Sunteți pe pagina 1din 8

Sarurile in restaurare

Saruri. Date generale Sarea este un compus chimic cu structura cristalina , alcatuit din ioni metalici sau ioni de amoniu cu sarcina pozitiva (cationi) si din ioni radicali acid cu sarcina negativa ( anioni). Sarurile, in stare de agregare solida, se prezinta ca retele ionice si in solutie apoasa sau intopitura formeaza ioni care se misca liber. Saruri care deterioreaza stratul pictural Umiditatea este principala cauza a degradarilor picturii murale, deoarece ea declanseazadiferite mecanisme sau permite actiunea cauzelor secundare de dezagregare a constructiilor si a picturilor care acopera peretii acestora. Datorita umiditatii excesive apar procesele de migrare si recristalizare a sarurilor solubile. Migrarea si recristalizarea sarurilor solubile transportate de apa constituie principalul mecanism de degradare generala a picturilor murale. In aceasta privinta se disting patru aspecte: -suprafata de evaporare si de cristalizare; -mecanismul de dezagregare prin cristalizarea sarurilor; -incrustatii superficiale; -natura si provenienta sarurilor. Suprafetele de evaporare si cristalizare Daca ne raportam la modul de deplasare al umiditatii, suprafata peretilor care primeste stratul de pictura se gaseste intotdeauna in conditii de deosebita instabilitate, diferite de cele alestructurii murale propriu-zise. De fapt aceasta constituie planul de separare intre structura murala si mediul ambiant care este perpetuu instabil. De unde rezulta ca pe
1

suprafata si in apropierea ei,condensarea si simpla trecere a apei pot provoca fenomene de dezagregare. Teoretic un lichid, care nu poate transporta in solutie saruri si gaze, ar putea traversa un stratde tencuiala si de pictura intr-un rastimp cat mai indelungat fara a provoca dezagregari. Dimpotriva, apa, mai ales daca este intr-o forma foarte pura, provoaca dizolvarea sarurilor pe carele intalneste pe parcurs pentru a le depune apoi in alta parte.de asemenea daca apa contine incomponenta sa gaze dizolvate, acestea reactioneaza cu substantele intalnite, dizolvandu-le sirepunandu-le in alte locuri. Apa provenita din sol se incarca cu sarurile pe care acesta le contine si urmandu-si drumul sau prin ziduri catre suprafata de evaporare antreneaza sarurile solubile prezente in ziduri. Acelasi lucru se intampla cu apa de infiltratie, pe parcursul sau invers, de jos in sus. Factorii care determina deshidratarea corpurilor poroase sunt urmatorii: -conditiile de mediu, adica temperatura, umiditatea relativa si viteza de deplasare a aerului inapropierea suprafetei; -particularitatile de structura ale materialului, de care depinde miscarea apei pe suprafata. Astfel, porozitatea si densitatea unui material pot deja furniza indicatii asupra naturii atacului suferit. Materialele grele si compacte, cum ar fi marmura, prezinta in mod normal o condensare abundenta, in timp ce materialele usoare si poroase favorizeaza umiditatea de capilaritate si deinfiltratie, dar sunt mai putin expuse condensarii. Pentru un solid de o anumita grosime sa se poata usca, este evident ca apa, intr-un fel saualtul, trebuie sa se deplaseze de la interior la suprafata, pentru a se evapora aici in aer. Daca apa este impinsa de fortele capilare, suprafata va fi alimentata continuu. Daca aceste forte sunt prea slabe, suprafata se va usca si zona de evaporare va fi situata sub ea, astfel incat vaporii vor trebui sa traverseze porii dintre suprafata de evaporare si suprafata peretelui inainte de a iesi in mediul ambiant.
2

Deshidratarea unui solid saturat de produce la suprafata cu o viteza egala cu cea ceruta de o masa de apa expusa acelorasi conditii atmosferice. Dar atunci cand debitul de apa este insuficient, suprafata nu mai este uda, iar viteza de evaporare scade. La un debit de apa egal, se constata causcarea la suprafata se produce mai ales pentru materialele in care apa se deplaseaza repede, in timp ce pentru altele, dupa o scurta perioada de evaporare la suprafata, viteza de evaporare scade si evaporarea continua, mai lent, sub nivelul suprafetei. Se poate intampla sa fie intalnite cazuri incare suprafata sa fie uscata in vreme ce masa interna este inca uda. Daca debitul de apa este constant, diferenta de comportament intre diferitele materiale depinde mai ales de numarul si dimensiunile porilor, care antreneaza o diferenta de rezistenta ladegradari. Materialele cu pori ingusti si cu deplasare de apa rapida sunt cele mai putin rezistente. Materialele cu pori largi sunt cele mai rezistente. Materialele poroase, cu un diametru egal al porilor, sunt cele mai rezistente. Pe de alta parte, conformatia suprafetei si expunerea ei la conditii diferite pot mari viteza deevaporare si deci pot dirija afluxul de apa mai mult catre unele zone, decat spre altele. Din toate acestea rezulta ca pe aceeasi structura se pot intruni diferite stadii de degradare, care vor depinde de compozitia sarurilor transportate. In functie de conditiile in care se gaseste suprafata, sarurile cristalizeaza fie la nivelul sau, fie dedesubt. Daca evaporarea se producea proape in intregime pe suprafata, avem de-a face cu eflorescente externe, iar daca, dimpotriva, evaporarea, daca o scurta faza la suprafata, se deplaseaza spre interior, sarurile se vor cristaliza si ele sub suprafata. Fenomenul a fost demonstrat prin experiente de evaporare artificiala accelerate. Se disting deci doua tipuri principale de formatiuni cristaline: eflorescente superficiale sau externesi criptoeflorescente in interiorul porilor. Pozitia cristalizarii sarurilor depinde, in primul rand, de conditiile de evaporare si de naturamaterialului, iar apoi de natura sarurilor.
3

