Transport Fluide Multifazice

EUGEN MIHAIL IONESCU
UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIE~TI 2009

CUPRINS

Introdueere

I. Aspeete generale privind fluidele multifazice 1.1. Clasifiearea fluidelor

1.2. Modele de fluide multifaziee

1.3. Proprietati fizice ale partieulelor solide si fluidelor multifazice 1.3.1. Proprietati fizice ale partieulelor solide

1.3.2. Proprietati fizice ale fluidelor multifaziee

2. Miscarea fluidelor nenewtoniene prin conduete

2.1. Relatia constitutiva a unui fluid nenewtonian 2.1.1. Cazul fluidelor pseudoplastice

2.1.2. Cazul fluidelor dilatante

2.1.3. Cazul fluidelor binghamiene

2.104. Cazul fluidelor retinatoare

2.1.5. Cazul fluidelor tixotropiee

2.1.6. Cazul fluidelor reopeetice

2.1.7. Cazul fluidelor vasccelastice

2.2. Miscarea fluidelor nenewtoniene independente de timp prin conducte 2.2. I. Miscarea stationara a fluidelor pseudoplastice

2.2.2. Miscarea stationara a fluidelor binghamiene

2.3. Probleme

3. Separarea sisternelor disperse

3.1. Separarea gravitationala a unui fluid bifazie 3.2. Separarea centrifugala a unui fluid bifazie 3.3. Probleme

4. Miscarea fluidelor bifazice lichid - solid prin conducte

4.1. Regimuri de miscare a amesteeurilor bifazice liehid - solid prin eonduete 4.2. Determinarea pierderilor longitudinale de sarcina hidraulica

4.3. Determinarea pierderilor locale de sarcina hidraulica

4.4. Viteza critica de transport

4.5. Calculul hidraulie al conductelor pentru transportul amesteeurilor bifaziee fluid - solid 4.5.1. Miscarea bifazica fluid - solid prin conducte verticale sau inclinate

4.5.2. Miscarea bifazica fluid - solid prin eonduete orizontale

4.6. Instalatii de transport hidraulic al partieulelor solide

4.7. Eehipamente pentru formarea amesteeului bifazie lichid - solid 4.7.1. Echipamentul eu eamere

4.7.2. Echipamentul eu piston

4.7.3. Echipamentul eu lant ~i raclete 4.7.4. Eehipamentul eu surub

4.7.5. Eehipamentul eu rotor

4.7.6. Dispozitiv de alimentare eu amestee bifazic prin aspiratie eu sorb 4.7.7. Instalatie de alimentare cu tuburi de incarcare

4.8. Probleme

5. Fluidizarea partieulelor solide 5.1. Consideratii generate

5.2. Dinamica stratului fluidizat de particule solide 5.3. Probleme

6. Miscarea fluidelor bifazice gaz - solid

6.1. Regimuri de miscare a fluidelor bifazice gaz - solid prin conducte

6.2. Determinarea vitezei optime de transport al fluidelor bifaziee gaz - solid prin conduete 6.3. Caleulul caderii de presiune la rniscarea fluidelor bifaziee gaz - solid prin conduete 6.4. Instalatii de transport pneumatic al materialelor solide

6.5. Eehipamente pentru formarea amesteeului bifazic gaz - solid 6.5.1. Dispozitiv de alimentare eu sorb

6.5.2. Dispozitiv de alimentare eu ejector

6.5.3. Dispozitiv de alimentare eu cam ere

6.5.4. Dispozitiv de alimentare eu tambur

6.5.5. Dispozitiv de alimentare eu surub melc

pag. 5 7 7 8 9 9

10 13 13 13 14 14 15 15 IS 16 17 17 18 20 23 23 26 31 35 35 37 39 42 44 44 46 47 48 49 49 49 50 50 50 50 51 55 55 56 58 61 61 62 64 65 68 68 68 68 69 69

4

Transportul fluidelor multifazice

7. Miscarea fluidelor bifazice gaz -lichid

7.1. Regimuri de miscare a fluidelor bifazice gaz - lichid prin conducte

7.2. Tranzitia intre regimurile de miscare a amestecurilor gaz -lichid 'in conducte verticale 7.3. Tranzitia tntre regimurile de miscare a amestecurilor gaz - Iichid in conducte orizontale 7.4. Miscarea amestecurilor bifazice gaz -lichid prin conducte orizontale

7.5. Probleme

Bibliografie

Lista notatiilor

71 71 73 73 74 76 79 80

1

ASPECTE GENERALE PRIVIND FLUIDELE MUL TIFAZICE

Mecanica fluidelor este disciplina care studiaza legile echiIibrului ~i miscarii fluidelor in natura si in constructiile tehnice. Dinamica fluidelor muItifazice reprezinta acea parte a mecanicii fluidelor care se ocupa de studiuI miscarii fluidelor formate din doua sau mai multe faze si al interactiunilor dintre aceste fluide si corpurile solide cu care yin in contact si care delimiteaza domeniul miscarii.

1.1. Clasificarea fluidelor

Fluidele sunt corpurile care-si schimba forma lara a opune rezistente apreciabile la deformarea lor. Ele se Impart 'in lichide si gaze [2].

Lichidele iau forma vaselor in care sunt puse, prezinta suprafata libera si sunt fluide foarte putin eompresibile.

Gazele sunt fluide eu compresibilitate mare si se caracterizeaza prin absenta fortelor de coeziune, ceea ce le face sa oeupe intregul volum disponibil.

Fluidele pot fi monofazice sau muitifazice, dupa cum sunt formate dintr-o singura faza sau din mai multe faze. Fluide1e monofaziee sunt fluide omogene, in timp ce fluidele multifaziee pot fi pseudoomogene (cu comportare similara celei a fluidelor omogene) sau eterogene. Un fluid multifazic poate fi bifazie sau trifazie, cele trei faze fiind gazoasa, lichida si solida. Fluidele bifazice pot fi, deei, de urmatoarele patru tipuri: gaz - lichid, lichid - lichid, gaz - solid sau lichid - solid.

Lichidele ~i gazele pot fi monocomponente sau multieomponente, dupa cum sunt formate dintr-o singura substanta chimica, respectiv din mai multe substante, Pe de alta parte, doua sau mai multe Iichide aflate in contact pot fi miscibile sau nemiscibiIe, dupa cum se amesteca intre ele Iara a se forma interfete, respeetiv raman separate de interfete.

Tabelull.1

Fluide multifazice (gaz-Iichid, lichid-lichid, gaz-solid, lichid-solid)
Fluide monofazice Dispersii Macro- Fluide
Dispersii fine grosiere amestecuri stratificate
Fluide pseudoomogene
Fluide omogene Miscare larninara sau Miscare Fluide eterogene
exclusiv
turbulenta turbulenta
f- --
0. Fluide newtoniene
. .§
0) Fluide pseudoplastice
"0
~
c Fluide dilatante
0)
"0
C
0) 0)
CIl Co Fluide binghamiene
'" 0)
0 "0
u .=
<~ 0) Fluide retinatoare 0)
;> c
"0 0
0) .::; pseudoplastiee sau 'c
"0
.::; ii: dilatante B Fluide eu eomportare rnultifazica
E ;!:
r- 0
e
, Co Fluide 0)
5 E c
0.-- tixotropiee 0)
0- -0
-0 0 .::;
0"0 ii:
-0 0 Fluide
's C
_ 0 reopectiee
"'-0
, 0
8 ._g
,~ 1(l Multe forme
>-0 8

Transportu1 fluidelor multifazice

Fluidele bifazice, reprezentate prin cele patru tipuri enumerate anterior, pot fi grupate in:

a) dispersii fine, constand fie din bule mici de gaz, picaturi de lichid nemiscibil sau particule solide dispersate, mai mult sau mai putin uniform, intr-o faza lichida continua, fie din picaturi mici de lichid sau particule solide fine dispersate intr-o faza gazoasa continual;

b) dispersii grosiere, formate fie din bule mari de gaz, picaturi mari de lichid nemiscibil sau particule solide mari dispersate In faza lichida continua, fie din picaturi mari de lichid sau particule solide mari dispersate intr-o faza gazoasa continua;

c) macroamestecuri, constituite din spume sau amestecuri puternic turbulente ale unui gaz cu un lichid sau a doua lichide imiscibile, in conditiile in care nici una din faze nu este continua;

d)fluide stratificate, constituite din amestecuri gaz-lichid sau lichid-lichid (nemiscibile), in conditiile In care ambele faze sunt continue, iar intre ele exista 0 interfata neta,

DispersiiIe 'in cadrul carora particulele fazei discontinue sunt suficient de fine (avand dimensiuni sub 1 urn) pot fi stabile fie sub actiunea miscarii browniene sau a sarcinilor electrostatice, in absenta miscarilor turbulente, fie ca urmare a proprietatilor de consistenta ridicata sau speciala a fazei continue. Aceste suspensii pot fi considerate pseudoomogene, iar comportarea lor la curgere poate fi inclusa In aceea a fluidelor monofazice. Dispersiile de finete moderata, care nu sunt stabile in repaus sau in miscare laminara, dar care pot fi mentinute in stare de dispersie aproape uniforma In conditii de miscare turbulenta, pot fi incluse In domeniul comportarii fluidelor monofazice aflate in miscare turbulenta,

Fluidele omogene sau fluidele pseudoomogene cu comportare similara acestora se clasifica, 'in functie de comportarea lor la curgere, 'influide vdscoase ~ifluide vdscoelastice. Fluidele vascoase pot avea, in cadruI miscarii lor, 0 comportare independenta sau dependenta de timp.

Fluidele independente de timp care, in stare de repaus, prezinta tensiuni tangentiale nule, iar ln stare de miscare laminara au tensiunile tangentiale proportionale cu gradientul vitezei se numesc fluide newtoniene. Restul fluidelor vascoase si vascoelastice se numescfluide nenewtoniene si sunt c1asificate ca in tabelul I.L,

Tensiunile tangentiale dintr-un fluid se mai numesc tensiuni de forfecare sau tensiuni de deformatie, iar gradientul vitezei mai poarta numele de viteza de forfecare. Relatia dintre tensiunea de forfecare t ~i viteza de forfecare dv/dy existents intr-un punct de presiune ~i temperatura date dintr-un fluid aflat In miscare laminara unidimensionala se numeste relatia constitutivd sau ecuatia reologica a fluidului respectiv, iar grafieul aeestei dependente se numeste reograma fluidului. Se defineste vdscozttatea aparentd, 11, ca fiind raportul dintre t si dv/dy intr-un punet curent al reogramei.

Fluidele independente de timp se clasifica in fluide lara prag de tensiune tangentiala si cu prag de tensiune tangentiala. Din prima categorie fac parte fluidele newtoniene, pseudoplastice ~i dilatante, pentru care vascozitatea aparenta este constanta, seade odata eu cresterea vitezei de forfecare, respectiv creste pe masura cresterii vitezei de forfecare. Fluidele independente de timp cu prag de tensiune tangentiala (cunoseute si sub numele de fluide vdsco-plasticey se impart In fluide binghamiene (eu vascozitate aparenta constanta), retinatoare pseudoplastice (1a care 11 seade cand dv/dy creste) si retinatoare dilatante (pentru care 11 creste odata cu cresterea vitezei de forfecare).

La fluidele dependente de timp, vitezele de forfecare depind de marimea si de durata eforturilor unitare, precum si de istoricul solicitarilor, Dad efectul timpului este reversibil, apare fie comportarea tixotropicd, la care tensiunile tangentiale scad in timp, fie comportarea reopectica, la care tensiunile de forfecare crese In timp.

Fluidele care au atat proprietati elastice cat si proprietati vascoase se numesc fluide vdscoelastice.

1.2. Modele de fluide multifazice

In natura si in tehnica exista un numar foarte limitat de fluide omogene si izotrope in adevaratul sens al acestor notiuni'', Printre acestea se citeaza apa pura si unele lichide de lnalta puritate folosite in industrie. Apa potabila, de exemplu, contine gaze ~i substante organice sau anorganice dizolvate sau in stare de suspensie coloidala, Aerul contine particule solide, gaze, picaturi fine de lichid, vapori etc. Deci fluidele din natura sunt amestecuri eterogene cu compozitii ~i concentratii variabile, fapt care conduce la 0 eomportare reologica diferita a aeestora fata de comportarea fluidelor pure.

Fieeare din partile componente ale unui fluid eterogen se numeste fazii si este separata de celelalte parti printr-o interfata continua (in cazul fluidelor stratifieate) sau printr-o multime de interfere (atunci cand una sau mai multe faze sunt dispersate intr-o faza fluida continua).

1 Exemp1e (in ordinea din text): spume, ernulsii, suspensii, ceata, fum

z Un fluid este omogen daca, 1a temperatura constanta, are 0 distributie uniforms a proprietatilor sale; fluidu1 omogen este si izotrop daca proprietatile sale sunt invariante in raport cu directiile spatiului In jurul unui punet oareeare at domeniutui oeupat de fluid

t. Aspecte generale privind fluidele multifazice

9

Fluidul multifazic real se defineste [7] ca un mediu continuu, neomogen si anizotrop, rezultat din amestecul nemiscibil a eel putin doua faze, dintre care una este, in mod obligatoriu, fluida.

In dinamica fluidelor multifazice se folosesc doua tipuri de modele care sa aproximeze comportarea fluidului multifazic real in diverse conditii de curgere: modelul fluidului multifazic echivalent si modelul multicornponentei.

Fluidul multifazic echivalent este acel model de fluid omogen ~i izotrop care are proprietati de curgere identice cu cele ale fluidului multifazic real. Acest tip de model poate fi utilizat atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii: a - amestecul are 0 repartitie uniforms si izotropa a fazelor constituente; b - faza fluida continua este predominanta, iar fractiile fazelor dispersate sunt mult inferioare unitatii; c - fluidul echivalent poate fi admis a fi un mediu continuu, astfel incat functiile care ii definesc proprietatile sunt definite, continue si derivabile in intregul domeniu ocupat de amestec, Acest model poate fi extins, eu unele precautii, si la concentratii mai mari ale fazelor dispersate, avandu-se in vedere, in fiecare caz, particularitatile comportarii amestecului.

in cadrul modelului fluidului multifazic echivalent, particula de fluid multifazic este definita ea fiind 0 portiune din amestec, de forma oareeare, cu dimensiuni mult mai mici decat dimensiunile de gabarit ale domeniului ocupat de amestec, dar mult mai mari decat dimensiunile particulelor fazelor dispersate. Particula de fluid muItifazic echivalent trebuie sa con tina toate fazele eonstituente ale amestecului, in aceleasi proportii ca si in intregul amestec.

ModeluZ multicomponentei amestecului presupune ca fiecare faza este independents si i~i pastreaza individualitatea. Partieulele fiecarei faze sunt considerate medii continue, omogene §i izotrope, Intre fazele constituente ale amestecului apar interactiuni de natura mecanica, chimica sau biochimica. Suprafetele de separatie dintre faze sunt suprafete de discontinuitate a proprietatilor fluidului multicomponent. In aceste conditii, notiunea de particula de fluid multifazic nu poate fi folosita,

1.3. Proprletatl fizice ale particulelor solide ~i fluidelor multifazice 1.3.1. Proprletatl fizice ale particulelor solide

Densitatea

Densitatea particulei solide, considerate ca un mediu continuu, este raportul dintre masa ei si volumul pe care 11 ocupa, adica

Pp = m/V. (1.1)

Densitatea este 0 caracteristica de material; spre exemplu, rocile aluvionare au Pp = (2.200 ... 2.800) kg/rrr', pentru nisipul cuartos Pp = 2.650 kg/m", iar pentru carbuni Pp = (1.250 ... 10400) kg/rrr', U nele particule solide nu sunt omogene, ci contin pori si/sau fisuri. in acest caz, se defineste porozitatea granulei (numita, in dinamica fluidelor muItifazice, ~i fractie de goluri) ca raport intre volumul tuturor spatiilor goale din interiorul acesteia, Vg, si volumul brut Vb al granulei

f. = V glVb . (1.2)

Densitatea aparenta Pap a partieulei solide poroase este raportul dintre masa si volumul brut al acesteia, fiind corelata eu densitatea particulei compacte prin relatia

Pap = f. Pp .

(13)

Forma

In calculele de transport hidraulic sau pneumatic nu se poate lua in considerare forma propriu-zisa a particulei solide, deoarece aceasta este extrem de variabila in cadrul aceluiasi mediu granular. De aceea, particulele sunt considerate, de regula, ca avand forma sferica, diametrul sferei echivalente fiind obtinut prin diverse ecuatii de corelatie care tin seama de forma particulei reale medii [6, 7J.

Factorul de sjericitate, \jJ, este raportul dintre aria As/a sferei de volum egal cu eel al particulei si aria Ap a suprafetei exterioare a particulei, conform relatiei

Asj

\jJ=-. (104)

Ap

Pentru particule de forma geometries regulata, factorul \jJ se calculeaza direct, iar pentru particule de forma neregulata, analizate granulometric, prin cemere, se poate folosi relatia

dm (

\{f =- 1.5)

ndsj ,

unde dm este diametrul mediu al particulei obtinut prin analiza granulornetrica, ds/ - diametrul sferei de

10


volum egal eu eel al particulei, iar n - raportul dintre aria particulelor continute in unitatea de masa §i aria sferelor de diametru d.; Faetorul de sfericitate are valoarea maxima egala cu unu in cazul particulelor sferice; in general, \jI = 0,0059 ... 1. Spre exemplu, pentru nisip de rau \jI = 0,5, pentru lamele de grafit \jI = 0,045, iar pentru lamele de mica \jI = 0,0059.

Factorul de rotunjirne reprezinta raportul dintre raza medie de curbura a muehiilor particulei si raza maxima a cercului in care se poate inscrie proiectia suprafetei granulei.

Factorul de volum, iv, este raportul dintre volumul mediu real al particulei si cubul diametrului d al unei sfere circumscrise proiectiei orizontale a particulei in pozitia ei eea mai stabila in timpul miscarii intr-un curent de fluid.

Factorul de suprafatd, is, este raportul dintre aria suprafetei particulei ~i aria unui eerc circumscris proiectiei orizontale a particulei in pozitia ei eea mai stabila in timpul miscarii printr-un eurent de fluid.

Rugazitatea particulei solide, kp, este proprietatea aeesteia de a prezenta asperitati (denivelari) de dimensiuni mici tn raport eu dimensiunile particulei. Inaltimea medie a asperitatilor se numeste rugazitate absoluta ~i este considerata ea fiind uniform distribuita pe suprafata exterioara a partieulei. Rugozitatea relativa este 0 marime adimensionala, definita ea raportul dintre rugozitatea absoluta si diametrul eehivalent al partieulei.

Rugozitatea partieulelor solide are un efect important in proeesele de transport bifazie fluid - solid, deoarece ea determina intensitatea abraziunii exercitate de materialul solid asupra peretelui interior al conductei.

Marimea

Pentru efectuarea de calcule, particula se aproximeaza eu 0 sf era, a carei marime este functie de proprietatea adoptata ca referinta: a - sfera de volum egal cu cel al granulei reale; b - sfera de arie egala cu aria suprafetei granulei reale; c - sfera cu suprafata specifica unitatii de volum egala eu eea a granulei reale; d - sfera eu aceeasi arie ca si cea a suprafetei proiectate a granulei rea Ie pe un plan perpendicular pe directia de miscare; e - sfera eu aceeasi arie ea si cea a suprafetei proiectate a granulei reale cand aceasta sta In pozitia de maxima stabilitate cu curentul de fluid;! - sfera cu aceeasi viteza terminala de sedimentare intr-un fluid specifieat ea si cea a particulei reale [7].

Determinarea marimii particulelor se realizeaza pe cale experimentala, folosind una din urmatoarele metode: 1. cernere; 2. analiza microscopies; 3. sedimentare; 4. elutriatie; 5. metoda electrostatica; 6. metoda permeabilitatii si 7. analiza luminoasa.

Pentru stabilirea diametrului mediu al particulelor, se divizeaza curba granulometrica intr-un numar n de intervale egale. Pentru fieeare interval i, se citeste de pe curba diametrul mediu dmi al fractiei respective. In continuare, se calculeaza diametrul mediu al particulelor sub forma

n

r-,

d = i=1 (1.6)

P n

Un alt proeedeu de ealeul al diametrului mediu foloseste un parametru de ponderare a diametrelor fractiilor granulometrice fie frecventa de aparitiefaj, fie masa m, a fractiilor respective, conform relatiilor

/1 Lfaidmi

d =...!.;=::.<1~ __

P n

Liai

i=1

n Lln;dmi d P = ...:..i=....:I_/1_-

x-

;=1

(1.7)

1.3.2. Proprletatl fizice ale fluidelor multifazice Concentratia

Din domeniul D ocupat de un fluid multifazic se detaseaza volumuI V, delimitat de suprafata inchisa S, care cuprinde toate fazele constituente ale amestecului in aceleasi proportii ca ~i in intregul domeniu D. Concentratia unei faze oarecare i este definita ca raportuI dintre cantitatea de faza i ~i cantitatea totals de fluid multifazic din volumul V. Cantitatile pot fi exprimate ca volume, rnase, greutati etc., deci exista concentratii volumice C, masice Cm, gravifice Cg s.a, Conform definitiei de mai sus, concentratia volumica a fazei i are expresia

(1.8)

I. Aspecte generale privind fluidele multifazice

11

Volumul total Val amestecului este suma volumelor partiale V; (i ;; I, 2, ... , n) ale celor n faze componente

n

V;; LVi

i=1

si, prin impartirea acestei egalitati la volumul total V, in asociere cu relatia (1.8), se obtine ecuatia concentratiilor

(1.9)

Densitatea medie aparenta (echlvalenta)

Densitatea medie aparenta sau echivalenta Pm a unui fluid multifazic este definita ea raport intre masa m a fluidului multifazic si volumul V ocupat de acesta, adica

m Pm==-'

V

(1.10)

Folosind concentratiile volumice C, si densitatile fazelor componente Pi, se poate serie egalitatea

n

Pm = LPi c, . (LlI)

i=1

In eazul unui fluid bifazic, se foloseste doar concentratia volumica a fazei dispersate, C, concentratia Cj« fazei fluide continue avand expresia

Cf= l-C,

deci densitatea medie aparenta a fluidului bifazic se obtine din relatia (1.11) sub forma Pm =CPp +(1-C)Pj ,

(1.12)

in care Pp este densitatea particulelor fazei dispersate, iar Pf- densitatea fazei fluide continue.

In cazul amestecurilor bifazice fluid-solid foarte concentrate in faza dispersata, de tipul pastelor, se foloseste in locul concentratiei fractia de goluri (porozitatea) definita prin ecuatia (1.2); ca urmare, relatia (1.12) se inlocuieste cu formula

Pm == e P f + (1- s) P p .

Vascozitatea aparenta (echlvalenta)

Dispersarea uneia sau mai multor faze intr-un mediu fluid eontinuu determina cresterea fortelor de frecare intern a, provocand astfel cresterea vascozitatii aparente a fluidului. Pentru ea fluidul multifazic sa poata fi studiat ca un mediu continuu, este necesar sa se defineasca vascozitatea aparenta a aeestuia.

Vascozitatea dinamica aparenta u., a unui fluid multifazic este numeric egala cu vascozitatea dinamica a unui fluid monofazic, omogen si izotrop, care conduce la aceleasi pierderi de sarcina hidraulica, in conditii de curgere similare, cu eele corespunzatoare fluidului multifazic respectiv,

Factorii care influenteaza vascozitatea fluidelor multifazice sunt [7]: a - proprietatile fazei continue (vascozitate, tensiune superficiala etc.); b - proprietatile fazei dispersate (forma, marime, rugozitate, porozitate, elasticitate, plasticitate etc.); c - proprietatile amestecului (distributiile concentratiilor, marimii si formei particulelor dispersate; volumul relativ al fazei dispersate; tendinta de aglomerare sau de separare a granulelor, conditiile termodinamice, potentialul electrostatic etc.).

Vascozitatea fluidului multifazic creste odata eu marirea concentratiei fazei dispersate si cu reducerea diametrului granulelor,

In cazul dispersiilor de particule foarte fine (dp s 10 urn) in apa, vascozitatea dinamica aparenta a fluidului bifazic depinde de urmatorii factori:

- interactiunile mecanice apar in cazul particulelor solide de forma aciculara, cand se produc aglomerari de granule care interactioneaza si cresc consistenta mediului;

- fortele de suprafata, de tip VAN DER WAALS, pot determina atractia puternica a granulelor foarte fine, ca rezultat al valorii ridicate a ariei specifice;

- sudarea plastica a partieulelor Cll forma neregulata, atunci cand acestea sunt puse in contact si supuse unor tensiuni normale superioare presiunilor de contact admisibile; sudarea plastica a granulelor are un efect de rigidizare a aglomerarilor de granule;

- fortele electrostatice dintre particulele care au capatat sarcini electrice la trecerea lor prin echipamentul de formare a amesteeului; aceste forte pot fi de atractie sau de respingere, in primul caz producandu-se aglomerarea particulelor;

(1.13)

12

Transportul f1uidelor multifazice

- umiditatea este importanta In sistemele de transport pneumatic; apa poate mari tensiunea interfaciala dintre particulele dispersate ~i gazul purtator, sau poate dizolva Partial granulele, formand un liant care lipeste particulele;

- variatiile de temperatura modifica structura particulelor dispersate, generand uzura mai rapida si mat intense a acestora.

Pentru sistemele bifazice fluid - solid formate din particule solide sferice, uniforme, rigide, inerte chimic dispersate intr-un fluid neionizat, vascozitatea dinamica aparenta Il-m poate fi calculata cu ecuatia propusa de H. EINSTEIN

(1.14)

in care <pv este un coeficient numeric cu valori cuprinse In intervaluI2,5 ... 3,9. Relatia (1.14) este aplicabila pentru suspensii diluate (C ::; 0,045). Pentru concentratii mai mari, la care apar interactiuni intre particule, este recomandata ecuatia

n

2 3 "j

Il-m = J.l.j(l +<P"l C +<P,,2 C +<P,,3 C + ... ) = Il-j .L,..<P"i C ,

i=1

In care coeficientii <PVi au valori specifice amestecului, in gama: <pvl = 2,5 ... 3,9, <pv2 = 2,5 ... 14,1, <pv3 = 8,75 ... 36,3 etc.

o relatia generala de calcul al vascozitatii dinamice aparente este cea a lui SMOLUKOVSKY

~m -~j{l+~,C[l+{ ~ ~j df J( ~ ~~)']},

(1.15)

(1.16)

unde rp, = 2,5, b = 1 ... 1,15 sunt coeficienti numerici, X - conductivitatea specifica a lichidului, dp - diametrul particulelor solide aflate in suspensie, S - potentialul electrocinetic, iar Dd - constanta dielectrica.

In cazul unui amestec bifazic fluid-fluid, TAYLOR a propus formula

r [ 2 J1

Il-d +-Il-j

J.l.m = Il- j 1 + <p" C 5 ,

J.l.d+ll-j

(1.17)

unde Il-d, Il-J sunt vascozitatile dinamice ale fazei dispersate, respectiv fazei continue.

Vascozitatea cinematica a unui fluid bifazic gaz -lichid are expresia

_ Vg VI

vm - CVg + (l-C)v/ '

in care vg, VI sunt vascozitatile cinematice ale fazei gazoase, respectiv fazei Iichide.

(1.18)

Capitolul 2

MI~CAREA FLUIDELOR NENEWTONIENE PRIN CONDUCTE

2.1. Relatla constitutiva a unui fluid nenewtonian

Asa cum SMa aratat in capitolul 1, fluidele vascoase (cu exceptia celor newtoniene) si fluidele vascoelastice formeaza impreuna cJasa fluidelor nenewtoniene. Relatia dintre tensiunea tangentiala (sau tensiunea deforfecare) 't si gradientul vitezei (sau viteza deforfecare) dv/dy intr-un punct al unui fluid aflat in miscare laminara unidimensionala

r = j(dv/dy) (2.1)

poarta numele de relatie constitutivd sau ecuatie reologica a acelui fluid [2, 6]. Graficul functiei (2.1) se numeste reograma fluidului.

In cazul general, relatia constitutive este complexa si include influentele exercitate asupra comportarii de structura fizica interna a fluidului multifazic, a solutiei sau chiar a fluidului pur cand acesta prezinta macromolecule, cand schimbarea structurii determina modificarea orientarii si a alinierii particulelor sau moleculelor, cand interactiunile fizice ~i chimice intre particulele dispersate produc aglomerari de particule sau structuri care sunt sensibile la forfecare. In cazurile mai complexe, particulele sau lanturile lungi de molecule pot prezenta si proprietati elastice, care afecteaza comportarea fluidului fata de tensiunea de forfecare.

Tensiunea de forfecare a unui fluid poate sa depinda atat de viteza de forfecare, cat si de factorii care determina concentrarea si rezistenta macromoleculelor sau agregatelor de particule la efortul de forfecare, conform dependentei generale de forma

't = f(dv/dy,C, Vp,co'c i'c iP,Cd,Ca,cn,t,E), (2.2)

in care C este concentratia particulelor, Vp - volumul mediu al particulei, Co, cfi Cfp, Cd, Ca, Cn - coeficientii de orientare si de forma a particulei, de formare si de distrugere a particulelor sau macromoleculelor, de aliniere sau de nealiniere a particulelor, t- timpul, E - masura a proprietatilor elastice ale fluidului.

La fluidele independente de timp, coeficientii Cfp, Cd, c.; c; au valori suficient

de mari, astfel ca fluidul atinge instantaneu conditiile de echilibru dinamic. Aceste t fluide se impart in fluide la care reograma (figura 2.1) trece prin origine (dreapta afluid newtonian, curba b - fluid pseudoplastie, curba C - fluid dilatant) si fluide a carer reograma nu trece prin origine (dreapta d - fluid bingham ian, curba e - fluid retinator pseudoplastic, curbaf - fluid retinator dilatant). Prima grupa de fluide are in relatia constitutiva toti termenii care depind de t si E nuli, iar marimile Vp, Co si cf nu determine existenta vreunei rezistente la initierea miscarii. A doua grupa de fluide cuprinde fluidele independente de timp care, pentru initierea miscarii, necesita aplicarea unei presiuni care Sa invinga tensiunea de forfecare initials (de prag) 'to.

Fluidele dependente de timp se caracterizeaza prin valori nule ale coeficientilor care depind de E ~i prin faptul ca marimile C, V/l> CO si cfsunt functii de timp.

Fluidele vascoelastice prezinta combinatii eomplexe de cornportari elastiee si vdscoase. Ele au termenii care depind de t, C, Vp, Co si cfnuli si termenii eare depind de E diferiti de zero.

Determinarea relatiilor exacte dintre variabilele ce caracterizeaza comportarea reologica a fluidelor este foarte dificila, Desi pentru descrierea comportarii de consistenta a fluidelor nenewtoniene sunt necesari doi sau mai multi parametri, in mod curent se foloseste notiunea de vdscozitate aparentd, definita astfel

e

f

dVldy

Figura 2.1. Reogramele tipice ale unor fluide independente de timp

(2.3)

~i reprezentand tangenta la reograma,

2.1.1. Cazul f1uidelor pseudoplastice

Comportarea reologica a fluidelor pseudoplastice se caracterizeaza prin absenta pragului de tensiune de forfecare ~i prin scaderea vascozitatii aparente cu cresterea vitezei de forfecare. Aceasta comportare, frecvent mtalnita la solutii sau suspensii, nu poate fi descrisa exact de 0 ecuatie constitutiva unica, ci de mai multe ecuatii constitutive, valabile pe domenii limitate ale vitezei de forfecare.

Pentru calculele ingineresti se foloseste frecvent legea puterii

14


(2.4)

unde K este indicele de consistenta sau coeficientul legii puterii, iar n este indicele de eomportare sau exponentullegii puterii, Exponentul n se poate determina usor, ca panta a graficului t in functie de In(dv/dy) trasat experimental, si are valoarea subunitara, Pentru n = I, relatia (2.4) in care se inlocuieste K prin coeficientul de vascozitate dinamica J.l se reduce la ecuatia constitutiva a fluidelor newtoniene (legea lui NEWTON), iar pentru n > I ea descrie comportarea reologica a fluidelor dilatante. Conform relatiilor (2.3) ~i (2.4), vascozitatea aparenta a fluidelor pseudoplastice are expresia

_ (dV)'J-1

!lap -K - dy

(2.5)

Legea puterii reproduce datele experimentaIe la valori intermediare ale gradientului de viteza, dar i~i inceteaza valabilitatea Ia valori mici ~i la valori mari ale vitezei de forfecare, cand locul ei este Iuat de ecuatia constitutiva a fluidelor newtoniene. Pentru probleme ingineresti privind miscarea in conducte, legea puterii da rezuItate foarte bune daca ea reproduce dateIe experimentaIe pentru t egal sau putin mai mic decat efortul tangential la peretele conductei.

Ecuatia PRANDTL-EYRING are forma

A . h-l( I dV)

t= sm _-

B dy ,

unde A si B sunt coeficientii reologici caracteristici fluidului. Ca si Iegea puterii, aceasta ecuatie reproduce datele experimentale intr-un domeniu limitat al valorilor gradientului vitezei si se reduce asimptotic la legea lui NEWTON (pentru J.l = AlB) in cazul valorilor mici ale vitezei de forfecare.

