CAPITOLUL I BIOCATALIZATORI

Biocatalizatorii sunt secretai n organism sau sunt preluai din hran. Principalii biocatalizatori sunt enzimele, hormonii i vitaminele. Vitaminele se gasesc n cantitati mici n alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului. Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care n cazuri grave se pot solda cu moartea. Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine n cantitati mici (B1, B2, PP) si altele - n cantitati mai mari (B6, B12, K, biotina, acid lipoic, acid folic). Administrarea abuziva de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza Hipo- si avitaminozele pot cu consecinte de hipovitaminoza K, grupul B s.a. Vitaminele

aparea n urmatoarele cazuri: carenta de vitamine n produsele alimentare, continutul redus de vitamine n ratia zilnica; distrugerea vitaminelor n procesul prelucrarii termice a alimentelor si pastrarea lor timp ndelungat; actiunea factorilor antivitaminici ce intra n componenta produselor alimentare; prezenta vitaminelor rau asimilabile n produsele alimentare; dereglarea balantei chimice a ratiei alimentare si corelatiei dintre vitamine si alte substante nutritive, ntre unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale normale, care sintetizeaza unele vitamine; n bolile gastrointestinale; chimioterapia nerationala; dereglarea absorbtiei vitaminelor n tractul gastrointestinal n patologiile stomacului, intestinelor, sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale mecanismului de transport si ale proceselor fermentative, de absorbtie a vitaminelor; consumarea vitaminelor care patrund n organism cu hrana de catre flora intestinala patogena si paraziti intestinali; actiunea antivitamina a unor medicamente; necesitatea sporita n vitamine; unele stari fiziologice (perioada de crestere, sarcina, lactatia); unele conditii climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stari de stres; boli contagioase si intoxicatii; actiunea factorilor nocivi n procesul de productie; excretia sporita a vitaminelor. Pe lnga hipo- si avitaminoze se evidentiaza forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine, care se caracterizeaza prin dereglari biochimice. Aceasta forma este raspndita n unele contingente ale populatiei sanatoase (copii, studenti, muncitori, vrstnici). Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii n alimentatie cu precadere a produselor rafinate (pine alba, zahar),

lipsite de vitamine, pierderii vitaminelor n procesul de prelucrare culinara si pastrarii ndelungate a produselor alimentare, n urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mncare si, prin urmare, consumul redus de produse alimentare (sursa principala de vitamine). Asigurarea subnormala a organismului cu vitamine are drept consecinta scaderea rezistentei organismului fata de infectii, sporirea actiunii substantelor toxice, stres si alti factori nocivi. Vitaminele se mpart n hidrosolubile si liposolubile. Vitaminele hidrosolubile includ: acidul ascorbic (vitamina C), tianina (vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), piridoxina (vitamina B6), acidul nicotinic, niacina (vitamina PP), ciancobalamina (vitamina B12), acidul folic, folacina, acidul pantotenic (vitamina B3), biotina (vitamina H). Vitaminele liposolubile: retinolul (vitamina A), calciferolul (vitamina D), tocoferolul (vitamina E), filochinona (vitamina K). Hormonii sunt substante chimice produse de catre glandele care formeaza sistemul endocrin; eliberati in circulatia sanguina hormonii actioneaza in mod specific pe unul sau mai multe "organe-tinta" cu scopul de a le reglementa functionalitatea. Cuvantul hormon s-a format prin derivarea cuvantului grecesc "hormao" care inseama "a stimula, a pune in miscare". In functie de structura, hormonii se impart in 3 grupe: peptidici (formati din mai multi acizi aminati); steroidieni (derivati ai colesterolului); derivati dintr-un acid aminat (hormonii tiroidieni). cresterea si dezvoltarea; functia si reproducerea sexuala; metabolismul; starea psihologica.

Hormonii regleaza diferite functii din organism, printre care:

Hormonul este eliberat in sange si circula cel mai des legat de o proteina care regleaza actiunea sa. El se fixeaza in continuare pe receptorii purtati de catre organeletinta cu o specificitate comparabila celei a unei chei intr-o broasca, cu scopul de a adapta organismul la nevoile momentului, de exemplu pentru a stimula secretiile de insulina atunci cand ingestia alimentelor antreneaza o crestere a nivelului glucozei din sange. Productia de hormon este la randul ei stimulata sau franata printr-un proces regulator, zis

