Colegiul National Alexandru Lahovari - Rmnicu-Vlcea Clasa a XI-a D, matematica-fizica intensiv engleza

Dimensiunea religioas a existenei

Coordonator proiect: prof. Amalia Istrate

Componena grupei de elevi: Cristina Barbu Sarah Constantinescu Roxana Stanca Iasmina Stefan

CUPRINS
Capitolul I: Religia in Grecia Antica.................................................................................3 Capitolul II: Roma Antica si credinta in zei....................................................................12 Capitolul III: Dacii si credintele lor religioase................................................................19 Capitolul IV: Simboluri geto-dacice................................................................................23 Capitolul V: Cele trei mari religii monoteiste ale lumii..................................................28 Capitolul VI: Crestinarea romanilor................................................................................46 Capitolul VII: Influenta religiei in literatura romana.......................................................51 Capitolul VIII: Umanismul..60 Capitolul IX: Scoala Ardeleana si Biserica......71 Concluzii...73 Bibliografie selectiva74

Capitolul I: Religia in Grecia Antica

I.1. Date istorice:

Grecii au fost un popor compozit, in cae au intrat bastinasi si noi veniti. Peste populatia mai veche a "pelasgilor", "mediteraneenilor", au venit triburi nomade indo-europene, printre care si aheii. Influentati de civilizatia cretana ("minoica", dupa regele semilegendar Minos), aheii au intemeiat o civilizatie proprie, cunoscuta sub numele de civilizatia "aheeana" sau "miceniana". Aceasta este prima civilizatie greceasca, civilizatia cretana fiind considerata ca preelenica. Civilizatia aheeana a fost si ea distrusa de ultimul val de greci, dorienii, care au venit in Grecia, dupa ionieni si eolieni. Civilizatia greaca de dupa perioadele cretana si aheeana a fost impartita de cercetatori in cinci perioade: 1. Perioada zisa geometrica (pe la 1025-700 i. Hr.), datorita predominarii motivelor geometrice in arta. 2. Perioada arhaica (pe la 700500 i. Hr.), in care apar coloniile lor malurile Marii Negre, sudul Italiei, Sicilia. 3. Perioada clasica (pe la 500-323 i. Hr.), perioada de mare inflorire a culturii grecesti, in care au loc luptele cu persii, iar apoi expansiunea greco-macedoneana in Orient sub Alexandru cel Mare. 4. Perioada elenistica (323-31 i. Hr.). in care, in urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, intervine amestecul civilizatiei grecesti cu civilizatia orientala. 5. Perioada romana, care incepe in anul 31 i. Hr., cand Octavian August transforma Egiptul, ultimul stat elenistic, in provincie romana.

I.2. Zeii
In perioada straveche, locuitorii Greciei si ai insulei Creta par sa fi adorat Pamantul Mama, ca zeita a fecunditatii dar si a reintoarcerii finale. Din cercetarile savantilor putem spune ca exista un cult la Cnossos si Pylos si ca era adorata o divinitate a naturii si a animalelor, Potnia Teron. Apar treptat date despre zeitati ca Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos.

