Sunteți pe pagina 1din 5

Structura şi organizarea misiunilor diplomatice

1. Noţiuni generale:

Misiunea diplomatică este un organ instituţional unitar, învestit cu îndeplinirea unor


sarcini complexe de natură variată. Structura unei misiuni diplomatice este determinată de
nevoile cărora aceasta este chemată să le facă faţă, în exercitarea funcţiilor ei de reprezentare şi
ocrotirea intereselor statului acreditant în relaţiile sale cu statul acreditar.1
Structura misiunilor diplomatice este influenţată, în zile noastre, şi de locul ocupat de o
ţară în ordinea internaţională, puterea economică financiară, militară şi de altă natură, gradul de
dezvoltare şi încadrarea ţării în grupa celor post moderne sau premoderne, inclusiv statutul de
supra-putere.2
Este practic imposibil să se elaboreze o schemă ideală a colectivului unei misiuni. Cu
toate acestea, două elemente apar ca esenţiale în primul rând, existenţa unui şef, acreditat de
statul trimiţător, iar în al doilea rând, funcţiile încredinţate misiunii în cauză sunt cele care
justifică crearea de posturi în cadrul misiunii şi în general structura ei.3
Se ţine cont de asemenea de interesele statului acreditat, importanţa sa pentru statul
acreditar. Existenţa astăzi a mai multor poli de putere în lume, face ca şi instituţiile diplomatice
să capete noi forme, noii funcţii în interiorul acestor poli, dar şi în raporturile exterioare.4
Organizarea internă a misiunilor diplomatice este de competenţă exclusivă a statelor
respective. Facultatea statului acreditant de a-şi organiza misiunile sale diplomatice şi de a le
structura, pe care o socoteşte potrivită nu poate fi pusă în discuţie, acesta reprezentând un
domeniu de jurisdicţie exclusiv al statului acreditant.5

2. Schema de organizare a misiunilor diplomatice:

În absenţa unei norme generală şi a unei practici uniforme (în funcţie şi de mărimea
misiunii şi a efectivului acesteia), din practica diplomatică internaţională se poate însă desprinde
o schemă de organizare a misiunii diplomatice care cuprinde mai multe subdiviziuni: cancelaria,
1
Ion M. Anghel. Dreptul Diplomatic, Ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, Bucureşti ,1984, p. 137
2
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.11
3
Ion M. Anghel. Op.cit, p. 137
4
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.11
5
Ion M. Anghel. Op.cit., p. 138

1
secţia politică, secţia sau biroul economic şi commercial, secţia sau biroul ataşatului cultural,
secţia sau biroul de informare şi presă, secţia consulară, biroul ataşatului militară.6
În practica ţării noastre, în general, este vorba de secţia politică, secţia economico-
comercială, secţia culturală, de presă, consulară şi unele sectoare funcţionale, respectiv
secretariat, sectorul financiar-contabil, sectorul administrativ-gospodăresc.7

A. Cancelaria:
Ocupă locul principal în misiunea diplomatică. Aici se primesc, sunt pregătite şi trimise
toate documentele care cad în competenţa şefului de misiune, unde se coordonează munca
tuturor celorlalte secţii. Cancelaria rezolvă problemele cetăţenilor statului acreditant şi tot aici se
găsesc codurile diplomatice şi arhivele.8
Cancelaria este condusă de regulă, de un consilier sau de primul secretar şi colaboratorii
direcţi şi cei mai apropiaţi ai acestuia. Şeful cancelariei răspunde direct în faţa şefului de misiune
şi-l ajută sau îl înlocuieşte în caz de absenţă. Criteriile care stau la baza repartizării sarcinilor
între agenţii diplomatici, în cadrul cancelariei, nu se pot stabili în mod general şi fix, pentru că
ele se schimbă după dimensiunile misiunii şi necesităţii speciale funcşionale.9

