Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea Ovidius Constanta Facultatea de Farmacie

Reactii succesive sau consecutive

Coordonator Prof. Univ.Dr.:SirbuRodica IndrumatorAsistent Univ.Drd.:StoicescuIuliana

Student:Foamete Simona Mihaela Grupa 8,An II

Semestrul II 2012-2013
1

Bibliografie

Chimiefizica Autor:Sirbu Rodica Editura:Ovidius University Press

Cuprins: Cinetica reactiilor succesivepag 126 Studii cinetice ale reactiilor succesive date de sistemele farmaceuticepag 132

Reactii succesive sau consecutive


Studiul cinetic al reactiilor ce se desfasoara succesiv(sau consecutiv) este foarte important pentru obtinerea dorita a unui produs intermediar cu randament maxim, sau pentru precizarea vitezei de formare a produsului final, daca acesta intereseaza. Studiul reactiilor succesive poate merge pana la reactii elementare ,dar nu totdeauna acest ideal este realizabil si, de obicei, o reactie complexa este redusa la o succesiune de reactii cu o cinetica simpla.Reactiile izolate care se succed si care formeaza o succesiune de reactii se numesc etape.Reactiile izolate pot avea diferite ordine si diferite constante de viteza; studiul cinetic fiind uneori ingreunat de modul de determinare a acestora.Cel mai simplu caz de reactii consecutive este : (a-x) y z

Unde fiecare etapa este ireversibila de ordinul 1. Consideram ca la timpul t=0, concentratia lui A este a iar a substantelor B si C este zero .La un timp oarecare t, concentratia lui A este (a + x),a lui B este y iar a lui C este z si se poate determina concentratia fie direct , fie prin diferenta , daca se cunoaste concentratia celorlalte doua. Cele 3 viteze sunt legate prin relatia :

Dx/dt = dy/dt + dz/dt

(4.52)

Dx/dt = k1(a-x)

(4.53)

Dy/dt = k1(a-x)- k2 y

(4.54)

Dz/dt = k2 y

(4.55)

Ecuatia (4.53) prin integrare conduce la : (


3

Aceasta expresie inlocuita in ecuatia (4.54) conduce la :

Dy/dt + k2 y = k1

Ecuatia (4.56) este o ecuatie diferentiala neomogena de gradul intai ce are o solutie generala de forma : y = Unde si sunt constante care se pot determina in modul urmator :

Dy/dt = -k 1 t

+k2

(4.58)

Se introduc ecuatiile (4.57) si (4.58) in ecuatia (4.56) si se obtine :

=k1/k2k1*

(4.59)

Parametrul

se inlocuieste in ecuatia (4.57):

y = k 1 /k 2 k 1 *

(4.60)

Din conditiile initiale la t=0, y=0 se obtine :

= k 1 /k 1 k 2 *

(4.61)

In aceasta situatie se obtine relatia pentru concentratia intermediarului B :

y = ak 1 /k 2 k 1 [
4

(4.62)

Concentratia constituientului z se obtine din diferenta z = x y :

Z=

[ 1 k 2 /k 2 k 1*

+k1/k2k1*

(4.63)

Se pot reprezenta grafice pentru curbele ( a + x), y si z in functie de timp. Analizand aceste grafice se poate constata ca in toate reactiile succesive , indiferent de ordinul diferitelor etape , concentratia intermediarilor trece printr-un maxim. Valoarea timpului maxim se obtine din conditia :

Dy/dt = a * k 1 /k 2 k 1 (k 1 Deci : k1 max = k 2 max

+k2

)=0 (4.64)

Logaritmarea ecuatiei (4.64) permite obtinerea unui t max :

t max =

/k1k2

(4.65)

Daca se noteaza k 2/ k 1= r se poate scrie :

t max =

/ ( r 1 )k1

(4.65a)

Conform ecuatiilor (4.65) si (4.65a) timpul necesar ca intermediarul sa ajunga la concentratia maxima depinde numai de constantele de viteza ale reactantilor (adica de natura reactantilor ) , nu si de concentratii. Prin substituirea ecuatiei (4.65a) in expresia lui y (ecuatia (4.62), se poate obtine concentratia maxima a intermediarului :
5

y max = a / 1-r (

(4.66)

