane de tone pe an şi care poate primi vapoare de peste 150.000 dwt este Constanţa (ridicat pe locul vechii cetăţi Tomis, fondată de greci în secolul al VI-lea î.H.). Alte porturi la Marea Neagră sunt Mangalia ( vechea colonie greacă Callatis, datând tot din secolul al VI-lea î.H.) şi Sulina. Principalele porturi la Dunăre, multe din ele datând încă din vremea romană, sunt: Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Turnu Măgurele, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavoda. Trei porturi - Brăila, Galaţi şi Tulcea - sunt atât porturi fluviale cât şi porturi maritime, putând primi nave de peste 7500 dwt şi cu un pescaj de 7 m.

Canalul Dunăre-Marea Neagră: Construit între 1975 şi 1984, canalul leagă Dunărea (la sud de oraşul Cernavoda) cu Marea Neagră (la Agigea, la sud de Constanţa) şi scurtează drumul spre Constanţa cu aproape 400 km. Canalul, care poate fi utilizat în ambele sensuri, are o lungime de 64,2 km, o lăţime între 110 şi

10

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 140 de metri ş i o adâncime între 7 ş

140 de metri şi o adâncime între 7 şi 8,5 metri, şi poate primi nave cu un pescaj de pâna la 5,5 metri. Odată cu deschiderea pentru trafic în 1992 a canalului Main Dunăre de pe teritoriul Germaniei a fost realizată legatura directă între Marea Neagră şi Marea Nordului (între porturile Constanţa şi Rotterdam).

2.2 Descrierea general ă a spa ţ iului rural Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere şi componentele sale. Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesară definirea principalelor noţiuni specifice şi componentele sale, cum ar fi:

- Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoară în afara urbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile administrative constituite din membrii relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale; dispersarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii şi silviculturii. - Spaţiul rural este o noţiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esenţă se ajunge aproape la aceleaşi concluzii. După anumite păreri, se consideră că spaţiul rural poate fi definit în funcţie de noţiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii între noţiunea de rural şi noţiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realităţii. Spaţiul rural din Romania este format în prezent din suprafaţa administrativă a celor 2688 de comune existente în teritoriul ţării, care reunesc populaţia rurală a ţării, conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritorială. Comunele sunt formate din unu sau mai multe sate, existând în total 12751 de sate în spaţiul rural. Din punct de vedere administrativ teritorial există 42 de judeţe, care reprezintă unităţile administrative de bază. Prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în Romania, au fost infiinţate opt regiuni de dezvoltare la nivelul României. Pentru o mai bună înţelegere a analizei diagnostic a spaţiului rural românesc, comparaţiile se vor face la nivelul regiunilor. Trebuie menţionat ca pe teritoriul administrativ al unor oraşe şi municipii - care, conform legii de organizare administrativă a teritoriului ţării, este considerat urban - se află încă 341 de localităţi care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar ele intră numai din punct de vedere administrativ, în componenţa spaţiului urban. Spaţiul rural este constituit din toate comunele din România şi este definit în articolul 5 al Legii 2/1968: comuna este unitatea administrativ teritorială ce cuprinde populaţia rurală unită prin interese comune şi tradiţii. O comună este formată din unul sau mai multe sate după condiţii economice, sociale, culturale, geografice şi demografice. Organizarea comunei asigură dezvoltarea economică, administrativă culturală şi socială a localităţilor rurale". Suprafaţa spaţiului rural, astfel delimitat, însumează 212,7 mii kmp, reprezentând peste 89% din suprafaţa ţării. Populaţia

11

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA care tr ă ie ş te pe acest teritoriu num

