Sunteți pe pagina 1din 4

VACIAN RAMONA BIANCA BFK ANUL III

APELE CARBOGAZOASE
Apele minerale
Sunt soluii naturale de sruri disociate ionic sau nu, aflate in echilibru la izvor/sursa. Pentru ca o ap sa fie declarat mineral ea trebuie s ndeplineasc cel puin una din urmtoarele condiii, n conformitate cu definiia internaional din 1912 dat la Congresul de la Bad Nauheim: Sa contina ce putin 1 gr de saruri la litru de apa. Sa contina gaze CO2 SH2 intr-o anumita concentratie. Sa aiba la izvor o temperatura mai mare de 15. Sa contina elemente chimice active farmacologic (Fe, arseniu, iod) Clasifificarea apelor minerale in functie de concentratia osmotica:
Acratice- mineralizare < 1 g/l a) hipotone min.totala 1-8g/l conc Osm<325 milimoli b) izotone min. Totala 8-10 g/l- conc. Osm. =325 milimoli c) hipertone-min.totala >10g/l conc. Osm. >325 milimoli n funcie de temperatura apei la izvor se descriu: a) ape minerale reci T<20 b) ape minerale izoterme 34-37 c) ape termale T>20 d) hiperterme > 37 e) mezotermale 37-40

Apele minerale carbogazoase: se caracterizeaza prin prezenta a cel putin 1 g de


bioxid de carbon liber la litru de apa minerala. Ele se formeaza n urma dizolvarii bioxidului de carbon emanat de masele vulcanice sau rezultat din descompunerea calcarelor in apele subterane, Intrucat acidul carbonic mareste puterea de dizolvare asupra substantelor minerale, aceste ape devin practic mixte: bicarbonatate, clorurosodice, feruginoase, clorurate etc. Datorita acestui fapt, apele carbogazoase administrate n cura interna ntrunesc efectele terapeutice pe care le-am prezentat n cadrul grupelor mari de ape minerale deja amintite. Mentionam totusi indicatiile majore ale acestora: pancreatita cronica (creste activitatea lipazei

pancreatice), gastrita hipoacida, diskinezia biliara, dislipidemiile (scade colesterolul trigliceridele si lipidele totale), ateroscleroza sistemica (scade grasimile din sange si capacitatea de coagulare a acestuia), hipertiroidiile, boli reumatismale, tulburarile de dinamica gastrointestinala etc. Se recomanda, n acest sens, folosire surselor de apa minerala din statiunile Borsec, Vatra Dornei, Zizin, Covasna, Sangeorz-Bai si Biborteni. Cele mai mari beneficii terapeutice se obtin n urma utilizarii acestor ape sub forma bailor carbogazoase Astfel, sunt renumite curele hidrominerale externe de la Buzias, Vatra Dornei, Covasna, Lipova si Borsec, ale caror indicatii cuprind afectiunile cardiovasculare, endocrine si nervoase. Mecanismele prin care baile carbogazoase actioneaza asupra organismului sunt complexe. Ele sunt initiate de cumularea excitatiilor mecanice, termice si chimice. In baia carbogazoasa, asupra pielii se produc mai multe excitatii mecanice. Acestea sunt datorate presiunii hidrostatice (presiunea de apasare asupra corpului n timpul mbaierii), "puterii de ridicare" a corpului n baie (proportionala cu concentratia minerala a apei) si efectului de lovire a bulelor cu bioxid de carbon. Suprafata corpului este acoperita cu bule mici de gaz, ale caror dimensiuni cresc progresiv pana la un anumit punct, dupa care se desprind. Locul lor este ocupat de alte bule mici. Prin lovirea pielii, bulele cu bioxid de carbon creaza o excitatie mecanica periferica suplimentara celor produse de simpla introducere a corpului n apa, ceea ce amplifica efectul acestor excitatii asupra organismului. Factorul termic are o importanta deosebita n modelarea reactivitatii pielii si a organelor interne. Aceasta se datoreaza faptului ca temperaturile folosite se situeaza de regula sub 34C, deci sub temperatura de termoindiferenta a apei. Ar trebui deci sa fie simtita o usoara senzatie de rece, care n mod paradoxal este perceputa ca o senzatie calda, aspect rezultat din modificarea sensibilitatii receptorilor termici din piele, ca si a circulatiei acesteia. Pentru a ntelege fenomenul trebuie specificat ca apa si bioxidul de carbon au valori diferite ale conductibilitatii termice, astfel ncat la temperaturi ale apei de 2832C, zonele pielii ce vin n contact cu apa percep senzatia de rece, iar cele ce vin n contact cu bulele de bioxid de carbon percep senzatia de cald. Se declanseaza astfel stimuli simultani de rece si cald care se schimba permanent de la o zona la alta a corpului, pe toata durata mbaierii. Ca urmare a excitatiilor termice produse ntr-o dinamica continua, se reduce sensibilitatea receptorilor cutanati pentru rece si se mareste aceea a receptorilor pentru cald. Totodata, are loc cresterea fluxului sangvin prin vasele cutanate proportional cu concentratia bioxidului de carbon dizolvat n baie. Scaderea sensibilitatii receptorilor la rece, cresterea aceleia pentru cald si marirea aportului sangvin catre suprafata corpului, care aduce sange ncalzit din regiunile profunde ale organismului, creeaza acestuia senzatia de caldura. Subliniem ca perceperea caldurii se face n ciuda faptului ca apa are o temperatura n jur de 2532C, ceea ce ar trebui sa declanseze, n conditiile unei bai cu apa obisnuita, receptionarea unei usoare senzatii de rece. Ca urmare, se produce si scaderea temperaturii organismului, care explica unele efecte favorabile asupra sistemului circulator. Factorul chimic reprezinta cel de-al treilea mijloc prin care baile carbogazoase influenteaza