B. Secţia politică:
Acesta se ocupă de chestiuni politice şi de ordin general, atât interne cât şi externe. Ea
vizează, de obicei, relaţiile cu organele de conducere, cu oamenii politici şi de altă natură ai
statului acreditar. De acest lucru se ocupă şeful misiunii însuşi, şi sfătuit de alţi diplomaţi
specializaţi pe aceste probleme. În general, cei care se ocupă de problemele politice trebuie
să aibă un bagaj de cunoştinţe mult mai larg, să dispună de capacitatea de adaptare la situaţii,
uneori cu totul neprevăzute. Abilitatea, în asemenea cazuri este una din cerinţele unui bun
diplomat. Din nou, se cere cultură diplomatică şi experienţă.10

C. Secţia sau biroul economic şi commercial:


Această secţie se ocupă de dezvoltarea realţiilor economice în general şi a celor
comerciale în special între statul acreditant şi cel acreditar.11
Diplomaţia comercială în multe cazuri este o secvenţă distinctă a diplomaţiei economice.
Aceste secţii economice şi comerciale realizează în esenţă o serie de funcţii care vizează

6
Idem, p.139
7
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.12
8
Ibidem
9
Ion M. Anghel. Op.cit., p. 140
10
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.12
11
Ion M. Anghel. Op.cit. ,1984, p. 142

2
transformarea cooperării economice externe în factor principal de creştere şi dezvoltare
economică. Unele funcţii sunt asemănătoare cu funcţiile diplomaţiei economice.
Funcţiile acestor secţii sunt:12
C.1. Funcţia de informare cu caracter economic şi de studiere a pieţei: personalul
acestei secţii studiază economia statului acreditar sub toate aspectele ei, cum ar fi producţia,
consumul, situaţia financiară, precum şi raporturile comerciale ale acestui stat cu statele terţe.
Alături de cunoaşterea politicii comerciale a statului acreditar, se plasează şi cunoaşterea
legislaţiei locale în materie de comerţ, de bănci, transport, asigurări etc.13
C.2. Funcţia de asistenţă: prin intermediul secţiei, misiunea pregăteşte şi negociază sau
participă la negocierea acordurilor comerciale, veghează la aplicarea acestor acorduri şi a
oricăror alte aranjemente comerciale şi a contractelor intervenite.14
C.3. Funcţia de prospectare: a posibilităţilor concrete de amplificare şi diversificare a
schimburilor comerciale. În acest, sens va ţine la curent pe oamenii din industrie şi comerţ ai
statului acreditant asupra posibilităţilor de schimburi existente în statul acreditar şi-i va ajuta în
alegerea celor mai buni parteneri; în acelaşi timp, va informa pe cetăţenii statului acreditar
asupra posibilităţilor de comerţ pe care ţara sa le are.15
C.4. Funcţia de promovare a comerţului: foloseşte ca mijloace, printre altele,
publicitatea, participarea la târguri şi expoziţii, promovarea relaţiilor cu diferite cercuri de
afaceri, inclusiv cu instituţiile specializate în acest scop. Derulează de asemenea negocieri cu
autorităţile statului de reşedinţă care să conducă la creşterea schimburilor comerciale, la
obţinerea de facilităţi monetare şi financiare, la reducerea sau eliminarea tarifelor vamale etc.16

D. Secţia (biroul) ataşatului cultural:

Acesta este de dată relativ mai recentă şi se ocupă de cunoaşterea şi afirmarea culturală în
exterior, dar şi procesul invers. Se folosesc o serie de procedee şi mijloace care trebuie să
conducă la intensificarea relaţiilor culturale. Trebuie însă atrase în aceste sarcini, şi personalităţi
naţionale care reprezintă cultura şi arta în general.17
Sarcinile secţiei ataşatului cultural constau în: realizarea cunoaşterii în ţara de reşedinţă a
culturii naţionale din statul acreditant, dezvoltarea colaborării în domeniul cultural-ştiinţific cu
statul acreditar, precum şi răspândirea operelor ştiinţifice şi artistice naţionale.18
12
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.12
13
Ion M. Op.cit., p. 143
14
Ibidem
15
Ibidem
16
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.13
17
Ibidem
18
Ion M. Op.cit., p. 145

