Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Discriminare
Cuprins:
1. Stereotipuri
Introducere Definitie, masuri si perspective teoretice Ponderea conceptiilor stereotipe in judecata sociala Modul de a elimina stereotipurile
2. Prejudecata si discriminare
Introducere Prejudecatile Discriminarea Explicatiile prejudecatii si ale discriminarii Stratificare sociala si discriminarea Cum pot fi atenuate? Intoleranta in epoca moderna
1. STEREOTIPURI
Ce se poate reprosa stereotipurilor?... Cred ca etnocentrismul lor si faptul ca trasaturile importante sunt genetic inscrise in grupuri. Roger Brown, 1965, p. 181
1.1
Introducere
Notiunea de stereotip le evoca pe cele de prejudecata si de discriminare. Ea conduce, fara doar si poate, la ideea de generalizare si de eroare de judecata, cu tot cortegiul ei de consecinte nedorite pe plan comportamental. Nu este deci gresit, chiar imoral, sa se formeze o judecata sau o strategie de actiune doar pe o lectura stereotipa a celuilalt? Pericolul apare cu atat mai evident cu cat stereotipurile isi exercita influenta fara stirea judecatorului, limitand astfel posibilitatile de prevenire si remediere. O asemenea atitudine meta-teoretica este caracteristica pentru marea majoritate a cercetarilor din psihologia sociala. Daca nedreptatile trebuie combatute cu vigoare, atunci perspectiva adoptarii presupune o lectura mai putin degradanta a notiunii de stereotip.
1.2
Definitiile stereotipurilor sunt probabilla fel de numeroase ca si autorii care s-au aplecat asupra problemei. O definitie acceptata de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezinta stereotipurile ca un asamblu de convingeri impartasite vizavi de caracteristicile personale, de trasaturile de personalitate dar si comportament, specifice unui grup de persoane (Leyens, Schadron, 1994). Originea conceptului Walter Lippman este, fara indoiala, inventatorul notiunii de stereotip in acceptia ei socio-psihologica. Cu toate ca termenul exista inca din 1798, el era rezervat tipografilor, insemnand turnarea plumbului intr-o forma destinata formarii cliseului tipografic. Prin analogie, Lippmann dorea sa insiste pe rigiditatea cinceptiilor noastre, in special a celor ce privesc grupurile sociale. Dupa Lippmann, noi nu vedem inainte de a defini, ci definim inainte de a vedea. In afara faptului ca, in general, stereotipurile poseda o mare tonalitate afectiva, ele isi gasesc originea in societate si ofera posibilitatea de a explica natura raporturilor dintre grupuri si notiuni. In plus gandirea sa prefigura
Linville si colaboratorii sai (Fischer&Salovey, 1989) sugereaza, de asemenea, ca asuntem mai putin confruntati cu membri out-grupului decat cu membrii in-grupului, si ca aceasta poate explica rationamentele stereotipe impotriva out-grupului. Conform acestui autor, categoriile noastre se constituie pe baza intalnirilor cu membrii grupului avute in vedere. Atunci cand ni se cere o judecata trecem in revista toti indivizii de care ne amintim si care apartin acestui grup. Linville defineste stereotipizarea ca pe faptul de a avea o reprezentare relativ nediferentiata a membrilor unui grup. Stereotipizarea ar fi deci o chestiune de grad: cu cat observatorii au o reprezentare cognitiva diferentiata asura membrilor unui grup, cu atat mai putin acest grup este stereotipizat. Argumetul decisiv pentru Linville se bazeaza pe faptul ca stereotipurile sunt evidente in cazul out-grupului deorece posibilitatile de intalnire sunt mai putin numeroase pentru membrii out-grupului decat cei ai in-grupului. Totodata, Eagly (1987) sustine ca viziunea noastra despre femei si barbati este influentata de structura sociala care constrange comportamentele fiecaruia. Atunci cand Eagly si Steffen (1984) le cer subiectilor sa asocieze cateva trasaturi unor tintre masculine sau feminine, care ocupa traditional roluri masculine sau feminine, rezultatele releva ca nu sexul tintei, ci rolul acesteia influenteaza asocierile pe care le fac subiectii. Conform autorilor, pozitiile sociale corespunzatoare barbatilor si femeilor se afla la originea
1.3
Problema care urmeaza formarii stereotipurilor se refera la modul in care cunostintele stereotipe, o data constituite, intervin in judecatile asupra celuilalt. Dupa cum o arata numeroase lucrari, stereotipurile influenteaza atat modul in care asimilam informatiile noi cat si modul in care ne amintim de ele. Cand stereotipurile deformeaza realitatea Numeroase cercetari atesta impactul stereotipurilor in interpretarea, achizitia si restituirea informatiilor.