reactivitatea organismului. Ele intervin prin intermediul bioxidului de carbon, al sulfatilor, bicarbonatului de sodiu, al clorului etc., care dizolvati fizic n apa, se absorb n piele unde creaza o "manta" de substante minerale cu consecinte biologice importante. Resorbtia ulterioara a acestora este un proces ndelungat si progresiv care permite eliberarea gradata a sarurilor minerale n circulatie. Acest lucru este deosebit de important, intrucat limiteaza mecanismele de adaptare interna organismului. Asupra pielii se exercita prin factorii chimici excitatii care, preluate de nervii periferici, sunt transmise sistemului nervos central. Acestea, sub influenta informatiilor primite, elaboreaza comenzi care modifica reactivitatea organismului si moduleaza functiile unor organe. Totodata, substantele minerale resorbite din piele participa direct la schimburile ionice dintre tesuturi, influentand astfel echilibrul metabolic al pacientilor. Indicatiile terapeutice majore ale bailor carbogazoase cuprind afectiunile cardiovasculare, reumatismale, neuropsihice, metabolice, endocrine, ginecologice si arteroscleroza sistemica. Astfel, s-au constatat rezultate bune n ameliorarea cardiopatiei ischemice cronice, mai ales n stadiile sale incipiente. La persoanele tinere rezultatele pe termen lung au fost mai concludente. Dupa baile carbogazoase, durerile anginoase scad n intensitate si durata, permitand pacientului sa-si desfasoare activitatea n conditii mai bune, fara restrictii prea importante de la anumite solicitari fizice. Se obtine astfel ameliorarea capacitatii de munca. Prin vasodilatatia periferica si normalizarea reactivitatii arteriale, cura externa carbogazoasa intervine n reducerea tensiunii arteriale. Eficienta tratamentului este evidentiata doar n stadiul I si II al hipertensiunii arteriale. Precizam ca, n stadiul II, pe lnga cresterea tensiunii arteriale apar si modificari de hipertrofie cardiaca (ngrosarea peretilor inimii). Dupa cura carbogazoasa de la Buzias se observa scaderea tensionala atat a valorilor sistolice ct si a celor diastolice. Dimensiunile cordului revin la normal, dupa reducerea constanta a tensiunii arteriale. Alte statiuni n care se poate beneficia de aceste reduceri ale presiunii arteriale sunt Covasna, Vatra Dornei si Borsec. Prin dilatarea vaselor membrelor inferioare, baile din statiunile amintite induc ameliorarea simptomatologiei dureroase din arteriopatiile periferice. Durerea resimtita se datoreaza deficitului de irigare creat n trunchiurile arteriale principale care hranesc membrele inferioare. Baile carbogazoase, prin dilatarea vaselor periferice, stimuleaza mbunatatirea circulatiei arteriale colaterale, capabila sa suplineasca insuficienta aprovizionare cu sange a picioarelor. Chiar daca valorile oscilometrice nu se mbunatatesc n mod evident, prin asigurarea unei circulatii colaterale de supleere a deficitului de irigatie, sindromul dureros al arteriopatiei periferice diminua pna la disparitie. In felul acesta, bolnavii si pot asigura o independenta de miscare mai mare, suficienta pentru a-si desfasura diferitele activitati fizice de intensitati variabile. Nu trebuie exagerat rolul binefacator al bailor carbogazoase n tratarea arteriopatiilor periferice. Ele constituie doar o veriga care se alatura celorlalte masuri dietetice si medicamentoase care limiteaza extinderea procesului obstructiv

vascular si faciliteaza dezvoltarea circulatiei colaterale. Cura externa cu ape carbogazoase si dovedeste utilitatea terapeutica si n ameliorarea sechelelor aparute n urma tromboflebitelor, membrelor inferioare. Aceasta cura este indicata la cel putin 810 luni de la stingerea fazei acute a bolii. In afectiunile reumatismale, utilizand aceeasi cura, se obtine o reducere a simptomatologiei dureroase la nivelul zonelor osteoarticulare cu procese degenerative. Ameliorarea fenomenelor articulare se datoreste cresterii secretiei de hormoni glucocorticoizi care dispun de o mare capacitate de reducere a reactiilor inflamatorii, n felul acesta, evolutia leziunilor osoase degenerative este temporar franata, permitnd bolnavilor o mai buna activitate articulara si independenta de miscare. Prin stimularea secretiei de hormoni glucocorticoizi cu marcate efecte antiinflamatorii, ca si prin modificarile induse asupra circulatiei, baile carbogazoase sunt utile n tratamentul metroanexitelor cronice. Un alt efect pozitiv al acestor bai l constituie mo dificarea echilibrului neurovegetativ, la pacientii hi pertiroidieni, si reducerea functiei secretarii exagerate a glandei tiroide, observata mai ales dupa folosirea curei externe de la Borsec. In cazul unor forme hiperreactive de boala, cu o importanta componenta anxioasa (de neliniste), se poate beneficia de pe urma curei cu apa carbogazoasa, datorita efectelor sala sedative, de calmare a starii de agitatie interioara. Statiunea Buzias, cu ape minerale carbogazoase, bicarbonate, clorurate sodice, calcice, magneziene, feruginoase are un climat de tranzitie continentalo-mediteraneean, ceea ce corespunde pe deplin cerintelor tranchilizante pe care le solicita anumite boli.