Zeus era zeul suprem al grecilor, parintele zeilor si al oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieste pe varful muntelui Olimp, varf care era socotit a fi in cer, si tot ca zeu al cerului, el este stapanul norilor, al ploii, al zapezii, al tunetului si al fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger in mana. Ca zeu al luminii, Zeus vede toate, nu-i scapa nimic. El supravegheaza implinirea justa a angajamentelor, respectarea dreptatii, implinirea obligatiilor conjugale. El protejeaza familia, fratria, cetatea. Mitologia a intunecat figura mareata a lui Zeus, atribuindu-i o seama de aventuri amoroase cu totul imorale. Hera este personificarea feminina a cerului, in special a cerului nocturn. Ea este sora si sotie in acelasi timp a lui Zeus, impartind cu acesta puterea. Este zeita femeilor si a casatoriei. Atena (Athena, numita si Palas Athena) este, dintre toate zeitatile panteonului grecesc, cea mai apropiata de Zeus, ca una ce este nascuta, fara mama, direct din capul lui si intrupand o parte din insusirile tatalui sau. Ea conduce armatele la victorie si tot ea prezideaza la incheierea pacii. Si Ares este zeul razboiului, dar acesta este un zeu sangeros, iubind varsarea de sange pentru varsarea de sange insasi. Atena este inteleapta, prudenta, duce luptele la bun sfarsit, apoi prezideaza operele din timp de pace: adunarile din agora (piata publica), sedintele senatului etc. Ea protejeaza munca, meseriile, artele. Apolo (Apollo) este unul dintre cei mai importanti zei ai grecilor. Numele sau inseamna soarele stralucitor". De la inceput Apolo a fost o zeitate pastorala. In general insa el este cunoscut ca zeu al poeziei si al artelor. Artemis este zeita fecunditatii, a castitatii si a iubirii legitime. Ca sora a lui Apolo impartaseste unele din insusirile acestuia, ca de exemplu aceea de a feri pe oameni de boli, dar este in stare si sa provoace epidemiile si sa omoare cu repeziciune mai ales femei. Identificandu-se cu zeitatile lunare Hecate si Selene, ea apare ca zeita a luminii nocturne, zeita care iubeste locurile retrase, intunecoase. Hermes era socotit zeu al vantului, alcomertului, al castigului rapid, al artei de a trage profit in dauna altuia. Tot el este si zeul drumurilor. Hefaistos este in panteonul grecesc zeul focului, in special al focului din adancul pamantului. Mai tarziu, in poemele homerice, apare ca mesterul iscusit care cladeste palatele zeilor si faureste toate obiectele de confort si de podoaba ale zeilor; la care, fireste, se foloseste in primul rand focul. Afrodita, sotia lui Hefaistos, dupa alta versiune sotia lui Ares, zeul razboiului, este zeita iubirii senzuale. Poseidon, zeul marilor, fratele Iui Zeus, este de asemenea una dintre zeitatile importante ale panteonului grecescca si Atena zeita a intelepciunii . .

In lumea subpamanteana locuiau: Hades (fratele lui Zeus), zeitele Persefona si Hecate.

I.3.Cinstirea zeilor
Sunt dovezi ca s-au savarsit acte de cult, mai intai (3400-2100 i. Hr.) in grote naturale, apoi (2100-1900 i. Hr.) in sanctuare special construite. Se pare ca riturile erau implinite aproape numai de femei-preoti, dar, in general, se constata ca exista o intreaga clasa sacerdotala, preoti si preotese, clasa care avea si un important rol economic. In cinstea zeilor se oficiau in Creta ceremonii si serbari publice, insotite de jocuri, concursuri de gimnastica, lupte de gladiatori etc. In diferitele reprezentari de scene cultice, o parte din cult apare ca un dans extatic in jurul unui arbore care se afla de obicei inapoia altarului. In timpul dansului, arborele era scuturat si se rupeau ramuri din el. Sunt semne de ceremonii agrare care mimau rodirea. Cultul avea la greci o mare importanta. In lipsa unei unitati doctrinare si a unei teologii, respectarea cultului forma obligatia esentiala a adoratorilor zeilor. Mai tarziu locurile de cult ale religiei grecesti erau temple marete in stil doric, ionic-atic si corintic. Templele consacrate zeilor erau asezate aproape totdeauna cu fata spre rasarit, iar ale eroilor cu fata spre apus, pentru ca acestea din urma erau socotite morminte ale eroilor. Preotii nu constituiau o casta aparte si nu aveau importanta pe care o aveau de exemplu in Iran si in India, desi preotia se transmitea uneori din tata in fiu. Aceasta pentru ca la greci cultul putea fi implinit de oricare cetatean, dar pe un termen limitat si numai rareori pe viata. Cand era vorba de viata politica, actele de cult erau implinite de conducatorii cetatilor, iar in familie erau implinite de capul familiei. Centrul cultului familial il forma focul, socotit ca zeu suprem al casei si intretinut permanent. Capul familiei ii aducea libatii si ofrande. In fata focului si sub protectia lui se desfasurau ceremoniile religioase prilejuite de principalele evenimente ale vietii de familie: nastere, casatorie, adoptie etc. Jocurile erau solemnitati religios-nationale. Atat de mult pretuiau grecii tot ce impodobea natura omeneasca: frumusetea, puterea, indemanarea, inteligenta etc, incat credeau ca fac placere zeilor organizand grandioase serbari in cursul carora se desfasurau tot felul de intreceri in frumusete trupeasca, in lupte, alergari etc. Erau si intreceri in poezie si elocventa, dandu-se ca premiul cel mai inalt o coroana facuta din ramuri rupte din maslinul sfant. Jocurile se deschideau cu ceremonii religioase. Cele mai importante jocuri erau cele "olimpice", celebrate din patru in patru ani in orasul Olimpia din Elida si care durau cinci zile. Erau inchinate lui Zeus Olimpianul. Erau apoi jocurile "pitice" in cinstea lui Apolo, celebrate din patru in patru ani la Delfi, jocurile "istmice" inchinate lui Poseidon, care aveau loc din doi in doi ani in Corint, jocurile "nemeice" in cinstea lui Zeus, celebrate din doi in doi ani in Argolida etc. Jocurile au avut o mare insemnatate pentru poporul grec, dindu-i sentimentul unitatii etnice, deoarece la ele participau grecii de pretutindeni, chiar si din cele mai indepartate colonii. De asemenea 6