3
Misiunea ataşatului cultural constă, esenţialmente, în a face cunoscute diversele aspecte
ale culturii naţionale, civilizaţia, istoria, artele, ştiinţele, folosind în acest scop organizarea de
manifestări, crearea de centre culturale, organizând învăţarea limbii etc. 19

E. Secţia (biroul) de informare şi presă:

Acesta este şi ea de dată relativ mai recentă, începând cu al doilea război mondial. Are
rol în răspândirea prin mass-media din statul acreditar, de informaţii şi ştiri din domeniul
economic şi social, a orientărilor de politică externă, a capacităţii şi potenţialului de colaborare în
viaţa internaţională pe multiple planuri a statului acreditant. Această secţie transmite totodată
statului său informaţii despre statul acreditar privind viaţa internă, de manifestarea a unor crize,
sistemul partidelor politice, dimensiunea problemelor politie, economice şi sociale, ca şi
informaţii despre politica externă. O asemenea activitate devine azi o necesitate tot mai acută.
Comunicarea, circulaţia ştirilor şi ideilor reprezintă azi, dar mai ales în viitor, o necesitate de
primă importanţă. O societate informală îşi poate mări capacitatea de adaptare a acţiunilor sale în
exterior, în funcţie de ştirile primite, şi de veridicitatea lor.20

F. Secţia consulară:

Posibilitatea exercitării de funcţii consulare de către misunea diplomatică este confirmată


prin chiar prevederile Convenţiei de la Viena din 1961 (art. 3): “ nici o dispoziţie a prezentei
Convenţii nu poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcţii lor
consulare”.21
Aria de acţiune a acestor secţii este mult mai redusă şi se ocupă, în general, de vize şi
paşapoarte, acte administrative şi teritoriale, asistenţă şi protecţie consulară, mai ales azi, când
are loc o mişcare generală a oamenilor, tot mai numeroasă şi pe spaţii întinse, când fenomenul
migraţiei, licite şi ilicite, se desfăşoară ca o problemă la scară regională, comunitară sau globală.
De aceea, în unele structuri ale misiunilor diplomatice, există şi un birou pentru migraţii în
cadrul statelor care promovează mai intens o politică de emigrare sau imigrare. Aceste secţii sau
birouri îşi desfăşoară propria activitate, dar în acelaşi timp se informează reciproc cu ambasada
asupra mersului activităţii lor.22

19
Ibidem
20
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.14
21
Ion M. Anghel. Op.cit., p. 145
22
http://www.scribd.com/doc/54719667/2/Categorii-de-misiuni-diplomatice p.14

4
G. Biroul ataşatului militar:

Acesta are atât funcţii de reprezentare, dar şi de observare, precum şi colaborare în acest
domeniu. Are un rol deosebit numai în unele state care au relaţii mai aprofundate în planul
colaborării în producţia de tehnică militară, pregătirea de cadre, comercializarea acestor produse,
etc.23
Biroul militar poate fi alcătuit din biroul propriu-zis, biroul naval şi biroul aerului.
Funcţiile ataşaţilor militari au în vedere îndeplinirea următoarelor patru categorii de
sarcini:24
- sarcina clasică prin excelenţă a ataşatului militar este de observare; ataşatul
militar observă şi informează guvernul statului acreditant asupra situaţiei militare din statul
acreditar.
- sarcina de a colabora cu autorităţile militare locale: schimb de informaţii,
tranzacţii cu privire la furniturile materialului de război etc. Această colaborare va depinde de
relaţiile care există între cele două state.
- sarcina de consilier tehnic al şefului de misiune. Complexitatea tot mai mare a
problemelor de tehnică militară face necesară prezenţa unui expert în acest domeniu.

23
Ibidem
24
Ion M. Anghel. Dreptul Diplomatic, Ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, Bucureşti ,1984, p. 150