care trăieşte pe acest teritoriu numără 10,14 milioane locuitori (la 1.01.1999) şi reprezintă 45% din populaţia ţării, rezultând o densitate relativ slabă, de sub 48 locuitori/kmp. Spaţiul rural - ca suprafaţă şi populaţie - nu are o pondere la fel de mare în toate cele 8 regiuni de dezvoltare. Cel mai întins spaţiu rural este în regiunea Nord-Est (94,0% din suprafaţa), iar cea mai numeroasă populaţie rurală este în regiunea Sud (55,7% din populaţie). Un caz particular îl reprezintă regiunea Bucureşti, în cuprinsul căreia se găseşte şi municipiul Bucureşti, capitala României. Aceasta cocentrează 88,8% din întreaga populaţie a regiunii. Populaţia rurală din jurul Capitalei nu reprezintă decât 11,2% din populaţia regiunii . Comuna este unitatea administrativă de bază pe teritoriul căreia se implementează politica rurală. Autorităţile comunale sunt partenerii locali ai autorităţilor judeţene şi regionale în realizarea politicii rurale. Numărul partenerilor locali variază de la 267 comune in cazul regiunii Vest, la 481 în cazul regiunii Sud. Excepţie face regiunea Bucureşti, care are numai 38 de comune. Populaţia medie a unei comune este de 3780 locuitori, dar există o mare varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice. O comună este formată din mai multe sate. În medie, revin 4,7 sate pe o comună. Peste jumatate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate. Satele prezintă o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori. Dimensiunea satelor variază, de la cele care au doar câţiva locuitori, pâna la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomină însă satele cu puţini locuitori, numărul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800. Componenţa satelor după numărul de locuitori şi a comunelor după numărul de sate şi de locuitori influenţează în mod semnificativ gradul de asigurare a populaţiei cu echipamente şi servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare şi au avut, în ultimele decenii, descreşterile cele mai mari de populaţie .

2.3. Contextul macroeconomic al dezvoltării rurale În profil regional, nivelul general de dezvoltare economică, prezintă o variabilitate relativ ridicată. Urmare a decapitalizării persistente a agenţilor economici, fenomenul de destructurare asimetrică din economia agroalimentară a produs, practic, o aşa-numită dublă ‘fractură’: pe de o parte, între producţia vegetală şi cea animală, în interiorul agriculturii; pe de altă parte, între producţia agricolă şi industria alimentară. În acelaşi timp, analiza structurii sectoriale a valorii adăugate brute relevă faptul că, practic, în toate regiunile, ponderile sectorului primar (agricultura plus silvicultura şi piscicultura) sunt inferioare celor din sectorul secundar (industrie plus construcţii), de aşa natură încât raporturile dintre cotele sectoriale ale VAB sunt exclusiv subunitare. Aceste aspecte reflectă nivelul foarte scăzut de productivitate a muncii agricole, datorat slabei înzestrari tehnice, a farâmiţării suprafeţelor agricole, a managementului inexistent în exploataţiile private. România, cu 14,8 milioane hectare teren agricol, ceea ce reprezintă 62,2% din totalul

12

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA suprafe ţ ei ţă rii, este al doilea mare produc

suprafeţei ţării, este al doilea mare producător agricol după Polonia în cadrul ţărilor Central şi Est-Europene. Odată integrată, ocupă locul şapte, după suprafaţa în UE-27, după Franţa, Spania, Polonia, Germania, Italia şi Marea Britanie. Raportând suprafaţa agricolă la numărul de locuitor, în România revin fiecărui locuitor 0,41 ha, ceea ce este o valoare superioară multor ţări europene şi aproape dublă faţă de media europeană care este de doar 0,241 ha/locuitor. Cu toate acestea, agricultura României prezintă multe aspecte care ridică mari probleme în perspectiva menţionată. După aplicarea Legii fondului funciar, la sfârşitul anului 1991, 80% din terenul agricol a intrat în proprietate privată. Agricultura privată este însă, caracterizată printr-o farâmiţare excesivă a terenurilor. Mai mult de trei sferturi din pamântul aflat în proprietate privată revine la 3,9 milioane de gospodării. De asemenea, trebuie avută în vedere şi preponderenţa muncii manuale în agricultura, generată în principal de lipsa resurselor financiare, ceea ce duce la o subutilizare cronică a forţei de muncă. În acest context, mai mult de jumătate din populaţia ocupată, aproximativ 50,5%, se încadrează în categoria celor cu durata medie a săptămânii de lucru sub 40 ore şi aproximativ 22,7% sub 20 ore. Cea mai mare parte din populaţia ocupată în agricultură o reprezintă lucrătorii familiali în gospodăriile proprii, statut socio-profesional caracterizat printr-un grad ridicat de fragilitate a veniturilor şi o dimensiune derizorie a acestora, la care se adaugă şi un randamentul scăzut al producţiei agricole datorat, în special gradului redus de dezvoltare al serviciilor pentru agricultură (irigaţii, mecanizare, credite agricole, etc). Asumarea procesului de integrare europeană înseamnă, în fond, asumarea unei etape de “modernizare forţată”, de transformări abrupte (dacă ne raportăm la dimensiuni istorice) la nivelul societăţii româneşti, realizate prin concursul “forţei externe” exercitată de Uniunea Europeană printr-un set complex de elemente stimulative şi de constrângere. Atât prin gradul de cuprindere a setului complex de determinări politice şi economice ale procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, prin raportarea la fenomenele pe fondul cărora are loc acest proces, cât şi prin analiza condiţionărilor şi variabilelor externe şi interne procesului de integrare europenă, lucrarea urmăreşte deopotrivă o analiză a drumului parcurs de România până în prezent, în pregătirea agriculturii pentru integrare şi o perspectivă asupra provocărilor viitoare pe care le implică traseul către o Uniune Europeană, aflată şi ea în evoluţie. Interferenţa influenţelor înzestrării cu resurse şi a performanţelor atinse în utilizarea acestora se regăseşte în nivelurile şi dinamicile productivităţilor parţiale ale principalilor factori (pamântul, munca, etc.), decalajele regionale ale acestora fiind o reflectare a diversităţii condiţiilor în care trebuiesc aplicate politici agricole prin care să se amelioreze starea economică a spaţiului rural.