Alte relatii constitutive pentru fluidele pseudoplastice, continand trei sau patru parametri reologici, au fost obtinute de ELLIS, SISKO si CROSS, respectiv de METER.

Explicatia unanim acceptata a comportarii pseudoplastice este urmatoarea: daca un sistem de particule asimetrice, dispuse initial in mod aleator, este supus unei tensiuni de forfecare, particulele tind sa se alinieze cu axele mari pe directia solicitarii, reducandu-se astfel vascozitatea aparenta, cu atat mai mult cu cat tensiunea tangentiala este mai mare. Ca exemple de flu ide pseudoplastice se citeaza solutii sau amestecuri de polimeri (elastomeri, acetat de celuloza) si suspensii (vopsele, pasta de hartie, maioneza, suspensii apoase de detergenti, suspensii diluate de solide inerte chimic).

(2.6)

2.1.2, Cazul fluidelor dilatante

Fluidele dilatante sunt lipsite de prag at tensiunii de forfecare ~i au vascozitatea aparenta crescatoare odata cu cresterea vitezei de forfecare. Din punct de vedere maternatic, ele sunt similare fluidelor pseudoplastiee si, ca urmare, ecuatiile empirice constitutive ale fluidelor pseudopIastice sunt valabile si pentru fluidele dilatante, eu modificarea corespunzatoare a valorilor parametrilor reologici,

Exemple de fluide dilatante sunt suspensiile cu concentratie mare de solide (vopsele, cerneluri tipografice), amidonul, silicatul de potasiu, solutiile apoase de guma arabica, nisipurile miscatoare, amestecurile de nisip si apa,

2,1.3, Cazul fluidelor binghamiene

Fluidul bingham ian constituie un model idealizat de fluid, care necesita 0 valoare flnita a tensiunii de forfecare pentru initierea miscarii ~i prezinta 0 dependenta liniara intre tensiunea de forfecare si viteza de forfecare. Ecuatia constitutive a unui fluid binghamian are forma

dv

't='to+11-, (2.7)

dy

unde 'to este tensiunea tangentiala initiala (sau de retinere, sau de prag), iar 11 - coeficientul de rigiditate (sau de vdscozitate plasticii ori structuraldi. Valorile lui 'to variaza in intervalul (10-2 ... 109) Pa, iar cele ale lui 11 sunt cuprinse intre 10-3 Pa-s ~i 100 Pa·s.

Printre fluidele cu comportare binghamiana se citeaza unsorile consistente fabricate din hidrocarburi, bitumuri, asfalturi, emulsii si suspensii pseudoomogene de particule foarte fine cu concentratii intermediare In faza dispersa (care, la concentratii mici, pot avea comportare newtoniana sau pseudoplastica, iar la concentratii mari au comportare dilatanta). Dintre suspensiile care, intr-un anum it domeniu de concentratii si, in special, la viteze de forfecare mici, se comporta ca fluide binghamiene pot fi citate suspensiile de argila in apa, din care fac parte unele fluide de foraj.

2. Miscarea fluidelor nenewtoniene prin conducte

15

2.1.4. Cazul fluidelor retinatoare

Fluidele care prezinta tensiune tangentiala de retinere si la care relatia dintre tensiunea de forfecare si gradientul de viteza este neliniara se numesc fluide retinatoare si pot fi de tip retindtoare pseudoplastice, daca vascozitatea aparenta seade eu cresterea vitezei de forfecare, sau de tip retinatoare dilatante, cand vascozitatea aparenta creste cu cresterea gradientului de viteza.

Pentru fluidele retinatoare nu exista 0 ecuatie constitutiva teoretica unica, dar unele dintre ecuatiile empirice corespunzatoare fluidelor pseudoplastice pot fi adaptate la cazul fluidelor retinatoare, Astfel, legea puterii scrisa sub forma

(dV)n

r = 'to + K dy ,

poate fi folosita pentru descrierea comportarii reologice a fluidelor retinatoare,

(2.8)

2.1.5. Cazul fJuidelor tixotropice

Fluidele dependente de timp la care tensiunea de forfecare corespunzatoare unei viteze de forfeeare constante scade in timp pana la atingerea conditiilor de echilibru structural se numescjluide tixotropiee.

Fluidele dependente de timp sunt acelea la care configuratia structurala si orientarea particulelor sunt sensibile la forfecare, dar care au viteza de rearanjare structural a (descrisa de coeficientii Cfp, Cd, Ca, en din ecuatia (2.2) relativ Ienta, Daca viteza refacerii structurale este egala cu viteza distrugerii structurale, procesul este reversibil. Prin fluide tixotropice se mteleg fluidele tixotropice reversibile.

Tixotropia suspensiilor de argile bentonitice in apa este 0 proprietate importanta a fluidelor de foraj, cu ajutorul careia se evita blocarea garniturii de foraj prin sedimentarea detritusului in cazul opririi circulatiei fIuidului de foraj pe 0 durata relativ mare. Multe titeiuri, la anumite temperaturi, prezinta, de asemenea, cornportari tixotropice.

Fluidele tixotropice pot fi considerate ca fiind fluide retinatoare pseudoplastice care au proprietatile variabile in timpul forfecarii, pana la atingerea unor valori limita de echilibru.

Comportarea fIuidelor tixotropice este studiata frecvent in cadrul asa-numitelor eurbe de histerezis, rezultate din supunerea fluidului la viteze de forfecare succesiv crescatoare si apoi suceesiv descrescatoare. Desi astfel de studii sunt folositoare pentru punerea in evidenta a existentei comportarii tixotropice, ele furnizeaza informatii de mica irnportanta cu privire la miscarea prin conducte a fluidelor respective.

Pentru descrierea comportarii tixotropice a unui fluid, MOORE (1959) a propus urmatorul sistem de relatii constitutive

(2.9)

(2.10)

unde llo, a, b, c sunt parametrii reologici ai fluidului, iar As este un parametru structural care are valori cuprinse intre zero si unu. Acesti cinci parametri pot fi evaluati direct din experimente reologice simple, iar din sistemul de ecuatii (2.9), (2.10) se pot trasa reogramele r = ft.t, dv/dy), unde timpul t variaza de la zero pana la durata perioadei de atingere a echilibrului structural al fluidului.

2.1.6. Cazul fluidelor reopectice

Fluidele reopectice se caracterizeaza prin cresterea in timp a tensiunii tangentiale corespunzatoare unei viteze de forfecare constante. La orice viteza de forfecare data, tensiunea tangential a creste asimptotie pana la 0 valoare maxima. Timpul necesar atingerii tensiunii maxime (sau de echilibru) depinde de natura fluidului reopectic, dar el este cuprins, in mod frecvent, intre I 0 si 200 de minute. Ca si in cazul fluidelor tixotropice, datele necesare descrierii comportarii reologice sunt constituite din curbele tensiune tangentialatimp, pentru viteze de forfecare constante, iar reograma cornpleta este reprezentata de 0 familie de curbe tensiune de forfecare - viteza de forfecare, pentru un domeniu al duratei de forfecare cuprins intre zero si timpul de echilibru.

Dupa depasirea timpului de echilibru, fIuidele dependente de timp se comports ca fIuide independente de timp si, ca urmare, ele sunt mai putin studiate in literatura de specialitate.

16


Fluidele vasccelastice sunt acele fluide care prezinta efeete elastice si au proprietatile vascoase nenewtoniene independente de timp. Efectele vasccelastice pot deveni importante la schimbari bruste ale vitezei de curgere (pomiri, opriri), la miscari oscilatorii rap ide, la variatii bruste ale sectiunii etc.

Prezenta efectelor elastice se manifesta prin existenta unor tensiuni normale perpendiculare pe directia forfecarii cu valori diferite de cea a tensiunii normale paralele cu directia miscarii.

In figura 2.2 sunt reprezentate tensiunile pe fetele vizibile ale unui element infinitezimal de fluid vascoelastic aflat in miscare Iaminara, unde s-a avut in vedere ca, in general, eele trei tensiuni normale '1:xx, '1:yy si '1:zz nu sunt egale intre ele. Fiecare

tensiune normala este compusa dintr-o tensiune izotropa (presiunea) p si un efort unitar de intindere 't;, (i = x, y, z), adica

't xx = cr x - p, 't xy = cry - p, '1: zz = cr z - P • (2.11)

Daca presiunea izotropa este definita astfel incat

P=-~('1:xx +'1:xy +'1:zz) , atunci, din relatiile (2.11), rezulta ca

2.1.7. Cazul fluidelor vascoelastlce

(2.12)

y

-r- J~xy nxx

J..----

/0

/

/

Figura 2.2. Tensiunile pe folele vizibile ale unui

0'-" + cry + crz = 0 , (2.13) element paralelipipedic de fluid vdscoelastic

ceea ce arata ca numai doua dintre tensiunile normale de intindere

sunt independente.

De obicei, pentru fluide incompresibile, presiunea izotropa se elimina din discutie prin considerarea diferentelor 't.;y - 'tzz si lzz - 1.u. Astfel, eel putin pentru cazul miscarii laminare, caracterizarea unui fluid vascoelastic implica masurarea tensiunii de forfecare si a doua dintre diferentele tensiunilor normale, ca functii de viteza de deformare.

Cercetarile experimentale au ararat ca 't.;y - '1:zz este substantial mai mare decat '1:zz - 'txx si, ca urmare, prima se numeste diferentd principala, iar cea de a doua poarta numele de diferenta secundara si, de obicei, se neglijeaza, Importanta relativa a efectelor elastice si vascoase a fost cercetata de WEISSENBERG (1948) si este caracterizata prin numdrul lui WEISSENBERG, definit sub forma

x

'1:xy-'tzz

Ws;;; , (2.14)

1

unde cu 't s-a notat tensiunea tangentiala 'tzy. Lichidele vascoase se caracterizeaza prin Ws ::: 0, iar solidele elastice corespund lui Ws = 00. Pentru miscarea turbulenta in conducte, s-a stabilit experimental ca efectele elastice pot fi neglijate cand Ws::;; 0,1.

Solutiile de macromolecule cu catene lungi, cum sunt oxidul de polietilena si poliacrilamidele, prezinta efecte elastice.

Desi au fost preconizate multe ecuatii constitutive complexe pentru fluidele vasccelastice, nici una dintre ele nu este capabila sa descrie cantitativ comportarea fluidelor vasccelastice pentru intreaga gama de conditii de miscare 'intalnita 'in practica, Cea mai simpla si utila ecuatie constitutiva a fost propusa de WHITE si METZNER (1963) si are forma

(2.15)

unde dij sunt componentele tensorului viteza de deformatie (a carei valoare absoluta este egala, pentru forfecarea simpla, cu dv/dy), 8/'ot - derivata convectiva a lui OLDROYD, J..taP - vascozitatea aparenta, t; - timpul de relaxare al fluidului. Pentru miscarea laminara stationara, ecuatia (2.15) prevede ca

dv dv

t = Ilap - , 'txy - 'tzz = 2tr 1-, 'tzz - 'txx;;;:; 0 . (2.16)

dy dy

Din relatiile (2.14) si (2.16) rezulta

Ws t, = 2 dv .

dy

Eliminand viteza de forfecare intre primele doua ecuatii (2.16), se obtine relatia

(2.17)


17

T2

'tW-Tzz =2tr-, (2.18)

!lap

care arata ca, pentru t,l !lap = constant, diferenta 'tw - T2Z este proportionala eu T2.

Valoarea timpului de relaxare t, prezinta importanta deosebita pentru miscarile nestationare, permitand sa se precizeze daca fluidul manifesta efecte elastiee sau efeete pur vascoase. Spre exemplificare, pentru solutia apoasa de poliacrilamida de concentratie 0,4 % masa, timpul de relaxare are valoarea de 10-3 s.

Precizarea importantei efectelor elastice in miscarea nestationara se poate face folosind numdrul DEBORAH, definit astfel

De = t,llp

(2.19)

si legat de numarul WEISSENBERG prin relatia

Ws

De= dv'

2t -

r dy

unde tp este scam de timp a proeesului sau timpul de rezistenta al fluidului. Daca numarul DEBORAH este mult mai mic decat unitatea, procesele de relaxare sunt suficient de rapide, ceea ee arata ca fluidul are 0 eomportare pur vascoasa. Cand numarul DEBORAH are valori apropiate de unitate, schimbarea deformatiilor nu permite fluidului sa se relaxeze semnificativ, iar cand valorile acestuia sunt foarte mari, comportarea fluidului este apropiata de aceea a unui solid elastic.

(2.20)

2.2. Mi§carea fluidelor nenewtoniene independente de timp prin conducte

Fluidele nenewtoniene pot curge prin conducte, ca si fluidele newtoniene, in regim laminar, tranzitoriu sau turbulent. Avand in vedere importanta lor practica, in cele ce urmeaza se fac referiri la miscarile in conducte ale fluidelor independente de timp de tip pseudoplastic si binghamian.

2.2.1. Mi~carea stationara a f1uidelor pseudoplastice

Se considera cazul miscarii laminare a unui fluid pseudoplastic, a carui comportare reologica este descrisa de legea puterii (2.4), intr-o conducta orizontala, cu raza interioara R.

Ecuatia echilibrului dinamic al fluidului dintr-un element cilindric de raza r (0 ~ r ~ R) si lungime dl:

-1tr2dp = 21tr'tdl , (2.21)

se reduce la forma

r dp r Sp

T=---:=-- .

2 dl 2 I

(2.22)

Din relatiile (2.4) si (2.22) se obtine ecuatia

dv = _( t!.p ) lin rl/n dr , 2Kl

prin integrarea careia se gaseste legea de variatie a vitezei

R (t!. )_!_[ n+l n+1 J

V= Jdv=_n _ _L n R --;; -r -;; .

o n+l 2Kl

Punand conditia la limita pe peretele interior at conduetei la r= R, v == 0,

(2.23)

(2.24)

debitul volumic de fluid se obtine astfel

R [2 R R 2 1 ( )_!_ R I ()_!_ 3n+1

Q=21t frvdr=21t ~v - f~dv ==1t !1p n S/+;dr=_n-1t t!.p n R-n ,

o 2 0 0 2 2 K 1 0 3n + 12K I

iar din ecuatia continuitatii rezulta viteza medie sub forma

Vm = x;, = 3:+ ICil)~ R ":'

(2.25)

(2.26)

Viteza maxima se inregistreaza in axut conduetei; punand r = 0 'in relatia (2.24), se obtine formula

18


Vm~ ~ n: I ( 2;; J\ R ";1 .

Conform relatiilor (2.26) si (2.27), raportul dintre viteza maxima si viteza medie are expresia vmax 3n+l

vln n+l

Explicitand din egalitatea (2.28), in care se inlocuieste R prin d12, gradientul de presiune

D.p _ 4Kv~1 (6n+2)n

-[- - dn+1 -n-

si introducandu-l in expresia coeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala A;;;;; 2dD.p

pv~l '

(2.27)

(2.28)

(2.29)

(2.30)

rezulta ecuatia

A= 2d 4Kv~(6n+2)n = 6_4 __

Pv2 dn+1 n ( )n 2-ndn

In 8 _n_ .._P_,v In,,",--_

6n+2 K

(2.31)

care mai poate fi scrisa sub forma

A= 64/Re2 ,

(2.32)

unde

Re2 ;;;;; 8 (_n_)n ReI , 6n+2

2-ndn

R PVm

e I = -'--""'K'---

(2.33)

(2.34)

Pentru n = 1 si K= u, Re2 = Re.

Trecerea de la miscarea laminara la miscarea turbulenta a fluidelor nenewtoniene are loc la valori ale numarului REYNOLDS diferite de la un fluid la altu!. In cazul valabilitatii legii puterii, numarul REYNOLDS critic are valoarea aproximativa Re2c == 2.100.

Pentru determinarea caderii de presiune in regim turbulent, coeficientul de rezistenta hidraulica longitudinala A in domeniile conductelor netede, partial rugoase si rugoase se calculeaza cu relatiile lui BLASIUS, COLEBROOK - WHITE, respectiv NIKURADZE, in raport cu Re2.

2.2.2. Mi~carea stationara a fluidelor binghamiene

Explicitand pe dv din ecuatia constitutiva (2.7) se obtine, pentru un fluid binghamian aflat in rniscare laminara, expresia

(2.35)

Prin diferentierea egalitatii r + y = R, unde R este raza interioara a conductei, se obtine relatia dy = -dr.

Inlocuind in ecuatia (2.35) pe t conform expresiei (2.22) rezulta relatia

l(rD.p )

-dv = 11 "2-z--to dr ,

(2.36)

prin integrarea careia intre limitele r si R se gaseste legea de variatie a vitezei

v = _!_[(R2 - r2 )D.p - (R - rho].

11 41

(2.37)

Punand conditia de anulare a vitezei de forfecare dv/dr, din relatia (2.36) se obtine expresia razei r» a zonei dop,

(2.38)

ceea ce corespunde existentei unei viteze con stante a fluidului in cilindrul de raza r ~ rd. Intrucat to este 0 constanta a fluidului, din relatia (2.38) rezulta ca raza r« scade odata cu cresterea gradientului de presiune si devine neglijabila incepand de la 0 anumita valoare a lui D.pll, cand miscarea laminara se extinde in intreaga sectiune a conductei.


19

In domeniul de raza rd, fluidul se comporta ca un corp solid in miscare uniforma si, de aceea, miscarea fluidului in aceasta regiune se numeste miscare dop. La valori mici ale gradientului de presiune, rd ;:;;; R si miscarea fluidului in conducta se inscrie in zona miscarii dop (curba AB dinfigura 2.3). La valori moderate ale lui Spt], miscarea devine partial laminara (curb a BC), dupa care, prin cresterea gradientului de presiune, se ajunge la zona miscarii laminare (dreapta CD) si apoi la zona miscarii turbulente (curba DE).

In zona II a miscarii partial laminare, viteza variaza conform relatiei (2.37) in domeniul rd < r < R si are valoarea constants

In domeniul 0 ~ r ~ rd.

Relatia (2.37) descrie, pentru 0 ~ r s R, viteza in zona III a miscarii laminare. Relatia (2.39) constituie particularizarea ecuatiei (2.37) pentru r = rd~i corespunde zonei 1 cand rd= R.

In zona I, debitul are expresia

Q=reR2vd, (2.40)

unde Vd este data de relatia (2.39).

Debitul in zona II se exprima prin formula R

Q = 2n frvdr + rer} vd , (2.41)

care, dupa 'inlocuirea marimilor v, rd si Vd, date de relatiile (2.37) ... (2.39) ~i dupa integrare si rearanjarea termenilor, asociate cu substituirea lui R prin d12, devine

Q= nd4 /).P[l- 4'(0 ~+ '(6 (~)4l '

128111 3 d /).p 3 d Sp

cunoscuta sub numele de ecuatia lui BUCKINGHAM (1921).

Pentru zona III, debitul are expresia

(2.42)

R

Q = 2n frvdr , o

ce poate fi pusa sub forma

Q = nd4 /).p (1- 4 'to ~) ,

128111 3 d /).p

(2.39)

E

III

A

dVldy Figura 2.3. Zonele regimurilor de miscare evidentiate pe reograma unui fluid binghamian

(2.43)

(2.44)

care corespunde relatiei (2.42) cand termenul al treilea dintre parantezele mari este neglijabiI si coincide cu ecuatia HAGEN-POlSEUILLE cand 'to = 0 si 11 = J..l.

Din viteza medie, rezultata pe baza relatiei (2.44) astfel

4Q d (dL\P 'to)

vm = nd2 = 211 16/-"3 ' (2.45)

se obtine pentru caderea de presiune in conducta formula

A - 161 (211Vm 'to J

DP-d -d-+"3 '

care, introdusa in relatia (2.30), duce la

A, = 64/Re· ,

unde

(2.46)

(2.47)

Re' - ('::d)

11 +-- 611Vm

in mod obisnuit, se admite cli trecerea de la miscarea laminara la miscarea turbulenta are lac la Re, = 2.100.

Tinand seama ca, pentru conducte cu diametrul mai mare de 25 mm, termenul 'to d /(611 vm) depaseste cu mult unitatea, din relatia (2.48), neglijand pe unu in paranteza de la numitor, rezulta

(2.48)

20


sau

(2.49)

eeea ce arata ca, pentru fluidele binghamiene care au 'to > 92,9 Pa, viteza medie critica depasind viteza economica normals de transport, regimul turbulent in conduete nu este intalnit in practica.

Daca totusi miscarea este turbulenta, eoeficientul de rezistenta hidraulica poate fi ealeulat la fel ea in eazul fluidelor newtoniene, folosindu-se Reo 'in locullui Re.

2.3. Probleme

2.1. Printr-o conducta orizontala, eu diametrul interior d = 102 mm si lungimea I = 2,5 km, se transports un fluid de foraj eu densitatea p = 1180 kg/nr', la debitul Q = 5 dm3/s. FluiduI este de tip pseudoplastic si se caracterizeaza prin parametrii: K =; 120 rnl'a-s'" si n =; 0,7. Se cere sa se calculeze urmatoarele:

a) regirnul de miscare;

b) caderea de presiune intre capetele conductei. Rezolvare

a) Pentru stabilirea regimului de miscare al fluidului pseudoplastic se calculeaza numarul Re2 eu ecuatiile (2.33), (2.34) grupate sub forma

(2.50)

Conform ecuatiei continuitatii

4Q

Vm =--2 '

TId

(2.51)

rezulta

4Q 4.5.10-3

vm =--2 = 2 = 0,6119 mis,

TId TI' 0,102

iar relatia (2.50) duce la

Re2 =8( 0,7 JO,71.180'0,61192-O,7 '0,102°,7 =1.825,5 .

6·0,7+2 0,12

Intrucat Re2 < 2.100, regimul de miscare este laminar.

b) In conditiile regimului laminar, coefieientul de rezistenta hidraulica longitudinala are expresia (2.32) din care se obtine valoarea

Ie = 64 = 0 03506

1.825,5' ,

iar ecuatia caderii de presiune intr-o conducts lunga datorata pierderilor longitudinale de sarcina hidraulica

~ =Aipv~ (2.52)

p d 2 '

eonducela

~ = 0,03506-2,5'103'1.180'0,61192 =189.830 Pa .

.p 2·0,102

2.2. Printr-o conducta orizontala, eu lungimea I = 2 km si diametrul d = 102 mm, se transporta un fluid de foraj, avand densitatea p =; 1200 kg/nr', la debitul Q =; 4,87 dm3/s. Fluidul este de tip binghamian si se caracterizeaza prin parametrii 'to = 0,245 Pa si 11 = 100 mPa·s. Se cere sa se determine urmatoarele:

a) raza zonei dop;

b) regimul de miscare;

c) caderea de presiune intre capetele eonduetei. Rezolvare

a) Raza zonei dop are expresia (2.38) in care b.p nu este inca determinat, deci se trece la punctul b).

b) Pentru stabilirea regimului de miscare, se calculeaza mai lnrni viteza medie de miscare eu expresia (2.51)

2. Miscarea f1uidelor nenewtoniene prin conducte

21

4Q 4.4,87.10-3

VIII = --2 = 2 = 0,596 mis,

ted n· 0,102

apoi valoarea criteriului de similitudine Re' folosind ecuatia (2.48)

Re * = l.200· 0,596 . 0,102 ;;;;; 681,84 , 0,1(1 + 0,245· 0,102)

6· 0,1· 0,596

deci regimul de miscare poate fi de tip dop, laminar cu dop sau laminar, lntrucat Re' < 2.100.

c) Se calculeaza rnai intai valoarea coeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala cu formula (2.47)

'A = 64 ;;;;; ___i±_ = 0 09386

Re* 681,84' ,

apoi se aplica ecuatia (2.52) astfel

~ = 0,09386.2.103 .1.200.0,5962 = 392.243 Pa .

.p 2·0,102

Revenind la punctul a), se calculeaza, eu relatia (2.38), raza dopului 3

r = 2.2.10 ·0,245 = 2 5.10-3 m

d 392.243 ' ,

iar la punctul b) se poate considera di raza dopului este neglijabila fata de raza interioara a conductei, deci regimul de miscare poate fi admis ca fiind laminar.

Capitolul 3

SEPARAREA SISTEMELOR DISPERSE

Un sistem dispers este un amestec compus din eel putin doua faze distincte, dintre care una este asimilabila cu un fluid continuu, iar celelalte faze sunt discontinue si repartizate sub forma de elemente de volum distincte (faza dispersata), Faza fluida poate fi un lichid sau un gaz, iar faza dispersata poate fi un solid, un lichid sau un gaz, deci exista sase combinatii posibiIe, care se reduc la cinci, deoarece amestecul dintre doua gaze constituie 0 faza unica (tabelul 3.1).

Clasificarea sistemelor disperse. Tabelul Bil

Natura fazei continue

Natura fazei dispersate

Denumirea sistemului

Volumul fazei dispersate I volumul total

Dimensiunea elementelor fazei dispersate

Solid

Suspensie Noroi Dispersoid Coloid

<I ~I

> 0,1 11m $; 0,1 11m

Lichid

Lichid nerniscibil

Emulsie

Picaturi mici

Gaz

Bulion Spuma

« I ""1

Ceata

s 0, I 11m

> 0,1 11m Picaturi foarte mid

Lichid

Nor

Gaz

Aerosol

Solid

Aerosol

Praf fluidizat Fum

Suspensie de praf

~ I

Particule foarte mici > 10 11m

:::; 0,1 11m

> 0,1 urn

3.1. Separarea gravitationala a unui fluid bifazic

Se considera 0 dispersie de particule solide intr-un fluid newtonian, dispersie 'in care particulele sunt suficient de bine separate pentru a se evita coliziunea sau interactiunea lor. Particulele sunt sferice, uniforme, de densitate Pp si diametru dp, iar fluidul are densitatea Pi si vascozitatea dinamica f.!J. Sistemul se afla sub actiunea gravitatiei, in absenta fortelor electrostatice sau a celor centrifugale. Daca fluidul se afla in repaus,

forta F care determina ridicarea particulei (daca Pp < PJ) sau caderea ei (cand p,> Pi) reprezinta diferenta dintre greutatea Fg a particulei si flotabilitatea acesteia Fa' deci se poate scrie relatia

1td3

F;;Fg -t; =-t~p -P/)g·

(3.1)

Rezistenta opusa de fluid la ridicarea sau caderea particulelor solide are expresia rr.d2 P v2

R;;C z:« _1_ (3.2)

r 4 2

unde C, este coeficientul de rezistenta la inaintare ~i depinde de numarul REYNOLDS definit in raport cu diametrul particulei astfel

(3.3)

Domeniul de variatie a lui Cr se imparte In patru zone, corespunzatoare miscarii laminare, de tranzitie, turbulente cu exceptia stratului limita si turbulente in stratul limita, descrise de formulele C; = 24/Rep , cand Rep::;;1 ,

C, ;;30Re;O,62S , cand 1 < Rep::;; 1.000 ,

C; ;; 0,44, cand 1.000 < Re p s 2 .105 ,

(3.4) (3.5)

(3.6)

Cr =0,1, cand Rep >2.105 Ecuatiile (3.4) si (3.6) introduse In expresia (3.2) dau relatiile R= 31tdpf.!jv ,

(3.7)

(3.8)

24

TransportuI fluidelor multifazice

nd2 P V2 R=044--p_f_

, 4 2 '

(3.9)

cunoscute sub numele de legea lui STOKES (1851), respectiv legea lui NEWTON. Relatia (3.5) este 0 formula empirica, propusa de ALLEN (1900), si da rezultate aproximative [4]. Relatia (3.7) nu este intaInita in cadrul separarii libere (gravitationale) a particulelor,

Particulele solide au, la inceputul separarii lor, 0 miscare accelerata, pe 0 durata relativ mica, dupa

care forta R se echilibreaza eu forta F si viteza particulei ramane constants la valoarea vitezei terminale VI> a carei expresie se obtine din egalitatea relatiilor (3.1) ~i (3.2) sub forma

VI = 4dpg(EL_I). (3.10)

3Cr Pj

Daca se Inlocuiesc succesiv expresiile (3.4), (3.5) si (3.6) in formula (3.2), apoi se egaleaza relatiile obtinute cu formula (3.1), se obtin pentru viteza terminala urmatoarele ecuatii

VI = d~ g~ p - P j ), cand Rep:::; 1 , 18J-lf

v, =O,20[ g[ ~; -I) T" iJ.. f ;;:8J,,, ' cand 1 de p "1.000 ,

v, = 1,74[ gd p[~; -I) T', cand 1.000 < Re p "2 ·10' .

(3.11)

(3.12)

(3.13)

Se mentioneaza [6] ca exista si 0 limita inferioara de aplicabilitate a ecuatiei (3.11), pentru Rep = 10-3 ••. 10-4, corespunzator unor diametre foarte mici ale particulelor (dp < 0,3 urn in gaze, respectiv dp < 0,1 urn in lichide). Efectele moleculare care apar in acest caz fac ca viteza reala sa fie mai mare decat cea data de relatia (3.11), factorul de corectie propus de CUNNINGHAM avand valoarea 1,3 ... 2,4 [8]. La valori ale diametrului particulelor mai mici de 3 urn se manifesta si efectul miscarii browniene, care tinde sa reduca efectul fortei gravitationale.

in cazul miscarii laminare a unor mici particule sferice de fluid intr-un fluid imiscibil, viteza terminala are expresia [2, 4, 6]

d~ g(p p - P f )3J.l f + 3J-l p

vt = ,

18J.lf 2J-lf +3J-lp

stabilita, in mod independent, de HADAMARD si RYBCZYNSKI (1911) pentru fluide pure, unde J-lp este vascozitatea fazei disperse. Dad. faza dispersa consta din bule de gaz aflate in ascensiune intr-un lichid, atunci J-lp« J-lf~i relatia (3.14) se reduce la forma aproximativa

V = d~g(Pp-Pf) (3.15)

I 12J-lj ,

(3.14)

iar in cazul un or picaturi de lichid care cad intr-o faza continua gazoasa J-lp » J-lf ~i expresia (3.14) se reduce la ecuatia (3.11) a lui STOKES. Relatia (3.14) are un domeniu de valabilitate foarte restrans, comparabil cu eel al ecuatiei (3.11) [6].

Cand particulele fluide sunt mici ~i circula printr-un fluid impur, ele pot colecta impuritati care au proprietati de agent tensioactiv. Ca urmare, comportarea lor poate fi similara cu aceea a particulelor solide, viteza terminala nemaifiind descrisa de relatia (3.14), ci de formula (3.11).

In cazul particulelor de forma neregulata, se poate folosi, alaturi de 0 dimensiune caracteristica particulei, factorul de sfericitate \jJ, definit prin ecuatia (1.4). Coefieientul C; se citeste, in acest caz, dinfigura 3.1 in functie de \If si de Rep calculat cu diametrul zzj al sferei de volum ega] cu eel al particulei, Viteza terminals se obtine din relatia (3.10) in care se mlocuieste dp prin dsfi iar C, are valoarea rezultata din figura 3.1.

Ecuatiile precedente sunt stabilite in ipoteza ca particulele se deplaseaza printr-un fluid care ocupa un domeniu nelimitat. Prezenta peretilor vasului conduce la un efect de interferenta cu atat mai important eu cat raportul dintre diametrul particulei dp ~i diametrul vasului D este mai mare. Aceasta inter~erenta se manifests printr-o crestere a rezistentei la inaintare si, ca urmare, 0 reducere a vitezei particulei. In acest caz, viteza terminal a determinata cu ecuatiile (3.11) ... (3.15) trebuie multiplicata cu factorul de corectie

3. Separarea sistemelor disperse

25

(d )2,25

fr =1- _E_ D

in cazul miscarii

(FRANCIS, 1933), sau

(d )1,5

It =1- _E_

D

in cazul miscarii turbulente (MUNROE, 1888), care exprima efectul peretelui conductei de diametru D asupra vitezei terminale.

Prin cresterea concentratiei partieulelor in fluid apare posibila coliziunea lor. In aceste conditii, viteza terrninala VIC (corespunziitoare concentratiei C a particulelor sferice), in conditiile miscaru laminare, se obtine din relatia

(3.17) 10.000

c,

~ ~,
~~
~~ ....
........... -.;
~"-
,,'
...... ~ ~
I'-..: :---- .__-- \jI 0,125-
I'. .:-- \jI"'0,220 -
-
- \jI 0,600 -
~ r---- '
<, 'I' =0,806 -
...... 1.JI '" 1,000 -
I \
I laminare

(3.18)

1.000 600 400 200 100

60 40 20 10

6 4 2 1

0,6 0,4 0,2 0,1

10-3 10-2 10-1

105

1 24610 102

Rep

Figura 3.1. Graficele coeficientului de rezistenta fa inaintare a particulefor in fluid, In functie de numdrul REYNOLDS §i de factorul de sfericitate

V

VIC = 1+6 ~8C ' (3.19)

,

data de BURGERS (1941), sau din ecuatia lui THOMAS

19 VIC =-2,562C , (3.20)

VI

unde VI are expresia (3.10), Relatia (3.20) este valabila pentru 0,08 < VIc/VI < 1.

In cazul coliziunilor aleatoare ale particulelor in miscarea laminara sau turbulenta, particuiele mai mari vor pierde din viteza, iar ceie mai mici I§i vor mari viteza, existand totodata posibilitatea cresterii masei particulelor mari prin inglobarea, in cadrul coliziunilor, a particulelor mici. Atunci cand concentratia particulelor de dimensiuni variabile are valori care determina sedimentarea particulelor in mas a, ca efect al coliziunilor si interactiunilor, Jegea lui STOKES, exprimata prin ecuatia (3.11), se modifica astfel

d~g~p-Pj)

vt = 18 ' (3.21)

f.!m

unde f.!m este vascozitatea dinamica a amestecului bifazic.

