Psalmul este specie a liricii religioase, in care se preamareste divinitatea; imn de slava, de multumire, adresat divinitatii.

Cei 16 Psalmi sunt raspanditi in intreaga opera poetica, 9 fiind cuprinsi in vol.Cuvinte potrivite, iar ceilalti, cate unul, in alte volume, ceea ce demonstreaza permanenta cultivarii unei specii si a framantarilor cautarii, a problematicii filozofice. Revendicat de clasici si de moderni deopotriva, Tudor Arghezi realizeaza o opera poetica originala.Pornind de la aspectele liricii traditionale, ofera alternative poetice modern. Poezia sa este expresia unei constiinte framantate, aflata in perpetua cautare, osciland intre stari contradictorii sau incompatibile.Specie a liricii religioase , in care se preamareste divinitatea, psalmul este o specie a poeziei filozofice, in care sunt exprimate dilemele existentiale(raportul omdivinitate).

PSALM 3 ( Tare sunt singur, Doamne, si piezis!...) Specia a poeziei filozofice, aceste psalm constituie o marturie a unei stari agonice:lupta interioara, in cautarea lui Dumnezeu. Sentimentul neputintei si al parasirii de catre Dumnezeu, insingurarea, constiinta propriei damnari sunt atitudini umane reflectate in lirica moderna definite prin categoria negative a crestinismului in ruina. Poezia ia forma unui monolog adresat, lamentatie.Marcile lirismului subiectiv in monologul adresat sunt pronume si verbe la pers.I si aII-a singular, ca marci ale subiectivitatii, vocativulDoamne.Diferitele atitudini ale eului lyric sunt exprimate prin verbele la present,pers I. singular, la conjuctiv sau la persoana a II-a singular, indicative si imperativ. Prima secventa poetica (I-IV) se realizeaza in jurul a doua metafore symbolcopac pribeag si pomi cu rod,in jurul acestora se grupeaza epitete artistice care defines ipostaze ale eului lyric.Metafora copac pribeagrealizeaza o imagine a singuratatii omului in ruptura, uitat de D-zeu, derivand din mitica suferinta a celui alungat in edenul primordial.Epitetul pribeag asociat surprinzator cu subst. copac confera acestui element al regnului vegetal singuratate si miscare. Si alte metafore insotite de epitet asociaza termini din sfera semantic a vegetalului si a umanului.Ele desemneaza atribute ale poetului insetat de cunoastere si caruia, tocmai de aceea,I se refuza implinirea in plan uman.Tentatia absolutului sugerata de sintagma-n indarjire viesi este reluata cu verbul tanjesc, in strofa aII-a.

Metaforele din versul prins adanc intre vecii si ceata implica dualitatea suflet-trup a celui care tinde spre absolute prin divinitate. Dar D-zeu ascuns si mut inseamna singuratatea omului. In opozitie ,pomii de rod cu gustul bun poarta semnele paradisului, inocentei:pasarea ciripitoare,crampeie mici de gingasie etc.Imaginea edenica se realizeaza prin imagini artistice variate. Urmatoarele 10 versuri constituie a doua secventa poetica, care contine motivatia revoltei si revolta, modificand treptat tonalitatea initiala, de lamentatie. MetaforaNalt candelabrusugereaza o alta ipostaza a eului lyric, omul care este statornic in credinta, un strajer intre spatiu ceresc sic el telluric, intre sacru si profane, tanjind spre ocrotirea divina, cautand certitudine, ide realizata metaphoriccu ramurile intinse pe al tau.Psalmistul este solitarul condamnat la o vesnica asteptare.Asteptarea , veghea neclintita in singuratate trezeste revolta Sa te slujesccand. Expasarea este atitudinea prin care omul nu cauta sa-si depaseasca sau sa-si anuleze conditia, ci sa si-o implineasca.Acesta este reprosul adresat divinitatii mute: uitarea,golul.Suferinta psalmistului nu apartine registrului durerilor umane, ci este una profunda, a fiintei.

Ultima secventa poetica contine ruga:Trimite, Doamne, semnul departarii,/...Metaforasemnul departarii si simbolul pui de inger, ca mesager al transcendentei, sugereaza nevoia psalmistului de a primi un raspuns, o certitudine, o alinare a spaimei de singuratate . Aducator de buna vestire, de impacare,depovata buna, mesagerul este purtator al gratiei divine. Psalmul studiat evidentiaza raportul om-divinitate construindu-se in jurul acceptiunii religioase a divinitatii.