13

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 2.4. Documente strategice ş i opera ţ ionale, prin care

2.4. Documente strategice şi operaţionale, prin care se stabilesc priorităţile de dezvoltare rurală ale României

2.4.1. Programul Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013

Obiectivul global al Planului Naţional de Dezvoltare vizează reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvolatare socio-economică între Romănia şi Statele Membre ale Uniunii Europene. Creşterea economică reprezintă cheia succesului transformării României, aducând: un nivel de trai superior; investiţii în sectorul productiv; infrastructură şi servicii publice de calitate (inclusiv pentru creşterea coeziunii şi incluziunii); investiţii pentru creşterea gradului de ocupare şi a oportunităţilor capitalului uman. România îşi propune să devină o economie generatoare de valoare adăugată ridicată care să aducă beneficii substanţiale investitorilor şi angajaţilor. Motorul acestei evoluţii îl reprezintă creşterea productivităţii prin investiţii în capitalul productiv, în echipamente şi tehnologie, precum şi în capitalul uman. Automatizarea industriei, mecanizarea agriculturii, optimizarea unităţilor de producţie, retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor, asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor duce la obţinerea unor randamente mai bune în sectorul agricol. O mai mare eficienţă în ceea ce priveşte consumul de energie va susţine creşterea productivităţii în România. Acestui domeniu i se va acorda o importanţă deosebită în activităţile de cercetare şi inovare, în conformitate cu necesităţile operaţionale ale companiilor. România va promova politici de piaţă active pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii forţei sale de muncă şi va investi în servicii pentru dezvoltarea capacităţii productive a acesteia. Se urmăreşte astfel obţinerea unei rate de participare cât mai ridicate pe piaţa muncii, ca fundament al unei economii competitive. România va promova tranziţia către o economie a cunoaşterii şi va căuta să ocupe o poziţie cât mai înaltă pe scara valorii adăugate. Se recunoaşte rolul pe care sectorul IMM îl are în crearea unei economii inovatoare, prospere şi generatoare de valoare adăugată. Acest sector reprezintă un motor fundamental de creştere economică, având capacitatea de a propulsa economia către potenţialul său real de dezvoltare. Eforturile vor viza atât capacitatea de a concura cu succes pe pieţele internaţionale, cât şi aceea de a răspunde mai bine cererii interne. România va promova un mediu favorabil cercetării-dezvoltării şi valorificării economice a rezultatelor acestor activităţi, precum şi transferul tehnologic, în vederea creşterii competitivităţii economice. În acest context, obiectivul este de a majora la 3% din PIB cheltuielile de cercetare - dezvoltare până în anul 2015.