Separarea gravitationala a sistemelor disperse poarta numele de

sedimentare si este frecvent utilizata In procesele industriale, deoareee este simpla z{

§i are un cost redus. Prezinta insa dezavantajul de a avea 0 eficienta slaba atunci

cand diametrul particulelor fazei dispersate este mai mic de (35 ... 50) f.!m.

Daca se reprezinta grafic variatia In timp a rnaltimi! z, a interfetei dintre stratul de lichid limpede §i stratul urmator, curba obtinuta z, = zt.,t) poarta numele de curba de sedimentare a sistemului (figura 3.2).

Pentru separarea gravitationala a sistemelor disperse in eare faza continua

este un lichid, se utilizeaza mai frecvent decantoarele cu functionare continua, la Figura 3.2. Curba de

care alimentarea cu sistem dispers si eliminarea celor doua faze se efectueaza In sedimentare

mod continuu. Aceste deeantoare au diverse forme, cele mai obisnuite fiind cele

paralelipipedice (figura 3.3).

Intr-un astfel de decantor, 0 separare efieace se obtine daca timpul de sedere t, a sistemului dispers In aparat este mai mare sau eel putin egal cu timpul de decantare td.

Lungimea utila a decantorului are expresia

ld =v.J», , (3.22)

unde Vm este viteza de curgere a sistemului dispel'S, iar VI - viteza de sedimentare (figura 3.4).

Inlocuind expresia general a a vitezei de sedimentare (3.10) In relatia (3.22) se obtine ecuatia

- 3CrPj [pp J

ld -vmh ( J --1 . (3.23)

4dpgpp-Pj Pj

26


Pentru un decantor

paralelipipedic cu lungimea Id, latimea b si inaltimea utila h, debitul fazei continue separate are expresia

Q _ bhv ; _ bZd vt (3.24)

e-~-~'

In care kd este un coeficient de corectie care, pentru suspensii, este cuprins intre 1,2 ~i 1,5, iar pentru ape tehnologice impurificate cu produse petroliere are valorile din tabelul3.2 [4].

2

3

1

Figura 3.3. Decantor cu functionare continua. J - conducte colectoare; 2- dispozitiv de curatire mecanicd; 3 - colector de depuneri

0,5

Coeflcientul de corectie kdpentru ape tehnologice impurificate cu produse petroliere. Tabelul3.2

1 2 3 4 6 10 12 16 20

1,10

1,15 1,23 1,28 ],36 1,40 ],52 1,57 1,66 1,73

In general, inaltimea totals a unui decantor se mentine sub (2 ... 3) m, latimea este cuprinsa Intre 0, 15Zd ~i 0,21d dar nu mai mica de (5 ... 8) m, iar aria sectiunii de curgere b-h nu trebuie sa depaseasca 15 m2• Daca ultima conditie nu poate fi indeplinita, decantorul se construieste cu mai multe compartimente In paralel. Viteza de curgere Vm poate fi eel mult egala cu 15v, ~i nu trebuie sa depaseasca 0,015 m/s. Timpul de sedere ts se considera egal cu lora; daca din calcule rezulta un timp de sedere mai mic, se mareste Iungimea ld a decantorului.

La decantoarele cu functionare semicontinua, sistemul dispers este introdus in mod continuu, iar stratul de namol format pe fund se elimina periodic.

Sistemele disperse de tip ceata se separa cu 0 eficienta mare, de obicei peste 90%, atunci cand sunt trecute prin straturi de plasa de sarma (demistere).

L

Figura 3.4. Elemente pentru calculul decantorului cu functionare continua

3.2. Separarea centrifugala a unui fluid bifazic

Centrifugarea permite separarea sistemelor disperse pentru un domeniu foarte larg de dimensiuni ale particulelor fazei disperse (de la 0,1 um la 10 mm).

Porta centrifuga care actioneaza asupra unei particule de mas a mare expresia

F = mv2 = Gv2 =mro2 r= G ro2 r

c ,

r gr g

(3.25)

unde v = ro r este viteza periferica (tangentiala), ro - viteza unghiulara, r - distanta pana la axa de rotatie, m= masa particulei, G - greutatea particulei, iar g - acceleratia gravitationala.

Raportul

K = Fe ~= ro2r C G gr g

(3.26)

se numeste factor de centrifugare; el este cu atat mai mare cu cat viteza unghiulara sau raza sunt mai mari, dar cresterea cea mai importanta se obtine prin marirea vitezei unghiulare.

FactoruI de centrifugare poate servi drept criteriu de clasificare a centrifugelor; din acest punct de vedere exista centrifuge normale (K, ::;; 3.000), supercentrifuge (3.000 < Kc::;; 100.000) si ultracentrifuge (K; > 100.000).

Separarea prin centrifugare dupa principiul sedimentarii se utilizeaza la sistemele disperse constituite din faze cu densitati apropiate, asa cum sunt emulsiile, sau atunci cand dimensiunile particulelor care formeaza faza dispersata sunt foarte mid.

Viteza de separare a particulelor fazei dispersate in camp centrifugal, Vc, se deduce din ecuatia (3.10) in care acceleratia gravitationala g se inlocuieste cu acceleratia centrifuga ro2r, astfel

v c = 4 d p oi r (2 -IJ . (3.2 7)

3Cr Pj


27

Pentru determinarea coeficientului de rezistenta la inaintare se folosesc ecuatiile (3.4) ... (3.7) in functie de valorile numarului REYNOLDS calculate cu relatia (3.3) in care se mlocuieste v cu Vc. Astfel, in domeniul legii lui STOKES rezulta

_ d; ~ p - P J) 2 _ K

vc- co r-v( c'

18).!!

unde viteza de sedimentare in camp gravitational VI este data de relatia (3.11).

Daca se admite ca filtrarea centrifugala se realizeaza la diferenta de presiune constanta, volumul de filtrat are expresia

Pentru separarea emulsiilor exista doua variante constructive si anume centrifuge tubulare si centrifuge cu talere.

Supercentrifuga tubulara (figura 3.5) are diametrul tamburului cuprins intre 0,03 m §i 0,2 m, iar Iungimea variaza de la 0,6 m la 1,5 m. Alimentarea se face pe la partea inferioara, iar evacuarea pe Ia parte a superioara, Turatia este cuprinsa intre 1.000 ture/min si 50.000 ture/min.

Ultracentrifugele au diametrul tobei de la 5 mm pana la 10 mm si turatii de peste 100.000 ture/min. Centrifuga separatoare cu talere are spatiul interior al tobei compartimentat printr-o serie de talere (sicane), care au rolul de a micsora distanta pe care trebuie sa 0 parcurga fazele. Centrifugele separatoare de acest tip au diametre in gama (100 ... 700) mm si turatii intre 5.000 ture/min si 10.000 ture/min. Eliminarea fazei solide din centrifuga se poate realiza periodic, semicontinuu sau continuu.

Coeficientul de umplere CPu al unei centrifuge are expresia

;;;; ~I ;;:;; 1_[!L)2

CPu V. '

t 1'2

in care rio rz sunt razele interioara respectiv exterioara ale stratului de lichid, tic - timpul de filtrare in camp centrifugal, r; - rezistenta specifics pe unitatea de volum de precipitat, iar C - fractia (concentratia) volumica a fazei solide.

Daca filtrarea se produce gravitational (sedimentare), sub actiunea presiunii date de un strat de lichid cu grosimea r2 - rio volumul de filtrat este

V _ 2 P J g r2 - rl t Je

Jg - II r. C (3.30) r-! v

timpul de filtrare fiind presupus acelasi. Din ecuatiile (3.29) si (3.30) rezulta egalitatea

(3.31 )

(3.32)

(3.28)

(3.29)

4

3

Figura 3.5. Supercentrifuga tubularii. J - arbore; 2 - tam bur; 3 - alimentare; 4 - disc de distributie; 5 - evacuarea fazei grele;

6 - evacuarea fazei usoare

(3.33)

in care Vu = 7t~i -r?)h este volumul de amestec din centrifuga, iar V; = n1'i h - volumul tobei centrifugei (partii cilindrice a acesteia). De obicei, cpu are valori cuprinse intre 0,45 si 0,60.

La centrifugele cu functionare continua, timpul de sedere a sistemului dispers are expresia

t =l!_ = hA = ~ (3.34)

S VcJ Q Q'

unde h este inaltimea tobei, vcl- viteza de curgere a lichidului prin centrifuga, A = n ~i - r? ) - aria sectiunii transversale de curgere, Vi - volumul de lichid din centrifuga,

Timpul t. este necesar pentru ca particulele sa se depuna pe peretele tobei, respectiv sa ajunga la raza 1'2. Daca separarea centrifugala se produce in domeniul de valabilitate a legii lui STOKES si ts = t.; rezulta

28


(3.35)

Capacitatea de preluerare a eentrifugei este

Q = n~i -r?) vif . (3.36)

Pentru centrifugele separatoare de emulsii, aceasta ultima relatie serveste fie la determinarea debitului fazei grele, cu rl = r.; fie pentru aflarea debitului fazei usoare, cu r2 = r.; r, fiind raza la interfata celor doua faze. De fiecare data, viteza vcjse calculeaza inlocuind in ecuatia (3.35) pe r] sau pe r2 cu rio

Se defineste diametrul critic redus al particulelor, dpm ca fiind diametrul pentru care eficienta de separare este de 50%. Daca separarea se produce in domeniullegii lui STOKES, iar distanta rz - rl este mica in raport cu rz- viteza Vc de separare in camp de forte centrifuge are expresia simplificata

d~cr (fi r2~p -PI)

vc= 18!l1 ' (3.37)

iar distanta medie e strabatuta de particule pentru a se separa este

'2 -r1 d;cr~p -PI) 2 ~

e=-2-=vcts = 18!l1 0) r2 Q . (3.38)

Din ecuatia (3.38) se poate calcula diametrul critic redus al particulelor. De asemenea, din aceasta relatie se poate exprima debitul sub forma

Q = d;cr g(p p - PI) 0)2 r2 ___!l_ = 2 vt ~ ,

9!lj g r2 -r1

unde VI este viteza de sedimentare in camp gravitational in conditiile valabilitatii legii lui STOKES, exprimata prin ecuatia (3.11) pentru dp == dpcr, iar marimea

~ = 0)2 r2 ___!l_ g r2-'i

(3.39)

(3.40)

este asa numita caracteristicd sigma a centrifugei. ~ are dimensiunile unei arii, care este cea a suprafetei unui decantor gravitational cu aceeasi capacitate de separare ca si centrifuga separatoare considerata, Centrifuga [iltranta (figura 3.6) se utilizeaza, in special, pentru separarea sistemelor disperse cu concentratie mare in faza solida si eu particule de dimensiuni relativ mari, de la 10 urn la 10.000 urn,

+ + +

Figura 3.6. Centrifugii flltrantd. /- tobd perforata; 2 - COil interior; 3 - piston; 4 - disc

Hidrcciclonul (figura 3.7) este 0 centrifuga separatoare Tara piese mobile, in care are loc separarea particulelor solide dintr-un lichid, sau a particulelor de lichid dispersate intr-un lichid imiscibil. El se compune dintr-un vas cilindric si un tub tronconic; intrarea amestecului bifazic se face tangential in zona cilindrica, iar iesirea fazelor separate se realizeaza prin cele doua racorduri axiale,

Asimiland miscarea amestecului bifazic in partea cilindrica a hidrociclonului cu un varte] simplu, potentialul complex al acestuia are expresia

/(z)=_I_(9-ilnr) , (3.41)

2n

Figura 3.7. Hidrociclon

din care se obtin expresiile potentialului de viteza si functiei de curent:


29

r

'+' ;;;;--Inr 21t

(3.42)

Componentele vitezei amestecului pe directie radiala, Vr, respectiv pe directie tangentiala, Va, sunt

8<p 8\jJ r

v, =-=0 va =--;;;;;-- . (3.43)

& & 21tr

Se considera ca miscarea amestecului bifazic se face numai pe directie tangentiala (v, = 0, Va = v). Ecuatia energiei pentru un fluid perfect, In miscare stationara, scrisa sub forma diferentiala

dp +g ds +vdv e f) ,

Pj

se reduce, pentru z = constant, la relatia

dp =-vdv . Pj

Se imparte ecuatia (3.44) la dr §i se inlocuieste dv/dr conform eelei de a doua egalitati (3.43) dv r 1 V

dr =- 21t -;r=-;

(3.44)

rezultand expresia

Pj dr r

(3.45)

cunoscuta sub numele de ecuatia lui DRIESSEN. Prin integrarea acestei ecuatii intre raza oarecare r si raza exterioara 1'2 a stratului de Iichid din hidrocic1on (egala eu raza interioara a partii cilindrice a hidrociclonului, 1'2 = Dl2,jigura 3.7), respectiv intre presiunile p §i P2 astfel

]:~ -(;J f:~ ,

se ajunge la legea variatiei presiunii, scrisa sub forma

P j vi [rf J

P==P2 --2- -;r-l ,

(3.46)

unde V2 este valoarea vitezei tangentiale la peretele interior al partii cilindrice. Din rel alia (3.46) se observa ca presiunea scade odata cu micsorarea razei, ceea ee arata ca, la 0 anumita raza, notata cu 1'10 presiunea devine egala eu presiunea atmosferica,

Punand ecuatiei (3.46) conditia P = po la r == 1'10 unde 1') este raza miezului de aer din centrul hidrociclonului, se gaseste formula

(3.47)

Avand in vedere ca presiunea total a a Iichidului pe peretele partii cilindrice a hidrociclonului este 2

PjV2

P2 = Po +-2-' (3.48)

ecuatia (3.47) devine

(3.49)

Hidrocic1onul si-a gasit initial aplicabilitatea pentru separarea particulelor de detritus din fluidul de foraj. Ulterior, el a inceput sa fie utilizat si pentru depoJuare, prin recuperarea unor fractii reduse de titei de pe suprafata apei dintr-un bazin (lac, rau, mare) sau din apa extrasa odata cu titeiul, apa care urmeaza a fi astfel purificata, in vederea reinjectarii in zacamaut.

o particula de titei, cu diametrul dN aflata in curentul rotitor de fluid bifazic din hidrociclon, este

supusa actiunii unui sistem de trei forte: rezultanta Fa a presiunilor pe suprafata particulei, forta centrifuga Fcp si rezistenta la Inaintare R (jigura 3.8). Inlocuind expresiile acestor trei forte

30


~

Fe

Figura 3.B. Sistemul de forte ee aaioneaza asupra particulei de fife! din hidroclclon

nd~ 2 _ 1td~ 2 1td~ v2

Fa =-6-Pjffi r, Fe --6-Ppffi r , R=C'-4-Pr"t '

in ecuatia de echilibru dinamic

(3.50)

Fa=Fc+R

se gaseste pentru viteza radiala (de separare In camp centrifugal) a particulei de titei relatia

(3.51)

- - 4dpffi2r( ppJ

vr-vs- 1-- ,

3Cr Pf

similara ecuatiei (3.27), dar luand in considerare faptul ca densitatea Pp a fazei dispersate este mai mica decat densitatea Pi a fazei continue.

HidrocieIoanele au diametre de pana la 0,5 m si inaltimea partii cilindrice de pana Ia 1,5 m; se utilizeaza pentru separarea sistemelor disperse cu faza continua lichida ~i cu particule de diametre cuprinse intre 2 11m si 200 11m.

Ciclonul (figura 3.9) este un separator centrifugal lara piese mobile, a carui constructie si functionare sunt asemanatoare cu cele ale hidrociclonului, dar care este utilizat pentru separarea sistemelor disperse cu faza continua gazoasa in camp de forte centrifuge.

Un eiclon realizeaza, in mod obisnuit, separarea fazei dispersate in proportie de (70 ... 80) %, dar in conditii speciale se poate ajunge pana la 98 %. Caderile de presiune in cieIon sunt de ordinul (400 ... 850) Pa, consumuI de energie fiind, deci, relativ mare.

Deoarece separarea intr-un ciclon este mai buna daca acesta are diametru mic, pentru realizarea unei separari mai inaintate se utilizeaza baterii de cicIoane cu diametru mic (intre 0,05 m ~i 0,25 m) legate In paralel, sau multieicIoane care constau din cateva cicIoane mici montate intr-o manta comuna,

Dimensiunile caracteristice ale eieloanelor tfigura 3.9) se afla in anumite rapoarte: d, = 0,5D, d2 = (0,5 ... 0,6)D, d3 = 0,25D, h = (2 ... 3)D, hi = (I, 75 ... 2)D, h2 = 0,12D. UnghiuI la varf al partii conice trebuie sa fie cuprins intre 30° si 40°.

Se defineste 0 viteza conventionala Vcv a gazelor, eu ajutorul ecuatiei 2

PfVcv /lp=c,c-- ,

2

Figura 3.9. Ciclon

(3.52)

in care caderea de presiune Sp din cicIon si coeficientul de rezistenta c.; al ciclonului sunt presupuse cunoscute. Acest din urma coeficient are valori cuprinse intre 60 si 180.

Daca 0 particula parcurge distanta (D - d2)/2, timpul de separare este

Is = D-d2 , (3.53)

2vc

viteza de separare in camp centrifugal Vc avand, In general, expresia (3.27). Daca este valabila lege a lui STOKES, in locul ecuatiei (3.27) se poate scrie relatia

Pp d; 2 Pp d; v2

Vc =--0) r =---, (3.54)

181lf 181lf r

deoarece densitatea Pi a fazei continue gazoase este mult mai mica decat densitatea Pp a particulelor dispersate. In aceasta ecuatie, v este viteza tangentiala a particulei, care se considers egala cu viteza Vj de intrare in ciclon (Vi = (18 ... 20) m/s).

In timpul ts, gazele §i particulele dispersate parcurg un drum circular cpr si, prin urmare,

cpr 21tnr r ts = - = -----'--,

Vi Vi

(3.55)

unde cp = 2nnr este unghiul parcurs de particulele cu dimensiuni minime pana la separare (depunere), iar n; = 0,5 ... 3 - numarul de rotatii complete pana la separarea partieulei.


31

Admitand cazul eel mai defavorabil, 'in care 0 particula parcurge pana la separare distanta D/2 = r2, unde r2 este raza interioara a partii cilindrice a ciclonului, diametrul minim aI particulelor care pot fi separate are expresia

(3.56)

Prin urmare, intr-un ciclon se separa particule avand diametrul cu atat mai mic cu cat raza ciclonului este mai mica si viteza de intrare este mai mare.

Randamentul de separare al unui ciclon are expresia Cllli-Cmj

llc::: C. ' (3.57)

ml

unde Cmf este concentratia masica initiala in faza dispersata, iar Cml- concentratia masica finala.

Valorile obisnuite ale acestui randament sunt cuprinse intre 0, 7 si 0,8, dar daca particulele sunt relativ mari (dp > 30 urn) pot ajunge pana la 0,99; in schimb, pentru particule foarte mici (dp < 5 urn), randamentul scade sub 0,5.

3.3. Probleme

3.1. Intr-un lichid cu densitatea PI = 870 kg/rrr' si vascozitatea dinamica Il-I = 3 ml'a-s se deplaseaza uniform, in camp gravitational, particule solide de forma sf erica, avand diametrul dp = 1 mm si densitatea Pp = 2.500 kg/rrr', Sa se calculeze viteza de cadere a particulelor, presupunand ca acestea sunt suficient de distantate pentru a nu interactiona. Sa se gaseasca, de asemenea, cu cat se reduce viteza de cadere atunci cand numarul particulelor creste astfel incat concentratia volumica ajunge la valoarea C = 0,2.

Rezolvare

Deoarece nu se cunoaste valoarea numarului REYNOLDS in rap art cu diametrul particulei, Rep, se presupune ca miscarea este laminara, deci coeficientul de rezistenta la Inaintare are expresia (3.4), iar viteza terminal a a particulei este data de ecuatia lui STOKES (3.11), care conduce la valoarea

v = (10-3 f .9,806(2.500-870) = 0,296 m/s .

t 18.3.10-3

Inlocuind acest rezultat in relatia (3.3) se gaseste

Re ::: 870.0,296'10-3 = 8584

p 3.10-3 "

rezultat mai mare dedit 1, deci relatia (3.11) nu este aplicabila,

Orientandu-ne dupa valoarea Rep obtinuta, putem considera ca miscarea este de tranzitie, caz in care se poate folosi ecuatia (3.12)

_ [ (2.500 )]0,72 (10-3 f8 _

VI - 0,20 9,806 -- -1 r. 'P 45 - 0,1347 m/s

870 \3 .10-3/870 J '

apoi se gaseste

Re = 870.0,1347.10-3 :::39

p 3.10-3 '

valoare cuprinsa in domeniul de aplicabilitate a ecuatiei (3.12), deci viteza a fost calculata corect, Din formula lui THOMAS (3.20) rezulta

lg VIC = -2,562·0,2::: -0,5124 , VI

VIC = VI .10-0,5124 ::: 0,1347.10-0,5124 = 0,0414 mls .

3.2. Sa se determine dimensiunile unui decantor continuu necesar pentru separarea unei ape tehnologice impurificate cu un produs petrolier, Apa are densitatea PI = 996 kg/rn" si vascozitatea dinamica Il-I= 0,8019 cP, produsul petrolier se caracterizeaza prin Pp = 850 kg/m", Il-p = 4 cP si diametrul particulelor dp = 0,1 mm, iar debitul de alimentare a decantorului este Qc = 0,2 m3/s.

Rezolvare

Pe baza valorii diametrului picaturilor de produs petrolier, dp = 0,1 mm = 10-4 m, se poate admite ca ecuatia lui STOKES (3.11) este aplicabila, In acest caz se obtine valoarea

32

Transportul fluidelor muItifazice

v = (10-4 Y.9,806(850-996) = -992.10-4 m/s

t 18.8,019.10-4 ' ,

semnul minus indicand faptul ca particulele de produs petrolier se ridica la suprafata apei (pp < PI)' Pentru verificare, se calculeaza numarul REYNOLDS cu relatia (3.3)

Re = 996·9,92 .10-4.10-4 = 01232

p 8 019.10-4 "

,

valoare inferioara lui Rep = 1, deci ecuatia (3.11) este aplicabila In acest caz.

Alegand ca valoare recomandata a vitezei de curgere prin decantor Vm = 0,01 mis, se constata ca 15vr = 15·9,92'10-4 = 0,01488 m/s < 0,015 mis, deci valoarea Vm a fost corect aleasa.

Pentru vn/Vt = 0,01/9,92'10-4 = 10,08, se alege, din tabelul 3.2, coeficientul de corectie kd = 1,52 ~i din ecuatia (3.24) rezulta aria suprafetei sectiunii transversale a decantorului

bh= Qckd = 0,2·1,52 =30,4 m2.

vnr 0,01

Deoarece aria sectiunii de curgere b h > 15 m2, decantorul se realizeaza cu doua compartimente paralele. Alegand latimea unui compartiment b = 5 m, inaltimea totala a decantorului este

h = 30,4/(2'5) == 3,04 m

si, prin urmare, hlb == 3,04/5 = 0,608, valoare care se incadreaza in limitele uzuale.

Conform celei de a doua relatii (3.24), lungimea decantorului este

Id = Qckd = 0,2·1,52 =30645 m

2b -4'

VI 2·5·9,92·10

~i corespunde unui timp de sedere

ts == livm = 30,645/0,01 = 3.064,5 s.

Pentru a se asigura timpul recomandat de sedere t, = 3.600 s, lungimea decantorului trebuie majorata la valoarea

Id = Vm ts= 0,01'3.600 = 36 rn .

Observatie. Pentru picaturile fine de lichid se poate folosi ecuatia (3.14), care da

v = 10-4 ·9,806(850-996 3.8,019.10-4 +3.4.10-3 =-1,05.10-3 mis,

I 18.8019.10-42.8019.10-4 +3.4.10-3

, ,

valoare care nu modifica in mod substantial calculele de dimensionare de mai sus.

3.3. Un hidrociclon, cu dimensiunile: D = 116 mm, d, == 19,3 mm (figure 3.7), este folosit pentru separarea picaturilor de titei dintr-o apa tehnologica, la debitul Q = 160 dm3/min. Cunoscand densitatea si vascozitatea apei P/= 1 kg/drrr', respectiv I.Y= 1 ml'a-s, se cere sa se calculeze urrnatoarele:

a) raza rl a miezului de aer al hidrociclonului;

b) acceleratia centrifuga, ca multiplu al acceleratiei gravitationale, la raza rt;

c) viteza de separare a particulelor de titei cu diametrul dp = 0,2 mm si densitatea Pp = 825 kg/nr', Rezolvare

a) Raza miezului de aer al hidrociclonului are expresia (3.47) adusa la forma (3.49), din care rezulta

r2 D 0,116

rl = J2 = 2J2 = 2J2 =0,041 m ,

b) Acceleratia centrifuga este

2

Va 2

ac =-=0) r ,

r

unde

D

Va r = v, r.2 = v·-

/ /2'

iar Vj este viteza tangentiala de intrare a amestecului In hidrociclon, deci

_ v.D v~ D2

va-~, ac = ~r3

Viteza tangentiala Vi se determine din ecuatia continuitatii


33

_ 4Q _ 4.160.10-3 -9115 I

v· - - - m s

1 nd2 60.n.0,01932 '

apoi se calculeaza

a =9,1152.0,1162 =4.055,25~. g =41355.

e 4.0,0413 s2 9,806 m/s2 ' g

c) Viteza de separare a particulelor de titei se determine din ecuatia (3.51), in care coeficientul de rezistenta la lnaintare C, are una din expresiile (3.4) ... (3.7), in functie de valoarea numarului REYNOLDS asociat particulei, Rep.

Daca se presupune ca miscarea este in domeniul turbulent cu exceptia stratului limita, caz In care C, =

0,44, stiind ca ro2r = vUr = a.; din ecuatia (3.51) se obtine valoarea

v = 4.0,2.10-3.4.055,25(1_ 825 )=06558m/s.

s 3.0,44 1.000'

Pentru verificare, se calculeaza numarul REYNOLDS relativ la particula de titei cu relatia (3.3) Re == 1.000.0,6558.0,2.10-3 =13116

P 1.10-3 '

si se constata ca rezultatul nu se inscrie in domeniul de valabilitate a ecuatiei (3.6). Intrucat Rep < 1.000, se considera ca miscarea este tranzitorie si se foloseste ecuatia lui ALLEN (3.5), obtinandu-se valorile

C =30.13116-0,625 =1424

r , "

v = 4.0,2.10-3.4.055,25 (1- 825 ) = 0 3645 m/s

s 3.1,424 1.000' ,

Re = 1.000.0,3645.0,2.10-3

P 1.10-3

72,91,

iar dupa 0 noua iteratie rezulta

C = 30·72 91-0,625 = 2 055

r , "

4'0,2.10-3'4.055,25 (1- 825 ) = 0 3034 m/s

3·2,055 1.000' ,

Re = 1.000'0,3034.0,2.10-3 = 60,69 ,

p 1.10-3

ultima valoare a vitezei de separare fiind considerata corecta,

v = s

3.4. Un ciclon este alimentat cu aer care contine particule solide cu diametrul dp = 12 mm si Pp = 2.600 kg 1m3 si este incalzit la temperatura T= 100 "C. Cunoscand: debituI de aer Q = 0,5 m3/s, viteza Ia intrarea in ciclon Vi = 20 mIs, caderea de presiune in ciclon Sp = 650 Pa, coeficientul de rezistenta Cre = 110, numarul de rotatii efectuate pan a Ia separare n; = 1,5 si vascozitatea aerului la temperatura din cielon ~f = 2,426'10-5 Pa-s, se cere sa se afle daca ciclonul poate realiza separarea ceruta,

Rezolvare

Stiind ca densitatea aerului la To = 273,15 K ~ipo = 101.325 Pa este P./O = 1,289 kg/rrr', se calculeaza densitatea aerului la temperatura T = 100 "C = 373,15 K si po din ecuatia de stare a gazelor perfeete sub forma

= To = 1,289·273,15 = 0 944 kg/m '

P f P fO T 37315' ,

,

presupunand ca alimentarea ciclonului se face la presiune atmosferica.

Viteza conventionala Vcv de trecere a aerului prin ciclon rezulta din ecuatia (3.52) si este

v~ ~ ~ 211p ~ 2·650 ~3,538 mls.

P f cre 0,944· 110

Din expresia debitului

(3.58)

34


se obtine diametrul cicIonului

d=J 4Q =

nvcv

4·0,5 =0,4242 m. n·3,538

Daca se adrnite valabilitatea Iegii lui STOKES, din ecuatia (3.56) se obtine diametrul rmrnm al

particulelor care pot fi separate

d 3 2,426·10-5 ·0,2121 =972.10-6 m

pmin = "

2 ·n·l,5· 2.600·20

valoare inferioara diametrului particulelor aflate io cicloo dp = 12 urn, deci cicIonul asigura separarea ceruta.

Pentru verificare, se calculeaza viteza de separare in ciclon din ecuatia (3.54) in care v = Vi si r = D/2 astfel

v = 2.600· (12.10-6 f. 202 = 1617 mls

c 18'2,426'10-5.0,2121' ,

iar numarul lui REYNOLDS asociat particulei (3.3) are valoarea

Re = 0,944.1,617'12.10-6 =0755

p 2 426.10-5 "

,

care se incadreaza in domeniul de valabilitate a legii lui STOKES.

Capitolul4

MI~CAREA FLUIDELOR BIFAZICE LICHID - SOLID PRIN CONDUCTE

Cercetarile teoretice si experimentale privind miscarea fluidelor multifazice sunt concentrate, In special, in domeniul transportului fluidelor bifazice prin conducte.

Dependenta miscarii fluidelor multifazice de ponderile fazelor si de distributia acestora, reflectata prin existenta unor tipuri specifice de curgere multifazica, determina cresterea gradului de complexitate a problemelor asociate acestor miscari,

Miscarea fazelor cu viteze diferite face ca fluidul multifazic sa prezinte concentratii de faza variabile de-a lungul conductei. Ca urmare, concentratiile de faza la iesirea din conducta pot avea, 'in general, valori diferite de cele de la intrarea in conducta. Fenomenul se numeste fenomen de alunecare sau de retinere si depinde de vitezele terminale de sedimentare a fazei dispersate in faza continua, aflata in repaus.

Transportul hidraulic al substantelor solide pulverulente sau granulare prin conducte se realizeaza folosind diverse tipuri de instalatii, alese 'in functie de caracteristicile fazelor componente (natura si granulatia fazei solide, concentratia acesteia 'in amestec, proprietatile fazei fluide purtatoare etc.),

4.1. Regimuri de mlscare a amestecurilor llchld-solld prin conducte

In cadrul transportului fluidelor bifazice Iichid-solid prin conducte orizontale se delimiteaza mai multe regimuri de miscare, definite de repartitia particulelor dispersate 'in sectiunea transversala a conductei si de distributia de viteze. Infigura 4.1 este prezentata 0 diagrarna calitativa a regimurilor de miscare, sub forma curbelor de viteza medie Vm a amestecului in functie de concentratia C in faza dispersata, iar in figura 4.2 sunt redate regimurile de miscare care apar in cazul curgerii amestecurilor lichid-solid prin conducte orizontale, prin dependentele dintre Vm si diametrul particulei dp, pentru doua valori ale diametrului interior d al conductei.

Regimul tip suspensie uniforma, I, se caracterizeaza printr-o repartitie aproape uniforms a concentratiei in sectiunea transversala a conductei ~i 0 distributie de viteze similara celei a fluidului omogen aflat in miscare turbulenta. Acest regim de miscare apare daca viteza medie este superioara vitezei critice de transport si toate particulele solide se deplaseaza 'in stare de suspensie. Pentru realizarea regimului I trebuie ca viteza medie a fIuidului

E 103 t--t-If-/-+--::f,

:t

ti" 1 021-1(-;,!'------+--+----1

C Vm, m/s

Figura 4.1. Regimuri de miscare Figura 4.2. Regimurile de miscare

multifazic sa fie ridicata (Viti > > 20 VI> a amestecurilor lichid-solid a amestecurilor lichid-solid pentru douii

unde VI este viteza terminala de prin conducte orizontale valori ale diametrului conductei orizontale

sedimentare a particulelor fazei dispersate, definita de ecuatia (3.10)), iar concentratia de regim erg sa fie relativ redusa (Cg« 1 0 %).

Viteza criticd de transport este valoarea vitezei medii care asigura deplasarea in suspensie a tuturor particulelor solide.

Factorul de alunecare este raportul intre viteza relativa v, dintre constituentii mediului bifazic (vr = vr: vp) si viteza fazei fluide vi> adica

v v

j=_r_=l _ __f!_ ,

vI vI

(4.1)

unde vp este viteza de deplasare a particulelor fazei dispersate. In regimul I, Vr are 0 valoare constants, dependenta de natura si dimensiunile granule lor transportate.

Pentru a se evita decantarea particulelor solide transportate de un curent de fluid, fapt care ar duce la colmatarea eonduetei, se recomanda ea raportul dintre viteza efectiva de transport si viteza limita de depunere sa fie aproximativ egal cu 3.