retrocontrol, care poate fi hipotalamic sau metabolic; astfel, scaderea glicemiei inhiba secretarea de insulina de catre pancreas. Utilizarea terapeutica - Se pot fabrica sintetic hormoni a caror structura chimica este identica cu cea a hormonilor naturali sau este apropiata de aceasta. Aceste substante pot fi utilizate in terapeutica pentru a repara o carenta hormonala. Acesta este de exemplu cazul cortizonului, antiinflamator puternic, care este un derivat de cortizol elaborat de glandele suprarenale. De asemenea, pot fi utilizati hormoni naturali, extrasi din sange sau din urina si apoi purificati. Surse si efecte ale principalilor hormoni Hipofiza - Agatata de creier, ea este formata din antehipofiza, in fata, si de posthipofiza in spate. Antehipofiza - sintetizeaza somathormonul, hormonul de crestere, prolactina, care asigura indeosebi lactatia, si stimulinele, activatoare ale altor glande. Posthipofiza - stocheaza ocitocina si hormonul antidiuretic provenind de la hipotalamus. Hipotalamus - Aceasta regiune a creierului secreta ocitocina (care declanseaza contractiile uterine in timpul nasterii), hormonul antidiuretic (care provoaca o retentie de apa in organism) si liberinele (care activeaza stimulinele antehipofizei). Ovare - Situate de o parte si de alta a uterului, ele secreta estrogenii, hormonii tipic feminini, si progesteronul, hormonul de sarcina. Pancreas endocrin - Este vorba de celulele raspandite in pancreas, care sintetizeaza insulina (care micsoreaza concentratia in glucoza a sangelui) si glucagonul (care creste aceasta concentratie). Paratiroide - In numar de patru, lipite de tiroida, ele produc parathormonul, care creste concentratia sangvina in calciu. Suprarenale - Fiecare dintre cele doua suprarenale, situate pe rinichi, este formata dintr-o corticosuprarenala la periferie si o medulosuprarenala in centru. Corticosuprarenale - Secreta: glucocorticosteroizii, care influenteaza reactiile glucidelor, mineralocorticosteroizii, care retin sodiul in organism, si androgenii suprarenalieni, virilizanti. Medulosuprarenale - Acestea produc adrenalina si noradrenalina, hormoni de activare generala a organismului in caz de stres, se mai numesc si catecolamine intrucat se aseamana chimic cu catecolul:

Adrenalina

Noradrenalina

Testicule - Situate in scrot, ele sintetizeaza testosteronul, hormonul virilitatii.

Testosteron Tiroida - La baza gatului, ea secreta triiodotironina si tiroxina, indispensabile dezvoltarii oaselor si creierului la copil si activatoare ale reactiilor chimice ale organismului.

Triiodotironina

Tiroxina

Hormonii au actiune biocatalitica ca si vitaminele, dar se deosebesc de acestea intrucat au origine endogena (fiind produsi de insusi organismul asupra caruia actioneaza) si structuri chimice diferite. Ca si la vitamine se pot intalni stari anormale, hipohormonale si hiperhormonale. Deficitul hormonal poate sa fie corectat prin administrarea hormonului corespunzator in stare pura, extras din tesutul animal. In tratamentul cu hormoni trebuie sa se tina seama de faptul ca un hormon nu produce doar un efect primar de substitutie, ci si un efect secundar; poate sa stimuleze sau sa inhibe alte glande care secreta hormoni. Enzimele sunt substane chimice complexe de natur organic-proteine coloidal solubile - elaborate de plante, animale i microorganisme, capabile s mreasc viteza reaciilor chimice ce se desfoar n sistemele biologice, fr s se consume n cursul lor. Sunt deci, o clas special de proteine dotate cu activitate catalitic; se mai numesc i biocatalizatori.

Denumirea de enzime a fost dat de ctre Kuhne (1878) i provine de la expresia "en zima = n levur" (n 1. greac), pornind de la faptul c din drojdii s-au extras pentru prima dat enzime. Procese enzimatice, cum sunt fermentaia vinului, dospirea pinii, acidifierea laptelui etc. sunt cunoscute din cea mai ndeprtat antichitate. Dar cunotine sistematice n acest domeniu s-au obinut ncepnd cu identificarea primelor enzime: amilaza din mal (Kirchoff, 1814), amilaza salivar (Leuchs, 1831) i pepsina (Schwann, 1836). Ulterior, progrese importante s-au realizat prin lucrrile privind cataliza i biocataliza ale lui Berzelius i Liebig, prin studiile asupra cineticii ale lui Michaelis i Menten (1912), prin obinerea enzimelor n stare cristalizat (Sunner, 1926). Enzimologia, domeniu al biochimiei care se ocup cu studiul enzimelor, s-a dezvoltat exploziv pe baza unor cercetri ample privind structura enzimelor, mecanismele de reacie studiate la nivel electronic i cuantic, reglarea proceselor enzimatice n cadrul metabolismului intermediar. Ca urmare, enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale vieii. Prin aciunea lor catalitic, enzimele fac posibil, n condiii compatibile cu viaa, realizarea unei ntregi serii de reacii chimice, care n vitro nu se pot realiza dect n condiii foarte dure, improprii vieii celulare. Astfel, hidroliza proteinelor pe cale chimic se realizeaz la 37C, numai n mediu puternic acid i ntr-un interval de timp foarte lung (3 luni); n organism, n stomac, aceast degradare are loc extrem de rapid i n mediu mai slab acid. Pentru a realiza "in vitro" tot att de repede aceast hidroliz sunt necesare o temperatur de 120- 140C i o mare aciditate, deci condiii absolut incompatibile cu viaa organismelor. n mod similar, arderea glucozei n organismele vii cu producerea apei, a dioxidului de carbon i a energiei se realizeaz prin intermediul enzimelor n condiii specifice vieii celulare. n absena enzimelor, aceleai transformri necesit temperaturi de 180-200C.