Valoarea concentratiei maxime a intermediarului B nu depinde de valorile absolute ale constantelor de viteza ale celor doua reactii ci numai de raportul lor. Cu cat t1 va fi mai mare si k2 mai mic , cu atat concentratia intermediarului t max va fi mai mare.Produsul de reactie nu se pune in evidenta un timp oarecare, acest timp fiind numit perioada de inductie. Tot referitor la intermediari, cu cat acesti intermediari sunt mai activi, cu atat ei reactioneaza mai repede iar concentratia lor este mai mica ,si maximul se aplatizeaza pe perioade de timp tot mai lungi .Cand concentratia trece printr-un maxim , viteza globala de reactie a intermediarilor este nula ,fiind neglijabila pe intervale de timp cu atat mai intinse , cu cat maximul se aplatizeaza tot mai mult.Astfel , se realizeaza concentratii stationare ale acestor substante. Daca pornim de la ecuatia (4.54), pentru maxim dy/dt= 0, deci k1(a-x) = k2y, se poate scrie ca :

y max =

( a-x)max

(4.68)

Reactiile succesive considerate fiind de ordinul 1 , se poate admite ca factorii sunt aproximativ egali : A1 A 2 deci y max
( )
(a x) max

(4.69)

Ecuatia (4.69) atesta faptul ca pentru intermediar concentratia maxima depinde in primul rand de diferenta dintre energiile de activare caracteristice celor doua procese succesive .Daca intermediarul este mai reactiv decat reactantul, atunci E1 >E2, iar diferenta (E1-E2) va fi cu atat mai mare cu cat intermediarul este mai reactiv.In concluzie, daca se urmareste obtinerea unor concentratii mai mari in intermediar,trebuie marita temperatura de reactie.Curba de formare a produsului C are un punct de inflexiune care coincide cu timpul de acumulare maxima a lui B.Din analiza ecuatiei cinetice integrale z = f(t), se constata ca in doua cazuri limita , ea se reduce la doua cazuri simple : pentru k1 >>k2, pentru k1<<k2 z = a( 1z = a( 1) )

Cinetica globala coincide in primul caz cu cea a reactiei a 2-a, iar in al doilea caz cu cea a primei reactii.Concluzia aceasta se poate generaliza pentru un sir mare de reactii , nefiind limitata in ceea ce priveste ordinul reactiilor. Cinetica globala in procesele succesive este determinate de etapa cea mai lenta .Prin aceasta se simplifica foarte mult tratarea cinetica a reactiilor succesive , atunci cand una dintre etape este mult mai lenta decat celelalte. In cazurile practice, in succesiunile proceselor chimice , se intalnesc deseori procese cum ar fi cele de transport (difuziune, conductibilitate termica, curent electric,flux luminous).Se intampla frecvent ca tocmai aceste procese fizice sa dicteze cinetica intregii reactii.In alte procese, cum sunt cele electrolitice si fotolitice, in care aportul de electroni, respectiv de fotoni, este constant, ordinul global al reactiei va fi zero.Sunt frecvente cazurile in care etapa lenta o constituie aportul reactantilor la locul reactiei prin difuzie.

Daca procesul se realizeaza sub gradient constant de concentratie, reactia globala va fi de ordinul 1.In aceste situatii, ecuatiile cinetice nu mai sunt integrabile analytic.Sunt necesare metode de calcul numeric mult mai complicate pentru calculul constantelor de viteza si a ordinelor de reactie.