14

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA România va realiza investi ţ ii în dezvoltarea infrastructurii, conform

România va realiza investiţii în dezvoltarea infrastructurii, conform unei strategii bine definite, având ca scop creşterea mobilităţii persoanelor, bunurilor, serviciilor şi ideilor şi sporirea atractivităţii României, inclusiv ca locaţie de afaceri. Racordarea la coridoarele pan-europene de transport şi crearea unor sisteme moderne de transport rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, promovarea inter- modalităţii şi creşterea siguranţei traficului constituie premise ale unei astfel de evoluţii. Pe lângă rolul pe care îl au în creşterea mobilităţii, investiţiile în infrastructura de transport vor contribui la dezvoltarea unor „coridoare de oportunitate” şi a unor poli de creştere, precum şi la formarea de clustere economice. România va accelera procesul de creare a unor sisteme publice şi private de administrare şi management pentru susţinerea dezvoltării unei economii moderne. Se vor spori eforturile pentru eliminarea barierelor administrative şi de altă natură care influenţează negativ dezvoltarea economică şi socială. Acest proces va spori transparenţa mediului de afaceri şi atractivitatea pentru investitori. Va fi promovat un mediu corect şi nediscriminatoriu, bazat pe achiziţii publice transparente şi o administrare eficientă a investiţiilor publice şi a sistemelor de reglementare. Dezvoltarea ţării trebuie să aibă un caracter durabil din punct de vedere economic, social şi al protecţiei mediului. România va utiliza într-un mod eficient şi responsabil resursele sale naturale şi va întreprinde acţiuni în vederea eficientizării consumului energetic, reducerii cantităţii de deşeuri produse şi dezvoltării managementului acestora, îmbunătăţirii prevenirii şi controlului poluării, precum şi pentru dezvoltarea proceselor şi sistemelor în domeniul agriculturii şi pisciculturii. Viziunea strategică a PND se corelează cu obiectivele pe termen lung ale dezvoltării teritoriale a României, configurate de Conceptul strategic de dezvoltare spaţială a României şi reintegrare în structurile spaţiale ale Uniunii Europene (orizont 2025) şi care urmăresc orientarea eforturilor naţionale pentru o Românie capabilă să îşi definească şi să îşi asume dezvoltarea viitoare şi rolul pe care îl poate juca în UE şi la nivel internaţional, pe baza utilizării, dezvoltării şi consolidării potenţialului propriu. Obiectivul global al PND, ce vizează reducerea disparităţilor de dezvoltare socio- economică faţă de Uniunea Europeană, se sprijină pe trei obiective specifice:

Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti; Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază; Perfecţionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton. În vederea atingerii obiectivului global şi a obiectivelor specifice pentru perioada 2007-2013, măsurile şi acţiunile avute în vedere sunt grupate în cadrul a şase priorităţi naţionale de dezvoltare:

Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere;

15

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA • Dezvoltarea ş i modernizarea infrastr ucturii de transport; •

Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;

Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative;

Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;

Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

PRIORITĂŢILE NAŢIONALE DE DEZVOLTARE:

Creşterea competitivităţii economiceşi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere; Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport; Protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului; Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative;

Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol; Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

2.4.2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă Scopul principal al Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) este de a întări concentrarea strategică a politicilor economice, de coeziune socială şi regionale ale României, precum şi de a stabili legăturile potrivite şi corecte cu politicile Comisiei Europene, în principal cu Strategia de la Lisabona, care elaborează politici de dezvoltare economică şi de creare de noi locuri de muncă. CSNR işi are rădăcinile în Planul Naţional de Dezvoltare (PND), care a fost elaborat sub forma unui instrument care să ghideze abordarea surselor de finanţare naţionale, comunitare şi de alt tip la care România are acces. Acesta justifică şi prioritizează investiţiile publice din cadrul politicii europene economice şi de coeziune socială şi defineşte planificarea strategică şi programarea financiară multi- anuale ale României. CSNR demonstrează felul în care România intenţionează să includă în strategiile sale conceptele de dezvoltare durabilă a mediului înconjurător şi de egalitate de şanse pentru combaterea excluziunii sociale. CSNR prezintă aranjamentele de implementare a Instrumentelor Structurale. Documentul a fost elaborat în parteneriat cu actori principali şi, totodată, a fost organizată o sesiune de consultări publice, pentru a obţine şi alte opinii. România este a doua ţară ca mărime (cu o populaţie de 21,7 milioane) între noile state membre şi ţările în curs de aderare la Uniunea Europeană şi va fi al şaptelea stat ca mărime între ţările membre. Din punct de vedere economic, România se află mult în urma majorităţii statelor membre, datoriă politicilor din trecut. In 2004, PIB pe cap de locuitor a fost de 31% din media UE 25 şi 50% din media noilor state

