Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Recenzie
În zilele în care a fost scrisă cartea, dar și în ziua de azi, oamenii nu mai doresc să
aibă suficient, ci să aibă din belșug. Iar strategiile de marketing exploatează la maximum acest
fapt.
În mall, centrul cultural se suprapune peste cel comercial. Consumul, se pare, a pus
stăpânire pe existența umană. Mall-ul este rezultatul acestuia. Totul se oferă omului de-a gata,
totul să fie cât mai la îndemână, cât mai bun, cât mai peste așteptări.
Deși posibilitățile deținerii de bunuri și dotări individuale și colective sunt tot mai
numeroase, există o serie de factori nocivi care contrabalansează acest fapt: zgomot, poluare
etc. Acestea sunt rezultate tocmai ale dezvoltării industriale, a progresului tehnic și a
structurilor consumului. Mai mult: efectele nocive cresc o dată cu creșterea economică.
Risipa, afirmă Baudrillard, este un fel de nebunie, consumă rezervele de energie ale
omului și îi compromite condițiile de supraviețuire. Aici îi dau dreptate în totalitate. Având în
vedere abundența bunurilor, ne-am obișnuit să risipim și să aruncăm multe din obiectele pe
care le cumpărăm, nu pentru că s-au uzat, ci pentru că s-a schimbat moda.
1
Jean Baudrillard, ”Societatea de consum. Mituri și structuri”. Recenzie
Interesant punctat mi-a părut faptul că apar numeroase drepturi: dreptul la vacanțe, la
sănătate, la aer curat etc. Motivul apariției dreptului la spațiu, de exemplu, este tocmai lipsa
acestuia.
2
Jean Baudrillard, ”Societatea de consum. Mituri și structuri”. Recenzie
Homo æconomicus este într-o continuă căutare a propriei fericiri și preferă obiectele
care îi pot oferi maximum de satisfacție. În opinia mea, căutarea fericirii în lucrurile materiale
nu are niciun scop, întrucât adevărata fericire nu poate fi găsită decât în lumea spirituală.
Mai mult decât atât, consumul este redat de Eisenhower ca pe o obligativitate civică.
Cu alte cuvine, pentru creștere economică, ești obligat să cumperi. Sistemul are nevoie de
3
Jean Baudrillard, ”Societatea de consum. Mituri și structuri”. Recenzie
oameni ca muncitori, surse de economii, dar mai ales în calitate de consumatori. Consumul
este o muncă în folosul comunității.
Reizman afirmă că ”Ele (obiectele) reprezintă un mijloc de a intra într-un mod optim
în contact cu ceilalți. Obiectele culturale și-au priedut orice semnificație umană: posesorul le
transformă întrucâtva în niște fetișuri care-i permit să aibă atitudine.”
Într-o lume în care este promovată reciclarea, până și cultura face obiectul acestui
proces. Cel mai bun exemplu în acest sens este, bineînțeles, moda, care este arbitrară,
fluctuantă și ciclică.
Cea Mai Mică Cultură Comună este un straniu corpus de semne și referințe, de
reminiscențe școlare și de semnale intelectuale la modă.
4
Jean Baudrillard, ”Societatea de consum. Mituri și structuri”. Recenzie
Kitsch-ul este echivalentul unui clișeu. Reprezintă acele obiecte ”nasoale”, de prost
gust, imitații. Este determinat de mobilitatea socială. Personal am o aversiune față de kitsch și
fac tot posibilul să îl țin în afara posesiunilor mele.
Trupul a ajuns obiect al mântuirii. Deci a înlocuit în întregime sufletul. Pentru femei,
frumusețea a devenit un imperativ absolut. Corpul vinde. Frumusețea vinde. Mai mult decât
atât, erotismul vinde. Acest fenomen generează însă în rândul femeilor diferite reacții:
regimuri, diete, automutilare etc.
Timpul...timpul este un dar, este prețios. Păcat însă că în lumea noastră invadată de
tehnologie și în era vitezei, culmea!, nu avem niciodată timp.
5
Jean Baudrillard, ”Societatea de consum. Mituri și structuri”. Recenzie
Era consumului este și era alienării sociale. Și omul alienat nu este numai un om
diminuat, sărăcit, dar intact în esență, ci unul răsturnat, schimbat în rău și în dușman al lui
însuși.
Părerea mea de final este că, așa cum am mai afirmat, consumul, bunurile, societatea
modernă nu aduc fericirea. Fericirea adevărată poate fi găsită doar în existența spirituală și
într-o relație autentică dezvoltată cu Dumnezeu. Însă lumea modernă în care trăim consideră,
din nefericire, aceste valori ca aparținând Evului Mediu.