Regimul tip suspensie neuniformd, II, se caracterizeaza printr-o repartitie variabila a concentratiei in sectiunea transversala a conductei, eu valori mai mari ale concentratiei 'in parte a inferioara si valori mai

36


reduse in partea superioara. Ca urmare a variatiei concentratiei, repartitia de viteze (figura 4.3) are 0 asimetrie accentuata.

Datorita aglomerarii partieulelor in partea inferioara a sectiunii eonductei, rezistenta la inaintare a mediului bifazic creste, iar vitezele din partea superioara se majoreaza. Axa hidrodinamica a curgerii AH (suportul vitezei maxime din sectiunea conductei) este situata deasupra axei geometrice AG. In acest caz, vitezele medii de transport sunt apropiate de viteza critica, Daca amestecul bifazic este format din particule solide cu dimensiuni diferite sau cu densitati diferite, atunci in partea inferioara a conductei se acumuleaza granulele mai mari, respectiv mai grele. Regimul II de miscare apare pentru Vm > 10 V( si erg < 10 %. Acest regim nu este inca periculos din punct de vedere tehnic pentru instalatia de transport In sensul riscului de aparitie a depozitelor de particule solide.

Regimul de miscare cu pat mobil si particule solide in suspensie, III, este caracterizat prin aparitia unui strat de namol care curge lent pe fundul conductei sau canalului spre aval. Deasupra acestuia se deplaseaza 0 suspensie eu concentratia mult inferioara celei a stratului de namol, Regimul III apare la viteze de curgere mici, Vm == 1 OVr. ~i la concentratii erg S 10%. Acest regim incepe sa fie periculos pentru instalatia de transport, deoarece se poate produce obturarea conductei in zona armaturilor, avand ca efect intreruperea miscarii,

Regimul de miscare cu pat fix, IV, este caracterizat prin obturarea partials a sectiunii transversale a conductei. Patul mobil aferent regimului III a devenit acum imobil ~i colmateaza parte a inferioara a sectiunii conductei, iar amestecul bifazic se deplaseaza numai prin partea superioara, la viteze la care lichidul poate inca sa transporte particule solide in suspensie. Pierderea de sarcina hidraulica este mare, deoarece frontiera dintre domeniul curgerii si patul fix are forma neregulata, fapt care conduce la aparitia de curenti turbionari care perturbeaza miscarea pe directia principals.

Regimul de miscare cu dune, V, se caracterizeaza prin aparitia de depozite izolate pe fundul conductei.

Aceste depozite se deplaseaza fie spre amonte fie spre aval, dupa cum particulele sunt depuse in partea initiala a dunei si antrenate de curentuI de fluid In partea finala sau invers. Deplasarea dunelor spre amonte corespunde cazului cand Fr < 1, iar deplasarea spre aval se produce cand Fr> 1, unde

v2 Fr==_j_ gd

II

III

v

IV

Figura 4.3. Repartitia fazelor, distributia concentratiei si varia/fa vitezei in sectiunea transversalii a conductei pentru regimurile de miscare a fluidelor bifazice lichid - solid prin conducte orizontale

(4.2)

este numarul lui FROUDE. Din punct de vedere hidrodinamic, dunele de material solid constituie depozite fixe care obtureaza partial sectiunea transversals a conductei, curgerea avand loc In spatiul dintre dune ~i peretele superior al conductei. Regimul V apare in domeniul VIII > 10 VI, erg> 10%, pentru 0 anum ita distributie granulometrica a materialului solid.

Regimul de colmatare totala a conductei, VI, conduce Ia obturarea completa a sectiunii transversale a conductei ~i apare din cauza adoptarii unor valori necorespunzatoare ale vitezei medii si concentratiei,

In conductele prin care se transports fluide bifazice lichid-solid pot sa apara si aIte regimuri de miscare, specifice unor anumite tipuri de particuIe solide, respectiv de conducte. Acestea sunt prezentate In continuare.

Regimul de miscare tip dop (figura 4.4, e), care apare atunci cand Vm < 10 V( si erg » 10%, se caracterizeaza prin formarea unor aglomerari de particuIe care se deplaseaza prin conducts ca niste dopuri. Pentru distrugerea dopurilor este necesara cresterea vitezei de transport, Acest regim de miscare este periculos, deoarece impactul dintre aglomerarile de particuIe ~i armaturile conductei sau organele pompei este foarte putemic si produce avarii ale echipamentului de transport.

Regimul tip suspensie fluidizatd (figura 4.4, j) este specific suspensiilor de particuIe foarte fine cu concentratie mare (vm < 10v(, erg 2:: 60%).

Regimul tip suspensie uniforma de particule joarte fine (namoI,figura 4.4, g) apare la viteze §i concentratii mari (vm» 20v(, erg S 40%), daca diametruI particulelor indeplineste conditia dp S 30 urn,


37

in figura 4.2 sunt prezentate regimurile de miscare a amestecurilor Iichid - solid in functie de diametrul particulelor solide transportate in regim turbulent. Particulele foarte fine, cu dp = (40 ... 150) urn, se deplaseaza in suspensie; particulele medii, cu dp = (0,15 ... 1,5) mm, se deplaseaza in curentul de lichid prin salturi a carer frecventa si amplitudine este functie de viteza curentului purtator, iar particulele relativ mari, cu dp > 1,5 mm, se deplaseaza prin alunecare, rostogolire sau saltare in curentul de lichid.

Regimurile de miscare a amestecurilor lichid-solid In conducte verticale sunt ilustrate in figura 4.5 si prezentate in continuare.

Regimul tip suspensie uniforma (figura 4.5, a si b) se caracterizeaza printr-o repartitie aproape uniforma a concentratiei particulelor solide In sectiunea transversala a conductei si are loc atunci cand Viii > VI, Vn == VI si Crg < 10 %, unde Vn este viteza de deplasare a aglomerarii (norului) de particule solide, iar VI - viteza terminals de sedimentare a particulelor.

Regimul tip suspensie neuniformd (figura 4.5, c) apare In conditiile: VI::S; Vm s Vn, Crg > 10 %, deci pentru suspensii concentrate. Curgerea amestecului se face sub forma unor aglomerari de particule ("nori§ori") care urea sau coboara, In timp ce granulele mai fine urea in permanenta.

Regimul de miscare cu canalizatii (figura 4.5, d) survine in conditii similare celor precedente §i se caracterizeaza prin deplasarea preferentiala a particulelor solide fine prin partea centrals a sectiunii conductei.

Regimul tip dop (tip piston, figura 4.5, e) corespunde cazului cand VII ::s; Vm ::s;

VI> erg » 10 %. intrucat viteza norului de particule este inferioara vitezei de sedimentare, particulele individuale au tendinta de a cadea si formeaza dopuri extinse pe intreaga sectiune transversala a conductei, care sunt impinse in sus de curentul ascendent de lichid.

Regimul tip suspensie fluidizatd (figura 4.5, f) apare in domeniul Vn ::s; VIII ::s; VI, Crg == 60 %. Prin conducts se deplaseaza 0 suspensie concentrata de particule fine, fie care dintre ele fiind antrenata individual de catre lichid, in conditii de fluidizare omogena (numita si fluidizare particulat6).

Regimul tip suspensie uniformd de particule foarte fine (figura 4.5, g) corespunde deplasarii unui amestec omogen concentrat (Crg::S; 40 %) de particule coloidale (namol, mal).

a b c

~~-~

d e

-~. -.-·-·-·-I-·~·

f

......... ,.. .........

'" ~ •• ""'!" ...... ~!' ~ .~ .. ~. ~ •• ~ .. ~.lI.I·.· •• ii ... 1I :!' •• "." l1li, ~ II!". '" c!' .. ·.·.I11 ...

••• _ ••• ~ L •••

~.: ~:"'L}! 0'" III .:.«~ 1':!':

Figura 4.4. Regimuri de miscare a amesteeurilor liehid-solid in conducte orizontale. a - in salturi; b - in suspensie, e - ell pat mobil, d - cu dune, e - tip dop, f - suspensie fluidizata, g - suspensie uniformd de particule foarte fine

•

~

i i

!

a

b

d

e

f

9

c

Figura 4.5. Regimuri de miscare a amestecurilor lichid-solid in eonduete verticale. a - suspensie omogenii ell concentratie midi; b - idem, ell concentratie mare, e - suspensie neomogenii, d - eu canalizatii, e - tip dop.f - suspensie in fluidizare paniculata, g - suspensie uniformii de particule foarte fine

4.2. Determinarea pierderilor longitudinale de sarcina hidraulica

Curgerea unui fluid omogen printr-o conducta este asociata cu disiparea unei parti din energia fluidului. Energia disipata poate fi exprimata sub forma de inaltime, caz in care poarta numele de pierdere de sarcina hidraulica si se noteaza cu hd• Pierderea de sarcina hidraulica hd are doua componente: pierderea longitudinald, hi; (numita si liniard sau distribuitdi provocata de rezistentele vdscoase si turbulente de-a lungul conductei, §i pierderea locala, hi, cauzata de prezenta unor elemente ale conductei in care viteza medie de curgere i§i modifica rapid modulul sau orientarea (coturi, robinete, diafragme etc.), conform relatiei

hd = b: +h, . (4.3)

Pierderea longitudinala de sarcina hidraulica in cazul fluidului omogen are expresia

I v2 hL! =t..! d 2~ ,

(4.4)

38


in care t, d sunt lungimea, respectiv diametrul interior al eonduetei, vf - viteza medie de miscare, iar Afcoeficientul de rezistenta hidraulica longitudinala, care depinde de proprietatile fluidului (densitate Pfi vascozitate dinamica )lj) si conduetei (diametru interior d, rugozitate echivalenta k), pre cum si de regimul si domeniul de miscare,

Grupand acesti parametri in marimile adimensionale Rej~i kid, numite numarul lui REYNOLDS (aferent fluidului omogen) respectiv rugozitatea relativa, se poate serie relatia

Aj =A.j( Ref' ~), (4.5)

unde

Pjvfd vjd Re f = ----"-~-

)If Vj

J.Ljeste vascozitatea dinamica a fluidului, iar vr: vascozitatea cinematica a acestuia ()If= PjVj).

Se face observatia ca dependenta (4.5) poate fi doar partiala,

Pierderea longitudinala de sarcina hidraulica pe unitatea de lungime a conductei este 0 marime adimensionala numita pantd hidraulicd a conduetei si are expresia

. hLf v}

Ij =-=Aj--' (4.7)

I 2gd

(4.6)

In cazul curgerii prin conducta a unui fluid bifazic liehid - particule soIide, pierderile de sarcina hidraulica sunt mai mari decat in eazuI miscarii unui fluid omogen, din cauza lucrului mecanic eonsumat pentru mentinerea In suspensie a particulelor solide si pentru asigurarea deplasarii lor. Calculul hidraulic trebuie sa ia in considerare, pe langa regimul de eurgere ~i rugozitatea peretilor eonduetei, si aspectele specifice miscarii amestecului bifazic: a - reducerea sectiunii de eurgere cauzata de depunerea unui strat de solide pe peretele interior al eonductei, si b - modifiearea continua a rugozitatii conductei, fie prin abraziune. fie prin depunerea de namol sau de cruste,

In ipoteza curgerii unui fluid bifazic eehivalent, panta hidraulica poate fi calculata eu 0 relatie similara eu (4.7) si anume

2

i =A ~Pm m 111 2gd Pj

unde indicele m indica marimile aferente fluidului bifazic, numarul REYNOLDS (necesar pentru determinarea coefieientului Am) are expresia (4.6) in care se inlocuieste ind ice le j cu m, adica

Rem=Pmvmd = vmd (4.9)

)lm VIII

Caderea de presiune determinata de pierderile longitudinale la eurgerea amestecului bifazic prin conducta este data de ecuatia

(4.8)

Ll = A !_ V;I == A i P m v~

.pm m d 2g Ym m d 2

(4.10)

care poate fi scrisa sub forma

Sn = Am Em.. So

z- m ~ '1"'j'

-r Pj

in care Llpfeste caderea de presiune aferenta eurgerii unui fluid omogen in aceleasi conditii, Pentru fluidul bifazic, coeficientul de rezistenta hidraulica Am este 0 functie de tipul

( k dp )

Am =Am Rem' d,Fr"Pa,C,j ,

(4.11 )

(4.12)

unde: Fr., - numarul FROUDE calculat cu viteza medie Vm a fluidului bifazic, kid - rugozitatea relativa, dpldraportul dintre diametrul particulei solide ~i diametrul interior al eonductei, C - concentratia volumica a fazei dispersate, iar j - faetorul de alunecare.

Coeficientul Am poate fi considerat ea suma a doi termeni

Am == Af+ Ap, (4.13)

dintre care primul corespunde fluidului omogen, iar eel de-al doilea este datorat particulelor solide dispersate. Valorile coeficientului Ap depind de viteza VIII a fluidului bifazie astfel: daca Vm _:5; 3 m/s, Ap == 0,025 ... 0,032; In domeniul3 m/s < Vm _:5; 4 mis, Ap = 0,024 ... 0,030, iar daca Vm > 4 mIs, Ap = 0,023 ... 0,027 [3].


39

Coeficientul Ap tine seama de lucrul mecanic efectuat de fluid pentru transportul suspensiei de particule solide cu densitatea Pp si concentratia C prin condueta eu diametrul interior d, aria sectiunii transversale A si lungimea I, eu viteza fazei dispersate vp.

Daca se scrie egalitatea dintre lucrul mecanic efeetuat de fluidul bifazic in intervalul de timp M si energia consumata de liehid pentru compensarea caderii de presiune suplimentare corespunzatoare transportului fazei solide f),pp, adica

c(pp - P j )gl Avp M = ;),ppAvj f),t ,

se obtine relatia

(4.14)

Caderea de presiune totala aferenta transportului fluidului bifazic este suma dintre caderile de presiune exprimate prin ecuatiile (4.10) si (4.14), adica

I P v2 ( ) V

S» =A --.!!!.......!!!+Cp -P giL.

'1-'1 m d 2 p I vI

(4.15)

Randamentul energetic de transport, definit ca raport intre f),Pm ~i !1pp, sub forma C~p -PI )gl vp

vI C Pp -PI 2gd vp

11 = -------:2::-''- = 2'

A !:_Pmvm Am Pm Vm vI

md 2

reflecta capacitatea de transport al materialului solid de catre debitul de liehid din conducta,

(4.16)

4.3. Determinarea plerderllor locale de sarcina hldraullca

Pentru calculul pierderilor locale de sarcina hidraulica in eazul miscarii unui fluid multifazic, se foloseste ecuatia propusa de JULIUS WEISSBACH adaptata astfel

2

h - VlII Pm

lm - C /111 2 g P j ,

(4.17)

In care Clm este coeficientul de pierdere locala de sarcina hidraulica, a carui valoare depinde de tipul obstaeolului care genereaza pierderea locala si de valoarea numarului REYNOLDS.

Prezenta unui element al conductei care schimba caracteristicile eurentului de fluid este asociata cu 0 disipatie locala de energie provocata de deformarea profilului vitezei si de cresterea gradului de turbulenta ca urmare a desprinderii stratului lim ita. Repartitia neuniforma a vitezei provoaca 0 distributie variabila a presiunii, iar tendinta de egalizare a acesteia din urma determina aparitia unor curenti transversali, turbionari etc., care sunt consumatori de energie.

De regula, valorile eoeficientului Clm se deterrnina experimental. Solutii analitice au fost obtinute numai pentru cazul maririi bruste sau reducerii bruste a sectiunii conduetei.

Se considera curgerea unui fluid bifazic Iichid-solid printr-o conducts care sufera 0 marire brusca a diametrului de la d, la d2, respectiv o crestere a ariei suprafetei sectiunii transversale de laAI laA2 (figura 4.6). In zona largirii sectiunii fluidul i~i schimba progresiv parametrii de miscare si apar vartejuri care disipa 0 parte din energie (pierdere locala de energie). Prezenta particulelor solide in lichidul purtator mareste energia disipata,

Debitul de fluid bifazic are expresia

Qm = QI +Qp = (I-C)Qm +CQm ,

(4.18)

Figura 4.6. Miirirea brusca a sectiunii conductei

unde Qfi Qp sunt debitele fazei lichide, respectiv fazei solide dispersate. Se

aplica teorema impulsului intre sectiun~e 1 ~j 2 astfel _ _ _

PI QAv21 vlf )+Pp Qp(V2p Vlp)- (Flm P2m)A2•

(4.19)

unde vlfi v2fi Vip. V2p sunt vitezele medii ale fazelor in cele doua sectiuni, iar PI, P2 - presiunile exercitate de amestec. Expresiile vitezelor medii rezulta din ecuatia continuitatii

QI Qm(l-cd Qj Qm(I-C2)

vlf =-= , v21 =-= ,

Al Al A2 A2

40


(4.20)

in care Ch C2 sunt concentratiile fazei solide 'in cele doua sectiuni.

Inlocuind ecuatiile (4.20) in expresia (4.19) se obtine d'iferenta de presiune sub forma

"Pm ~ P'm - P'm ~ ~~ {p I(I-C,{ (I-C')-(I-C,)~:]+ Pp C,( c, -C, ~: )}. (4.21)

Acceptand ipoteza ca valoarea concentratiei ramane constanta (Cl = C2 = C), ecuatia (4.21) devine

b.pm = Q~ (1- A2)~ jO-C)2 +Pp C2]. (4.22)

A2 Al

Scriind ecuatia conservarii energiei mecanice (a lui BERNOULLI), generalizata pentru cazul fluidului multifazic echivalent, intre sectiunile I si 2, se poate explicita pierderea locala de sarcina hidraulica sub forma

2 2

h = Plm - P2m + Vim -V2m

lm 2

Pmg g

'in care vitezele medii ale fluidului echivalent au, conform ecuatiei continuitatii, expresiile Vim == Qml Al V2m = Qml A2 .

Inlocuind expresiile (4.22) si (4.24) 'in relatia (4.23) rezulta ecuatia

h ==Q';(S-l?[S+l_ 2 pjO-Cf+ppC2]

lm 2gAi s-1 s-1 Pj{1-C)+ppC '

unde S = A21Al este raportul ariilor sectiunilor conductei.

In cazul cand concentratia se modifica de la C[ la C2, relatia (4.25) se inlocuieste cu expresia

_Q/;(s-lf{2Pj[O-C2f-(1-Clfs] (2 )t

him - 2 () + S - 1 ,

2g A2 P j 1-C2 +Pp C2

iar daca C = 0 se obtine ecuatia BORDA-CARNOT aferenta curgerii unui fluid omogen prin marirea brusca de sectiune a conductei

(4.23)

(4.24)

(4.25)

(4.26)

(4.27)

Prin analogie cu aceasta ecuatie, se poate defini coeficientul de rezistenta hidraulica locala aferent curgerii fluidului bifazic din expresia pierderii locale de sarcina hidraulica scrisa sub forma

2 Q2

h - VIII _ m

1m -elm 2g -elm 2g Ai '

si prin identificarea relatiilor (4.25) si (4.28) se gaseste ecuatia

clm = (S_I)2[S +1_ 2 P j(I-C)2 +Pp C2] , s-1 s-1 Pj(I-C)+ppC

care poate fi utilizata pentru calcularea coeficientului Clm.

Daca se scrie raportul dintre pierderea Iocala de sarcina hidraulica aferenta fluidului bifazic si cea corespunzatoare fluidului omogen care se deplaseaza cu acelasi debit prin acelasi domeniu de curgere, sub forma

(4.28)

(4.29)

him _Q/;I[S+1 2 pj(I-Cf+ppC2]

hlf - Q] s-l- s-1 Pj(I-C)+ppC '

se poate exprima raportul coeficientilor de pierdere locala de sarcina hidraulica

elm s +I 2 Pj(1_C)2+ppC2

=

elf s-l- s-1 Pj(l-C)+ppC .

Ecuatia (4.30) indica majorarea pierderilor locale de sarcina hidraulica in cazu1 curgerii amestecurilor bifazice fata de cazul miscarii fluidelor monofazice prin aceeasi configuratie geometries a domeniului

(4.30)


41

Clm = K clj > (4.31)

unde coeficientul K este functie de concentratie, marimea granulelor solide, repartitia acestora in sectiunea transversala a conductei etc.

Relatiile de mai sus, stabilite analitic, reprezinta doar 0 prima aproximatie a valorii coeficientului Clm, deoarece ele nu inc1ud influentele

exercitate de rugozitatea conductei, repartitia neuniforrna a fazei solide In sectiunea transversals a conductei si dimensiunile diferite ale granulelor solide.

In continuare, se considera curgerea unui fluid bifazic lichid-solid printr-o diafragma destinata masurarii debitului ifigura 4.8). Faza solida se deplaseaza mai lent, franand miscarea fazei purtatoare. Intre particulele celor doua faze apare 0 viteza relativa v, = Vj - vP' care, In regim turbulent, atinge valoare vitezei terminale VI de sedimentare a particulelor solide.

Fie Ao aria sectiunii transversale a conductei ~i AI aria sectiunii transversale a diafragmei. La trecerea prin diafragma, datorita inertiei fluidului, liniile de curent sufera 0 contractie pan a la 0 sectiune minima cu aria A2 <Alo caracterizata prin coeficientul de contractie Cc = A2IAI•

Scriind ecuatia de continuitate si ecuatia lui BERNOULLI intre sectiunile 1 ~i 2, se obtine viteza de miscare a fluidului bifazic sub forma

vml = 1 2tJ.Pm [1 pip ~ (V;l - v;o)l ,

JI-(1J' Pm 2PmdFm ]

In figura 4.7 sunt trasate curbe ale dependentei dintre raportul cln/clf si raportul s = A21AI al sectiunilor conductelor dinfigura 4.6, pentru trei valori crescatoare ale concentratiei C a fazei solide. Se constata ca, pentru valori crescatoare ale raportului s, coeficientul Clm difera tot mai putin de cifi dar pierderea Iongitudinala de sarcina hidraulica creste foarte mult In valori absolute, deoarece

Clm =Clj(s-1)2 /(C) = (1,2 .. .l0,6)/(C).

In general,

unde

s

Figura 4.7. Variatia raportului clnlclfinfunctie de s, pentru diferite valori ale concentratiei

Figura 4.8. Diafragmii

(4.32)

(4.33)

tJ.Pm este caderea de presiune asociata curgerii fluidului bifazic prin diafragma, iar VrO, Vrl - vitezele relative in sectiunile 0, respectiv 1.

Viteza medie a amestecului bifazic poate fi adusa la forma

~2tJ.Pm 1

V [- -- (4.34)

m - Pm [1-( 1)'1+ :~ (I<~:)']

in care Vjl este viteza medie a lichidului omogen In sectiunea 1, iar vJI - JdFJ

vml - tJ.Pm'

(4.35)

tJ.Pj fiind caderea de presiune asociata curgerii Iichidului omogen. Din ecuatia continuitatii asociata cu relatiile (4.34), (4.35) si (4.33) se obtine debitul teoretic de amestec bifazic, care trebuie multiplicat cu un coeficient de debit Cd = cc<P, unde <p este coeficientul de neuniformitate a repartitiei vitezei, pentru a se obtine relatia de calcul a debitului real de fluid multifazic

Q A ~2tJ.Pm I

m=cd [ -- 2

Pm P f(l-C)( JdF J J

1+ 1- --

Pp C tJ.Pm

ce poate fi corelat cu debitul de lichid omogen, Qfi sub forma

(4.36)

42

Transportul tluidelor multifazice

Qm =QJ PJ(l-~+PpC ~~; """""""i=====l=====OQt .

Pt(l-C)( i"PJ)2

1+ 1- --

PpC t1Pm

Pentru calcularea debitului de fluid bifazic intr-un caz concret, se mascara caderea de presiune /lP! aferenta fluidului omogen si se evalueaza factorul de corectie o. in cazul fluidului bifazic apa - particule soIide cu concentratia C cuprinsa intre 2% si 5%, factorul de corectie variaza in intervalul 0,808 ... 0,939.

(4.37)

4.4. Viteza crltica de transport

Sub actiunea componentei axiale a vitezei lichidului, particulele solide sunt antrenate si mentinute in suspensie, avand 0 miscare in salturi. In regim turbulent de curgere, viteza ascensionala a unei particule solide variaza in mod continuu lntre (10 ... 20)% din valoarea vitezei axiale.

Studiile si cercetarile teoretice legate de miscarea fluidelor bifazice lichidsolid nu pot lua in considerare multitudinea de parametri care influenteaza miscarea amestecului si componentelor sale. De aceea, calculele ingineresti se bazeaza pe formule si parametri empirici, cu domenii de aplicabilitate limitate. Aceste calcule urmaresc, in special, determinarea vitezei critice, denumite §i viteza minima sau economics, definita ca viteza medie a curentului bifazic pentru care intreaga masa de particule solide este pusa in miscare, delimitand astfel regimurile de curgere rara depozite pe fundul sectiunii conductei de cele asociate cu depunerea particulelor solide. Daca viteza curentului de fluid bifazic atinge valoarea critica, atunci toate particulele solide vor fi antrenate spre aval.

Viteza critica se determina de pe curba de variatie a pantei hidraulice din jigura 4.9, ca abscisa corespunzatoare valorii minime a curbei de variatie a pantei hidraulice aferente fluidului bifazic, 2 [7]. Comparand curbele 1 si 2, se observa cit, la viteze superioare celei critice, pierderile de sarcina hidraulica cresc, dar se apropie tot mai mult de cele corespunzatoare fluidului monofazic, in timp ce pentru viteze inferioare valorii critice pierderile de sarcina cresc din

Vm cauza reducerii sectiunii libere de curgere, ca efect al depunerii unei parti din

Figura 4.9. Variatia pantei materialul solid. La viteze foarte mici, panta hidraulica tinde catre infinit, din

hidraulice si inaltimii cauza obturarii conductei. in partea inferioara a figurii 4.9 este reprezentata

depunerilor din conducta in

functie de viteza medie variatia grosimii stratului de material solid depus pe fundul sectiunii conductei,

h, in functie de viteza medie de transport.

In cazul transportului hidraulic al materialelor granulare de dimensiuni medii sau mari, la concentratii de circa 10% si viteze medii In gama Vm = (1,5 ... 3,5) m/s (imediat in stanga punctului A din figura 4.9), pierderile de sarcina hidraulica sunt mai ridicate, din cauza formarii, prin sedimentare, a unor dune mobile, care obtureaza partial sectiunea de curgere. in alte conditii de transport, acest fenomen nu apare, iar curba pantei hidraulice 2 are 0 variatie continua, corespunzatoare curbei intrerupte dinfigura 4.9.

Variatia pantei hidraulice cu viteza medie de miscare a amestecului bifazic pentru mai multe valori ale concentratiei este reprezentata in figura 4.10. Valorile c,<C2<C3 minime ale pantei hidraulice se situeaza pe 0 curba in forma de S, reprezentata prin linie intrerupta, in stanga acestei curbe apar regimuri de miscare asociate cu Vm depunerea materialului solid, iar in partea dreapta regimuri de curgere rara Figura 4.10. Variatia pantei sedimentarea particulelor dispersate.

hidraulice in functie de viteza

medie $i de concentratia fazei Panta hidraulica in cazul curgerii prin conducta a amestecului bifazic poate

solide fi calculata cu relatia

1-apa

2 - apa .. granule sellde

im = iJ +Ai , (4.38)

unde if este panta hidraulica aferenta curgerii fazei continue cu aceeasi viteza medie ca §i amestecul, iar M - termen aditional care tine seama de majorarea pierderilor longitudinale de sarcina hidraulica provocata de pierderile suplimentare de energie corespunzatoare transportului particulelor solide.

Termenul Mare expresia

Ai = Klv; , (4.39)

unde K este 0 constants. Acest termen simuleaza cresterea pierderii de sarcina hidraulica la stanga punctului A dinfigw-a 4.9, pana la 0 valoare infinita pentru Vnr = O.


43

Astfel, ecuatia pantei hidraulice (4.38) devine

2

. ~ vm K

1m =f1.m--+-

2gd Vm

Valoarea minima a pantei hidraulice se obtine egaland derivata acesteia cu zero astfel

dim = ~ v; dAm + Am VIII _.!5_ = 0

f1.m 2 .

dVm 2gd dVm g d Vm

Coeficientul Am are 0 variatie neglijabila in domeniul de viteze VIII intalnit in practica transportului hidraulic, deci termenul care contine derivata dAII,Idvm este neglijabiJ, iar factorul K se exprima sub forma

(4.40)

3 K =A Vcr

In gd'

(4.41)

care se introduce in ecuatia (4.40) si rezulta expresia

illl = Am V; [1 + 2[Vcr )3] ,

2gd V/1I

folosita pentru calcularea pierderii Iongitudinale de sarcina hidraulica in functie de viteza critica,

Viteza critica in cazul transportului nisipului intr-un curent de apa se poate determina din ecuatia

empirica

(4.42)

Vcr = 8,5 VCCr d ,

(4.43)

unde C este concentratia fazei dispersate, iar C; _ coeficientul de rezistenta la lnaintare al particulelor solide. Daca nisipul este eterogen, pentru coeficientul C; se adopta valoarea medie ponderata

n

c, = Ln; c; , (4.44)

i=]

in care n, este fractia masica a c1asei granulometrice i, iar C; _ coeficientul de rezistenta la inaintare aferent c1asei granulometrice respective.

Valorile coeficientului C; in functie de diametrul dp al clasei granulometrice sunt listate in tabelul 4.1.

Tabelul4.1

0,02

0,20

1,9

d.; 10

0,05 ... 0,10

0,10 ... 0,25

0,25 ... 0,50

0,50 ... 1,0

1,0 ... 2,0

2,0 ... 3,0

3,0 ... 5,0

5,0 ... 10,0

0,4

0,8

1,2

1,5

1,8

TabeluI4.2.

Vmin, mls

Capacitatea de transport al materialului solid

0,075 0,150 0,200 0,300 0,600 1,016 1,616 2,030 3,030

incepe sa transporte mal uri argiloase foarte fine i ncepe sa transporte nisip fin

Transports nisip eu particule de diametru ega! cu 1,5 mm Pune In rniscare nisip

Misca pietris fin cu dimensiunea de circa 2,5 mm Deplaseaza pietris de circa (5 ... 7) mm

Transports bucati de material de circa (7,5 ... 10) mm Transports granule de (15 ... 20) mm

Deplaseaza. bucati de material de (30 ... 45) mm

Tabelul43

d,mm d"mm 1m, daNfdm3 Vel'> mls d,mm dp,mm 1m, daNfdm3 Vcr. mls
800 0,28 1,10 3,95 1,05 2,40
1,20 4,30 200 0,42 1,10 2,60
614 0,28 1,10 3,50 1,20 2,90
1,20 3,70 1,05 2,00
1,10 2,70 100 0,40 1,10 2,10
410 0,25 1,20 2,85 1,20 2,30
1,30 3,00 1,30 2,70
1,05 2,90 1,05 0,80
300 0,42 1,10 3,10 24 0,34 1,10 1,05
1,20 3,45 1,20 1,25 Pentru conducte cu diametre in gama (150 .. .400) mm, se pot folosi relatiile

Ver = 1,26 Vrnin, ier = 1,06 irnin , (4.45)

unde valorile Vrnin sunt listate in tabelul 4.2. Se recomanda ca vitezele de transport sa fie cu circa 10 % superioare valorii critice.

44


In tabelul 4.3 sunt indicate valori ale vitezei critice de transport pentru diferite diametre de conducts, diametre de particula si densitati ale materialului solid.

Viteza critica, ca masura a intensitatii curentului de fluid, poate fi exprimata prin relatia functionala

vcr = f(p j'P p'~ j,C,Am, vm,d,d p). (4.46)

Pe baza acestei relatii au fost stabilite ecuatiile de calcul al vitezei critice si pantei hidraulice aferente miscarii fluidelor bifazice lichid-solid din tabelul 4.4.

Tabelul4.4

d,mm d,mm

Autor

Ecuatia

0 ... 10

KUIBISEV

0,05 ... 0,15

SMOLDiREV

fm =iAI-CO(Ym-1)C],unde:

Co = 0,85 ... 1,15 pentru concentratii mici; Co = 1,8 ... 2,5 pentru concentratii mari (paste).

0,1...0,5 100 .. .400

IuFIN

0,15 ... 1,5

SMOLDIREV

10 .. .40 100 ... 700 KORJAEV ilJl =ij+K(Ym-1)
d,mm 15O 175 200 700
K 0,50 0,54 0,57 0,81
2 ... 20 200 ... 700 DURAND im =i/+190Cit( ~)'(Aa f'
im = Kif' unde K = 1,25 ... 1,60
mic sau TAREVSKI vcr = 32JdVhm -l)vm a,
mediu unde: a = (Pp -p f )jp j Viteze recomandate pentru transportul hidraulic at materialelor solide. Tabe11l14.5

Diametrul conductei, mm

Material

150

200 250 300 400

Viteza de transport recornandata, m/s

Nisip fin Nisip grosier

Pietris nisipos cu do < 50 mm

2,2 2,5 3,1

2,3 2,5 2,6

2,7 2,8 3,0

3,3 3,5 3,7

2,9 3,3 4,1

4.5. Calculul hidraullc al conductelor pentru transportul amestecurilor bifazice fluid - solid Calculul hidraulic al instalatiilor de transport bifazic are drept obiective: a - calcularea caderilor de presiune de-a lungul conductei, b - detenninarea diametrului conductei neeesar transportarii amestecului bifazic eu concentratie data la un anum it debit, c - stabilirea concentratiei optime a amestecului de liehid si particule solide eu proprietati impuse si d - precizarea vitezei optime de transport a fluidului bifazic [7]. Aceste aspecte sunt interconditionate, iar determinarea solutiei optime este 0 problema tehnico-economica,

In cazul in care printr-o conducts sau intr-un recipient curge un amestee de fluid (lichid sau gaz) si particule solide, problema se trateaza in doua variante si anume: curgerea verticala sau inclinata si curgerea orizontala,

4.5.1. Mi§carea bifazica fluid - solid prin conducte verticale sau inclinate

In cazul curgerii amestecului fluid - solid prin conducte verticale sau inclinate, este necesar sa se determine viteza minima de transport a amestecului Vmmin [6].

