Sunteți pe pagina 1din 2

Barbu reprezinta cel de-al treilea poet canonic apartinand curentului modernist.

Daca la Arghezi gaseam estetica uratului si ideea transcendentei goale(lipsa dumnezeirii), la Blaga ideile filosofice legate de cunoasterea paradisiaca si luciferica si inovatiile structurale cum ar fi imaginile concrete, puternice si ingambamentul, la Barbu regasim o alta ramura a modernismului francez. Este vorba despre ermetismul specific poeziei lui Mallarme, despre incercarea de scriere a unei poezii pure care sa inalte spiritul fara sa fie nevoie de o raportare la realitatea cotidiana.

Daca la Blaga una dintre trasaturile moderniste regasite o reprezenta apelarea la idei filosofice (proprii), acelasi lucru se intampla si la Barbu. De data aceasta, filosofia la care se raporteaza scriitorul este cea platoniciana. Mai precis este vorba despre teoria lui Platon legata de cele trei straturi ale realitatii (Lumea Ideilor, realitatea cotidiana care o copie a celei dintai si realitatea operei de arta care e o copie infidela, de rang secund a Lumii Ideilor). Asadar la Platon, opera de arta e considerata ceva inutil (pt el, doar filosofia era cea care putea dezvalui adevaratele esente ale lumii superioare).

La Barbu, aceasta idee apare insa modificata. Poezia Joc secund este o arta poetica in care autorul incearca sa prezinte modul in care percepe el creatia. In mod evident, aceasta apare ca si la Platon ca un joc secund, demers care copiaza Lumea Ideilor, insa acest demers nu este unul inferior tocmai pt ca totul este filtrat prin constiinta eului creator. Oglinda este prin urmare sufletul artistului, sigurul care poate obtine jocul secund, mai pur opera perfecta, esteticul pur necontaminat de etic si etnic. Rezultatul va fi din ceas, dedus (metafora) adica atemporal, etern, asemenea Lumii la care se raporteaza.

Cea de-a doua strofa exemplifica practic inca o trasatura modernista, cea legata de ambiguitatea specifica operelor incadrate in acest curent. Sintagma nadir latent desemneaza multitudinea semnificatiilor pe care le poate cuprine o opera modernista, semnificatii care raman in stare latenta, asteptand sa fie descoperite de cititor.

In aceasta a doua strofa, actul poetic este comparat cu o mare in adancurile careia se gasesc acele semnificatii bogate, diafane, care insa sunt greu de vazut si de descifrat, asemenea meduzelor care se plimba sub clopotele verzi(metafora).

Poemul Joc secund reda cel mai bine in ce consta ermetismul barbian. Este vorba despre acea incifrare (dupa parerea criticior, doar la nivel lingvistic) a semnificatiilor, pe care trebuie sa le regaseasca receptorul. Asadar, observam ca mai mult decat creatiile tuturor celorlalti poeti modernisti, poemele barbiene se adreseaza intelectului. Putem vorbi prin urmare despre intelectualiarea emotiei (se ajunge la emotie abia dupa ce intelectul descifreaza semnificatiile).

Asadar, inovatiile pe care le aduce Barbu actului poetic in literatura romana constau in acest ermetism, in aceasta ambiguitate data de expresia artistica folosita.

S-ar putea să vă placă și