JOC SECUND MODERSNISM ERMETIC

ARHITEXTUAL, (,,grupeaza indicatii de ordin generic:precizarea,de pilda, ca textul este ,,un poem,, , ,,
o satira,, , o meditatie lirica,, ; arhitextualitatea reprezinta relatia dintre text si gen sau tip), poezia Joc
secund , inclusa in volumul cu acelasi titlul, publicat in 1930 , poate fi socotita o ars poetica , o poezie
emblematica pentru opera lirica barbiana , deoarece aici I.Barbu sintetizeaza nu doar principiile ,
tematica, nucleele sale creatoare ,ci si procedeele poetice folosite.
HIPOTEXTUAL, aceasta poezie ,, pura,, , prezinta doua elemente fundamentale. Cel dintai il constituie
formatia sa de mathematician, Ion Barbu ( pe numele sau adevarat Dan Barbilian)considerand ca poezia
si geometria sunt domenii invecinate , deoarece si una si cealalata isi propun sa reprezinte forme
virtuale, posibile de existenta :,, pentru mine ,poezia este o prelungire a geometriei , asa ca ramanand
poet n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei.,, Asadar, din perspectiva sa, poetul nu mai
,reda,, dupa natura, nici nu mai ,,exprima,, o stare interioara , ci elaboreaza universuri posibile , care nu
se subordoneaza decat propriei imaginatii.
Cel de-al doilea element hipotextual este doctrina ermetismului universal. Astfel, majoritatea criticilor
literari de la G.Calinescu si Tudor Vianu la Nicolae Manolescu leaga formula lirismului absolut barbian de
metoda ermetica in substanta si in limbaj a lui St.Mallarme , cel care in Oeuvres completes opina
ca:,, a numi un lucru insemana a suprima trei sferturi din placerea poemului , care e facuta din ghcicirea
treptata : sa-l sugerezi , acesta-i visul. ,,
HIPERTEXTUAL, Ion Barbu refuza poezia-confesiune , ,, lirismul crucit cu sensibilitatea,, , ,,poezia
refuzata de ide,, -cum eticheteaza creatia poetica a contemporanului Arghezi. El, dimpotriva, concepe
poezia ca pe un act magic ,destinat sa refaca unitatea dintre fenomene ,dintre uman si cosmic in numele
ideii de Totalitate ,care l-a preocupat si pe Lucian Blaga.
Ion Barbu cultiva poezia ermetica ,cu cifru , prin crearea unor simboluri greu descifrabile . In genere,
poetul urmareste evitarea conventiei verbale si relaizarea performantei de a reda poeziei functia
initiala a limbajului , aceea de initiere orfica:,, mi-am poleit versul cu cat mai multe sonoritati,,.Astfel
conceput, limbajul barbiana prezinta cateva attribute esentiale : 1.) ambiguitatea si polisemia ;2.)
cultivarea unor termeni din registre stilistice diferite;3.) combinatii neobisnuite de cuvinte(grupuri
metaforice,false comparatii care trimit la symbol.
TITLUL element paratextual fundamental are sarcina de a crea in receptor starea de spirit adecvata
de a pregati lectorul , ,, de a-l transpune in lumea magica a poeziei.,, (Wolfgang Kayse Aceste titlu
nominal ,intern poate fi receptat si validat la un dublu nivel ,potrivit teoriei formulate de Roland Barthes.
La nivel obviu-primul palier de receptare a ideilor dintr-o opera- titlul ,, Joc secund,, , atribuit de
critica literara, tradeaza ideea de poeziei ca joc. Conceptia poeziei ca joc este mai veche , ea aparand in
momentul in care ,obositi de marile teme sociale, morale si religioase ,poetii au inteles ca poezia
lor,realizata la modul,,serios,, , se indeparteaza de adevarata ei natura .Curentul , ce a salvat poezia ,
apropiind-o de tipul jocului , a fost parnasianismul. Aceasta ide atinge apogeul la Paul Valery , poetul
pentru care poezia este un joc ,supus unor reguli , alese insa de bunavoie , iar poetul un jucator de sah
,ale carui gesture se inlantuiesc cu necessitate , intr-un cadru de libertate.