16

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA membre. Performan ţ ele macro-economice ale României din ultima vreme

membre. Performanţele macro-economice ale României din ultima vreme au fost ceva mai bune (o creştere medie anuală a PIB de 5,7% în ultimii 5 ani), în ciuda înrăutăţirii situaţiei economice la nivel global. Creşterea PIB se datorează investiţiilor fixe şi consumului privat, alimentate de o creştere semnificativă a volumului de credite acordate sectorului privat. În octombrie 2004, datorită progreselor semnificative înregistrate în implementarea reformelor economice, Uniunea Europeană i-a conferit României statutul de economie de piaţă funcţională. Corupţia – ca şi percepţia asupra corupţiei – rămâne unul dintre principalii factori care încetinesc dezvoltarea economică a României. Structura industrială a României s-a schimbat substanţial după1990. Industria producătoare a înregistrat un declin constant, reflectat într-o scădere masivă a ocupării, în special în industria oţelului, în industria chimică şi industria producătoare de maşini. Agricultura este de asemenea în declin, lucru ce a creat probleme majore în economia rurală. Există decalaje majore şi care continuă să crească, atât între regiuni cât şi între mediul urban şi cel rural. În 2005, rata înregistrată a şomajului conform BIM a fost relativ mică, de 7,2% (pentru grupa de vârstă 15+), dar cifrele oficiale ascund probleme sociale şi structurale mult mai grave, reflectate în special de ponderea mare a agriculturii de subzistenţă. Politica fiscală a Guvernului României se bazează pe reorientarea impozitelor în scopul încurajării dezvoltării economice şi sociale şi reducerii inflaţiei. Până în prezent, economia a avut capacitatea de a valorifica rapid oportunităţile. Investiţiile străine directe au fost atrase de salariile sensibil mai mici din România, de creşterea productivităţii (deşi de la nivel de bază foarte redus) şi de mărimea pieţei. Poziţia geografică a României reprezintă de asemenea un factor pozitiv. Este nevoie de intervenţii structurale majore, pe termen lung, în următoarele domenii:

- Dezvoltarea infrastructurii – calitatea slabă şi ineficienţa sistemului de furnizare

a apei potabile, a sistemului de canalizare şi de management al deşeurilor, precum şi a sistemului de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, ca şi lipsa inter- conectivităţii, constituie frâne în calea dezvoltării. Toate acestea sunt dublate de un

nivel scăzut al cunoştinţelor legate de mediul înconjurător, utilizarea neglijentă a resurselor de energie şi un mediu natural defectuos administrat. - Competitivitatea economică – productivitatea scăzută, echipamentele şi

tehnologia învechită, spiritul antreprenorial insuficient dezvoltat, un mediu de afaceri dificil şi lipsa unei infrastructuri adecvate de sprijin pentru afaceri, accesul slab la finanţare şi investiţiile insuficiente în cercetare-dezvoltare şi ITC, toate împiedică dezvoltarea sectorului de afaceri.

- Capitalul uman - calificările existente nu răspund nevoilor unei economii moderne

hi-tech, se pune un accent foarte slab pe educaţie, pe învăţământul continuu şi instruirea profesională, iar sistemul de învăţământ nu răspunde nevoilor mediului de afaceri. Lipsa egalităţii de şanse duce la excluderea socială a categoriilor

17

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA vulnerabile, reprezentate de femei, persoane cu dizabilit ăţ ii ş

vulnerabile, reprezentate de femei, persoane cu dizabilităţii şi etnia romă. Personalul din invăţământ insuficient calificat, precum şi lipsa spaţiilor şi echipamentelor de învăţământ şi instruire profesională adecvate, sporesc şi mai mult problema.