Viteza VIII a amestecului este definite prin ecuatia

(4.47)


45

in care val> Vap reprezinta vitezele aparente (superficiale) ale fazei fluide, respectiv fazei solide, definite ca raport intre debitele volumice ale fazelor respective si aria suprafetei sectiunii transversale prin conducta.

Practic, se considers Vm = 2v(, unde V( este viteza terminala de sedimentare definita de ecuatia (3.10), rezultand ecuatia

v = 2 4 d p g (2 -IJ .

m 3C

r Pf

(4.48)

Pentru coeficientul de rezistenta la inaintare (numit si coeficient de frecare) C; sunt valabile consideratiile din subcapitolul 3.1. Daca particulele au dimensiuni diferite, in ecuatia (4.48) se introduce valoarea cea mai mare a diametrului dp•

In cazul amestecurilor fluid-solid cu concentratii relativ mari, se recomanda ~i folosirea ecuatiei propuse de ROSE si DUCKWORTH [4, 6]

( JO,6( JO,7( 2 )0,25

Vm = 3,2RD2!!_ P f VIC ,

VIC dp Pp gd

(4.49)

in care VIC are expresia (3.20), d este diametrul interior al conductei, iar Rif = ppQp

S PfQf

(4.50)

este ratia solid - fluid la intrare. in ecuatia precedenta Qp este debitul volumic de faza solida, iar Qf- debitul volumic de fluid, ambele in sectiunea de intrare in conducta,

Caderea totala de presiune !J.PI are expresia

!1Pt = !J.Ph + !J.Pcp + !J.Pef +!1p fr , (4.51)

in care !J.Ph este presiunea hidrostatica, !J.pcp - caderea de presiune corespunzatoare energiei consumate pentru cresterea energiei cinetice a particulelor solide, !J.pcf - caderea de presiune corespunzatoare energiei consumate pentru cresterea energiei cinetice a fluidului, !1pfr - caderea de presiune cauzata de frecare.

Presiunea hidrostatica are expresia

!1Ph = Pm g/),z ,

unde & este diferenta de nivel, iar densitatea Pm a amestecului se calculeaza din relatia [4, 6]

Pm = [1 + (:; -1 Jc 1 P f '

(4.52)

(4.53)

in care PI> Pp sunt densitatile fluidului, respectiv particulelor solide, iar C - concentratia (fractia) volumica a fazei solide, considerata ca valoare medie in sectiunea transversala ~i determinata din ecuatia

Vaf _ Vap = 4dpg(Pp -IJ ' (4.54)

Cj C 3Cr Pf

cu observatia ca Cf= 1- C.

Caderile de presiune corespunzatoare cresterilor de energie cinetica au expresiile 2

!J. _PmVp

.pcp --2-'

P v2 !J.n = _L__[_

ref 2'

(4.55)

(4.56)

unde Vp, vf sunt vitezele medii ale fazei solide, respectiv fazei fluide. Viteza medie a fazei solide se calculeaza din relatia

- 4dpg(Pp J

V p - vm - ~ P f -1 ,

iar viteza medie a fazei fluide se determina din formula

Vm =vpC+vf(l-C). (4.58)

in ecuatiile (4.54) §i (4.57), coeficientul C; se stabileste in functie de valoarea numarului REYNOLDS aferent particulei solide, Rep.

( 4.57)

46

Transportul fluidelor rnultifazice

Pentru curgerea gaz - solid, daca se noteaza cu!1p suma dintre caderea de presiune cauzata de frecare si presiunea statica, aeeasta este data de ecuatia lui KORN [4, 6]

2

_PjVj!J.z( 11)

!1p---- Alm+bRsj ,

2 d

(4.59)

in care RsJ este ratia solid-fluid, iar AJm - coeficientul de rezistenta hidraulica longitudinala ca1culat pentru faza fluida, folosind ecuatiile cunoscute de Ia ealculul hidraulic al conductelor pentru transportuI fluidelor monofazice, in functie de numarul REYNOLDS determinat cu viteza medie a amestecului astfel

Pjvmd

Rem = (4.60)

III

Exponentul n din ecuatia (4.59) este, in general, egal cu unitatea, iar eoeficientul bare expresia

b = Aj + 2~d(1+_1_),

Vj Rsl

(4.61)

unde Afse calculeaza in functie de numarul REYNOLDS in a carui expresie se introduce viteza medie vfa fazei fluide.

In curgerea lichid - solid, caderea de presiune cauzata de frecare se calculeaza, pentru particule cu dimensiuni mari (dp> 0,25 mm), cu ajutorul ecuatiei

!1 - A !J.z P j v~ (4.62)

Pfr - I d 2 '

in care AJeste eel determinat pentru relatia (4.61)

Pentru particule fine, se recomanda [4, 6] ecuatia

!1 =A!J.z PjV~ [1+00037C(gd)O'5(£L)2!!_]

Pjr j d 2 ' 2 d '

Vm Pj p

(4.63)

in care C este concentratia volumica in faza solida la intrarea in conducta.

4.5.2. Mi§lcarea bifazica fluid - solid prin conducte orizontale

La curgerea orizontala a amestecurilor bifaziee fluid - solid, rezultate bune in ealeulul caderii de presiune pot fi obtinute utilizandu-se metoda propusa de MOLERUS si WELLMAN, in adaptarea lui LIN. Caderea de presiune totals este pusa sub forma

Sp =!1Pj +!1pp , (4.64)

in care !1pf este datorata fluidului, iar !1pp reprezinta contributia fazei solide. Caderea de presiune aferenta miscarii fluidului are expresia

(4.65)

unde Vnr este viteza medie a amestecului, care se introduce si in relatia de ca1cul a numarului REYNOLDS. Pentru determinarea coeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala se propune ecuatia lui CHURCHILL

I

hf=S[(R:J' +(A+Bt1"r ' (4.66)

in care

A = {-2,457In[(R:",r +O,27~ Jr '

(4.67)

B = (37,350)16 Rem

Contributia fazei solide la caderea de presiune se obtine din ecuatia

( )2

., !1pp VI

X = C~P-P/)gl Vm '

(4.68)

(4.69)

4. Miscarea fluidelor bifazice Iichid - solid prin conducte

47

unde VI are expresia (3.10). Pentru calculul acestei viteze se introduc numarul lui ARHIMEDE si numarul lui REYNOLDS prin ecuatiile

Ar = P j g~ P ~ P j )d~ , Ilj

(4.70)

respectiv (3.3) si se utilizeaza relatiile

Ar e 18Rep

(4.71)

daca AI'::;; 3,6;

Ar=I8Re +27Re1,687

P , P

(4.72)

Re2 Ar=--P 3

(4.73)

daca AI' > 105.

Pentru particule de alta forma dedit cea sf erica, se defineste un factor de forma kj astfel incat volumul

particulei sa fie k f d~ ; diametrul dp al particulei se gaseste egaland aria suprafetei maxime proiectate a

0,5. Cu acest factor,

particulei cu 1t d~ /4. Pentru cele mai multe minerale, kj este cuprins intre 0,2 si numarul lui ARHIMEDE se scrie sub forma

Ar=~kf Pj g~p -P j )d~

1t Il}

In ecuatia (4.69) C este concentratia volumica a fazei

solide, de care depinde parametrul x *. Astfel, pentru ° s C::;; Co

(4.74)

10-3

~ I
~
N ~ Fr*-0,5 10 1
» ~ S 0.2
10-2 ~ ~t'o
10-3 I ...... ...... :----
_;>-;. ~ -
10-4 - I--
10-5
10-5_

r- 10-7 *

x =xo,

(4.75)

iar pentru Co < C ::;; CM

x· =xO +O,lFr*(C-Co), unde Co = 0,25, CM = 0,4,

10-1

(4.76)

Fr * ;;;;;; ----r=;:;=v,,=' =s=s=

gd[~~ -I) ,

xo = (vr/vmf , (4.78)

I-vr/vm

v, fiind viteza medie de alunecare a particulelor. Aceasta se obtine dinjigura 4.11 in care raportul v!vm este reprezentat in functie de numarul lui FROUDE aferent particulelor

(4.77)

10-4

Vm

Fr P = --;==~====:=

gdp[:; -I) ,

pentru un set de valori ale lui r-'.

(4.79)

10-5 o

20

40

60 80 100

Frp

Figura 4.11. Raportul v/v", ln functie de numarul lui FROUDE asocial particulei solide

4.6. lnstalatll de transport hidraulic al particulelor solide

Transportul hidraulic al particuIeIor solide se realizeaza cu echipamente adaptate dimensiunilor granulelor solide ~i caracteristicilor medii lor bifazice: natura fazei dispersate, concentratia, proprietatile abrazive etc. Instalatia de transport hidraulic reprezinta un ansamblu de echipamente, dispozitive si aparate de masura ~i control specializate, cu rolul de a forma amestecul bifazic, a asigura deplasarea acestuia prin conducta si a separa componentele amestecului la destinatie,

Blocurile functionale ale unei instalatii de transport hidraulic sunt prezentate iti figura 4.12.

A. Instalatia destinata dozarii materialului solid si prepararii amestecului este compusa din: buncdrul B 1 (depozitul de material solid uscat, amplasat in punctul de expeditie a materialului), separatorul magnetic SM, cu rolul de a retine si extrage obiectele feromagnetice prezente accidental in materialul de transportat,

48


instalatia de preparare IP destinata prelucrarii materialului la granulatia impusa de tehnologia transport si bazata pe procedee de sfaramare ~i macinare in eoncasoare si mori, instalatia de dozare ID cu rolul de a asigura mentinerea concentratiei prescrise a fazei grele, ins/alalia de formare a amestecului IF destinata mixarii fazei solide eu faza lichida si introducerii amestecului in reteaua de transport.

Figura 4.12. Schema bloc a unei instalatii de transport hidraulic at particulelor solide. A - instalatia auxiliara pentru dozarea materialuiui solid :ji prepararea amestecului; B - reteaua de transport hidraulic;

C - instalatia auxiliara pentru separarea fazei grele si recuperarea componensulut uti! din amestecul bifazic

B. Instalatia propriu-zisa de transport este prevazuta cu generatorul hidraulic GH, destinat asigurarii presiunii impuse, si reteaua de conducte RTH dotata cu to ate armaturile si aparatele de masura si control necesare.

C. Instalatia auxiliara pentru separarea si reeuperarea fazei solide este alcatuita din: instalatia de separare IS dotata eu dispozitive specifice (cic1on, decantor, filtru, centrifuga etc.) destinate retinerii particulelor solide din faza purtatoare cu 0 eficienta maxima, instalatia de epurare IE eu rolul de a conditiona apa inainte ca aceasta sa fie deversata in natura, in conditii care sa nu afeeteze mediul, buncdrul B2 sau instalatia tehnologica IT.

In functie de natura materialului transportat si de tipul instalatiei de transport, unele elemente din schema bloc pot lipsi, sau pot fi ineluse alte elemente cum ar fi: a - dispozitiv de by-pass al instalatiei de transport pentru revizii si reparatii; b - dispozitiv de reglare a debitului de lichid pentru modificarea concentratiei amestecului in scopul mentinerii parametrilor energetici optimi; c - conducta de retur al apei dupa efectuarea transportului prin instalatiile in circuit Inchis.

4.7. Echipamente pentru formarea amestecului bifazic llchld-solld

Echipamentele destinate alimentarii retelei de transport eu materiale solide au rolul de a realiza amesteeul bifazie, la concentratia impusa de utilizator, permitand astfel deplasarea materialelor in conditii de eficienta economics. Principial, alimentarea conductei de transport hidraulic se poate realiza in doua moduri:

a) prin aspiratia directa a amestecului bifazic eu pompe de namol;

b) folosind echipamente de alimentare cu material solid si pompe de apa curata.

In cazul primei metode de alimentare a conductei, aspiratia directa a amestecului bifazic se poate realiza in doua variante: fie ca lichidul aspirat antreneaza si materiaIul solid (cazuI instalatiilor de dragare prin aspiratie), fie ca pompa de namol aspira direct amestecul bifazic realizat intr-un vas (cazul instalatiilor din minerit unde se prepara carbune maruntit),

Metoda utilizarii echipamentului de formare a amestecului prezinta 0 serie de avantaje:

- posibilitatea asigurarii transportului de amestec bifazic pe distante mari si foarte mari, rara pornpari intermediare, datorita presiunilor ridicate realizate de pompele de apa curata, care au performante superioare si randamente ridicate (pompele de namol au, in general, presiuni si randamente limitate, din cauza turatiilor reduse);

- posibilitatea transportuIui granulelor mari, al carer diametru este limitat numai de diametrul interior al conductei;

- reducerea uzurii abrazive, in special a echipamentelor de pompare;

- posibilitatea transportului de amestecuri bifazice cu concentratii mari si foarte mari;

- reducerea gradului de fragmentare a particuIelor solide transportate, ca urmare a faptului ca

acestea nu mai tree prin agregatul de pompare.

Echipamentele pentru formarea amestecului bifazic se clasifica pe baza urmatoarelor eriterii:

4. Miscarea fluidelor bifazice Iichid - solid prin conducte

49

a) modul de functionare:

1. echipamente cu functionare continua (dispozitivele de alimentare cu rotor, cu surub lara sfarsit, cu lant si raclete);

2. echipamente cu functionare discontinua sau periodica (dispozitivele de alimentare cu piston, cu cam ere, cu tuburi de incarcare);

b) umiditatea materialului introdus in conducts:

1. echipamente care introduc material solid uscat;

2. echipamente care introduc material solid umectat.

4.7.1. Echipamentul cu camere

Echipamentul de alimentare cu camere face parte din categoria celor care introduc In conducta material solid uscat. Camera, sub presiune, functioneaza discontinuu, pe cicluri de incarcare la presiune atmosferica ~i descarcare la presiunea lichidului din instalatia de transport.

~~

! .

I

3

6

Figura 4.13. Echipament de alimentare cu camere.

I - banda transportoare, 2 - clapeta de dirijare, 3 - camera infaza de descarcare, 4 - camera infaza de incdrcare, 5 - conducta de transport, 6 - robinete

Amestec

Figura 4.14. Echipament de alimentare cu piston.

J. cilindru eu material sold, 2 =plston, 3 - conductii de transport

Echipamentul (jigura 4.13) se compune din doua recipiente (camere) 3, 4, cu ciclul de functionare decalat in timp, pentru asigurarea continuitatii. Banda rulanta 1 aduce materialul solid spre clapeta de dirijare 2, care are rolul de a incarca alternativ recipientele. Materialul granular cade in conducta 5 fiind antrenat in miscare de curentul de fluid. Camera 4, aflata in faza de incarcare, are clapeta inferioara de evacuare inchisa. In perioada de revizie, zona de alimentare cu material solid a conductei poate fi izolata cu ajutorul robinetelor 6. Acest dispozitiv are avantajul ca poate fi automatizat, marind astfel eficienta sistemului.

4.7.2. Echipamentul cu piston

Echipamentul cu piston (jigura 4.14) functioneaza pe cicIu de incarcare-descarcare, Materialul solid granulat uscat este introdus in cilindrul 1, de unde este impins in conducta de transport hidraulic 3 de catre pistonul 2. Dispozitivul are 0 functionare intermitenta, ceea ce face necesara cuplarea a doua instalatii de alimentare de acest tip, al carer ciclu de lucru este decalat in timp, astfel incat sa se asigure continuitatea procesului. Dispozitivele de alimentare cu piston asigura debite de material uscat de circa 60 m3/h si permit transportul particulelor solide cu diametrul de pana la 100 mm.

4.7.3. Echipamentul cu lant ~i raclete

Amestec Material solid

_:jtU+L

i

Apa

Figura 4.16. Echipament de alimentare eu surub. J -grup de antrenare, 2 - gura de incdrcare C/J material solid, 3 -Ijurub fora ifdr§it, 4 - conducta de transport bifaztc

Figura 4./5. Echipament de alimentare cu lant Iji raclete. 1 -gum de incdrcare C/J material solid, 2 - conductd, 3 - raclete, 4 -Ianl sau cablu defixare, 5 - racord la conducta de transport,

6 - roata de antrenare

50


Dispozitivul de incarcare a materialului solid uscat cu lant §i raclete (figura 4.15) este prevazut cu gura inc arc are a granulelor 1, conducta de impingere a particulelor spre zona de formare a amestecului 5, racletele 3 montate pe lantul d si antrenate de roata motoare 6.

Acest echipament cu functionare continua are 0 constructie simpla, este usor de realizat §i de folosit.

Dezavantajul principal il constituie reglajul si stabilirea pasului racletelor, precum si uzura lantului, care functioneaza In conditii de umezeala, abraziune si coroziune; un alt dezavantaj al echipamentului este faptul ca Iantul are 0 zona activa mica, sub 30% din lungimea sa. Se mentioneaza §i faptul ca dispozitivul nu poate face parte din echipamente cu presiune de lucru ridicata.

Produetivitatea eehipamentelor eu lant si raclete este mare, de circa 400 m31h.

4.7.4. Echipamentul cu surub

Dispozitivul de alimentare cu surub tfigura 4.16) este alcatuit dintr-un grup de antrenare (motor + reductor) 1, care pune in miscare surubul rara sfarsit 2 aflat in interiorul unui cilindru. Surubul impinge materialul solid prin eilindru direct In conducta de transport bifazic. Productivitatea dispozitivului eu surub este de (20 ... 120) m3/h, la presiuni de lucru cuprinse intre 2 MPa si 7,5 MPa, iar diametrul granule lor vehiculate poate ajunge la 100 mm.

4.7.5. Echipamentul cu rotor

Amestec

Apa Figura 4.17. Echipament de alimentare cu rotor.

1- gura de incarcare, 2 - carcass, 3 - rotor GIl palete, 4 +racord de aspiratie, 5 - racord de refulare, 6 - generator hidraulic, 7 - conducta de transport

Figura 4.18. Echipament de alimentare cu sorb. 1- conducta de injeclie a apet, 2 - conducli'l concentrldi de apd, 3 - conducta de transport

Echipamentul de incarcare eu rotor (tambur) prezentat 'infigura 4.17 are ca element aetiv rotorul eu palete 3, eare se roteste in carcasa cilindrica 2. Rotorul, similar unei roti cu zbaturi, are un dublu rol: a) alimentarea eonductei de transport cu volume controlate de material solid uscat; b) etansarea conductei de transport hidraulic fata de buncarul cu material solid. Pentru incarcarea materialului granular la presiune atmosferica se scurge presiunea din alveole prin racordul 4, iar la descarcare se pune celula plina cu material solid in Iegatura cu zona de refulare a pompei 6 prin racordul5.

Performantele dispozitivului cu rotor sunt: productivitatea de pana la 160 m31h, presiunea maxima de lucru de 3 MPa §i diametrul maxim al granulelor solide egal cu 150 mm.

4.7.6, Echipamentul de alimentare cu amestec bifazic prin asplratle cu sorb

Echipamentul de alimentare cu amestec Iichid-solid prin aspiratie eu sorb (jigura 4.18) este utilizat, in special, la dragarea fundului apelor prin aspiratie, Dispozitivul se compune din camera de amestec, prin care circula ascendent un flux principal de apa curata pompat prin spatiul inelar si un flux secundar de apa si particule solide antrenate care intra prin partea inferioara a camerei. Cand curentul de apa pompat prin spatiul inelar efectueaza 0 intoarcere de 180°, el sufera 0 contractie, asociata cu cresterea vitezei si scaderea presiunii. Jetul de lichid generat de dispozitivul de injectie 1 rascoleste fundul apei si formeaza un amestec bifazic, care este aspirat de fluxul principal de apa. Pentru obtinerea unor performante optime, se modifies cotele la care se afla dispozitivul de injectie §i camera de amestec fata de fundul apei, pana cand se obtin valorile maxime ale vitezei si depresiunii apei.

4.7,7, Instalatia de alimentare cu tuburi de lncarcare

Folosirea acestui tip de instalatie este foarte extinsa, datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta: a) permite transportul hidraulic al unor amestecuri bifazice cu concentratii foarte mari, de pana la 55%;

b) reduce atat costurile de investitie In reteaua de transport cat sl cheltuielile asociate consumurilor energetice pentru pompare;


51

c) asigura transportul hidraulic pe distante mari, de ordinul a zed de kilometri, cu 0 singura statie de

pompare;

d) creste semnificativ productivitatea muncii;

e) este foarte fiabila;

1) recuperarea fazei utile din amestec este mult usurata, deoarece se lucreaza cu fluide bifazice de

concentratie mare.

Dezavantajele acestui tip de instalatie sunt: a) complexitate tehnica mare;

b) uzura abraziva accentuata a robinetelor de izolare, care trebuie eomandate de un sistem de automatizare care sa asigure sincronizarea functionarii dispozitivului.

Instalatia cu tub uri de

incarcare (jigura 4.19) este dotata cu doua pompe: PI este 0 pompa specials de presiune relativ redusa, pentru fluide abrazive, iar P2 este un generator hidraulic de uz general, destinat vehicularii apei curate Ia presiune ridicata, Pompa PI are doar rolul de a umple tuburile T], T2 eu amestee bifazic preluat din bazinul BI in care agitatorul 1 mentine particulele solide in suspensie. Pompa P2 impinge amestecul prin reteaua de transport 2. Astfel se asigura 0 presiune ridicata in conducta de transport folosind 0 pompa de uz general, cu randament

mare si fiabilitate deosebita.

Robinetele cu inchidere rapida din instalatie permit dirijarea apei curate sau amestecului catre tuburile aflate in faza de incarcare, precum si descarcarea fluidelor din tuburi in instalatia de transport. De exemplu, in situatia ilustrata in figura 4.19, tubul T I este in faza de descarcare a amesteeului in condueta de transport prin raeordarea lui la pompa P2 care impinge in tub apa curata din bazinul B2, iar tubul T2 se lncarca eu amestec bifazic preluat din bazinul BJ de pompa Ph in timp ce apa curata din T2 este evacuata in bazinul B2• Filtrul din bazinul B2 permite mentinerea puritatii apei tehnologice din instalatie, vehiculata de pompa P2•

Pentru automatizarea functionarii instalatiei si separarea frontului dintre amestecul bifazic si apa curata, in interiorul tuburilor se introduce cate 0 bila din cauciuc eu miez feromagnetic, care comanda schimbarea pozitiei elementelor de inchidere ale robinetelor.

Intrucat instalatia functioneaza secvential, ea trebuie echipata cu mai multe tuburi de incarcare al carer ciclu de functionare sa fie decalat in timp. De exemplu, doua tuburi sunt in faza de incarcare cu amestec, iar alte doua descarca amestecul in conducta de transport.

4.8. Probleme

2

3

Figura 4.19. Instalatie de alimentare ell douii tuburi de Inodrcare.

81- bazin pentruformarea amestecului, 82 - bazin cu apii curata, TI, T2 - tuburi de incarcare, Rij - robinete eu ctapafluture, PI - pompa pentrujluid bi/azic, P2 - pompd pentru apa curatd, I - amestecdtor, 2 - eonducta de transport bifazic, 3 - jiltru

4.1. Printr-o conducta verticals cu diametrul interior d = 100 mm si rugozitatea echivalenta k = 0,05 mm, se transports particule solide sferice eu diametrul dp = 1 mm si densitatea Pp = 2.000 kg/nr', pe 0 diferenta de nivel ~ = 10m. Fluidul de transport este un gaz cu proprietatile: PI= 1 kg/rrr' si IlI= 2'10-5 Pa-s, ratia solid-fluid este RsJ = 10, iar viteza superficiala a fluidului are valoarea VaJ = 15 m/s. Sa se determine caderea de presiune.

Rezolvare.

Din ecuatia (4.50) rezulta

tar

Ca urmare

Qp =R Pf =_1-10=0005

Qf sf Pp 2.000 ' ,

nd2 n'O 12 3

Qf =rz=>« =--'-·15 =0,1178 m Is.

4 4

52


respectiv

= 4Qp :::: 4·5,89-10-4 =0075 I

Vap 2 2' m s.

1t d rt- 0,1

Viteza medie a amestecului data de ecuatia (4.47) este deci

vm = vap + Vaj :::: 15 + 0,075 = 15,075 m/s .

Se admite pentru viteza de sedimentare formula lui ALLEN (3.5) care, introdusa in ecuatia (3.10) duce la expresia

cand l<Rep ::::;1.000,

(3.12)

si prin unnare

VI = 0,20[9,806(2.000 _1)]°'72 ( 0,0011,; 45

1 2.10-5 II '

Pentru verificare se calculeaza, eu numarul REYNOLDS aferent particulei solide eu ecuatia (3.3) Re = Pjvtdp 1·9,25·0,001 =462,5 ,

P""'j 2.10-5

9,25 m/s .

valoarea cuprinsa intre 1 si 1000, deci ecuatia de calcul pentru Vs a fost bine aleasa, Ecuatia (4.54) In asociere cu relatia lui ALLEN (3.5) se scrie sub forma

[ ( J]O,72 118

Vaj Vap Pp dp

Cj -C=0,20 g Pj -1 (l-ljIPjf,45 =Vt,

adica

~_ 0,075 =925

C C "

j

unde C = 1 - C/, deci se ajunge la ecuatia de gradul doi

CJ - 2,62973 C j + 1,62162 = 0 ,

care are solutiile

C = 2,62973 ± ~2,629732 - 4 ·1,62162 = 1 6424 . 0 9874

jl,2 2 ""

prima dintre ele fiind supraunitara, deci tara sens fizic. Se obtin astfel valorile Cf= 0,9874, C = 0,0126, iar ecuatia (4.53) duce la densitatea amestecului

Pm ++(~; -IJC ]P/ =[I+e'~OO -I} 0,0126} I = 26,187 kg/rrr' .

Viteza medie a fazei solide rezulta din relatia (4.57) asociata eu ecuatia lui ALLEN (3.5) sub forma vp =vm -VI

si are valoarea

Vp = 15,075 -9,25 = 5,825 mis,

iar din relatia (4.55) rezulta caderea de presiune corespunzatoare energiei consumate pentru cresterea energiei einetice a partieulelor solide

!).Pcp = Pm v; = 26,187.5,8252 = 444 Pa .

2 2

Din relatia (4.58) se gaseste viteza medie a fazei flu ide

v :::: vm-vpC =15,075-5,825'0,0126 =151930 m/s

j l-C 1-0,0126 ' ,

apoi ecuatia (4.56) duce la valoarea caderii de presiune corespunzatoare energiei consumate pentru cresterea energiei cinetice a fluidului


53

A _ P j V} _ 1.15,1932 -115 P

uPcj --2-- 2 - a.

Intrucat faza fluida este un gaz, caderea de presiune Lip cauzata de freeare si de presiunea statica se determina eu ecuatia lui KORN (4.59), dupa ealcularea prealabila a coeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala aferent fazei fluide, Aim. In acest scop, se determina numarul REYNOLDS cu relatia (4.60)

Re .u»: 1,15,075.0,1::;;;75.375

1/1 J.! j 2.10-5

si se presupune, pe baza valorii obtinute, ca miscarea este in domeniul conductelor partial rugoase (mixte), caz in care coeficientul Afil! se poate calcula eu relatia lui COLEBROOK ~i WHITE

_1_::;;;_2Ig[ 2,51 +_k_) (4.80)

~A fin Re~A fin 3,71d '

alegand ca prima valoare de Incercare Afil! == 0,02 astfel

_1 _ = -21g( 2,51 + 5 .10-5 J = 6 863 A - 1 0,02123 ,

~Afill 75.375.jO,02 3,71·0,1 ' , fin - 6,8632

_1_=_21 ( 2,51 + 5.10-5 J=687943 A = 1 =002113

~A fill g 75.375.j0,02123 3,71· 0,1 ' , fill 6,879432' ,

In continuare se calculeaza Re/~i A/folosind ecuatiile de mai sus

Re = Pjvjd 1·15,2254·0,1 =76.127 ,

j J.! j 2 .10-5

1 (2,51 5.10-5 J 1

r,:- = -21g rr:r;;; + = 6,86851, A. jill = 2 = 0,021197 ,

-vAj 76.127.,,0,02 3,71·0,1 6,86851

_1_=_21 ( 2,51 + 5.10-5 J=688442 A. = 1 =002110

~ g 76.127.jO,021197 3,71·0,1 ' , fill 6,884422' ,

Se folosese sueeesiv ecuatiile (4.61) si (4.59) cu n = 1 astfel

b = 0,02110+ 2·9,806 ·0,1 (1 +_1 ) = 0,0304,

15,22542 10

Lip = 1.15,22542 10 (0,02113+0,0304.10)=3.768 Pa.

2 0,1

Conform relatiei (4.51), caderea totala de presiune este

Lip, ;;;; 444+ 115 +3.768::;;; 4.327 Pa .

4.2. Printr-o conducta orizontala eu diametrul interior d = 160 mrn, lungimea I = 2 km si rugozitatea echivalenta k == 0,1 mm, se transports particule solide cu diametrul dp = 5 mm si densitatea Pp = 1.270 kg/rrr'. Fluidul de transport este un liehid eu densitatea P/= 1.000 kg/rrr' si vascozitatea dinamica J.!f= 1 cP.

Sa se determine presiunea necesara pentru a se realiza transportul cu 0 concentratie C == 0,2 si 0 viteza a suspensiei Vm = 2 m/s.

Rezolvare

Mai intai se calculeaza numarul lui ARHIMEDE cu relatia (4.70)

Ar = P j g(p p ~ p j )d; = 1.000·9,806(1.270 -1.000)· (5.10-3 Y = 330.952,5 ,

J.!j (1.10-3)

apoi, pentru AI'> 105, se alege ecuatia (4.73) din care rezulta

Rep =~3Ar =.j3·330.952,5 =996,4 iar din expresia (3.3) a numarului REYNOLDS aferent partieulei

P j v, dp

Re = ---"------'---

P J.!j

54


se exprima viteza terrninala de sedimentare a partieulelor solide

= JljRep 10-3'996,4 =01993 /

vt = 3' m s.

P j dp 1.000·5 ·10-

In continuare se calculeaza valorile numarului lui FROUDE eu relatiile (4.77) si (4.79)

r-' = vt = 0,1993 ;;;;; 0 3062

(p 1 9806.016(1.270 -IJ ' ,

gd P~ -1 ' , 1.000

Vm 2

Fr p = -r===:=====;= ::: -r======;===== = 17,3827 ,

gdp(:~ -I) 9,806.5.IOt:~~~ -I)

iar dinfigura 4.11 se citeste raportul v/v;» 0,08, care se inlocuieste In ecuatia (4.78) si se obtine Xo = (vr/vm)2 = (0,081 = 0,006957 .

I-vr/vm 1-0,08

Deoareee C < Co, x'::::: xo::::: 0,006957, conform ecuatiei (4.75), iar din relatia

* !J.pp (VI )2

X = C~p-P/)gl vm ' (4.69)

se obtine

Sp p = x * C~ p - P { )g I = 0,006957· 0,2(1.270 -1.0~0). 9,806.2.103 = 741.913 Pa =- 7,42 bar.

(vl/vm) (0,1993/2)

In continuare se determina, eu expresia (4.60),

Re = Pjvmd = 1.000·2·0,16 =320.000 ,

m ).L j 1.10-3

si se folosesc ecuatiile (4.67), (4.68) si (4.66) pentru aflarea coeficientului de rezistenta hidraulica A,J

A = {_2,457In[(_7_)0,9 + 0,27 !]}16 = {-2,457In[( 7 5 )0,9 + 0,2710-4 ]}16 = 1,0151.1021 ,

Rem d 3,2·10 0,16

B=(37,350)16 =(37,35~)16 =1,1865.10-63,

Rem 3,2·10

I

AI =8[( 8 5)12 +(1,0151.1021 +1,1865.10-63t,s]l2 =0,01894.

3,2·10

Ecuatia (4.65) permite ealeularea caderii de presiune aferenta miscarii fazei fluide 232

A _~ I Plvm _o,01894·2·10 ·1.000·2 -473500P -4735b

up j -!I.. I d -2- - 2. 0,16 -. a =, ar

iar din relatia (4.64) se obtine caderea de presiune totala

Sp ==!J.p j +!J.p p = 741.913 + 473.500 = 1.215.413 Pa == 12,15 bar.

Capitolul 5

FLUIDIZAREA PARTICULELOR SOLIDE

5.1. Conslderatll generale

Fluidizarea este procesul de trecere a unui fluid printr-un strat granular de particule solide care capata astfel proprietati similare, din multe puncte de vedere, celor pe care le are un fluid. Astfel, mediul fluidizat poate curge pe un plan Inclinat, poate exercita 0 presiune, acurnuleaza energie termica si permite transferuI de impuls si de energie intre particulele componente. Fluidizarea se produce la concentratii foarte mari ale amestecului bifazic, C > 50%, iar dimensiunile particulelor care pot fi fluidizate sunt cuprinse intre 5 urn si 10 mm. Procesul de fluidizare prezinta un interes deosebit datorita numeroaselor sale aplicatii tehnice si industriale.