Mecanisme de dezagregare prin cristalizarea sarurilor Forta de dezagregare pe care o au cristalele in curs de formare poate fi atribuita fortelor capilare care actioneaza in interstitiile dechise intre cristale si suprafata interna a porilor datoritadiferentei de expansiune termica, interstitii prin care este aspirata in mod continuu o noua solutiede saruri. Acest proces va permite cresterea cristalelor chiar cand acestea au umplut deja complet porii. O alta posibilitate de dezagregare a tencuielilor pare sa fie datorata faptului ca anumitesaruri se cristalizeaza pe loc sub forma anhidra, fara a necesita prezenta apei. Imediat ce conditiile ambientale o permit, aceste saruri se hidrateaza marindu-si volumul si actionand ca forta de dezagregare. In ambele cazuri, se produce o confruntare in forte intre cristalele in expansiune si peretii porilor, iar ca urmare unul dintre ei va trebui sa cedeze, acest lucru depinzand de rezistentamaterialelor. Daca tencuiala este mai rezistenta cristalul este expulzat sub forma de eflorescenta. Daca, dimpotriva, peretii porilor sunt mai slabi, ei se sparg si provoaca dezagregarea tencuielii. Deoarece peretii nu sunt niciodata omogeni si ca sarurile au aproape intotdeauna o compozitie variata, se pot intalni simultan cele doua fenomene pe acelasi perete. Daca se tine cont de faptul ca fortele capilare de dezagregare intra in actiune odata cu variatiile de temperatura si ca hidratarea sarurilor implica o marire a umiditatii ambientale, procesul de dezagregare ar trebui sa se blocheze daca umiditatea relativa si temperatura de mentinconstante. Acest lucru este demonstrat de statrea de conservare a picturilor murale in locuri foarte umede si la o temperatura constanta, cum ar fi mormintele din Tarquinia sau grota de la Lascaux, inainte de a fi deschise publicului. De unde rezulta ca variiatiile ciclice sunt cele care provoacadistrugerea. Provenienta sarurilor

Sarurile care se formeaza la suprafata stratului pictural sau in profunzime pot avea diferite proveniente. Ele pot fi prezente sau se pot forma chiar pe materialele de constructie, cum ar fi cazul caramizilor depozitate un timp indelungat pe sol, ele putand insa sa apara si prin descompunerea acestor materiale. In urma descompunerii lor se formeaza: carbonatul de calciu, sulfati de sodiu, de potasiu, de calciu, de magneziu si de silicati. Sarurile pot proveni din sol. In acest caz este vorba in general de nitratii de sodiu, de potasiusi de calciu. Aceste substante se formeaza in teren prin transformarea substantelor organiceazotate, care sunt transformate de microorganisme in amoniac, apoi le oxideaza, producandu-seacidul nitros, apoi acidul nitric care ataca substantele constitutive ale solului si le transforma innitrati. De asemenea si azotul poate fiabsorbit de sol cu ocazia precipitatiilor atmosferice sau prinintermediul bacteriilor care fixeaza azotul, uneori chiar si prin intermediul plantelor leguminoasecare favorizeaza fixarea azotului datorita existentei anumitor microorganisme. De asemenea sarurile pot proveni din atmosfera, precum clorura de sodiu in climatul marin. Ele pot fi datorate si prezentei animalelor, pasari sau lilieci, ce depun dejectii, care fiind transportate de apa, redepun saruri in alta parte. De asemenea ele pot fi rezultatul utilizarii unor materiale inadecvate in timpul tratamentelor de restaurare (sulfatul se calciu, silicati). Compozitia sarurilor si activitatea lor asupra tencuielilor si a suprafetelor pictate Cele mai periculoase saruri pentru tencuieli si stratul de pictura sunt sulfatii de sodiu, de potasiu, de magneziu, de calciu, pentru ca ei provoaca, in functie de locul de formare, o gravaslabire a coeziunii materialelor.
5