Intr-un stidiu despre zvonuri, Allport si postman (1047) au prezentate unor subiecti albi o scena ce se petrecea intr-un metrou. In prim-plan se putea vedea o altercatie intre un negru bine imbracat si un alb care avea un briceag in mana. Subiectii au descris ceea ce au vazut unui subiect care nu vazuse scena si care avea, la randul lui, sa o descrie unei a treia persoane si asa mai departe. Escrierea se deforma progresiv, ajungand sa corespunda stereotipurilor pe care albii le au despre negrii: la finalul lantului zvonului, mesajul descria o interactiune violenta intre un om alb ci un negru agresiv care avea un cutit in mana.
Perpetuarea stereotipurilor Interpretarea orientata a informatiilor care ne parvin consolideaza stereotipurile. Acestea se pot perpetua, deoarece furnizeaza permisele pe care ne bazam comportamentul. Word, Zanna si Cooper (1974) au scos in evidenta acest caracter de autoconfirmare a stereotipurilor cu ocazia unui studiu in doua faze.
Subiectii unei prime experiente sunt intervievatori albi care primesc fie un candidat negru, fie un candidat alb. Candidatii sunt, de fapt, persoane pregatite sa se comporte in aceeasi maniera. In ciuda acestei similitudini in comportamentele candidatilor albi si negri, subiectii care iau interviuri manifesta comportamente non-verbale foarte diferite, in functie de culoarea candidatului: ei se arata mai distanti, mai scurti, mai putin maicali fata de candidatul negru, decat fata de candidatul alb. Intr-un al doilea experiment, subiectii, toti albi, sunt de acesta data candidati si primiti de persoane pregatite sa manifeste unul sau altul dintre cele doua tipuri de comportamente ale subiectilor intervievatori observati cu ocazia primului experiment: fie modul impersonal care fusese folosit fata de persoanele de culoare,fie comportamentul mai amical manifestat fata de o persoana alba. Rezultatul a aratat clar ca subiectii candidati adopta acelasi stil de comportament ca si intervievatorul, candidatii tratati de o maniera mai impersonala realizand o performanta mai scazuta.
1.4
Stereotiputile sunt foarte puternice, iar impactul lor poate fi determinat atat pentru perceptiile cat si pentru relatiile noastre. In consecinta, se pune intrebarea ineluctabilitatii influentei lor. Cum putem sa scapam de ele? Putem sa le modificam? Fenomenul de dilutie Contrar lucrarilor care subliniaza impactul stereotipurilor in tartamentul datelor, anumiti autori au scos in evidenta un fenome cunoscut sub numele de dilutie. Este vorba de tendinta subiectilor de a se indeparta de asteptarile lor de stereotipe atunci cand trebuie sa judece un individ despre care ei detin informatii fara vreo valoare reala. Acest rezultat cunoscut sub numele de fenomen de dilutie se inspira direct din lucrarie lui Kahneman si Tversky (1973) in domeniul psihologiei cognitive.
Autorii au dat subiectilor cinci decriei care cuprindeau , de exemplu, treizeci descriei de ingineri si saptezeci descrieri de avocati. Subiectii aveau pur si simplu de indicat probabilitatea ca fiecare descriere sa reprezinte un inginer. Descrierile nu oferea nicio informatie utile. Astfel, se preciza ca Erick este insurat si fara copii, ca manifesta o buna competenta si o motivatie puternica si ca promite sa reuseasca stralucit in cariera. In aceste conditii, ar fi trebuit ca subiectii sa se increada doar in probabilitatile de plecare. Dar nu s-a intamplat asa. Raspunsurile se indepartau sensibil de procentul de 30% corespunzator proportiei initiale de ingineri din lot. Dupa Kahneman si Tversky , subiectii exploateaza informatia individuala, chiar daca aceasta din urma este total nesemnificativa, pentru a creea o imagine a tintei a carei asemanare cu prototipul categoriei inginerilor este mai putin clara. Folosirea probabilitatilor de plecare apara, in consecinta, mult mai putin rationala in ochii subiectilor. Intr-un cuvant, adaugarea elementelor inutile reduce intluenta catgoriei.
