REGLAREA RESPIRAŢIEI

Reglarea respiraţiei – mec.complex neuro-umoral ce permite:

- ajustarea ventilaţiei la necesităţile metabolice ale
organismului
- menţinerea constantă a compoziţiei aerului alveolar,
concentraţiei de O2 şi CO2 din sg arterial.

Respiraţia pulmonară:
- se desfăşoară automat, ritmic
- prin antrenarea mm respiratori de către centrii reflecşi
somatici medulari,
- sub controlul c. respiratori din tr. cerebral
- coordonati reverberant de c. nervoşi superiori,
- receptori: senzorii tisulari şi vasculari.
 Centrii respiratori
Centrii respiratori bulbo-pontini (formaţiunea reticulată
tr. cerebral):
- asigura ritmicitatea, frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor
respiratorii
Centrul respirator bulbar:
- activitate ritmică proprie - induce cuplul repetitiv inspir-
expir.
- leziunile bulbare şi infrabulbare suprimă mişcările
respiratorii.
- neuronii c. respirator sunt grupaţi funcţional intr-un c.
inspirator şi un c. expirator, activi succesiv.
- starea de excitaţie a c. inspirator durează 2 sec., apoi
3 sec. intră in funcţiune c. expirator,
- ciclul se reia.
Funcţionalitatea c. respiratori bulbari - optimizată de
c. apneustic (la limita dintre bulb şi punte) şi de c. pneumotaxic
pontin.
Stimularea c. apneustic alungeşte inspiraţia (apneusis).
Excluderea influenţei c. apneustic declanşează inspiraţie
dificilă – suspinoasă (gasping respiration).
C. pneumotaxic: nu are activitate ritmică spontană, primeşte
impulsuri excitatorii de la c. inspirator; cand excitaţia
c.pneumotaxic devine maximă, inhiba c. inspirator şi
stimuleaza c. expirator.
Deci, c. pneumotaxic are rolul de a limita activitatea
inspiratorie a c. bulbari,scăzand durata inspirului şi crescand
frecvenţa respiratorie.
Adaptarea respiraţiei, prin modificarea
frecvenţei sau/şi amplitudinii, se realizează
pe baza stimulilor c. respirator bulbar,
modulat de acţiunea diverşilor c. nervoşi -
zone de integraţie subcorticale şi corticale,
cat şi pe baza influenţelor reflexe somatice
şi autonom-vegetative dar şi umoral-
sanguine.
Reglarea nervoasă:
rapidă şi selectivă
 Influenţe modulatoare

a) Intercentrale, din partea unor centri bulbari:

centrul deglutiţiei: acţionează prin oprirea
respiraţiei in faza faringiană a deglutiţiei şi prin
creşterea volumului inspirator in faza
esofagiană in caz de deglutiţie dificilă
centrul vomei – oprirea respiraţiei la
declanşarea vărsăturii
centrul cardiac – tendinţă de cardioaccelerare
in inspir şi cardiomoderare in expir (aritmia
respiratorie).
b) Reflexe
- reflexul de inflaţie Hering-Breuer: mecanoreceptori
pulmonari stimulati de distensia inspiratorie  limiteaza
inspirul şi declanseaza expirul insoţit de bronhodilataţie;
este un reflex vagal.
- reflexul de deflaţie (Hering-Breuer inversat), la sfarşitul
expirului  limiteaza expirul şi stimuleaza inspirul
- reflexele cu punct de plecare receptorii J din alveole,
juxtacapilar, declansate de congestia sau edemul
pulmonar, ↑ p din capilarele pulmonare => tahipnee,
bronhoconstricţie,bradicardie şi hipotensiune.
- reflexele de apărare, strănut, tuse, de tip expirator :
declansate de iritaţii ale CA superioare şi inferioare,
- reflexul de sughiţ şi de căscat => modificări respiratorii
- reflexe baroreceptive vasculare, sino-carotidian (IX) şi aortic
(X): la ↑↑TA  rărirea respiraţiei iar in hipotensiune ↑FR şi
amplitudinea respiraţiei.Sunt concomitente cu reacţiile cardio-
vasculare.
- reflexe proprioceptive: punct de plecare in m. scheletici,
tendoane, articulaţii => stimuleaza respiraţia in efort fizic;
mişcările pasive ale membrelor  intensifică respiraţia.
- reflexe exteroceptive: stimularea cutaneo-mucoasă facială
inervată de trigemen (V).
- temperatura ↑ a mediului, febra  intensifică respiraţia
(polipneea termică);
- contactul cu apa rece  opreşte respiraţia;
- băile alternative (cald – rece)  stimulează respiraţia;
- stimulii dureroşi intempestivi  opresc respiraţia;
- durerea moderată  stimulează respiraţie
(flagelaţia,ciupirea,masajul).
Reflexele exteroceptive şi proprioceptive acţionează asupra
c.respiratori prin colateralele căilor sensibilităţilor ce abordează
substanţa reticulată.
excitarea algoreceptorilor viscerali determinată
de distensia intestinală, colecistică, tracţiunea
mezourilor  diminuă mişcările respiratorii.
manevra de tracţiune a limbii  efect stimulator
asupra respiraţiei.
stimularea CR subglotice  accelerează respiraţia
stimularea mucoasei supraglotice  efect inhibitor
asupra c. respirator.
 Influenţe corticale
Scoarţa cerebrală influenţează automatismul
ventilator in:
hiperpnee sau apnea voluntară,
adaptarea şi modularea respiraţiei la vorbit,
cantat, citit, ras, fluierat, tuse, strănut, suspin
voluntar.
pregătirea pentru efort fizic, startul in intreceri
sportive  creşterea debitului ventilator,
apnee voluntară in imersiuni
Sistemul limbic influenţează c. respiratori:
furia, bucuria  insoţite de accelerarea
respiraţiei
frica  perioadă de apnee.
 Chemorecepţia
Reglarea respiraţiei - dublată de control umoral, bazat pe modificările fiz-
chimice ale sangelui circulant.
Acţionează direct pe c. respiratori si indirect prin chemosenzori vasculari
şi tisulari; rol deosebit revine sinusului carotidian şi crosei aortice.
CO2, hormonul respiraţiei, are rol major:
- creşterea cu 0,2% in aerul alveolar => dublarea ventilaţiei
- reducerea conc.CO2 => hipoventilaţie.
- acţiunea stimulantă a CO2 creşte proporţional cu conc. sa pană la 15%;
peste 20%  pierderea conştienţei; la 40 %  moartea.
In acidoză, variaţiile pH-ului sanguin produc acelaşi efect.
Ac. respiratorie acţionează rapid asupra c. respirator;
Ac. metabolică acţionează asupra chemoreceptorilor periferici.
Scăderea p. parţiale a O2 acţionează mai lent, prin chemoreceptorii
sino-carotidieni  intensifica ventilaţia; efect asupra ventilaţiei la valori
ale p. parţiale < 70 mmHg, maximă la 40-50 mmHg,sub 30 mm Hg
ventilaţia diminuă datorită efectului inhibitor al hipoxiei asupra c. respirator.