Sulfatul de calciu poate forma voaluri albe pe suprafata sau poatesa se formeze in stratul de pictura si in stratul de pictura si in tencuiala prin sulfatarea carbonatului de calciu datorat poluarii atmosferice. Nitratii de sodiu, de potasiu si de calciu sunt saruri solubile care formeaza de obiceieflorescente groase, destul de usor de inlaturat si a caror putere de dezagregare este inferioara celeia sulfatilor. Carbonatul de calciu este unul dintre principalii componenti ai constructiilor sau grotelor de piatra calcaroasa. Carbonatul de calciu nu are o actiune dezagreganta in timpul cristalizarii, inschimb formeaza incrustatii foarte dure. Clorura de sodiu se formeaza de obicei la suprafata stratului pictural prin aportul de aer incarcat cu sare marina. Aceasta clorura n-ar trebui sa aibe ea insasi o actiune dezagreganta. Totusi ea poate favoriza dezagregarea suprafetelor printr-un mecanism de hidratare si de deshidratare aaltor saruri prezente, datorat variatiilor de temperatura. Aceasta sare se poate gasi pe roca in caresunt picturi, migrand catre exterior sub efectul unei umiditati ocazionale, cum s-a gasit in anumitemorminte din Valea Regilor din Egipt. Siliciul se gaseste in componenta unor anumite roci, argile sau cimenturi. El poate fitransportat, foarte incet catre suprafata, de apa de infiltratie. Cu timpul se pot forma incrustatii albede bioxid de siliciu (opal), de silicat, alaturi de acestea putand fi prezente si alte substante, cum ar fi carbonatul de calciu. Tipuri de formatiuni saline Tipuri diferite de formatiuni saline se vor constitui in functie de zona de evaporare a apei. Daca suprafata este uda in mod constant se vor gasi voaluri de saruri si incrustatii la suprafata. Daca debitul de apa este mic sau evaporarea rapida, vom putea intalni, in functie de profunzimea zonei de evaporare, o dezagregare progresiva a stratului de pictura, apoi a tencuielii, pe masura ce zona de evaporare, si in consecinta planul de creistalizare se deplaseaza de
6

lasuprafata spre profunzime. Sarurile care se formeaza sub suprafata au cateodata o forta de dezagregare ce poate merge pana la a impinge spre exterior fragmente din stratul pictural sau din tencuiala. Daca impotriva,ele sunt mai slabe decat materialele care le inconjoara, pot fi expulzate prin pori in afara peretelui. Incrustatii superficiale Aceste incrustatii se por forma in mai multe feluri: -Trecerea apei prin tencuiala si straturile de culoare; -Scurgerea apei pe suprafata pictata; -Condensari care fixeaza depuneri de praf. In primele doua cazuri apa incarcata cu saruri diluate se evapora pe suprafata si lasa odepunere de saruri de o grosime variabila, in functie de cantitatea de apa trecuta prin zonaconsiderata. Al treilea caz se intalneste in incaperile subterane, unde exista posibilitatea intrarii aeruluidin exterior, depunand praf, care la randul sau, este fixat de sarurile aduse periodic in solutie deapa ce se condenseaza pe pereti. Boltirile si registrele superioare sunt frecvent expuse condensarii datorita faptuli ca aerulcald urca iar spatiile de sub acoperis sunt de obicei reci iarna, ceea ce creaza conditii favorabile acestui fenomen. Condensarea mai favorizeaza si procese de hidratare a sarurilor, iar apa continand gaze provoaca la suprafata reactii chimice. Sarurile higroscopice sepuse la suprafata, precum clorura de sodiu, duc la formarea unei pelicule lichide chiar cand umiditatea este relativa este sub 100%. Peliculele de fixativ nu formeaza un strat complet impermeabil si sunt traversate de apa instare lichida sau in faza de vapori, astfel ca ele nu impiedica mecanismul de dezagregare. Microteste chimice pt identificarea naturii lor Pentru a se stabili prezenta sau absenta nitratilor pe suprafata unei zone de interventie se efectueaza teste preliminare. In diferite zone, pe suprafata de interventie se iau probe prin stergerea suprafetei cu vata bine umezita cu apa distilata (apa
7

lipsita de saruri). Dupa stergere, vata se introduce intr-un pahar cu putina apa distilata, si se stoarce bine. In recipientul cu apa distilata se introduce testul denitrati. Testele utilizate sunt indicatori care produc o reactie de culoare. In contact cu sarurile, testele se coloreaza, obtinindu-se nuante cu atat mai intense cu cat cantitatea de saruri cu care intrain contact este mai mare. Testele se compara cu o grila standard. In urma testelor efectuate seconstatata daca ca pe suprafata zonei de interventie exista sau nu nitrati. Daca nu exista nitrati poate fi realizata consolidarea cu hidroxid de bariu. In cazul in care pe suprafata ar fi fost identificati nitrati, tratamentul cu hidroxid de bariu ar fi fost inlocuit cu cel cu oxalat de amoniu.