Stereotipuri cu caracter individual: a vrea si a putea Asa cum am vazut mai sus, marea majoriate a cercetarilor din domeniul cognitiei sociale insista pe impactul stereotipurilor in primele momente ale intalnirii cu o persoana necunoscuta. Lucrarile din domeniu perceprtiei sociale lasa sa se inteleaga ca vointa si efortul ne permit sa ne detasam de influenta stereotipurilor. Pentru Kruglanski (1989, 1990) judecata sociala se caracterizeaza prin a genera ipoteze si a lua in considerare noile informatii. Important este sa stim daca e mai bine sa optam pentru o solutie chiar nesatisfacatoare (ceea ce Kruglanski numeste nevoia de inchidere) decat sa luam nicio decizie ( nevoia de non-inchidere). Cele doua tendinte coexista. In plus, individul, formuland raspunsuri,urmareste cateva obiective precise. Confrom lui Brewer (1988) atunci cand isi formeaza o impresie despre cineva, idivizii pot ramane fie la nivel categorial, fie pot opta pentru un examen aprofundat al atributelor indiviluale ale personei intalnite. Trecerea la nivelul interpersonal este conditionata de existenta unei anumite motivatii. Contactul cu membrii contra-stereotipici Weber si Cricker (1983) au pus la punct o paradigma simpla si ingenioasa pentru a studia maniera in care informatiile contra-stereotipice pot altera conceptii stereotipe. Autorii au cerut subiectilor sa citesca informatii referitoate la mai mult membrii ai unui grup. Informatiile contra-stereotipice sunt concentrate pe cativa membri sau disersate pe ansamblul indivizilor. Aceasta paradigma permite evaluarea viabilitatii celor trei modele de chimb a stereotipurilor. Modelul contabil prevede ca indivizii sa-si schimbe stereotipurile putin cate putin, pe masura ce intalnesc infomatii inconsistente cu stereotipul. Modelul de conversie prezice sa indivizii se schima in mod brusc si radical. In cele din urma, modelul sub-tipaj considera ca indivizii folosesc informatii inconsistente pentru a crea subtipuri. La vederea rezultatelor, modelul contabil descrie adecvat ceea ce se petrece atunci cand inconsistentele sunt impartite la mai multi reprezentanti. Din contra, atunci cand infomatiile contra-stereotipice sunt concentrate al cativa indivizi, asistam la fenomenul de sub-tipaj. Aceste rezultate sunt compatibile cu ideea ca un stereotip se va schimba cu atat mai mult cu cat informatia contra-stereotipica se refera la indivizii specifici si prototipici. Care par independenti unii de altii. Daca reprezentantii contra-stereotipici difera prea mult de restul grupului ei sunt cnsiderati ca fiind exceptia de la regula.
1.5 Concluzie
De cativa ani asistam, in Europa, la cresterea intolerantei fata de imigranti si fata de minoritatile etnice. In America, tensiunile etnice dintre majoritatea alba si minoritatile vizibile raman foarte accentuate, daca nu chiar explizive. De aici si importanta pentru psihologii din domeniul social nu doar de a intelege mai bine dinamica prejudecatilor si a discriminarilor, dar si de a gasi mijloacele de elinimare a manifestarilor nefaste care pot sa apara.