Daca se considera un strat de particule solide fine depus intr-un recipient, pe un mediu poros prin care filtreaza un fluid, sunt posibile urmatoarele situatii [7].

1. Particulele sunt in stare de repaus, iar fluidul filtreaza printre ele Tara a Ie antrena in miscare; practic, fluidul se deplaseaza prin mediul poros fix format din granulele solide,

2. Particulele sunt in stare de fluidizare incipienta, adica in echilibru sub actiunea fortei ascensionale

exercitate de fluid si greutatii aparente (diferenta dintre greutate si forta arhimedica). 3. Particulele sunt in stare de fluidizare Iaminara, caracterizata prin:

- 0 oarecare libertate de deplasare a particulelor in jurul unei pozitii medii;

- existenta unei interfere vizibile Intre stratuI fluidizat (faza densa) si faza fluida de deasupra, care este

o suspensie de particule solide fine cu concentratie foarte redusa;

- stratul granular fluidizat se comporta ca un fluid care poate curge si exercita 0 presiune hidrostatica; pe masura ce stratul se afaneaza, porozitatea sa creste, iar viteza de curgere a fluidului prin stratuI fluidizat (definita ca raport intre viteza aparenta (de filtrare) si porozitate) creste,

4. Particulele sunt in stare de fluidizare turbulenta, avand aspectul unui lichid care fierbe si

urmatoarele caracteristici:

- interfata dintre stratul fluidizat si faza fluida de deasupra acestuia nu mai este neta, ci este inlocuita de 0 zona de tranzitie;

- concentratia stratului fluidizat este neuniforma, fluidul curge preferential prin unele zone (canalizatii) si apar aglornerari de material solid.

La valori mari ale vitezei fluidului, cand forta de frecare depaseste greutatea particulei solide, are loc antrenarea stratului granular in miscarea curentului de fluid, adica transportul hidraulic (sau pneumatic) al particulelor solide.

Fluidizarea poate fi ornogena (particulata) atunci cand fiecare particula solida este antrenata individual in stratul fluidizat, sau neomogena (agregativa) atunci cand particulele solide tind sa formeze aglomerari, iar fluidul se poate canaliza printre acestea. Viteza relativa dintre fluid ~i particulele dispersate este redusa in cazul fluidizarii omogene ~i foarte mare in cazul celei neomogene.

5.2. Dinamica stratului fluidizat de particule solide

Daca un fluid se deplaseaza vertical ascendent printr-un strat granular de particule solide, se produce 0 cadere de presiune care poate fi calculata [6] eu ajutorul unei ecuatii similare eu aeeea pentru miscarea in conducte si anume

,:l = "J..!!_ P j V;j .p d 2 '

p

unde "J.. este coeficientul de rezistenta hidraulica longitudinala, h - inaltimea stratului, dp - diametrul particulelor soli de, P! - densitatea fluidului, iar va! - viteza aparenta (superficiala) a fluidului, definita ea raport intre debitul volumic de fluid ~i aria suprafetei sectiunii transversale (facandu-se abstractie de prezenta stratului granular).

Pentru determinarea coeficientului "J.. sunt disponibile mai multe relatii, valabile in domenii definite cu ajutorul numarului lui REYNOLDS modificat

(5.1)

(5.2)

56


unde I> este fractia de goluri (raportul dintre volumul fazei f1uide si volumul total al stratului) sau, altfel spus, porozitatea, iar '.!J- vascozitatea dinamica a f1uidului.

Astfel, pentru Re~ < 10, in regim laminar, se foloseste ecuatia

A= 300(1-1» ~j(l-l» = (I-f:) 300

3 3 "

s P j vaf d p I> Re p

(5.3)

care, inlocuita in relatia (5.1), conduce la expresia

_ I50vafh~f (1-f:)2

/).p - d2 3'

p f:

cunoscuta sub numele de ecuatia BLAKE-KOZENY si valabila numai pentru 8 < 0,5.

In regim turbulent, cand Re~ > 1.000, sunt aplicabile relatiile

1-f: ')..=3,50-3- ,

s

3,50hp j v;f I-f:

So - -_...;:__.;:_

r - 2dp e3'

ultima dintre ele purtand numele de ecuatia BURKE-PLUMMER.

In domeniul 10 < Re~ < 1.000, combinarea ecuatiilor precedente duce la expresia

'I = 300(I-e) ~f(l-l» 3,50(1-e) = (1-e)[300 350)

r. 3 + 3 3 ' +, ,

s P f vaf d pee Re p

din care rezulta relatia caderii de presiune

- hpfv; 1-e[300~f(1-1» 1

/).p - 3 +3,50 ,

za, s Pjvsdp

cunoscuta sub numele de ecuatia lui ERGUN. Aceasta relatie poate fi aplicata si la gaze, introducandu-se valoarea densitatii la presiunea medie aritmetica intre presiunea de intrare si aceea de iesire din strat. Pentru caderi mari de presiune, este Insa indicat sa se introduca in ecuatia (5.8) gradientul de presiune sub forma diferentiala.

Formulele precedente sunt aplicabile si la particule de alta forma decat cea sferica, definindu-se diametrul mediu prin relatia

(5.4)

(5.5)

(5.6)

(5.7)

(5.8)

d = 6(1-e)

p A '

s

(5.9)

unde As este aria specifica a stratului granular ~i reprezinta aria suprafetelor tuturor granulelor din unitatea de volum total al celor doua faze. Relatia de definitie (5.9) provine din ecuatia ariei specifice pentru un strat de particule sferice egale, cu diametrul dp•

In cazul miscarii ascendente a f1uidului prin strat, caderea de presiune este egala cu greutatea pe unitatea de suprafata a acestuia minus forta arhimedica exercitata asupra particulelor, de asemenea raportata la unitatea de suprafata a stratului. Particulele sunt suspendate In fluid, Tara a se depJasa impreuna cu acesta, stratul fiind In stare de jluidizare incipientd.

Viteza aparenta minima la care se produce acest fenomen, numita viteza minima de fluidizare, Vjmin, poate fi determinata pe baza consideratiilor precedente. Astfel, In domeniul de valabilitate a ecuatiei BLAKEKOZENY, rezulta

(\j1d p~ ~ p -P j)g I>}min

Vjmin = ,

150 ~f 1-1> fmin

unde \j1 este factorul de sfericitate, iar f:jmin - porozitatea stratului la inceputul fluidizarii.

In domeniul de valabilitate a ecuatiei BURKE-PLUMMER se obtine ecuatia

2 'V d p (p p - P j )g 3

Vjmin = 1,75 P j I> fmin ,

iar daca se aplica ecuatia lui ERGUN rezulta expresia

(5.10)

(5.11)

5. Fluidizarea particuieior solide

57

(5.12)

care mai poate fi scrisa sub forma

150(1 -8 jmin) 1,75 2

Ar e 2 2 Rejmin+ 3 Rejmin,

\jf I': j min \jf 8 j min

(5.13)

unde

(5.14)

iar

Ar ;:;:;; P j g~ p - P j )d~ ~}

(5.15)

este numarul Iui ARHlMEDE.

Porozitatea 8jmin corespunzatoare conditiilor in care incepe fluidizarea (porozitatea minima a stratului fluidizat) este data de relatia

0,9 r----r----r---r--.,.---..,

Pp -Prnax 8 jrnin ;:;:;;

Pp-Pj

in care Pmax este densitatea maxima a sistemului in conditiile fluidizarii incipiente. Daca partieulele au dimensiuni relativ mari, Pmax este aproximativ egala eu densitatea stratului fix; atunei cand particule1e au dimensiuni mici, sub 500 urn, Pmax reprezinta 0,5 ... 0,6 din densitatea stratului fix.

Pentru partieule cu 0,002 m :5; dp:5; 0,020 m, porozitatea se poate estima eu ajutoruI corelatiilor lui LEVA prezentate in figura 5.1. Pentru particule cu dimensiuni mici (50 urn :5; dp :5; 500 urn) se poate utiliza, in lipsa altor date, formula

I':jmin ;:;:;;1-0,356(lgdp-1), (5.17)

cu dp exprimat in urn.

Gradul de expansiune a stratului fluidizat (inaltimea acestuia), hfi rezulta din ecuatia

(5.16)

0,8 t--i--+--t---+-~ 8fm

0,3 0,4 0,5 dplD

Figura 5.1. Porozitatea 8(min tnfunctie de raportul diD. a - particule sferice uniforme; b - parttcule sfertce neuniforme; c - inele Raschig; d - catalizator sintetic natural; e - cilindri netezi uniformi

0,1

0,2

_!:_t__;:;:;; 1 - 8 j min

hjmin 1-8 j

(5.18)

unde hjmin corespunde porozitatii 8jmin. In functie de lnaltimea h si porozitatea 8 a stratului fix, se poate serie hj 1-8

-;:;:;;--, (5.19)

h 1-8j

iar daca se considera 0 inaltime ho pentru care 8 == 0, rezulta

hjrnin 1

--= (5.20)

ho 1-8 jmin

In mod evident, aceste ultime ecuatii sunt valabile numai daca ana sectiunii transversale a reeipientului este constanta.

Pentru determinarea porozitatii 8f corespunzatoare unei viteze de fluidizare vf > Vf min, in cazul fluidizarii omogene, definita mai departe, se poate utiliza faptul ea relatia dintre 19 8f ~i 19 vf este liniara. In cazul fluidizarii eu gaze, care este, de obicei, neomogena, se poate recurge la relatia experimentala

PfVf-[I~;f r ' (5.21)

in care exponentul m poate fi citit dinfigura 5.2 in functie de diametrul dp al particulelor, exprimat in urn,

In ceea ce priveste viteza maxima de fluidizare, se poate admite ca aceasta se obtine, cu aproximatie,

58

Transportul fluidelor rnultlfazice

din relatiile (3.10) ... (3.13), in functie de regimul de miscare. Daca se depaseste viteza maxima de fluidizare, particulele solide 'incep sa fie antrenate de fluid.

Caderea de presiune la inceputul fluidizarii se calculeaza din formula

Sp fl = (1- e jminXr p - P j )ghjmin (5.22)

m

gaz
r--- -".' -::~L~ ---
/'" lichid
;
"
I
I
:
I
1 si nu depinde, practic, de debitul de fluid, in cadrul acestui proces.

in cazul 'in care agentul de fluidizare este un lichid, stratul expandeaza uniform odata cu cresterea vitezei, realizandu-se astfel 0 fluidizare omogend (particulatdy. Daca fluidizarea se realizeaza cu gaze, pentru 0 viteza »> Vjmin apar bule de gaze sau canalizari, particulele solide avand tendinta de a se comporta mai mult ca niste conglomerate de particule. Se realizeaza astfel 0 fluidizare neomogend (agregativii) care poate fi lntalnita uneori si atunci cand agentul fluidizant este lichid. Fluidizarea este omogena daca [8]

[ P p - P j ) h j min

Re j min Fr j min -- < 1 00 ,

Pj D

-1

-2

-3

-4

-5 o

500 1.000

dp,llm

Figura 5.2. Exponentul m din ecuatia (5.21) in functie de diametrul dp al particulei

este numarul lui FROUDE.

(5.23)

unde D este diametrul vasului, Rejmin are expresia (5.14), iar 2

Vjmin

Frjmin ;;;;;;--

gdp

(5.24)

5.2. Probleme

5.1. Un lichid cu densitatea Pj = 750 kg/rrr' ~i vascozitatea dinamica Ilj = 0,53 ml'a-s trece printr-un strat de partieule solide sferice cu diametrul dp = 8 mm. Stratul se afla intr-un recipient eilindric, eu diametrul interior D = 0,8 m, are inaltimea h = 2 m ~i porozitatea s = 0,55. Cunoscandu-se debitul volumic de lichid Q = 200 l/s, sa se determine caderea de presiune.

Rezolvare

Se calculeaza mai intai viteza aparenta a fluidului

4Q 4·0,2

Vaj =--2 = 2 = 0,3979 mis,

nD n·O,8

apoi numarul REYNOLDS modificat cu ecuatia (5.2)

Re' = 750.0,3979.8.10-3 =10.010.

p 5,3.10-4(1-0,55)

intrucat Re~ > 1.000, regimul de miscare este turbulent, iar caderea de presiune se calculeaza cu ecuatia BURKE-PLUMMER (5.6) astfel

/1 ;;;;;; 3,50.2.750.0,39792(1- 0,55) = 140.511 Pa a 1,4 bar .

.p 2.8.10-3.0,553

5.2. Intr-un recipient cilindric, cu diametrul D = 1,15 m, se afla 0 cantitate mp = 3.000 kg de particule solide sferice cu diametrul dp = 8 mm si densitatea Pp =1.600 kg/rrr', supuse fluidizarii cu un lichid avand densitatea Pj= 830 kg/rrr' si vascozitatea dinamica Ilj= 3 cPo Se cere sa se determine urmatoarele:

a) porozitatea minima de fluidizare si inaltimea minima a stratului fluidizat;

b) viteza minima de fluidizare si caderea de presiune corespunzatoare;

c) sa se stabileasca valoarea maxima a vitezei de fluidizare si tipul de fluidizare realizat;

d) la 0 viteza de fluidizare Vj =2Vjmin, sa se determine porozitatea corespunzatoare si inaltimea stratului fluidizat.

Rezolvare

Pentru raportul dJD = 0,00811,15 = 0,007, se citeste din figura 5.1, pe curba aferenta partieulelor sferice, Ejmin = 0,36. In continuare se calculeaza inaltimea ho pentru care s == 0, stiind ea masa In de partieule solide este produsul dintre densitatea particulelor §i volumul ocupat de acestea, de unde se gaseste relatia

5. Fluidizarea particulelor solide

59

4mp 4.3.000

ho = = 2 = 1,805 m ,

nD2 Pp n·1,15 ·1.600

iar inaltimea minima a stratului fluidizat se obtine din relatia (5.20)

h . = ho = 1,805 = 2 820

jrnm , m ,

1-8 jrnin 1- 0,36

Viteza corespunzatoare aeestei inaltimi este viteza minima de fluidizare. Deoarece nu se po ate calcula numarul REYNOLDS modificat Re~ eu expresia (5.2), se presupune ca regimul de miscare este turbulent si se aplica ecuatia BURKE-PLUMMER (5.11) pentru \jJ = 1, deoarece particulele au forma sferica

v2 . = 1.8.10-3(1.600-830).9,806.0,363 =194.10-3 (m/S)2

jrnm 175.830 ' ,

,

deci Vjmin = 0,044 m/s. Se verifica presupunerea facuta folosind relatia (5.2) care conduce la Re' = 830.0,044.8.10-3 =152

p 3.10-3(1- 0,36)

deci 10< Re~ < 1.000, regimul de miscare este tranzitoriu si trebuie aplicata ecuatia lui ERGUN (5.12)

( ) 150.3.10-3(1- 0,36)v jrnin 1,75· 830v}rnin

1.600-830 ·9,806 = +,

(1.0,008)2 .0,363 1· 0,008· 0,363

V}rnin + 0,024785v jrnin -1,94'10-3 = 0 ,

. = -0,024785+~0,0247852 +4.1,94.10-3 =003336 I

Vjrnm 2 ' ms.

Introducand acest rezultat in ecuatia (5.2) se obtine

Re' = 830·0,03336,8, 10-3 = 115

p 3.10-3(1-0,36)

valoare care confirrna faptul ca regimul de miscare este tranzitoriu.

Caderea de presiune la inceputul fluidizarii se gaseste din ecuatia (5.22)

6.PJl = (1-0,36Xl,600 -830)·9,806 ·2,82= 13.627 Pa == 0,136 bar.

Pentru stabilirea vitezei maxi me de fluidizare se incearca utilizarea relatiei lui ALLEN (3.12) care da

v jrnax = VI = 0,20[g(2 _1)]°,72 r;L d!;I'f 45 = 0,20[9,806( 1.600 -IJ]O,,, ( 0,0081,1' r 45 = 0,925 m/s

P j j /p j , 830 3.10-3/830 '

iar valoarea corespunzatoare a numarului REYNOLDS aferent partieulei (3.3) este

Re = 830 ·0,925 .8.10-3 = 2.047

p 3.10-3

deci ecuatia (3.12) nu este aplicabila, deoarece Rep> 1.000. In aceasta situatie, se utilizeaza relatia (3.13) care da

[ (1.600 J]0,5

Vjrnax =v1 =1,749,806·0,008 830 -1 ;;;;;0,4694 mls

si apoi

Re ;;;;; 830.0,4694.8.10-3 = 1.039.

p 3.10-3

Intrucat 1.000 Rep s 2.105, viteza maxima de fluidizare a fost determinata corect. Pentru a se stabili tipul de fluidizare, se determina, mai intai, cu relatiile (5.14), (5.24)

Re . = P j v jrnin d p = 830·0,03336·0,008 = 73 837

jrnm J..l j 0,003 "

F 0,033362

r jrnin = 9,806.0,008

0,0142,

apoi se aplica ecuatia (5.23)

60

Transportul fluidelor multlfazice

Re . Fr . [PP-Pf]hfmin =73837.00142(1.600-830)2,82=1293<100

fmm fmm Pf D " 1.600 1,15' ,

deei fluidizarea este omogena (particulata),

Daca se noteaza eu ejmax porozitatea corespunzatoare vitezei maxime de fluidizare Vjmax, dreapta care exprima corelatia dintre Igef~i Ig v-are panta

lgs fmax -lgE jmin

tgu= ,

Igv fmax -lgv jmax

iar ecuatia dreptei este

IgEj =(IgVj-lgvfmin)tgu+lgEjmin' Pentru Vf"'" 2Vfmin = 0,06672 mls si ajmax == I, se obtin valorile

tgu;;;;; 0-lgO,36 =0,3864,

IgO,4694- IgO,03336

lgs j = (IgO,06672- IgO,03336). 0,3864+ IgO,36 = -0,3274,

E f = 10-0,3274 = 0,4705 ,

iar In final se foloseste ecuatia (5.18)

h _ hfmin(I-Efmin) _ 2,82(1-0,36)

f - - 3,4085 m .

1- a j 1- 0,4705

Capitolul 6

MI;;CAREA FLUIDELOR BIFAZICE GAZ - SOLID PRIN CONDUCTE

Miscarea flu ide lor bifazice gaz - solid prin conducte prezinta aspecte particulare datorate, in special, compresibilitatii mari a fazei gazoase. Vitezele medii de deplasare a amestecului bifazic gaz - solid prin conductele de transport sunt mult mai mari dedit cele corespunzatoare sistemelor bifazice lichid - solid. Astfel, daca in transportul hidraulic al particulelor solide vitezele medii sunt de ordinul (1.. .5) m/s, la transportul pneumatic vitezele medii variaza in gama (20 ... 30) m/s, La aceste valori ridicate ale vitezei apar vartejuri de gaz care antreneaza 'in rotatie si particulele transportate, fapt care mareste in mod semnificativ consumul de energie pentru asigurarea transportului.

Ca efect al pierderilor de sarcina hidraulica de-al lungul conductei de transport, presiunea fazei gazoase scade treptat, gazul se destinde, densitatea fluidului bifazic se reduce, iar viteza medie de transport creste progresiv spre aval.

6.1. Regimuri de rniscare a fluideior bifazice gaz - solid prin conducte

Deplasarea particulelor solide cu ajutorul unui curent de gaz printr-o conducta este asociata cu rotirea acestora in jurul unor axe de rotatie proprii, miscarea de ansamblu a unei particule fiind dupa 0 traiectorie 'in salturi. Dupa fiecare salt, particula atinge peretele interior al conductei, se freaca de acesta si pierde 0 parte din energia cinetica, apoi este accelerata in curentul de gaz si efectueaza un nou salt.

Regimurile de miscare a fluidelor bifazice gaz - solid in conducte Vm ,------------.,., orizontale sunt prezentate in continuare.

Regimul tip suspensie uniformd (figura 6.1, a) apare la viteze mari de transport pneumatic si se caracterizeaza prin absenta pulsatiilor de presiune In conducts. Particulele solide sunt dispersate uniform in intreaga sectiune transversale a conductei, iar factorul de alunecare f definit de ecuatia (4.1) are 0 valoare constanta, dependenta de natura materialului solid. De exemplu,J= 0,4 pentru grau, respectiv f= 0,6 pentru granule de PVC.

Datorita fenomenului de intarziere a miscarii particulelor solide fata de fluidul purtator, concentratia de regim Crg dintr-un punct oarecare al conductei difera de cea din punctul initial, unde s-a format amestecul bifazic, iar intre cele doua concentratii exista relatia

C =__E_ rs 1- f

a

(6.1)

In cazul materialelor solide fin macinate si al concentratiilor reduse, Figura 6.1. Regimurile de miscare a cand f tinde catre zero, concentratia de regim este foarte apropiata de cea flu ide lor bifazice ?az - solid in conducte

di I . .. 1 I~ . . d' . .. orizontale

III punctu initial. n regrm stationar e miscare a unet suspensu

uniforme, cand factorul de alunecare este constant, concentratia de regim este si ea constanta, conform ecuatiei (6.1). Astfel, pentru grau Crg = 1,67C.

Pentru 0 valoare constanta a debitului de material solid transportat, cresterea debitului de gaz tinde sa uniformizeze distributia fazei solide in sectiunea transversale a conductei si astfel axa hidrodinamica a miscarii se apropie pana la suprapunere de axa geometries a conductei.

In cazul transportului pneumatic al prafului de carbune, regimul tip suspensie uniforma este realizat la viteze ale gazului purtator de peste 14 m/s.

Regimul tip suspensie neuniforma (figura 6.1, b) apare la viteze inferioare celor aferente regimului precedent, cand particulele solide se concentreaza in partea inferioara a sectiunii conductei, ca efect al fortelor gravitationale. Spre exemplu, pentru praful de carbune, vJ = (11. .. 14) m/s. Daca granulele au dimensiuni si densitati diferite, atunci cele mai mari si mai dense se vor deplasa pe la baza conductei, Pe masura ce viteza fluidului purtator scade, suspensia devine tot mai neuniforma, iar factorul de alunecare definit de ecuatia (4.1) creste, Presiunea intr-o sectiune transversala oarecare a conductei inregistreaza variatii ciclice (pulsatii) cu atat mai mari cu cat viteza de transport scade.

Regimul de miscare cu pat mobil tfigura 6.1, c) survine la viteze mai mici decat regimul tip suspensie (5 ... 11) m/s la transportului pneumatic al prafului de carbune) si se caracterizeaza prin formarea, pe fundul conductei, a unui strat de particule solide care se deplaseaza lent spre aval. Presiunea gazului purtator variaza puIsatoriu, fapt care face ca particulele sa aiba tendinta de sedimentare, apoi sa fie brusc accelerate !?i readuse

62


in curentul de gaz. La limita inferioara de viteza asociata acestui regim, se pot forma in conducta dune de material solid, pulsatiile presiunii se accentueaza, miscarea devine nestationara, iar factorul de alunecare tinde catre unitate (j= 0,4 ... 0,9).

Regimul de miscare cu dune (figura 6.1, d) se caracterizeaza, ca si eel precedent, prin formarea unui depozit de granule pe fundul conductei, dar de aceasta data interfata dintre stratul de material solid si gazul purtator este ondulata, asemenea unor dune. Caracterul nestationar al miscarii este mai accentuat, deoarece sectiunea de curgere disponibila pentru faza gazoasa este variabila. Acest regim apare ~i in cazul transportului hidraulic al particulelor solide (vezi §4.1). Asa cum s-a aratat in capitolul 4, dunele se deplaseaza lent fie spre amonte fie spre aval, dupa cum valorile numarului FROUDE (definit de ecuatia (4.2)) sunt subunitare, respectiv supraunitare. Granulele solide sunt transportate printr-un proces de antrenare si depunere repetata, in regim nestationar.

Regimul tip dop (figura 6.1, g) survine dupa regimul cu dune, ca efect al reducerii vitezei agentului de transport (gazului). Dunele devin tot mai inalte si ajung sa obtureze intreaga sectiune transversals a conductei, formand dopuri de material granular, care blocheaza miscarea gazului purtator, Ca urmare, presiunea creste brusc si gazul impinge dopul spre aval. In aceste conditii, pulsatiile presiunii sunt extrem de mari, riscand sa deterioreze conducta de transport.

Regimul de miscare cu pat fIX apare atunci cand viteza este redusa, iar gazul nu mai reuseste sa antreneze in miscare particulele solide. Pe peretele inferior al conductei se depune un strat irnobil de granule solide, care poate avea 0 inaltime de pana la 75% din diametrul interior. In cazul prafului de carbune, acest regim se lntalneste la viteze inferioare valorii de 5 m/s.

In cazul miscarii fluidelor bifazice gaz - solid prin conducte verticale, pentru mentinerea in stare de suspensie a particulelor solide, rara ca acestea sa fie antrenate in miscare, este necesar ca viteza ascensionala a curentului de gaz sa fie mai mare dec at viteza minima de fluidizare Vjmin definite de ecuatiile (5.10) ... (5.12) si eel mult egala cu viteza terminala de sedimentare a granulelor, V" exprimata prin relatiile (3.10) ... (3.13). Daca viteza medie a gazului depaseste valoarea V" particulele solide sunt transportate in curentul ascendent de gaz.

Avand In vedere ca profilul vitezei in sectiunea transversala a conductei de transport are, in regim laminar, forma unui paraboloid, iar in regim turbulent 0 forma mai aplatizata, redata In figura 6.2, rezulta ca particulele solide din partea centrals a sectiunii urea (vp > VI), in vreme ce particulele aflate in vecinatatea peretelui conductei coboara (vp < VI)' Pe de alta parte, curentii transversali asociati miscarii turbulente tind sa uniformizeze profilul vitezei in sectiunea transversale a conductei, deci granulele solide care au tendinta de cad ere vor fi, pana la urrna, antrenate in curentul ascendent.

o particula solida se deplaseaza vertical ascendent cu viteza vp inferioara vitezei Vja fluidului (gazului) purtator, deci factorul de alunecare f introdus prin expresia (4.1) este diferit de zero. Observatiile experimentale asupra transportului pneumatic al materialelor granulare au condus la urmatoarele valori recomandate.j"> 0,5 in cazul granulelor relativ mari, respectiv f e 0,2 in cazul pulberilor fine. Respectarea acestor limite evita cresterea excesiva a concentratiei de-a lungul conductei. Pentru fiecare caz concret se poate determina, prin experimente, concentratia optima a amestecului, corespunzatoare consumului specific minim de energie (pe unitatea de mas a de material solid transportat).

La concentratii cuprinse in intervalul (40 ... 500) kg granule/kg gaz, materialul solid este in stare de fluidizare, iar la concentratii inferioare valorii de 40 kg granule/kg gaz se realizeaza transportul propriu-zis al materialului solid.

i~

I I

Figura 6.2. Profilul vitezei in sectiunea transversale a unei conducte verticale

6.2. Determinarea vitezei optime de transport al fluidelor bifazice gaz - solid prin conducte Stabilirea vitezei optime de transport are la baza caderile de presiune asociate transportului si riscul de infundare a conductei. W. BARTH [3] a determinat experimental variatia caderii de presiune de-a lungul unei conducte verticale prin care se transports un fluid bifazic gaz -solid, in functie de viteza medie de miscare, VIII (figura 6.3). In zona A dinfigura 6.3, vitezele gazului sunt inferioare vitezei minime de fluidizare Vjmin, deci particulele solide raman in repaus; zona B corespunde domeniului de viteze Vj min s VIII :s;; VI> in care particulele solide sunt in stare de fluidizare, iar caderea de presiune creste rapid, atingand un maxim corespunzator vitezei maxime de fluidizare Vjmax = VI; In zona C, particulele solide sunt antrenate in miscare in conditii instabile, caracterizate prin formarea de aglornerari ("nori~ori") de material solid si zone de avansare preferentiala (canalizare) a gazului, iar caderea de presiune incepe sa scada; in zona D se realizeaza transportul pneumatic stabilizat al materialului solid, caderea de presiune mregistrand un minim corespunzator vitezei optime de transport.

6. Miscarea fluidelor bifazice gaz - solid prin conducte

63

Viteza optima de transport pneumatic, vo, este valoarea vitezei medii a fluidului bifazic gaz - solid corespunzatoare deplasarii particulelor solide in regim de dispersie uniforms, cu 0 valoare minima a gradientului presiunii.

Fenomenul de mfundare a conductei de transport pneumatic poate aparea in portiunea verticala care urmeaza dupa un cot. La trecerea prin cot, particulele solide lovesc peretele exterior al cotului, sunt deviate spre noua directie de miscare, apoi se imprastie din nou uniform 'in gazul purtator. Daca viteza granulelor este insuficienta, ele nu mai revin in starea de dispersie dupa traversarea cotului, ci se aglomereaza in aval de cot, apoi revin 'in acesta si provoaca infundarea conductei.

Viteza limite; de infundare este dependenta de concentratia C si de valoarea numarului FROUDE Fr. Cercetarile teoretice si experimentale efectuate de BARTH au condus la relatia

C/Fr2 =Ki, in care K, este constanta de infundare, In tabelul

6.1 sunt listate valorile constantei de infundare K, Nr. Materialul solid 105 K; 105 K,

(corespunzatoare vitezei limita de infundare a ..,;;;;cr.;;tl·~~ ~ ~~ _

G~u 31

conductei de transport pneumatic) si constantei de 2 Cenusa 2:0

transport KI (aferenta conditiei de functionare 3 Particule de carbune, d" = 0,5 mm

stabila a conductei). 4 Granule de PVC, d" = (0,05 ... 0,3) mm

In faza de conceptie ~i de proiectare a unei 5 Granule de polietilena

6 Creta farmaceutica

instalatii de transport pneumatic (care foloseste 7 Ciment

aerului ca gaz purtator), se folosesc, ca valori 8 Calcar, d" = (0,05 ... 0,3) mm

orientative, vitezele optime de transport prezentate 9 Talc, d; = (0,05 ... 0,18) mm

in tabelul 6.2. Aceste valori au fost obtinute pe cale experimentala.