- Capacitatea administrativă – Serviciile publice sunt slabe şi nesatisfăcătoare

pentru clienţi. Percepţia asupra serviciilor furnizate de administraţie este că acestea sunt neatractive şi nu răspund nevoilor beneficiarilor finali / cetăţenilor. De asemenea,

există temeri cu privire la incidenţa actelor de corupţie. Pentru gestionarea fondurilor UE, este nevoie de un management consolidat, pentru ca acestea să fie folosite eficient, în scopul dezvoltării economice şi sociale.

- Dimensiunea teritorială - Ca urmare a restructurării industriei, au apărut foarte

rapid diferenţe între regiuni, iar aceste decalaje continuă să crească. Disparităţile între mediul urban şi mediul rural sunt de asemenea mari şi în continuă creştere. Acest fenomen este şi mai pregnant atunci când se compară nivelul de dezvoltare al regiunii Bucureşti – Ilfov cu restul ţării. ISD se localizează de obicei în regiunile favorizate, acestea reprezentând unul din factorii determinanţi ai decalajelor de dezvoltare între regiuni. Zonele rurale depind excesiv de agricultură. În aceste zone, infrastructura şi serviciile de sprijin pentru afaceri sunt extrem de slab-dezvoltate sau chiar inexistente. Zonele urbane se confruntă cu probleme legate de infrastructură (datorită investiţiilor insuficiente), dezvoltare economică locală şi mediu social.

2.4.3. Programele Operaţionale (PO) Programele Operaţionale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acţiunilor strategice prevăzute în CSNR şi implicit accesarea efectivă

a

Instrumentelor Structurale. Au fost elaborate şapte Programe Operaţionale (PO),

în

cadrul Obiectivului „Convergenţă”.

Proiectele celor şapte Programe Operaţionale au fost elaborate de către Autorităţile de Management responsabile (ministerele de linie), în coordonarea Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, în cadrul grupurilor de lucru inter-instituţionale şi parteneriale. Ele au fost transmise oficial spre negociere Comisiei Europene în perioada ianuarie-februarie 2007, iar în perioada februarie- iunie 2007 programele au fost supuse consultării inter-servicii în cadrul Comisiei Europene şi discuţiilor tehnice. Aprobarea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă de către Comisia Europeană, pre-condiţie pentru aprobarea PO, a avut loc în data de 25 iunie 2007. Ca urmare a finalizării negocierilor şi a aprobării CSNR, toate Programele Operaţionale au fost aprobate de Comisia Europeană. Versiunile finale ale PO aprobate pot fi descărcate de pe link-urile de mai jos.

18

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 1. Programul Opera ţ ional Sectorial Cre ş terea Competitivit

1. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice CE finanţează:

- extinderea capacităţii de producţie;

- modernizarea întreprinderii;

- sprijin financiar pentru accesul instituţiilor publice şi IMM-urilor la internet şi servicii

conexe,

- extinderea şi modernizarea reţelelor de transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice, gazelor naturale şi petrolului, în scopul reducerii pierderilor. CINE poate obţine finanţare:

- IMM-urile şi întreprinderile mari;

- autorităţile locale;

- operatorii economici din sectorul energetic;

- furnizorii de reţele de comunicaţii electronice.

precum şi pentru achiziţionarea de hardware şi software;

2. Programul Operaţional Sectorial Transport CE finanţează:

- modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor

necesare pentru protecţia mediului înconjurător; - modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale de transport, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;

- promovarea transportului feroviar, naval şi intermodal;

- sprijinirea dezvoltării transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului şi îmbunătăţirea siguranţei traficului şi a sănătăţii umane. CINE poate obţine finanţare:

- administraţiile infrastructurii naţionale de transport (CN ADNR SA, CN Căi Ferate CFR SA);

- administraţiile porturilor şi aeroporturilor;

- Ministerul Transporturilor;

- alţi beneficiari.