2.2
Prejudecatile
Fenomenul numit prejudecatat implica respingerea celuilalt, considerat ca membru al unui grupa fata de care se manifesta sentimente negative. Mai precis, Allport (1854) a definit prejudecata ca pe o imagine negativa sau o predispozitie de a adopta un comportament negativ fata de un grup sau fata de membrii acestui grup, bazata pe o generalizare eronata si rigida. Prejudecatile por aparea fata de membrii oricarei categorii sociale diferita de cea proprie, in legatura cu care exista sentimente defavorabile. Prejudecatile sunt clasificate deseoriin functie de categoria sociala care face obiectul generalizarii. De pilda sexismul este o prejudecata impotriva femeilor sau a barbatilor, antisemitismul este prejudecata fata de evrei iar rasismul este prejudecata fata de indivizii unei alte rase. De retinut este ca notiunea de rasa isi are originea in biologie si desemneaza o specie de animale genetic distincta de alta (Osborne, 1976). In secolul trecut etnologii divizau specia umana in trei mari rase, in functie de caracteristici fizice ereditare ca, de exemplu, forma capului si cularea pielii: neagra, galbena si alba. Insa aceasta notiune biologizata este contestata in zilele noastre de numerosi oameni de stiinta. Cercetatori din domeniul geneticii au constatat ca diferentele genetice existente intre indivizii categorizati ca facand parte din acceasi rasa sunt mai semnificative decat pretinsele diferente observate in regruparea pe baza raselor umane distincte (Stringer, 1969). In consecinta, oamenii de stiinta sunt de acord cu faptul ca termenul de rasa nu poate fi aplicat fiintelor umane in calitate de categorie biologica (Unesco 1969). Cu toate acestea, indivizii si grupurile rasiste continua sa vehiculeze vechiul sistem de clasificare si sa asocieze diferentele in pigmentarea pielii si in trasaturile fizionomice (fenotipuri) caracteristicilor biologice si comportamentale. Rasismul ramane un instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale defavorizate. Grupurile sociale definite ca noi si ei sunt produsul unuia dintre cele mai fundamentale procese ale fiintei umane si anume categorizarea sociala (Tajfel, 1981). Cu ajutorul acestei unelte cognitive decupam, clasificam si ordonam mediul nostru fizic si social. Impartirea realitatii in categorii ne permite sa actionam mai eficient din punct de vedere al timpului si efortului si se dovedeste usor de adaptat fiintei umane. In mod traditional, psihologii din domeniul social au fost preocupati de prejudecatile bazate pe categorii sociale de sexe, handicap fizic sau mental, varsta, rasa si apartenenta etnica. Termenul grup etnic face apel, in principal, la caracteristicile lingvistice si culturale care pot diferentia grupurle sociale. Indivizilor membri ale acestor categorii le este greu sa nege faptul ca apartin grupurilor respective si sa-si schimbe apartenenta.
2.3
Discriminarea
2.4
De unde vin prejuecatile si se declanseaza discriminarea? De ce tindem sa favorizam membrii in-grupului mai mult decat pe cei ai out-grupului? Diferitele stiinte umane au abordat aceste probleme conform nivelurilor lor proprii de analiza conducand la raspunsuri partiale dar complementare. Personalitatea autoritara ofera un exemplu clasic de analiza intrapersonala a prejudecatii si discriminarii. Studiul lui Adorno (1950) efectuat in Statele Unite, demonstreaza ca individul autoritar valorizeaza puterea si fermitatea; gandirea lui este organizata in functie de categorii sociale rigide: noi/ei. Adorno si colegii lui au stabilit ca relatiile indivizilor autoritari cu membrii out-grupului se caracterizeaza prin etnocentrism. Adorno a constatat ca persoanele etnocentrice nu erau doar antisemite, ci aveau si prejudecati despre numeroase alte out-grupuri etnice, religioase si culturale. Cea mai importanta contributie a studiului a fost de a constata ca etnocentrismul era tributar personalitatii autoritare. Conforme teoriei, ostilitatea reprimata in timpul copilariei in astfel de familii era ulterior proiectata asupra minoritatilor etnice si asupra altor out-grupuri considerate inderizabile intr-un context social dat. Asadar, agresiunea autoritara
2.5