Viteza critica de transport bifazic gaz - solid prin

conducte orizontale, respectiv verticale, poate fi estimata Nr. Materialul solid vo, m1s

_~crt~.~~~~ -==-~ =

cu ecuatiile t

' I. J Prafde lemn 20 30

v = v LO 6Sc~5 d-(lj7) + 19(C d)O,2 v;l (6.3) 2 Rumegus de lemn, serninte de bumbac 20 30

cr t' l, J ' 3 Pluta, fliina 18 30

vcr = vtLl+17,I(Cd)O,2v;I,15 , (6.4) 4 Hartle 25

5 Bavuri de la piesele de fonta turnate 35

in care: VI este viteza terminala de separare gravitationala, 6 Span de metal, cereale, calcar 25 ... 35

dp este diametrul particulei, d - diametruI interior at 7 Oxid de fier 32

conductei, C - concentratia volumica a fazei solide, iar crr 8 Lana, iuta, canepa 23 30

_ coeficientul de frecare dintre particulele solide si 190 Bumbac, alte materiale afanate ~j uscate 15 18

peretele interior al conductei, cu vatorile crr = 11 ~~~e de cafea iL :;~

0,003 ... 0,013 in cazul graului, respectiv cfr = 0,005 pentru 12 Zahar 25.. .30

carbune sau cocs. 13 Sare 28 38

In cazut transportului pneumatic pe directie 14 Praf de carbune 20 25

verticals al unui material solid cu particule de dimensiuni 15 Antracit, d" = (3 ... 12) mm 25 33

16 Cenusa, zgura, steril, nisip, ciment 30 .. .45

variabile, pentru care se stabileste un diametru echivalent t 7 Scoarta de stejar uscata 23 38

dpe, se recomanda utilizarea relatiei 18 Scoarta de stejar umeda 18 38

vcr = Vt( P j JO,186(p p g Qp JO,2(_!!_JO,266 , (6.5) ~~ g~~f~~i~i!e~~~:i:~~~~~~~~ratie mare, ~:::::~