3. Programul Operaţional Sectorial Mediu CE finanţează:

- proiectele care vizează construirea sau reabilitarea staţiilor de tratare a apei

potabile;

- proiectele de extindere sau reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei potabile şi a

sistemelor de canalizare;

- proiectele de construcţie sau reabilitare a staţiilor de epurare;

- proiectele de achiziţionare a vehiculelor de transport al deşeurilor;

- proiecte de construire a unor facilităţi adecvate pentru deşeurile periculoase

19

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA (medicale, provenite din echipamente tehnice etc); - proiecte de reabilitare

(medicale, provenite din echipamente tehnice etc);

- proiecte de reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei calde şi a căldurii;

- proiecte de restaurare ecologică a habitatelor şi speciilor;

- proiecte care susţin biodiversitatea;

- proiecte de infrastructură pentru prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor acestora;

- proiecte de elaborare a unor hărţi de pericol şi risc al inundaţiilor şi inclusiv

proiectele de informare publică şi de instruire în domeniul reducerii riscurilor;

- proiecte de reabilitare a zonei costiere a Mării Negre afectate de eroziune. CINE poate obţine finanţare:

- autorităţile publice centrale, regionale şi locale;

- companiile regionale de apă;

- administraţiile ariilor protejate;

- Administraţia Naţională “Apele Române”;

- organizaţii non-guvernamentale. 4. Programul Operaţional Regional

CE finanţează:

- reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport, educaţională, de sănătate;

- dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale, logistice, de afaceri, etc);

- reabilitarea siturilor industriale neutilizate şi pregătirea acestora pentru noi activităţi şi sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice şi a iniţiativelor antreprenoriale din domeniu, sprijinirea dezvoltării oraşelor cu potenţial de creştere economică. CINE poate obţine finanţare:

- întreprinderi mici şi mijlocii;

- autorităţile publice locale;

- unităţile sanitare şi de asistenţă socială;

- organizaţiile neguvernamentale;

- comunitatea locală.

5. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative CE finanţează:

-studii şi cercetări privind experienţele de reformă ale administraţiei locale din alte state membre; -studierea şi dezvoltarea aspectelor privind reforma avansată, precum şi managementul cunoaşterii şi folosirea tehnologiilor inovative în administraţie; -managementul reformei, inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea

structurilor de management; -asistenţă tehnică pentru elaborarea de strategii privind informatizarea instituţională; -asistenţă tehnică pentru planurile de formare profesională;

- training-ul şi asistenţa tehnică pentru sprijinul receptării bunelor practici;

20

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA -studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activit ăţ

-studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activităţilor de monitorizare şi evaluare. CINE poate obţine finanţare:

- administraţia centrală şi locală;

- instituţiile de învăţământ superior în parteneriat cu autorităţile publice locale;

- organizaţiile neguvernamentale.

6. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

CE finanţează:

- organizarea de seminarii pentru instruirea angajaţilor în vederea adaptabilităţii la tehnologii avansate;

- pregătirea de campanii de conştientizare cu privire la responsabilitatea socială a

întreprinderilor şi de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate în muncă legală; - implementarea de programe şi noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, precum şi pentru demararea unei afaceri;

- dezvoltarea şi promovarea abilităţilor manageriale moderne, în special pentru IMM- uri.

CINE poate obţine finanţare:

- şcoli, universităţi, centre de cercetare;

- furnizori acreditaţi de formare profesională;

- camerele de comerţ şi industrie;

- sindicatele şi patronatele;

- IMM-urile.

7. Programul Operaţional Asistenţă Tehnică

CE finanţează:

- asigurarea sprijinului şi a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări şi implementări eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 şi

pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentelor structurale;

- asigurarea unei diseminări coordonate la nivel naţional a mesajelor generale cu

privire la instrumentele structurale şi implementarea Planului de Acţiuni al Autorităţii

pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru comunicare în linie cu Strategia Naţională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale. CINE poate obţine finanţare:

- Autorităţile de Managament responsabile de gestionarea Programelor Operaţionale;

- Organismele Intermediare;

- Autoritatea de Certificare şi Plată;

- Autoritatea de Audit.

21

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI AGIGEA 2.4.4. Planul Na ţ ional Strategic de Dezvoltare Rural ă

2.4.4. Planul Naţional Strategic de Dezvoltare Rurală Acest plan este unic şi acoperă întregul teritoriu al României . Zonele rurale dispun de un potenţial de creştere substanţial ş iau un rol social vital. Populaţia rurală