In cele mai recente studii ale lui Schadev si Bourhis acestia au manipulat sistematic statutul, puterea si ponderea numerica ale unor grupuri ad hoc, compuse din studenti anglofoni din sudul provinciei Ontario. In acest tip de studii, statutul soacila reflecata pozitia relativa a unui grup in raport cu a altuia pe o dimensiune de comparatie valorizata. In studiul mentionat, studentii completau un test de creativitate si, pe baza rezultatelor, erau impartiti in doua grupuri: grupul foarte creativ (statut superior) si grupul lipsit de creativitate (statut inferior). Ponderea numerica era in asa fel manipulata, incat subiectii sa creada ca in urma rezultatelor, 80% alcatuiau grupul majoritar iar restul de 20%, evident, cel minoritar. Puterea sociala era definita ca fiind gradul de control al unui grup asupra propriului destin si asupra destinului out-grup. Prin tragere la sorti s-a introdus perceptia unei relatii de putere arbitrara, care dadea o putere absoluta unui grup, si nicio putere celuilalt grup. Rezultatele confirma bias-ul in favoarea in-grupului pe planul atitudinilor provocate de categorizarea sociala: in ciuda competentei anonime a grupurilor, toti subiectii au declarat ca preferau membrii in-grupului membrilor out-grupului, indiferent de puterea, statutul si ponderea numerica a in-grupului lor (Brewer). In schimb, pozitia conferita de puterea si statutul grupurilor avut in cauza a avut un efect puternic asupra comportamentului discriminatoriu al indivizilor. Rezultatele indica net un comportament mai discriminatoriu in cazul membrilor grupului dominant decat in cel al membrilor grupului dominat, deoarece puterea absoluta permite manifestarea bias-ului in favoarea in-grupului in distributia resurselor. Dimpotriva, bias-ul in favoarea in-grupului pe planul atitudinilor nu se poate actualiza printr-un comportament discriminatoriu in cazul indivizilor lipsiti de orice putere (0%). Rezultatele confirma ca, fara putere, categorizarea sociala in sine nu permite discriminarea la adresa out-grupului. Rezultatele indica in aceeasi masura si faptul ca, in cazul indivizilor cu statut superior comportamentul este mai discriminatoriu decat cel al indivizilor cu statut inferior. Totusi in acest studiu comportamentul de minoritar defavorizat a fost indus experimental unor subiecti care, in viata reala sunt anglo-anadieni majoritati, instariti din sudul provinciei Ontario. In concluzie putem afirma ca mai mult decat caracteristicile lor intrinseci, pozitia grupurilor in structura sociala determina, in mare parte, perceptiile si comportamentele intregrupuri ale membrilor acestor colectivitati.
2.6
Contacte intergrupuri
2.7
De cativa ani, asitam la o redeclansare a sentimetelor de intoleranta si a actiunilor discriminatorii indreptate impotriva indivizilor categorizati ca membri ai out-grupurilor indezirabile. Atacurile rasiste vizand imigrantii si minortitatile etnice atesta dorinta unor indivizi de a-si actualiza prejudecatile prin comportamente discriminatorii extreme. In ciuda cresterii nivelului de intoleranta, numeroase eforturi concrete au fost intreprinse pentru a combata prejudecatile si discriminarea. In America, de pilda, programele de acces la egalitate au permis sa fie denuntate si eliminate anumite cazuri evidente de discrinimare pe baza rasei si a sexului. Dar corespunde oare diminuarea celor mai evidente componente discriminatorii unei mai mari tolerante din partea majoritatii? Sau xeonofobia si rasismul au reusit sa ia forme mai subtile? Aceasta intrebare a determinat cercetatotii americani sa dezvolte cateva perspective asupra rasismului modern din Statele Unite. Patru dintre aceste perspective au anumite elemente in comun. Conform perspectivei rasismului simbolic, aplicata relatiilor etnice din Statele Unite, albii si-ar ascunde rasismul de ochii celorlalti, dar ar continua sa-l maifeste mai subtil decat in trecut. Aceasta forma de rasism ar aparea in special la persoanele care apara valorile conservatoare si percep minoritatea neagra ca pe o amenintare la adresa majoritatii albe. Teoria de ambivalenta-amplificare este singura perspectiva care sustine ca americanii albi ar avea sentimente cu adevarat pozitive fata de negri, desi ele pot fi amestecate si cu sentimente negative (Katz, Wackenhut, 1986); in functie de circumstante, fie sentimente negative, fie cele pozitive ies la suprafata si sunt amplificate.
Bibliografie:
1. Abric, J. C. Psihologia comunicarii Teorii si modele, Polirom, 2002 - Psihologia campului social. Reprezentarile sociale, Polirom, Iasi, 1997
2. Mitrofan, Iolanda Psihologia relatiilor dintre sexe. Mutatii si alternative, Alternative, 1997
3. Richard Y. Bourhis, Jacques-Philippe Leyens Stereotipuri, discriminare, relatii intergrupuri, Collegium, 1997
10