La nivel obtuz, titlul sugereaza caracterul de ars poetica al discursului , inteleasa intr-o maniera
modernista ,ca ,, act pur de narcissism ,, , in care spiritul se oglindeste pe sine ,intr-o forma muzicala si
sugestiva. ,,
DECONSTRUCTIA HERMENEUTICA a discursului permite identificarea a doua secvente lirice ,
corespunzatoare celor doua catrene.
Prima secventa ce se constituie si in incipitul de tip amanat al discursului,cu nucleu poetic final,
semn al modernitatii sporite se intemeiaza pe cateva cuvinte si asociatii-cheie , ce fomreaza 4 campuri
semanticefundamentale: reflexul, reflectarea (,,Intrata prin oglinda in mantuit azur,,; ,,taind pe inecarea
cirezilor agreste ,,) ;imaginea creatorului (,, in grupurile apei,,); realitatea, lumea exterioara (,,
cirezile agreste,, ) ; obiectul esthetic (,, din ceas dedus,, ). Actul de decodare al poeziei incepe cu cel
de-al treilea vers ,, Taind pe inecarea cirezilor agreste ,, , prin care poetul nu consemneaza un fapt
obiectiv si concret , ci sugereaza reflectarea ,,in apa,, a lumii exterioare , process exprimat mai simplu in
versul al doilea ,, Intrata prin oglinda in mantuit azur,, .Asa cum preciza Sorin Alexandrescu , conotatia
,,moarte ,, a termenului ,,inecare,, este intentionata : prin reflectarea lor in apa , cirezile mor ,in sensul
dematerializarii lor , ramanand doar conturul , lipsit de consistent carnurilor. Prin reflectare, obiectele
lumii exterioare (=realitatea) trec dintr-o conditie biologica intr-una esthetica, deoarece ramane doar
imaginea lor purificata ,esentializata .Astfel, se contureaza obiectul esthetic, caci el este reflexul lumii
,unul dematerializat si atemporal -,, din ceas dedus,, - este joc secund , mai pur.Poetul-creator este acela
care reflecta in sine ( caci el este oglinda miraculoasa a apei) ,intregul univers , cerul (,,mantuit azur,, ) ,
muntii( ,, adancul acestei calme creste,, ) ,, cirezile agreste,, , pe care le contempla sub specia aeternitas
, in afara spatiului si timpului.
Aceste idei transpar ca atare in primul vers al celui de-al doilea catren ,in care eul rostitor numeste
direct poetul , creatorul : ,, Nadir latent !Poetul ridica insumarea ,, Acum , el intervine active , in
procesul artistic, ridicand la sine imaginea din adancul apei , istovind cantecul: ,, Nadir latent! Poetul
ridica insumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/Si cantec istoveste :ascuns, cum numai
marea/Meduzele cand plimba sub clopotele verzi.,,
Devine evidenta opozitia dintre insumare /resfirate , relatie ce se refera la diferenta dintre lumea
reala si lumea artei. Dupa ce prima strofa accentuase caracterul secund, mai pur al artei , se dezvaluie
acum un alt atribut essential , insumarea .Obiectul artei apare deci nu numai prin reflectarea lumii in
sufletul contemplatorului , nu numai prin purificare, ci si prin sintetizare.
Versurile finale ce sporesc ambiguitatea discursului- sugereaza ideea poetica a creatorului ,
poetului ce ramane invizibil in creatia sa, nu intervine direct si explicit. Obiectivarea perfecta a poetului
este sugerata si prin comparatia imagine finala , ce constituie si singura imagine concreta a poemului,
singura figura de stil a textului. Finalul poeziei este un final inchis iar poezia o opera aperta.