Pp-Pj Apj dpe

~~~~----~--~--~----~>

VI Va Vro

Figura 6.3. Variatia caderii de presiune infunctie de viteza medie afazei gazoase fa miscareafluidului bifazic gaz - solid printr-o conductii verticald

(6.2)

TabeluI6.1.

0,04 6,0

3,15 13,0 7,7 0,02

13 3,6 5,2

Tabe/1l16.2.

unde: P_t; Pp sunt densitatile fazei fluide (gazoase), respectiv fazei solide, Qp - debitul volumic de material solid, iar A - aria suprafetei sectiunii transversale a conductei de transport.

Viteza optima de transport se alege in domeniul Vo = (1,20 ... 1,2S)vcr.

Pentru determinarea vitezei optime de transport se pot utiliza, cu suficienta precizie, relatiile:

V = gdO,4 Pp (6.6)

o p pp+16'

pentru conducte orizontale, respectiv

64

Transoortul fluidelor multifazice

v =20do,4 Pp (6.7)

o p pp+16'

pentru transportul pneumatic prin conducte verticale, unde densitatea fazei solide se exprima 1n kg/rrr', diametrul particulei In mm, iar Vo se obtine in m/s.

6.3. Calculul caderil de presiune la mlscarea fluidelor bifazice gaz - solid prin conducte

Atunci cand printr-o conducts rectilinie se deplaseaza un amestec bifazic gaz - solid, trebuie sa se ia 'in considerare efectele combinate ale interactiunilor dintre particulele solide, dintre acestea si mediul de dispersie, respectiv dintre fluidul bifazic si peretele conductei. Aceste interactiuni provoaca schimburi de impuls si de energie care reduc energia cinetica a fluidului purtator si majoreaza caderea de presiune de-a lungul conductei fata de cea corespunzatoare miscarii unui fluid omogen.

Caderea de presiune aferenta miscarii tluidului bifazic gaz -solid printr-o conducts are expresia

Sp == D.p, + D.P2 + tlP3 , (6.8)

unde D.PJ corespunde miscarii stationare a amestecului, D.P2 tine seama de accelerarea materialului solid provocata de cresterea continua a vitezei de-a lungul conductei ca efect al destinderii gazului, iar I1P3 este caderea de presiune corespunzatoare greutatii coloanei de material bifazic.

Termenul Apj se obtine din ecuatia

tlp, = tlp(l + K, C) ,

(6.9)

In care C este concentratia volumica a fazei solide, KI - coeficient determinat experimental, iar I1p este caderea de presiune corespunzatoare curgerii monofazice a gazului purtator, care are expresia

tlp=p,-~p?-2pltlpx' (6.10)

unde PI este presiunea la intrarea in conducta, iar

P v2 11 = A x fl fl

.px d 2

(6.11)

este caderea de presiune aparenta In sectiunea transversala a conductei aflata la distanta x fata de capatul initial, calculata pe baza marimilor constante P)1, v)1 aferente sectiunii de intrare, ca si cum fluidul ar fi incompresibil.

Valoarea coeficientului K, este dependenta de regimul de miscare si de natura materialului solid transportat. in regimul de transport tip suspensie uniforma, KJ depinde de materialul transportat si de diametrul conductei, dar este independent de concentratia amestecului si de viteza aerului. Pentru un amestec dat, KJ scade odata cu micsorarea diametrului d al conductei. Astfel, in cazul transportului pneumatic al cenusii cu diametrul particulelor dp = 0,8 mm, KJ = 1,15 pentru d = 41 mm, KJ = 1 pentru d = 36 mm, respectiv KJ = 0,75 pentru d = 30 mm. In regimul de miscare tip suspensie neuniforma, valorile coeficientului KJ cresc odata cu scaderea vitezei de transport, iar in regimul de miscare cu pat mobil aceasta tendinta se accentueaza.

Valorile coeficientului KJ din ecuatia (6.9). Tabe11l16.3

Materialul solid transportat de gaz d,mm v, mls
14 16 20 22 25
46 0,21 0,14 0,10
Grilu 95 0,216
113 0,60 0,44 0,30 0,23
295 1,00 0,85 0,75
Cenusa, dp = 142 urn 41 0,20 0,20
Cenusa, dp = 820 urn 30 0,88
41 1,15 1,15
Cenusa, dr - 1 mm 41 1,20
Cenusa, d" = 1,5 mm 41 1,35
Cenu~l1, d" = 2 mm 41 1,45
Bumbac brut 480 1,50 1,06
Talas de lemn 270 1,40
Roca, dp = (0 ... 80) mm, vp - (15 ... 20) mls 150
Nisip, d" = (0,5 ... 0,75) mm 50
Rocl1,d =2mm 50 0,52 35

0,05

0,18

0,11...0,15

1,60

In general, coeficientul K, se majoreaza cu cresterea diametrului conductei si depinde de proprietatile fizice ale materialului transportat, de natura granulelor solide si de rugozitatea conductei, factori care influenteaza coeficientul de frecare la alunecarea uscata a granulelor solide pe suprafata domeniului de


65

curgere. De exemplu, in cazul conductelor din otel moale prin care se transporta particule abrazive sau semiabrazive care netezesc suprafata interioara a conductei, valoarea coeficientului KJ scade (tabeluI6.3).

Caderea de presiune !:o.P2 tine cont de diferenta energiilor cinetice ale materialului solid si are expresia

2 2

Vp2 -VpJ

!:o.P2 = C P p ---=---2-----'--

(6.12)

in care vpJ, Vp2 sunt vitezele particulelor solide in sectiunea initiala a conductei, respectiv in sectiunea finala, iar caderea de presiune !:o.P3 se calculeaza cu ecuatia

Vj

!:o.P3 =C lpp g-, (6.13)

vp

unde I este lungimea conductei, Vj- viteza gazului, iar vp - viteza particulelor solide.

Inlocuind expresiile (6.9), (6.12) si (6.13) in ecuatia (6.8) se obtine relatia

2 2

!:o.p==!:o.p(l+K) C)+CPp Vp2 -Vpl +Clpp Vj . (6.14)

2 vp

Daca se recurge la ipoteza fluidului multifazic echivalent, pierderea de presiune de-a lungul conductei de transport are expresia

!:o. == A .!._ P j v} (6.15)

.p In d 2

in care coeficientul de rezistenta hidraulica Am se determina pe baza raportului An,!A citit dinfigura 6.4 in functie de concentratia C ~i valorii A calculate pentru miscarea monofazica gazului.

5

4

-:
./" V
V
:/ -:
~.m 3

T 2

o

o 2 4 6 8 10 12

C,%

Figura 6.4. Variatia raportului ""fA in functie de concentratia amestecului bijazic

6.4. lnstalatll de transport pneumatic al materialelor solide

Transportul pneumatic al materialelor solide granulare si pulverulente este utilizat pe scara Iarga in industrie, datorita multiplelor avantaje tehnico-economice pe care Ie prezinta fata de sistemele mecanice clasice de transport. Printre domeniile de aplicare a transportului pneumatic se citeaza: incarcarea si golirea cistemelor utilizate pentru transportul materialelor pulverulente (ciment, soda calcinata, negru de fum etc.), transportul materialelor granulare (cereale, carbune, lemn tocat, materiale de constructii etc.), transportul pneumatic al containerelor in regim de macroamestec (posta pneumatics, biblioteci publice, mari magazine, laboratoare etc.).

Instalatiile de transport pneumatic pot fi c1asificate dupa mai multe criterii care iau in considerare fie

modul de lucru, fie eel de formare a amestecului.

Dupa modul in care se realizeaza antrenarea particulelor solide, se disting:

- instalatii In care are loc antrenarea individuala a particulelor solide In curentul de gaze;

- instalatii in care materialul solid este adus in stare de fluidizare prin trecerea unui curent de gaz; in

acest caz, gazul nu antreneaza particulele in miscare, ci are rolul de a elimina frecarea dintre granule.

In functie de presiunea din conducta de transport, exista doua tipuri de instalatii: - cu suprapresiune, actionate de un compresor sau de 0 suflanta;

- cu vacuum (depresiune), racordate la un exhaustor.

Clasificarea instalatiilor de transport pneumatic al materialelor solide granulare sau pulverulente este prezentata in tabelul 6.4, in care se indica modul de alimentare cu material solid ~i domeniul de aplicabilitate al fiecarui tip de instalatie,

Schemele de principiu ale celor mai reprezentative tipuri de instalatii de transport pneumatic sunt prezentate in continuare.

Instalatia cu depresiune foloseste pentru alimentarea conductei de transport bifazic 0 palnie sirnpla 2 tfigura 6.5), in care este introdus gravitational materialul solid, care este aspirat si amestecat omogen cu aerul. Acesta este singurul tip de instalatie care da rezultate bune la transportul materialelor fibroase, celulozei, bumbacului si lemnului tocat.

Instalatia cu suprapresiune schematizata infigura 6.6 se bazeaza pe principiul absorbtiei particulelor solide de catre ejectorul 2, alimentat in circuitul primar cu aerul refulat de ventilatorul I (care poate fi lnlocuit cu 0 suflanta sau un compresor, In functie de presiunea care trebuie realizata). Acest tip de instalatie are dezavantajul unor pierderi de energie foarte mari (egale cu (60 ... 90) %) in ejector si, de aceea, se foloseste numai atunci cand alte sisteme nu sunt aplicabile. De exemplu, evacuarea cenusii fierbinti din focarele generatoarelor de abur se face folosind instalatii cu ejector.

66 Transportul fluidelor multifazice

Clasificarea instalatiilor de transport pneumatic al materialelor solide granulare sau pulverulente. TabeluI6.4.
Presiune de lucru Sistem de Domeniu de utilizare Avantaje Dezavantaje
alimentare
Vacuum, Cu palnie lnstalatii fixe pentru materiale Constructie simpla Dispozitiv de separare
(0,001...0,06) MPa usoare sl cereale la descarcare complicat
Suprapresiune, Instalatii fixe pentru evacuarea Consum mare de
(0,001 ... 0,006) Cu ejector cenusii de la cazane de abur Constructie simpla energie (randament
MPa redus al ejectorului)
Vacuum, Cu sorb Pentru descarcarea din vagoane, Constructie simpla, Numai pentru materiale
(0,001 ... 0,06) MPa containere, depozite debite mari pulverulente fine
Suprapresiune, Cu dozator tip Instalatii fixe pentru materiale Constructie simpla Pierderi de aer, distante
(0,01...0,11) MPa tambur pulverulente scurte de transport
Suprapresiune, Pompa fixa cu Instalatii fixe pentru materiale Dimensiuni mid, debite Consum mare de
(0,1...0,3) MPa surub melc pulverulente fine pana la 300 t!h energie, uzura ridicata
Suprapresiune, Pompa rnobila cu Instalatii mobile pentru Singurul sistem perfect
(0,1...0,2) MPa surub melc descarcarea vagoanelor sau de descarcare Constructie complicata
navelor
Suprapresiune, Descarcarea silozurilor, Consum redus de Necesita panta de
Cu palnie transport orizontal pe distante
(0,OI ... 0,05) MPa mid energie scurgere
Suprapresiune, Cu camere ~i sistem Instalatii fixe pentru transportul Consum redus de
vertical al materialelor Necesita automatizare
(0,1...0,5) MPa de fluidizare pulverulente fine energie
Suprapresiune, Discontinuu Posta pneumatica Consum redus de Necesita automatizare
(0,015 ... 0,2) MPa energie .. Material solid

2 3

Figura 6.5. lnstalatie de transport pneumatic cu depresiune. 1 - moarii; 2 - pdlnie de alimentare; 3 - conduclii de transport;

4 - ciclon; 5 - exhauster

Figura 6.6. Instalatie de transport pneumatic ell suprapresiune.

I - ventilator; 2 - ejector; 3 - ciclon de separare

Instalatia cu sorb (jigura 6.7) poate fi utilizata pentru transportul de material proven it de la mal multe puncte de incarcare spre un singur punct de descarcare, in conditiile realizarii unui amestec cu concentratie mare si evitarii formarii prafului. Separarea fazei solide la capatul final al conductei de transport este realizata de un ciclon, din care aerul trece mai inHli printr-un filtru care colecteaza particulele solide fine ramase, apoi este aspirat de pompa de vacuum §i refulat in atmosfera.

Instalatia de transport pneumatic prin refulare alimentata de 0 pompa cu surub me1c, a carei schema este redata infigura 6.8, este folosita, in mod exclusiv, pentru transportul materialelor care se prezinta sub forma de pulberi fine ( ciment, carbune macinat, apatita etc.). Materialul pulverulent eade in palnia pompei eu surub melc, unde este comprimat de spiralele surubului cu pas variabil, formand astfel un dop care nu permite aerului din conducta sa iasa prin palnia de alimentare. Pentru antrenarea materialului, dopul este dispersat de jeturi de aer sub presiune care ies printr-un sistem de ajutaje. Pompele mobile cu surub melc se construiesc in doua variante: cu surub tnclinat §i discuri de raclare, pentru descarcarea vagoanelor, sau cu surub vertical, pentru descarcarea navelor.

Instalatia de fluidizare orizontala (rigola pneumatics, figura 6.9) consta dintr-un plan inclinat inchis intr-o incinta cu sectiunea dreptunghiulara §i lungimea de pana la 200 m, Planul inclinat este realizat dintr-o placa poroasa prin care difuzeaza aerul fumizat de 0 suflanta. Aerul trece prin filtre, apoi prin suflanta, prin partea inferioara a incintei si prin placa poroasa, aducand materialul solid de pe planul inclinat in stare de fluidizare si permitand astfel deplasarea lui spre gura de evacuare.


67

Figura 6. 7. Instalatie de transport pneumatic eu sorb. 1 - sorb; 2 - instalatie de transport; 3 - cicion; 4 - filtru; 5 - pompii de vacuum; 5 - CO$ de evacuare a aerului

Figura 6.8. Instalatie de transport pneumatic prin refulare alimentatii eu surub me/c. J =pompd eu sundr melc; 2 - pdlnie de alimentare; 3 - cuplaj; 4 - motor; 5 - compresor; 6 - rezervor tampon; 7 - conductii de aer pentru alimentareajeturiior; 8 - conducts de aer pentru suflarea instalatiei de transport; 9 - ciclan; 10 - jiJtru

Grosimea stratului de material solid este reglata cu 0 clapeta de nivelare la 0 valoare cuprinsa intre 50 mm si 100 mm, iar pentru afanarea materialului pulverulent din buncar se introduce, pe la baza acestuia, un curent de aer care sa realizeze fluidizarea incipienta, Debitul masic de faza solida poate atinge 150 t/h, iar panta planului inclinat este de 0,02 ... 0,04.

Calcularea debitului masic Mp de particule solide se poate face cu relatia

(6.16)

in care A este aria suprafetei sectiunii transversale a materialului de pe planul inclinat, iar vp - viteza medie a particulelor, calculata cu ecuatia

v p =:; eM ' (6.17)

unde e este coeficientul lui CHEZY, R.,t - raza hidraulica, iar i - panta geometries a planului inclinat.

Instalatia de fluidizare verticala (figura 6.10) permite transportul unui debit masic de pana la 100 t/h de material pulverulent la a inaltime maxima de 60 m, in conditii de eficienta economica, In perioada de incarcare, pistonul cilindrului pneumatic 8 deschide clapeta si materialul solid cade din buncarul 9 in pompa de fluidizare 1, dupa care c1apeta se inchide. Terminarea fazei de incarcare este semnalizata de intrerupatorul 10, care cornanda inchiderea etansa a pompei.

In perioada incarcarii, aerul este eliminat din pompa prin robinetul 14. In faza de descarcare, aerul comprimat furnizat de generatorul pneumatic 4 difuzeaza prin placa poroasa 3 si aduce materialul pulverulent in stare de fluidizare. Presiunea hidrostatica din perna de gaz a pompei de fluidizare 1 este reglata de reductorul de presiune 7 de pe conducta de aer comprimat 6, astfel incat materialul solid sa fie impins prin palnia 2 in conducta de transport 11. Dupa golirea recipientului, ciclul se reia. Pentru ca instalatia de fluidizare verticals sa functioneze in mod continuu, se cupleaza in paralel doua recipiente ale carer cicIuri de functionare sunt decal ate in timp, comandate de un dispozitiv de automatizare.

Figura 6.9. Instalatie de jluidizare orizontalii. J - generator pneumatic; 2 - filtru htgroscopic; 3 - filtru; 4 - buncar de material solid; 5 - conducta de aer; 6 - clapeta de nivelare; 7 - dispoziti» defiltrare; 8 - evacuarea materialului transportat; 9 - placii poroasa; 10 - stratfluidtzat; I I - rigola pneumaticd

9

8

7

6

Figura 6.10. Instakuie de fluidizare verticala. J - pampa de fluidlzare; 2 - pdlnie; 3 - placa poroasii; 4 - generator pneumatic; 5 - fiitru; 6- conducta de aer com primal; 7 - reductor de presiune; 8 - pis/on hidraulic; 9 - buncdr; J 0 - intrerupator; 1 1- conducta de transport; 12-jiltru;

13 - ciclon; J 4 - robinet de evacuare a aerului

68


6.5. Echipamente pentru formarea amestecului bifazic gaz - solid 6,5.1. Dispozitivul de alimentare cu sorb

Dispozitivul de alimentare cu sorb permite introducerea in instalatia de transport pneumatic a materialelor solide sub forma granulara sau pulverulenta. EI se compune din doua tuburi coaxiale 1 si 2, printre care trece aerul spre capatul sorbului, unde se formeaza amestecul. Acesta patrunde in instalatia de transport prin tubul central 1. Concentratia fluidului bifazic se regleaza prin modificarea cotei h dintre capetele celor doua tuburi cu ajutorul suruburilor 4 si piulitelor 5, dotate cu contrapiulite. Daca distanta h este prea mare, eurentuI de aer din spatiul inelar se lntoarce prin tubul central lara sa antreneze materialul solid, iar daca distanta este prea mica, dispozitivul se infunda.

Debitul gravifie de material solid antrenat de sorb se poate determina cu relatia empirica

Figura 6.11. Sorb pentru alimentarea eu material solid. 1, 2 - tuburi coaxiale; 3 - aripioare de centrare; 4 - surub de reglare; 5 - piuli/ii de fixare

Gp = 0,1 v} , kN/h ,

(6.18)

in care: Vj este viteza fazei gazoase in tubul interior, exprimata in mis, iar k - eoeficient dependent de parametrii constructivi ai sorbului si de natura materialului antrenat; de exemplu, pentru un sorb eu d, = 100 mm, d2 = 150 mm, h = 7 mm folosit pentru aspirarea cenusii de carbune, k= 1,59.

Caderea de presiune in sorb are expresia

P v2 ,1.n = C __l__l_

"Y I 2 '

(6.19)

unde

(6.20)

este coeficientul de rezistenta hidraulica local a, Pj - densitatea gazului, em - concentratia masica a fazei solide (em = (1,68 ... 3,65) kg particule solide/kg aer), iar Re - numarul Reynolds aferent tubului interior (Re = (6 ... 12,5} 104),

Diametrul tubului interior nu trebuie Sa depaseasca 125 mm, deoarece altfel manipularea sorbului devine dificila,

6.5.2. Dispozitivul de alimentare cu ejector

Functionarea acestui dispozitiv se bazeaza pe

L_--------r:== crearea unei presiuni de vacuum in zona cu

Amestec diametru minim a ejectorului, unde se afla tubul

._._. - _._._._._._._._._._._._._. _._. ._. ..

prin care materialul solid este aspirat in curentul de

gaz. Amesteeul bifazic format este imp ins spre aval, in eonducta de transport, in figura 6.12 sunt trasate, alaturi de schema dispozitivului, si diagramele de variatie ale presiunilor statica si dinamica. Se observa ca, in zona eu sectiune transversala minima a tubului, presiunea statica seade foarte mult, determinand cresterea vitezei medii a gazului si, implicit, a presiunii dinamice. Presiunea statica este inferioara presiunii atmosferice, fapt care determina aspirarea particulelor solide, iar viteza mare a curentului de gaz permite dispersarea uniforms a acestora din fluidul purtator.

Aer ..

Mazic

-----

Presiunea statica •• _

.---

_ ..

.......

Figura 6.12. Dispozitiv de alimentare eu ejector

6.5,3. Dispozitivul de alimentare cu camere

Acest dispozitiv cu functionare ciclica consta din camera presurizata 3, prevazuta, la partea superioara, cu palnia de incarcare 1 si clapeta de etansare 2, iar la baza cu ejectorul cu duze multiple 4. AeruI sub presiune fumizat de generatorul pneumatic trece eu viteza ridicata prin duze si antreneaza materialul solid pe care il refuleaza in conducta de transport. Pentru ea functionarea sistemului de aIimentare cu amestec bifazic a conductei de transport sa fie continua, instalatia contine doua dispozitive cu camere dispuse in paralel, at carol' ciclu de functionare este decalat astfel incat atunci cand una din eamere se umple cu material solid, cealalta este in faza de descarcare prin ejector. Dispozitivul functioneaza la presiuni cuprinse in intervalul (0,14 ... 0,40) MPa si are 0 productivitate de (12 ... 15) m3/h.

6. Miscarea fIuidelor bifazice gaz - solid prin conducte

69

Debitul masic de material solid se calculeaza cu relatia

kpp V(l-e)

M p = --'-----

tee

unde Veste volumul camerei, e - porozitatea materialului solid, tcc - durata unui ciclu de functionare a dispozitivului, iar k= 0,8 ... 0,9 este un coeficient dependent de tipul constructiv al camerei.

Caderea de presiune are expresia ~p=ppgh(l-E),

(6.22)

3

(6.21)

In care h este inaltimea stratului de material solid din camera.

4

6.5.4. Dispozitiv de alimentare cu tambur

Aer

Echipamentul de alimentare cu tambur pentru instalatiile de transport ---.. -t~==:._-=:::

pneumatic este asemanator cu eel utilizat In sistemele de transport bifazic Ames\ec bifazic

lichid - solid (§4.7.5). EI asigura separarea etansa a spatiului (buncarului) de Aer ~i

depozitare a materialului solid fata de conducta de transport pneumatic. II' 75·_·_·_·_·z=.::-

Rotorul (tamburuI) poate fi realizat ca In figura 4.17 sau, atunci cand ,_

materialul vehicular este aderent (grafit, negru de fum, talc etc.), se foloseste un rotor cu celule ("buzunare") mai putin adanci, prevazut cu bile care, prin cadere, desprind materialul de pe pereti (jigura 6.14).

Echipamentul de alimentare cu tambur se foloseste in instalatiile care functioneaza Ia 0 presiune maxima de 0,15 MPa. Turatia rotorului este cuprinsa In intervalul (20 ... 60) ture/min., iar viteza sa periferica este de (0,30 ... 0,35) m/s.

Debitul masic de material solid are expresia

Mp=klPpVn,

Figura 6.13. Dispozitiv de alimentare cu camere. 1 - pdlnie de inciircare; 2 - clapetii de etansare;

3 - camera presurizata; 4 - ejector

(6.23)

unde Veste volumul total at celulelor rotorului, n - turatia rotorului, iar kJ - coeficient .. dependent de tipul constructiv a1 echipamentului.

Puterea necesara pentru antrenarea rotorului se obtine din relatia

P __ __::__ dr (do)2 pnc Ir k2 ,

(6.24) Figura 6.14. Tambur eu

159 2 2 1'h "12 bile

in care: dr;:; (0,2 ... 0,4) m este diametrul rotorului, do = (0,15 ... 0,2) m - diametrul orificiului de incarcare din conducta, p - presiunea in sectiunea de incarcare din conducta de transport, n - turatia rotorului, eJr - coeficientul de frecare a granulelor solide, k2 - coeficient care ia In considerare pierderea de presiune la introducerea materialului solid In conducts, ell valori dependente de natura particulelor (spre exemplu, k2 = 22 pentru cereale si k2 ;:; 1 pentru materiale pulverulente), 1'] I == 0,7 ... 0,8 - randamentul grupului de antrenare a echipamentului, iar 1']2 - randamentul lagarelor tamburului (1']2 = 0,90 ... 0,92 pentru lagarele de alunecare, respectiv 1']2 = 0,97 ... 0,99 pentru cele de rostogolire).

Avantajele echipamentului de alimentare ell tambur fata de eel cu sorb constau in dozarea precisa a materialului solid in conducta si pierderile de presiune mai mici.

6.5.5. Dispozitiv de alimentare cu surub melc

DomeniuI de utilizare a pompelor cu surub melc este limitat la materiale fin macinate (dp::;:; 500 urn), eu umiditate redusa ~i neabrazive, astfel incat bucsa si surubul melc sa nu se uzeze excesiv. Acest tip de echipament se monteaza in instalatiile fixe sau mobile folosite pentru descarcarea camioanelor, vagoanelor, navelor etc. Dezavantajul principal al acestui dispozitiv este uzarea relativ rapida a pieselor mobile.

Materialul solid este introdus din buncar in palnia de incarcare 1, apoi este comprimat de surubul melc cu pas variabil 2 si trimis in camera de amestec 3, unde aerul introdus prin cele 11. .. 15 duze 4 disperseaza particulele solide, Amestecul bifazic este refulat in condueta de transport prin racordul 9. Prin spatiul inelar 7 se introduce un curent secundar de aer pentru protejarea lagarelor de praf.

Gradul de comprimare a materialului pulverulent se regleaza prin lungimea dopului de material format intre capatul surubului me Ic 2 si c1apeta 5. Totodata, clapeta 5 are si rolul de a etansa intrarea in conducta de transport In perioadele de suflare a instalatiei la pornire si oprire.

Pentru a se reduce uzura, suprafata surubului melc este supusa unor tratamente de cementare si calire, iar In unele situatii spirele surubului melc sunt placate eu materiale foarte dure, rezistente la abraziune. Cilindrul (bucsa) de uzura in care se roteste surubul melc este confectionat din otel calit sau din fonta alba.

Debitul masic de material solid vehiculat se determine cu relatia

70

TransportuI fluidelor muItifazice

u, =2501t(d;-d;~1-s)knpp, (6.25) in care: de, d, sunt diametrul exterior, respectiv diametrul butucului surubului mele, Ph S - pasul initial, respeetiv grosimea spirei surubului melc, n - turatia surubului mele, pp - densitatea materialului solid inainte de comprimare, iar k = 0,20 ... 0,35 - coeficient care ia in considerare alunecarea materialului solid pe spirala surubului mele ~i fenomenul de refulare a materialului in spatiul dintre surubul mele si suprafata interioara a bucsei de uzura,

De regula, surubul mele are opt spire.

Pasul initial este egal eu diametrul exterior al surubului, iar ceilalti pasi sunt redusi progresiv, ultimul fiind egal eu 0,65 ... 0,50 din diametrul exterior. Diametrul exterior al surubului este de = (100 ... 180) mm, iar diametrul butueului are valori in gama d, = (35 ... 50) mm. Turatia este cuprinsa intre 16 ture/min si 24 ture/min, valorile mai mad corespunzand diametrelor miei. Presiunea in camera de amestee are 0 valoare de circa 0,14 MPa.

Puterea necesara pentru actionarea pompei eu surub mele are expresia P=~+P2+~+P4 ,

3

Figura 6.15. Dispozitiv de alimentare CII surub melc. 1 - pdlnie de tncarcare;

2 - surub melc; 3 - camera de amestec; 4 - duze; 5 - clapetii de etansare; 6 -manetii de reg/are a grosimit dopului de material; 7 - spati« inelar; 8 - cilindru de leurii; 9 - gum de racord fa conducta de transport

9

(6.26)

unde PI este puterea necesara pentru invingerea frecarii materialului solid eu spirala surubului, P2 - puterea necesara pentru impingerea dopului de material solid eomprimat in camera de amestee, P3 - puterea necesara pentru transportul materialului solid de la palnia de alimentare pana la ultima spira a surubului mele, iar P4- puterea consumata pentru invingerea frecarii din lagare,

Primul termen din ecuatia (6.26) se calculeaza cu relatia

11 = 2,742.10-5 G fi" P n(d; - df), kW , (6.27)

unde peste presiunea dupa ultima spira a surubului, iar Glr - coeficientul de freeare dintre materialul solid si surub. Pentru ceilalti trei termeni din membrul drept al relatiei (6.26) se folosesc ecuatiile

P2 = 7,854·1 0-4(d; - d;)p p f n , kW , (6.28)

P3 =10-3Qpp glw, kW , (6.29)

(6.30)

in care: PI este pasul spirei finale a surubului meIe, Q - debitul volumic de material solid, I - lungimea surubului melc, w - coeficient de rezistenta la avansul materialului solid (w = 2,5 pentru ciment; w = 2,2 pentru carbune; w = 2,1 pentru praf de eocs; w = 4,0 pentru materiale argiloase), Gr - greutatea partii rotitoare a dispozitivului, r, = d/2 - raza arborelui (butucului), Girl - coeficientuI de freeare in lagare.

Aerul comprimat cu care este alimentat dispozitivul i~i reduce presiunea in doua trepte. Prima cadere de presiune se produce in duzele 4, prin care aerul trebuie sa iasa cu viteze de (120 ... 180) mls pentru a faramita dopul de material iesit din surubul meIc; aceasta cadere de presiune este cuprinsa Intre 0,05 MPa si 0,1 MPa. A doua cadere de presiune are loe In eondueta de transport pneumatic si este de (0,03 ... 0,3) MPa.

Capitolul7

MI$CAREA FLUIDELOR BIFAZICE GAZ - LICHID PRIN CONDUCTE

Transportul amestecurilor bifazice gaz - Iichid prin conducte orizontale, verticale sau inclinate se intalneste in industria extractiva a titeiului, la reactoarele chimice, schimbatoare de caldura, fierbatoare, refrigeratoare, sisteme de condensare, echipamente pentru aer conditionat etc.

In literatura de specialitate sunt prezentate corelatii empirice generale, aplicabile pentru toate sau aproape toate tipurile de miscare, in scopul prevederii caderii de presiune, Desi numarul acestor corelatii este relativ mare, din cauza complexitatii problemei nu exista nici 0 corelatie generala complet satisfacatoare pentru prevederea regimurilor de miscare, a fenomenului de alunecare sau a caderii de presiune.

7.1. Regimuri de rnlscars a fluidelor bifazice gaz -lichid prin conducte

Miscarile amestecurilor bifazice gaz - lichid pot fi impartite in doua clase: a) miscari in care distributiile vitezelor §i raportul debitelor de faza raman constante; b) miscari in care distributiile vitezelor si raportul debitelor celor doua faze variaza in mod continuu sau discontinuu.

Atat configuratia geometrica cat si mecanismele miscarilor bifazice gaz - lichid pot fi diferite de la un caz la altuI, fapt care cornplica tratarea teoretica a acestora. Ecuatiile miscarii sunt diferite in functie de regimul de miscare §i de concentratia fazei dispersate.

Miscarile bifazice gaz - Iichid sunt cele mai complexe, deoarece ele combina caracteristicile interfetei deformabile cu compresibilitatea mare a fazei gazoase. Pentru 0 miscare data a celor doua faze intr-un

.. domeniu dat, distributia interfetei gaz - lichid poate avea un numar infinit de forme posibile. Totusi, aceste forme pot fi clasificate In tipuri de distributii ale interfetei, numite In mod curent regimuri sau retele de curgere. Prezentarea detaliata a acestor regimuri este data de Hewitt (1982), Whalley (1987) si DuckIer et Taitel (1986).

Regimurile de miscare intalnite in conducte verticale sunt ilustrate infigura 7.1 [5]. Ele cuprind: - miscarea cu bule (figura 7.1, a), la care faza lichida este continua, iar cea gazoasa este dispersata sub forma de bule cu dimensiuni variabile in masa lichidului;

- miscarea tip dop (figura 7.1, b), in cadrul careia bulele mici de gaz s-au unit in bule mari, aI carer diametru este apropiat de eel al conductei, iar faza lichida se deplaseaza sub forma de dopuri impinse in sus de bulele de gaz;

- miscarea tip emulsie (figura 7.1, c), la care bulele de gaz a) b) cJ d) e)

specifice regimului anterior s-au unit, formand 0 faza gazoasa Figura 7.1. Regimuri de miscare ajluidelor continua care se misca prin partea centrala a sectiunii conductei, iar bifazice gaz - lichid prin conducte verticale faza lichida, care contine si bule de gaz cu dimensiuni variabile, se deplaseaza preponderent prin zona marginala a sectiunii;

- miscarea inelara (figura 7.1, d), la care faza lichida se deplaseaza preponderent pe peretele conductei, sub forma unui strat subtire (film de lichid), iar restul lichidului este antenat, sub forma de picaturi, in curentul de gaz din partea centrala a sectiunii conductei;

- miscarea inelard cu benzi de lichid (figura 7.1, e), unde, ca efect al cresterii debitului de Iichid fata de eel aferent regimului precedent, concentratia Iichidului in faza gazoasa este mai mare; pe peretele conductei exista un film de lichid, iar in partea centrala a sectiunii conductei se formeaza benzi alungite de lichid, antrenate in curentul ascendent de gaz.

In cazul conductelor orizontale, se poate produce separarea fazelor in sectiunea transversala a conductei, deoarece forta gravitationala actioneaza normal la directia miscarii. Regimurile de miscare intalnite in acest caz, ilustrate injigura 7.2, sunt urmatoarele:

- miscarea stratificatd netedd (figura 7.2, b), la care separarea gravitationala este complete, faza gazoasa ocupand partea superioara a sectiunii conductei, iar faza lichida deplasandu-se prin parte a inferioara; - miscarea stratificata ondulata (jigura 7.2, c), similara cu precedenta, dar la care interfata dintre Iichid si gaz are 0 forma ondulata, ca de valuri;

- miscarea cu bule dispersate (figura 7.2, a), in cadrul careia faza gazoasa se deplaseaza sub forma de bule mid dispersate in masa lichidului; si in acest caz exista 0 tendinta de separarea gravitationala, faza gazoasa avansand preferential prin partea superioara a sectiunii conductei;

72


- miscarea inelarii dispersatd (figura 7.2, fl. asemanatoare eu eea Intalnita In eonduetele verticale (jigura 7.1, d), dar prezentand 0 asimetrie a

a) grosimii filmului de Iiehid de pe peretele eonduetei, ea efect al tendintei de separare gravitationala a fazelor;

~;\',;;;~~;;+;\"~)~;,,\, >;S;~~~ b) intermI~e~~~r~i:t~:s~:e~:t~t::;!~:ilt~;el:~ista 0 varietate de regimuri

- miscarea dop (figura 7.2, d), caracterizata prin prezenta unor dopuri

$;~~;;\~i.~;;~,,;, ,i,,.ig c) mari d~ g:i~~;;: d;~~~~~:, pr~~r!:~a s~:e~~=!;e~~~:iu~~ C~~d~~~~; apar

denivelari (valuri) eu amplitudine foarte mare pe interfata gaz -lichid;

d) - miscarea cu bule alungite (jigura 7.2, e), in cadrul careia valurile

=======~ specifice regimului anterior ating partea de sus a peretelui eonduetei si

~== e) formeaza dopuri alungite de lichid care se deplaseaza rapid de-a lungul

eonductei.

Unghiul de Inclinare a conductei este un parametru important in t?·;.::·:§jr;·2~Ii0Z&~ f) determinarea regimului de curgere, pe baza caruia se stabileste modul de calcul al caderii de presiune de-al lungul eonduetei de transport bifazic. Procedeul obisnuit de stabilire a regimului de miscare este utilizarea unei diagrame a regimurilor de miscare. Multe asemenea diagrame au fost trasate In functie de vitezele superficiale ale fazelor sau debitele acestora, dar ele au aplicabilitate foarte Iimitata, Pentru ea diagramele regimurilor de miscare sa fie aplicabile In domenii largi de variatie a geometriei domeniului miscarii si proprietatilor fizice ale fazelor fluide, au fost efeetuate studii detaliate pe modele fizice, iar cateva rezultate sunt prezentate in continuare.

Figura 7.2. Regimuri de miscare a flu ide/or bifazice gaz =Iichid prin conducte orizontale

Figura 7.3. Diagrama generalizatii a regimurilor de miscare in conducte verticale [5]

10· 10"

10" 10" 10" 10· 10' 10' 103 10'

X

Figura 7.4. Diagrama generalizatd a regimurilor de miscare in conducte orizontale [3]

Diagrama generalizata a regimurilor de curgere in conducte verticale obtinuta de HEWITT ~i ROBERTS [5] si avand ca variabile marimile PI vi, Pg va/, unde Val, Vag sunt vitezele aparente (superficiale) ale fazei liehide, respeetiv fazei gazoase, este prezentata in figura 7.3. Diagrama se refera Ia miscarea verticala ascendenta in a unui eurent bifazie gaz - liehid.

Diagrama generalizata a regimurilor de eurgere In conducte orizontale, redata in figura 7.4, a fost trasata de TAITEL si DUKLER [3J. Variabilele acestei diagrame sunt:

X2 _ (dp/dz),

- (dp/dz)g ,

(7.1)

(7.2)

(7.3)

7. Miscarea fluidelor bifazice gaz-lichid prin conducte

73

T==

(7.4)

unde (dp/dz)l, (dp/dz)g sunt gradientii de presiune aferenti fazei Iichide, respectiv fazei gazoase in conditiile in care fiecare dintre aceste faze ar curge singura prin conducta, PI, pg - densitatile fazelor lichid respectiv gaz, d - diametrul interior al conductei, VI - vascozitatea cinernatica a lichidului, g - acceleratia gravitationala, iar a - unghiul de inclinare a conductei.

Folosind aceleasi modalitati de abordare, BARNEA [1] a reaIizat un model unificat privind tranzitia intre regimurile de miscare a fluidelor bifazice gaz - lichid pentru intregul domeniu de unghiuri de inclinare a conductei.

7.2. Tranzitia intre regimurile de mlscare a amestecurilor gaz -lichid in conducte verticale Cele mai importante tranzitii intre regimurile de curgere intalnite in cazul conductelor verticale sunt prezentate In

(dp/dz)-Pgg (p/-Pg)g

continuare.

Tranzitia bule - dop. In mod traditional, s-a considerat Bule

ca aceasta tranzitie survine ca rezultat al coalescentei treptate a 0.9 I

bulelor ~i formarii unor bule de dimensiuni mari, care ocupa 1

intreaga sectiune transversals a conductei. De regula, tranzitia § 0.& . :

Ia miscarea dop survine atunci cand fractia de goluri este de'~ 1 circa 0,25 ... 0,30. In cazul curgerilor cu turbulenta accentuata, ~ 0.7

1:1

se considera ca ar aparea un fen omen de rupere a bulelor care ~ 0.6

sa impiedice coalescenta acestora, dar acest fenomen este rar .~

intalnit in practica miscarilor bifazice gaz - lichid. :ii 0.5

E Cercetarile mai noi par a indica faptul ca acest mod de '6

(II

explicare a tranzitiei bule - dop este complet eronat. Pare mai ~ 0.4 1.*

probabil ca, In curentul de fluid bifazic, se formeaza unde QI 1 ~

(similare vaiurilor de Iichid) care apropie bulele si maresc g 0,3 ~

capacitatea lor de a se uni si a forma dopuri. I- I '

Tranzitia dop - emulsie. Regimul de miscare de tip .f\,\.~~rn~~~~I~~~a~o!l In~ar -r::': II

emulsie are doua caraeteristici speeifice: 1. deriva din regimul ,__..-:;

.,'¢,., ~

dop prin formarea unor unde care transporta liehidul in sus; .! "<:"';' ~"..~" I

asemenea unde sunt absente atat In regimul dop cat ~i In eel o .. !.~; .. L,.._.1._ .. ]

o 0.5 1,0 15 2.0 2.5 3.0 3.5

inelar, dar ele se formeaza in mod repetat in regimul de tip Debltul adlmensional de aer v;

emulsie; 2. In intervalul dintre doua unde succesive, filmul de Figura 7.5. Gradientul de presiune in cazul curgerii

lichid de pe peretele conductei i~i inverseaza sensul de miscare unui amestec aer - apa printr-un tub vertical [5]

(incepe sa eoboare), dar este antrenat In miscarea ascendenta a urrnatoarei unde.

Trecerea Ia miscarea de tip emulsie este insotlta de 0 crestere accentuata a gradientului de presiune, fapt i1ustrat de rezultatele obtinute de OWEN [5] si prezentate in figura 7.5.

Tranzitia emulsie - inelar. Intrucat viteza gazului creste dupa inceperea regimului de tip emulsie, gradientul de presiune mai Intai descreste, trecand printr-o valoare minima (vezi figura 7.5). Miscarea sub forma de unde ~i interactiunile intense dintre fazele gaz si lichid asociata acestor unde provoaca gradienti mari de presiune, iar dupa disparitia undelor gradientul de presiune se reduce. In final insa, gradientul de presiune creste din nou, din cauza cresterii debitului de gaz. In mod riguros, inceputul regimul de miscare inelara poate fi definit ca punctul in care filmul de lichid de pe peretele conductei nu mai sufera inversarea sensului de miscare, Acest punct corespunde, doar in mod aproximativ, eu minimul gradientului de presiune.

Desi atat miscarea de tip emuisie cat si cea inelara au drept caracteristica comuns prezenta unui strat de lichid pe peretele conductei si unui miez de gaz In partea centrala a sectiunii, caracteristicile acestor doua regimuri de curgere sunt complet diferite, iar definirea exacta a punctului de tranzitie este foarte dificila.

Tranzitia inelar - inelar eu benzi. Aceasta schimbare de regim survine, in mod aproximativ, Ia 0 valoare critica a parametrului PI vi (vezi figura 7.3), desi, Ia fel ca in cazul precedent, identificarea momentului tranzitiei este, intr-o oarecare rnasura, subiectiva,

I

i

I

Debitul specific de Ilchld ::: 5,3 kg/(m2 '5) I

Presiunea = 240 kPa i

i

i

i

I

7.3. Tranzltla intre regimurile de miscare a amestecurilor gaz -lichid in conducte orizontale Problema determinarii punctelor de tranzitie intre regimurile de miscare a amesteeurilor bifazice gazlichid prin conducte orizontale prezinta un mare interes, provocat de importanta aeestor fenomene in

74


domeniul conductelor de transport bifazie submarine. In eele ce urmeaza sunt prezentate cateva consideratii privind unele tranzitii importante intalnite la curgerea gaz - lichid in conducte orizontale.

Tranzitia stratificat - bule alungite. Modelul TAITEL si DUKLER (1976) atribuie aceasta tranzitie aparitiei instabilitatii KELVIN-HELMHOLZ si aplica 0 forma a acestei instabilitati corespunzatoare fluidelor perfecte pentru prevederea tranzitiei respective. Ulterior, s-a constatat ca acest model nu concorda suficient de exact cu datele experimentale si a fost necesar sa se introduca 0 functie de corectie arbitrara pentru corelarea date lor experimentale cu prevederile. 0 aproximare mai buna este prezentata in analiza efectuata de LIN si HANRATTY (1986), care au Iuat in considerare efectele vascozitatii fluidelor. Cu toate acestea, prevederea acestei tranzitii ramane inca un domeniu de incertitudine.

Tranzitia bule alungite - inelar. In modelul TAITEL si DUKLER (1976) s-a presupus ca aceasta tranzitie survine daca nivelul de echilibru aI fazei lichide in momentul aparitiei instabilitatii KEL VINHELMHOLZ este mai mic decat jumatate din diametrul conductei. Acest model nu pare sa concorde cu datele experimentale, dar nici nu exists un alt model general valabil.

Infigura 7.6 este prezentata 0 comparatie intre diferitele modele de prevedere a tranzitiei intre regimurile eu bule alungite si inelar, din care se poate observa ca exists discrepante nu numai in ceea ce priveste valorile estimate, ci si In privinta sensului acestei dependente,

Tranzitia bule alungite - bule dispersate. In diagrama TAITEL-DuKLER (figura 7.4), aceasta tranzitie este atribuita capacitatii turbulentei din faza lichida de a mentine bulele de gaz in suspensie. Atunci cand bulele nu mai pot fi suspendate in faza lichida, ele se aglomereaza, se unesc si formeaza zonele mari de gaz specifice curgerii cu bule alungite. Se pare insa ea mecanismul antrenarii bulelor si comportarea acestora in regimul de miscare cu bule alungite sunt foarte complexe si necesita cercetari suplimentare.

, 10

I' Pr(!scllt (}XpomnQllt; s.; M~l1dn"no ~t al(1~74)

8 Alr-water flow tl=(),06m 6- W"i~mdn <H a 1(19791 '

p"Q,2MPa 7- W"llis (1968~

! 2~- Slmpaon Itt .11(1977), d=O 127m S- Taitel. Dukter (1976] 5 : 2b- Simpson ot al(1977L 0=0.127m 9- Simpl<>rI 01 ~1I19S01 3 - Barn~" ot ... 1(1980). d~(l.(t25rn

.$ - Buker (1954)

3

s

3

2

:I

5

5

S 10 2

VagI m/s

:I

Figura 7.6. Comparatie intre datele experimentale ale lui REIMAN /ii relatiile de ealeul at tranzitiei intre regimurile ell bule alungite # inelar in cazul curgerii gaz = lichid prin conduete orizontale [5]

7.4. Mi~carea amestecurilor bifazice gaz -lichid prin conducte orizontale

Calculul caderii de presiune intr-o conducts orizontala cu sectiunea circulars prin care curg simultan un Iichid si un gaz se poate efectua prin mai multe metode, dintre care cea mai cunoscuta este cea propusa de LOCKHART ~i MARTINELLI. Acestia au introdus parametrul

X - tJ.p!1 sl

- (tJ.p!J)Sg ,

(7.5)

in care gradientuI presiunii tJ.p/l apare cu indicii sf respectiv sg, corespunzator cazurilor In care prin conducts ar curge numai Iichid, respectiv numai gaz.

Daca se noteaza cu Val, Vag vitezele medii ale lichidului si respectiv gazului in cazul in care aceste faze ar curge singure si se foloseste ecuatia caderii de presiune cauzate de pierderile Iongitudinale de sarcina hidraulica particularizata pentru cele doua fluide, relatia (7.5) devine

X = val PI AsI , (7.6)

Vag Pg f..sg

unde PI, Pg sunt densitatile lichidului, respectiv gazului, iar "'sl, "'sg - coeficientii de rezistenta hidraulica longitudinala corespunzatori acestor doua faze. Admitand ca acestia din urma pot fi calculati din relatii care reprezinta 0 generalizare a formulei lui BLASIUS

f..=O,3164Re-O,25, (7.7)

si ca gradientul de presiune (tJ.p/l)b este acelasi in ambele faze care curg simultan, se obtin expresiile


75

(7.8)

(7.9)

unde a si 13 sunt parametrii prin care se tine seama de miscarea relativa a celor doua faze fluide si de geometria curgerii. Exponentii n si m rezulta din generalizarea relatiei (7.7), iar d, si dg sunt diametrele hidraulice echivalente pentru faza lichida respectiv faza gazoasa, fiecare dintre ele fiind mai mic dedit diametrul interior d al conductei.

Se face observatia ca formula lui BLASIUS (7.7) este aplicabila in intervalul 3'1 03 s Re s 105• Pentru calcularea coeficientului A in domeniul conductelor netede cand Re > 105, se poate folosi ecuatia lui PRANDTL

_1_ = 21 [Re Jf:) (7.10)

Jf: g 2,51 '

sau cea propusa de NIKURADSE

A=0,0032+0,221Re-O,237.

(7.11)

LOCKHART si MARTINELLI au admis ca atat <DL cat si <DG sunt functii de parametrul X, dependentele fiind determinate experimentaL Definind numerele lui REYNOLDS pentru cele doua faze

(7.12)

datele experimentale se grupeaza in patru domenii de miscare ~i anume:

laminar -laminar (Rest < 1.000, Re., < 1.000) ,

laminar - turbulent (Rest < 1.000, Resg> 1.000) ,

turbulent - laminar (Rest> 1.000, Re.lg < 1.000) ,

turbulent - turbulent (Rest> 1.000, Resg> 1.000) .

In figura 7. 7 sunt reprezentate grafic

dependentele parametrilor <DL ~i <DG in functie 100'""'----r-----T'-----..-------, ......... de X definit de ecuatia (7.6), conform datelor ~ obtinute de LOCKHART ~i MARTINELLI. Cele

~

patru domenii de miscare delimitate anterior

sunt marcate prin indicii ll, It, tl respectiv it. 1 ° I-..!::.!!..----:;O.£.:.~~O----+_-___:J'~*+_~--__I

Ulterior, au fast propuse diverse expresii

pentru <DL si <DG ca functii de X. Astfel, pentru domeniul laminar - laminar, in cazul idealizat al unei curgeri inelare, exista formulele lui KRIEGEL

(7.13)

x

Figura 7.7. Graficeie functiilor <l>L ~i <l>o

(7.14)

care insa conduc la valori ale caderii de presiune mai mici decat cele determinate experimentaL Pentru calculele de proiectare, CHISHOLM a propus relatia

2 Cc 1

<DL =1+-+-2 ' X X

(7.15)

in care:

Cc = 5 in domeniullaminar = laminar ,

Cc = 12 in domeniullaminar - turbulent,

Cc = lOin domeniul turbulent -laminar,

Cc = 20 in domeniul turbulent - turbulent.

In regimul de rniscare turbulent - turbulent pot fi utilizate corelatiile lui BAKER si anume: - pentru curgerea stratificata:

76


<D _ 78,2377X .

0- (p )0,8'

I Val

(7.16)

- pentru curgerea cu bule alungite:

88899Xo,865

<Do = '( )0,17

PI Val

(7.17)

- pentru curgerea cu bule dispersate:

(7.18)

- pentru curgerea dop:

(7.19)

- pentru curgerea cu ceata inelara:

<Do = (4,8_12,3031d)XO,343-0,021d .

(7.20)

In cazul In care condueta este inclinata, la caderea de presiune aferenta cazului conductei orizontale se adauga termenul

6.Pi = (L&+ )Pl g Eh , (7.21)

In care L&+ este suma diferentelor de nivel pozitive in sensul curgerii, iar Ell - factorul de inaltime de liehid, pentru care BAKER a propus formula

(7.22)

7.5. Probleme

7.1. Printr-o conducta orizontala cu diametrul interior d = 200 mm si lungimea 1=:1 km curge un amestec bifazic format dintr-un lichid eu densitatea PI = 800 kg/rrr' si vascozitatea dinamica J.lI = 1 mf'a-s si un gaz cu densitatea pg =: 0,716 kg/rrr' si vascozitatea dinamica J.lg = 1,035'10-5 Pa-s. Debitele de Iichid ~i de gaz sunt QI = 15 dnr'zs, respectiv Qg = 50 dm3/s. Considerand conducta neteda din punet de vedere hidrauIic, sa se calculeze caderea de presiune.

Rezolvare

Din ecuatia continuitatii scrisa sub forma

_ 4Qj

Vaj - 'ltd2 ' j =: l,g , (7.23)

se obtine viteza aparenta a fazei lichide

= 4Q, =: 4·0,015 =04775 I

val 2 2' m s ,

'ltd 'It. 0,2

iar prima ecuatie (7.12) duce la

Re = 800·0,4775· 0,2 = 76.400,

sl 1.10-3

deci Re., < 105, coeficientul Asl se obtine din ecuatia lui BLASIUS (7.7)

ASl =0,3164Re~p'25 =0,3164.76.400-0,25 =0,01903.

In mod asemanator se determina, folosind succesiv ecuatiile (7.23), (7.12.2) si (7.7), marimile aferente fazei gazoase

4Qg 4.0,05

Vag = --2 = 2 = 1,5915 mIs,

'ltd 'It ·0,2

Re ::::: 0,716·1,5915·0,2 =22.020,

sg 1035.10-5

,

Asg = 0,3164 Re~~,25 = 0,3164· 22.020-0,25 = 0,02597 .

Din ecuatia (7.6) se obtine


77

X= 0,4775 800·0,01903 =85850

1,5915 0,716·0,02597' ,

si, intrucat Re; > 1.000, Resg > 1.000, regimul de miscare este turbulent - turbulent iar parametrul cl>L se calculeaza cu relatia lui CHISHOLM (7.15) 'in care Cc = 20 astfel

2 Cc 1 20 1

cl>L =1+-+-2 =1+--+ 2 =3,3432.

X X 8,585 8,585

Pe de alta parte, gradientul de presiune in faza lichida are expresia

(t1p) =A _!_PfV;f;;;;; 8PfAs[Ql

1 sl sf d 2 n2 d5

(7.24)

din care se gaseste

(IJ.p) ;;;;; 8.800.0,019030,0,0152 =8,6766 Palm

T sl n2 ·0,2'

iar prima egalitate (7.8) duce la

(IJ.p) =cl>z(IJ.p) ;;;;3,3432.8,6766=29,0076 Palm,

I b 1 sf

In final se obtine caderea de presiune in conducta

!:1.Pb = ( IJ.:)/ = 27,0076,1,103;;;:; 27.007,6 Pa == 0,27 bar,

(7.25)

7.2. Printr-o conducts eu diametrul interior d= 120 mm si lungimea I = 3,3 km curge un amestec bifazie de apa eu densitatea PI = 998,2 kg/rrr' si vascozitatea dinamica ~I = 1,0046 ml'a-s ~i aer cu densitatea pg = 1,205 kg/rrr' si vascozitatea dinamica ~g = 1,82'10-5 Pa-s, eu debitele de faza QI = 20 dmvs, respeetiv Qg = 50 dm3/s. Considerand eondueta neteda din punct de vedere hidraulic iar regimul de curgere de tip dop si stiind ca traseul eonduetei este ascendent, diferenta de cota dintre capatul final ~i cel initial fiind /).z = 182 m, sa se calculeze caderea de presiune.

Rezolvare

Pentru faza lichida se determina sueeesiv, eu relatiile (7.23) si (7.12,1), valorile

4QI 4·0,02

val;;;;; --2 = 2 = 1,7684 mis,

tid n·O,12

Re = 998,2·1,7684·0,12 = 210.856

sl 1 0046.10-3

,

si, avand in vedere ea Re; > 105, pentru Asl se foloseste ecuatia lui PRANDTL (7. I 0), considerand ca valoare de incercare la prima iteratie A.sl = 0,02, astfel

_1_=21 [210,856.J0,02);;;;;81497 A. = 1 =001506

Fs; g 2,51 "sl 8,14972' ,

d-- =21g[21O.85~~~,01506)=8,02635, A.sl;;;;; 1 2 =0,01552,

V!'usl' 8,02635

_1_=21 (210.856.JO,01552) =8 03959 A. = 001547

Fs; g 2,51 " sf 8 039592 = , ,

_1_= 21 (210,856.J0,01547) =803816 A. = 1 = 0 015477

Fs; g 2,51 " sl 8,038162' ,

ultimul rezultat fiind suficient de apropiat de cel precedent, deei aceeptabil pentru continuarea calculelor.

Pentru faza gazoasa se calculeaza

4Qg 4.0,05

Vsg =--2 = 2 =4,4210 m/s ,

nd n· 0,12

Re = 1,205,4,421·0,12 =35,125

sg 182,10-5

,

si, avand In vedere ca Resg < 105, se foloseste pentru A.sg ecuatia lui BLASIUS (7.7)

78


Asg ;;;;;0,3164Re~~,25 ;;;;;0,3164.35.125-0,25 =0,02311.

Regimul de miscare este turbulent - turbulent, deoarece Res/ > 1.000, Re.,> 1.000. Cu relatia (7.6) se calculeaza parametrul

x = 1,7684 998,2·0,015477 =942147

4,421 1,205·0,02311 ' ,

iar ecuatia lui BAKER pentru curgerea de tip dop (7.19) duce la 438246Xo,815 438246.942147°,815

<D = ' ;;;;;" = 6 4897

G (PI Vsl )0,5 (998,2.1,7684)0,5 ' .

Din expresiile (7.24) si (7.5) rezulta

(!!.p) 8.998,2.~0154~7 .0,022 = 201,3021 Palm

I sf 1t ·0,12

(!!,p) = (!!.p/I)S! = 201,3021 = 226783 Palm

I sg X2 9,421472' ,

iar din prima egalitate (7.9) se determina

(tJ.p) =eDb(!::!'p) =6,48972.2,26783=95,5124 Palm.

I b I sg

Ecuatiile (7.25), (7.22) si (7.21) conduc la valorile

!!.Pb =( !!.[ )/=95,5124.3,3.103 =315.191 Pa,

s, =1,61v_;i',70 =1,61.4,421-0,7 =0,5688,

Sp, = (L!J.z+ )p{ g Eh = 18·998,2·9,806·0,5688= 100.217 Pa , iar caderea de presiune este

Sp = tJ.Pb +tJ.Pi ;;;; 315.191+100.217;;;; 415.408 Pa == 4,15 bar.

Daca se procedeaza ca In problema 7.1, Iolosind succesiv ecuatiile (7.15) ell Cc = 20, (7.24), (7.8) si (7.25), rezulta valorile

2 Cc 1 20

eDL =1+-+-2 =1+ + 2 ;;;;3,13408.

X X 9,42147 9,42147

(!!.p) 8·998,2·0,015477 .0,022 = 201,3021 Palm

-Z- sf 1t2 .0,125

(!!.p) ;;;;;eDi(!!'p) :=3,13408·201,3021=630,8969 Palm,

I b I sl

!!.Pb = ( !!.[ ) / = 630,8969,3,3,103 ;;;;; 2.081.960 Pa , iar caderea totala de presiune este

!!.P = !!.Pb + Sp, := 2.081.960 + 100.217 = 2.182.177 Pa == 21,82 bar .

BIBLIOGRA FIE

[1] Barnea, D. - A Unified Model for Predicting Flow-pattern Transitions for the Whole Range of Pipe Inclinations, Int. J. Multiphase Flow, 13, 1-12, 1987;

[2] Cretu, I., Ionescu, E.M. - Hidraulica generald, Editura U.P .G., Ploiesti, 2004;

[3] Dukler, A.E. and Taitel, W. - Flow Pattern Transitions in Gas-Liquid Systems: Measurement and Modeling, Chapter I of Multiphase Science and Technology, Vol. 2, (Editor: G.F. Hewitt), Hemisphere Publishing Corporation, New York, 1986;

[4] Govier, G.W., Aziz, K. - The Flow of Complex Mixtures in Pipes, Van Nostrand Reinhold, New York, 1972;

[5] Hewitt, G.F. - Handbook of Multiphase Systems, Chapter 2, (Editor: G. Hetsroni), Hemisphere Publishing Corporation, New York, 1982;

[6] Oroveanu, T. - Transferul de impuls st aplicatii, In Ingineria prelucriirii hidrocarburilor, (coord. Suciu, G.C.), vol. 2, Editura Tehnica, Bcuresti, 1985;

[7] Robescu, D.N., Szabolcz, L., Robescu, L.D., Constantinescu, I. - Dinamica fiuidelor polifazate, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000;

[8] Scare, S. - Procese hidrodinamice, Editura Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1977;

LISTA NOTATIILOR

,

Simbol

Semniflcafia

Caractere Iatine

Ar numarul Iui Arhimede

As aria specifica

Asj aria sferei de volum egal cu eel al particulei

Ap aria suprafetei exterioare a particulei reale, ec. (1.4)

cfr coeficient de frecare dintre materialul solid §i conducta (cap. 6)

cif coeficientul de rezistenta hidraulica locala (fluid omogen)

Clm coeficientul de rezistenta hidraulica locala (fluid multifazic)

Crc coeficientul de rezistenta al ciclonului

C concentratia volumica in faza dispersata

Cc coeficient in ecuatia lui Chisholm (7.15)

Cg concentratia gravifica in faza dispersata

Cm concentratia masica in faza dispersata

Cmf concentratia masica finala in faza dispersata

Cml concentratia masica initiala in faza dispersata

C, coeficientul de rezistenta la inaintare

Crg concentratia volumica de regim in faza dispersata

d diametrul interior al conductei

d.; diametrul mediu al particulei obtinut prin analiza granulometrica

dSf diametrul sferei de volum egal cu eel al particulei, ec. (1.5)

dp diametrul particulei fazei disperse

dpe diametrul echivalent al particulei, ec. (6.5)

dpcr diametrul critic redus al particulelor (cap. 3)

D diametrul vasului (cap. 3)

e distanta medie stri1bi1tuta de particule pentru a se separa

E" factor de inaltime de lichid

f factor de alunecare

fal frecventa de aparitie a clasei granulometrice i

Is factor de suprafata a particulei

j., factor de volum al particulei

Ir factor de corectie a vitezei terminale, ec. (3.17)

Fg forta de greutate

Fa forta arhirnedica

Fr numarul lui Froude

Frjmin numarul lui Froude corespunzator vitezei minime de fluidizare

h inaltimea stratului fix de particule depuse In conducta

hf gradul de expansiune (inaltimea) stratului fluidizat

hfmin gradul de expansiune minim al stratului fluidizat, coresp. lui Sfmin

hlf pierderea Iocala de sarcina hidraulica (fluid ornogen)

him pierderea locala de sarcina hidraulica (amestec bifazic)

hLf pierderea longitudinala de sarcina hidraulica (fluid omogen)

hLm pierderea longitudinala de sarcina hidraulica (amestec bifazic)

k rugozitatea peretelui interior al conductei

kd coeficient de corectie pentru decantor, ec. (3.24)

kp rugozitatea particulei solide

panta geometrica a conductei sau canalului (cap. 6)

iJ panta hidraulica (fluid monofazic - omogen)

t; panta hidraulica in cazul fluidului multifazic

icr panta hidraulica critica in cazul fluidului multifazic

k rugozitatea echivalenta a conductei

kj factor de forma a particulei, ec. (4.74)

K indice de consistenta, ec. (2.4)

KJ coeficient determinat experimental, ec. (6.9)

K, constanta de tnfundare, ec. (6.3)

K, factor de centrifugare

Lista notatiilor

81

I ld Qe QI Qm Qp m Mp

n nj nr r r[ r2 r, r;

R (vector) R

R/r Rsl

Re/min

Re~

Ie tee td ~< V

Vol Vop Vag Val Vc Vel Ver Vcv

VI Vlmin Vj Vm

Vmmin VII Vo Vp Vr VI VIC

V

Vb

rfe Vig Vg Vi Vp ~

V"

•

X

lungimea conductei

lungimea utila a decantorului (cap. 3)

debit volumic de fluid separat de un decantor sau 0 centrifuga; capacitate de separare debit volumic de fluid omogen

debit volumic de fluid multifazic

debit volumic de faza dispersata

exponent in ec. (5.21), fig. 5.2

debit masic de particule solide, cap. 6

raportul dintre aria particulelor continute in unitatea de masa si aria sferelor de diametru dll" ec. (1.5) fractia masica a componentului i din amestec

numar de rotatii complete efectuate de particula in ciclon parra la separare distanta radiala pana la axa (centrifuge, ciclon)

raza interioara a stratului de Iichid din centrifuga sau ciclon

raza exterioara a stratului de lichid din centrifuga sau ciclon

raza la interfata celor doua faze din centrifuga sau ciclon

rezistenta specifica pe unitatea de volum de precipitat, ec. (3.29) rezistenta opus a de fluid la miscarea particulei (rezistenta la inaintare) raza interioara a conductei

raza hidraulica (cap. 6)

ratia solid-fluid, ec. (4.50)

numarul Reynolds corespunzator vitezei minime de fluidizare nurnarul Reynolds modificat

timp de filtrare (separare) in camp centrifugal durata unui ciclu de functionare (cap. 6)

timp de decantare (cap. 3)

timp de sedere a sisternului bifazic in decantor (cap. 3) viteza tangentiala (periferica) a fluidului intr-o centrifuga viteza aparenta (superficiala) a fluidului (fazei continue) viteza aparenta (superficiala) a particulelor fazei dispersate

viteza aparenta (superficiala) a fazei gazoase (sistem gaz - Iichid) viteza aparenta (superficiala) a fazei lichide (sistem gaz - Iichid) viteza de centrifugare

viteza de curgere a lichidului prin centrifuga viteza critica de transport

viteza conventionala a gaze lor intr-un ciclon viteza medie a fluidului (fazei continue) viteza minima de fluidizare

viteza de intrare a fluidului in ciclon I hidrociclon

viteza medie a arnestecului dintre faza continua si cea dispersata viteza minima a amestecului fluid - solid

viteza de deplasare a norului (aglomerarii) de particule soIide viteza optima de transport (cap. 6)

viteza medie a particulelor fazei dispersate

viteza relativa dintre faza continua ~i faza dispersata

viteza terminala a particulei, viteza miscarii unifonne, viteza de sedimentare viteza terminala a particulei intr-o dispersie concentrata

volum de control de fluid multifazic

volum brut al particulei poroase

volumul de filtrat obtinut prin centrifugare

volumul de filtrat obtinut prin sedimentare (gravitational) volumul golurilor (porilor) particulei poroase

volumul de lichid din centrifuga

volumul particulei fazei dispersate

volumul tobei centrifugei

volumul de amestec din centrifuga parametru in ecuatia (4.69)

Caractere grece~ti

a parametru in ec. (7.8)

~ parametru in ec. (7.9)

YI greutatea specifica a fazei fluide continue

Yp greutatea specifica a fazei dispersate

fj,Pel caderea de presiune aferenta energiei consumate pentru cresterea energiei cinetice a fluidului

82
tipcp
tipf
tipfl
tiPfr
tip"
tip;
tipp
Sp,
B
Bfmin
11
A
Af
/vm
Am
Ap
As
ilap
ild
ilf
ilp
ilnr
Vf
Vm
Pap
Pf
Pm
Pmax
Pp
to
<p
<Pv;
<Pll
<Pv
\jJ Transportul fluidelor multifazice

caderea de presiune aferenta energiei consumate pentru cresterea energiei cinetice a particulelor dispersate caderea de presiune datorata fazei fluide ( continue)

caderea de presiune la lnceputul fluidizarii

caderea de presiune cauzata de frecari

caderea de presiune hidrostatica

caderea de presiune suplimentara pt. conducte inclinate, ec. (7.46) caderea de presiune datorata fazei solide dispersate

caderea de presiune total a

fractia de goluri, porozitatea

porozitatea minima a stratului fluidizat

coeficient de rigiditate, vascozitate plastica (structurala) coeficient de rezistenta hidraulica longitudinala

coeficient de rezistenta hidraulica longitudinala pentru fluidul omogen (faza continua a fluidului multifazic)

coeficient A pentru faza fluida calculat cu viteza amestecului coeficient de rezistenta hidraulica longitudinala al fluidului multifazic coeficient A suplimentar datorat fazei solide dispersate

parametru structural In ecuatia constitutiva a fluidului tixotropic, ec. (2.9) vascozitatea aparenta a fluidului nenewtonian

vascozitatea dinamica a fazei fluide dispersate

vascozitatea dinamica a fazei continue

vascozitatea dinamica a fazei dispersate

vasoozltate dinamica medie (aparenta) a fluidului multifazic vascozitatea cinematica a fluidului omogen

vascozitatea cinematics a fluidului multifazic

densitatea aparenta a particulei solide poroase

densitatea fazei continue (fluide)

densitate medie aparenta (echivalenta)

densitatea maxima a sistemului In conditiile fluidizarii incipiente densitatea particulelor fazei disperse

tensiunea tangentiala initiala, de retinere, de prag, prag de curgere coeficient de neuniformitate a repartitiei vitezei (4.36)

coeficienti (i = 1 ... n) 'in ecuatia vascozitati i aparente (1.15) coeficient de umplere a unei centrifuge

coeficient numeric In ecuatia 0.14)

factor de sfericitate

Transport Fluide Multifazice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transport Fluide Multifazice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EUGEN MIHAIL IONESCU

UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIE~TI 2009

S-ar putea să vă placă și

Transport Fluide Multifazice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transport Fluide Multifazice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

﻿EUGEN MIHAIL IONESCU

UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIE~TI 2009

S-ar putea să vă placă și

EUGEN MIHAIL IONESCU