Joc secund

Poezia " Joc secund" de Ion Barbu deschide volumul de versuri cu titlul omonim in anul
1930 fiind astfel ridicata la dimensiunea unui text programatic de crez artistic. Este o arta poetica
doarece poetul isi exprima in mod direct conceptia cu privire la rolul poetului, rolul poeziei si
procesul creator.

Textul liric propus se incadreaza in modernism prin limbaj criptic, incifrat, intelectualizat,
Barbu Concentrand ideile, astfel incat poezia devine esenta de idei. Caracterul de arta poetica
moderna este sustinut tocmai de ermetismul expresiei, de intelectualizarea limbajului.
Ermetismul poeziei este sustinut de prezenta termenilor din sfera semantica a matematicii:
( "dedus","insumare" , "invers") , de neologisme ( "Nadir" , " Latent" , " mantuit" , " azur" ) , si
de cuvinte obtinute prin conversiune, prin schimbarea valorii gramaticale: " mantuit" , "
insumare" .

Comunicarea poetica se realizeaza in mod obiectiv, poetul ascunzandu-si sentimentele in

spatele unui limbaj criptic, incifrat, mesajul textului poetic necesitand o decodificare.

In viziunea poetului exista doua lumi a caror granita o constituie constiinta poetului, definita
metaforic de " oglinda apei" . Pentru Barbu, ceea ce se afla deasupra apei, dincoace de "oglinda"
este o lume materiala, tangibila, o lume a experientei, numita simbolic " Zenit" . Ceea ce se afla
dincolo de "oglinda apei" este taramul creatiei, lumea artei, o lume atemporala, la care au acces
doar cei initiati, numita metaforic " Nadir". In viziunea poetului, arta se obtine prin acelasi mod
prin care lumea exterioara se reflecta in oglinda apei. Astfel, creatia reprezinta un proces al
mintii, o transfigurare in ideal a realitatii exterioare.

Titlul este semnificativ, deoarece reprezinta o metafora a creatiei. Substantivul " joc"
presupune fantezie, creativitate, acestea fiind atribute ale creatiei. Termenul " secund" este un
termen matematic si inseamna "al doilea" . Astfel, "joc secund" inseamna " al doilea joc" .
Existenta celui de-al doilea joc, implica si existenta primului joc, pe care Barbu il respinge,
exprimandu-si preferinta fata de "jocul secund" . Primul joc reprezinta lumea obiectiva, lumea
experientei, lumea materiala numita " Zenit" . Al doilea joc defineste taramul creatiei, o lume
atemporala, o lume a ideilor numita metaforic "Nadir" . In esenta, Nadirul este un Zenit devenit
idee, un Zenit purificat in momentul in care s-a reflectat ca printr-o oglinda in constiinta
poetului, s-a dematerializat si a devenit idee.

Tematica o constituie creatia perceputa ca proces al mintii, obtinuta prin transpunerea in ideal
a realitatii exterioare.

Din punct de vedere structural, poezia este alcatuita din doua catrene, impartite in doua
secvente poetice, in care Barbu concentreaza ideile, evita particularul, astfel incat poezia devnie
esenta de idei.
 Inca din primele versuri se remarca rolul poetului. Vocabula "ceas" face parte din sfera
semantica a timpului, insa defineste timpul curgator, obiectiv. Termenul " dedus" este un termen
matematic si implica ideea de exttragere, de scoatere. " Calma creasta" este un element ce
defineste Zenitul, lumea concreta, obiectuala. " Calma creasta" se rasfrange ca printr-o oglinda in
constiinta poetului, se dematerializeaza, se purifica si devin " adancul acestei calme creste",
asociere semantica ce reprezinta o metafora a poeziei. Poetul scoate din timpul obiectiv curgatod
( " Din ceas dedus" ) poezia ( " Adancul acestei calme creste" ) pentru a o traspune in idee, in
taramul creatiei, in atemporalitate, in Nadir, acolo unde ii este locul : " in mantuit azur" .Ca si
"calma creasta" , si "cirezile agreste" reprezinta un element ce definesc Zenitul. La Barbu un
element ii apartine Zenitului daca este material, tangibil, dar si Nadirului daca s-a dematerializat
si a devenit idee. Trecand ca printr-o oglinda prin filtrul constiintei poetului, "cirezile agreste" se
dematerializeaza, se purifica si devin idee, devin: " un joc secund mai pur" metafora ce defineste
creatia, esenta de idei.

In viziunea poetului, Nadirul defineste taramul creator, lumea creatiei, a artei, a ideii, care s-a
obtinut prin negatia lumii exterioare si trasnformarea ei in idee. Poetul considera ca, in fiecare
persoana se afla un "Nadir" , doar ca acesta se afla in stare latenta, fiind inca nedescoperit. Poetul
are rolul de a selecta din Zenit acele elemente necesare creatiei, pentru ca mai apoi sa le treaca
prin filtrul constiintei sale, printr-un "zbor invers" , astfel obtinand ideea. Metafora " zbor invers"
defineste procesul creator, o trecere de la exterior catre interior, de la Nadir, la Zenit, de la
material, la idee. Poezia este "un cantec... ascuns", avand un limbaj incifrat, intelectualizat, fiind
accesibila doar celor initiati. De asemenea, ca si in cazul lui Arghezi, si la Barbu creatia necista
efort, munca, procesul creator istovindu-l pe poet, deoarece este un proces intelectual: "si cantec
istoveste" . Asemenea " calmei creste " si "cirezilor agreste", si "meduzele" reprezinta un
element ce defineste Zenitul. "Meduzele" insa, trec prin filtrul constiintei poetului , se
dematerializeaza, se purifica si devin idee, devin : "Clopote verzi".

In concluzie, ...