Studii cinetice ale reactiilor succesive date de sistemele farmaceutice


S-au efectuat numeroase studii cinetice asupra reactiilor succesive din necesitati clar expuse in capitolul anterior.Sistemele farmaceutice dau si ele foarte adesea astfel de reactii. Un exemplu classic de reactii succesive de ordinul 1 , il constituie reactiile de dezintegrare radioactiva.Dezintegrarile sunt stationare. Ele se regasesc intr-un echilibru radioactive, cu exceptia elementului care genereaza seria si a celui care o incheie.In acest caz apar doua notiuni diferite :o concentratie de echilibru si o concentratie stationara. Concentratia de echilibru se refera la cazul in care produsii unei reactii se retransforma in substantele initiale ( in mod exclusiv). Concentratia stationara se intalneste la procese ireversibile cand produsii finali ai unei reactii se transforma ( chiar daca nu exclusive) mai departe, fara a reforma substantele initiale.Alte exemple sunt : Reactia de dehidrogenare a acetonei: (CH3)2C=O --->CH2=C=O + CH4
8

Reactia de hidroliza a diacetatului de glicol.Degradarea glucozei.Se constata ca sunt cuprinse procese complexe,reversibile,paralele si consecutive. La concentratii scazute ale glucozei si ale acidului catalizator, formarea polizaharidelor poate fi neglijata.Procesul succesiv poate fi schematizat astfel :

unde : A este glucoza, B este 5-HMF(5-hidroximetilfurfurol) si C sunt produsele finale. Studiile cinetice arata ca descompunerea glucozei este o reactie de ordinul 1. Cand glucoza este descompusa,concentratia lui 5-HMF creste rapid la inceputul reactiei, pentru ca apoi cresterea sa se produca cu viteze mai mici la timpi progresivi.Descompunerea lui 5-HMF creste incet la inceput indicand o perioada de inductie larga pentru ca apoi ea sa se desfasoare cu viteze crescute. Studiile cinetice au diverse aplicatii in farmacie in urmarirea stabilitatii medicamentelor. Un proces destul de studiat , bazat pe o serie de reactii de ordinul 1 consecutive si ireversibile este clorurarea acetaldehidei in sistem heterogen gaz lichid, la obtinerea industrial a sulfastiazolului (D.C.I) prin condensarea 2 aminotiazolului cu CAS, (clorura acidului p-acetil-amino-benzensulfonic) in solutie apoasa in prezenta alcaliilor si hidroliza ulterioara, in prezenta hidroxidului de sodiu a intermediarului format. Un alt exemplu cunoscut il constituie degradarea penicilinelor.Toate penicilinele sunt foarte sensibile la atacul agentilor nucleofili,electrofili si

oxidanti. E.Cioranescu,prezinta urmatoarea schema de reactii consecutive pe care o dau penicilinele la hidroliza.Se poate vedea ca prin hidroliza acida la cald , penicilinele trec in penicil-amina( un tio-amino-acid) si acid penaldic care apoi trece printr-o penilo-aldehida (care difera in functie de natura radicalului R) si CO2. Penilo aldehida se descompune mai departe prin hidroliza ( si oxidare) in glicocol si un acid ( care difera pentru fiecare penicilina ).Prin hidroliza alcalina penicilina aditioneaza o molecula de apa si trece in acid peniciloic (biologic inactive).El se poate descompune sub influenta clorurii mercurice tot in penicil-amina si acid penaldic.Acidul peniciloic poate fi redus cu inchiderea ciclului lactamic formand acid penilic.Degradarea prin atac nucleofil sau electrofil al penicilinelor se desfasoara dupa scheme mult mai complexe.Oniscu prezinta deasemenea scheme pentru astfel de procese,care atesta relativa stabilitate a acestor medicamente.Astfel, urmarind cinetica procesului de inactivare in mediu acid, a penicilinelor G(activa bacteriostatic si bactericid fata de bacilii si cocii grampozitivi) si a penicilinei V ( cu acelasi spectru dar mai activa in infectiile stafilococice), se constata ca valorile constantelor de viteza difera foarte mult.Spre deosebire de acestea,valorile energiilor de activare pentru cele doua peniciline sunt foarte apropiate.Din analiza cinetica se confirma reducerea vitezei de inactivare in mediu acid a penicilinei V, in comparatie cu penicilina G. De asemenea, se concluzioneaza ca acest fapt nu se datoreaza energiei de activare ci factorului preexponential din ecuatia lui Arrhenius.

10

11