au avut o mare insemnatate morala si educativa, pentru ca tineretul indeosebi era pregatit sa-si valorifice prin ele insusirile trupesti si sufletesti.

I.4. Viata de apoi in Grecia Antica

Grecii au avut o grija deosebita pentru morti, iar in acest sens sta marturie literatura greaca. Au fost descoperite numeroase morminte care atesta faptul ca grecii isi inhumau la inceput mortii si ca incinerarea a aparut intr-o epoca ulterioara. Mortii erau ingropati intr-un mormant numit cos, care se afla in mijlocul locuintei. Mai tarziu mormintele sunt separate de locuinta si situate la apus de acestea. O data cu trecerea timpului, mormantul capata noi forme: de la cos se ajunge la morminte cu camera, apoi la cele cu cupola si la sicrie. Sufletele mortilor obisnuiti coborau pe o scara si mergeau in infern, in imparatia lui Hades. Zeul infernului era imaginat "ca un talhar infricosator care se lupta in plina zi cu oameni mai puternici... ca o persoana care alearga pe un cal negru, inarmat cu o sabie sau cu un arc". Locuinta vesnica a mortilor era un loc de suferinta si de uitare a celor vii, " un loc intunecos si posomorat, captusit cu panza de paianjen, unde niciodata nu se face ziua, nici un cocos nu canta, nici o apa nu curge, iarba nu rasare; flamanzii nu au ce manca acolo, insetatii nu au ce bea, tinerii vor fi pradati de armele lor si fetele de podoabele lor". Pentru cei fericiti exista totusi un loc aparte in lumea cealalta: o insula, unde toate erau pregatite, iar dupa aceea Campiile Elisee si Gradina lui Hades, unde fetele dansau iar tinerii cantau. Ritualul funerar era foarte complex: "cand muribundul era pe punctul de a-si da sufletul, i se taia un smoc de par, care era inchinat zeilor subpamanteni si se adresau rugaciuni lui Hermes, conducatorul sufetelor spre imparatia mortilor". Apoi se dadea ultimul sarut muribundului si, in clipa mortii, se facea mult zgomot, lovindu-se in vase de arama, pentru ca sa se alunge duhurile rele din drumul sufletului. Mortului i se inchideau ochii si gura, i se acoperea fata, era spalat cu apa calda, uns, infasurat intr-un vesmant alb si incoronat cu flori. Apoi era asezat in tinda casei, cu picioarele spre usa. In gura i se punea un ban, ca taxa de trecere in lumea cealalta. In timp ce mortul era inca in casa, se aseza inaintea usii un vas cu apa pentru purificarea de atingerea necurata cu ramasitele pamantesti ale defunctului. Pe drumul la rug sau la groapa se intonau cantece funebre. Ritul cel mai vechi era acela al inhumarii, apoi s-a statornicit si obiceiul incinerarii, la care, in timp ce cadavrul ardea, se faceau libatii defunctului si se invocau sufletele stramosilor sai. Cenusa era stransa, pusa in urna si dusa la mormant afara din oras. Inmormantarea era mai pompoasa sau mai simpla, dupa averea defunctului. Uneori era gratuita pentru oamenii care nu aveau rude sa-i ingroape. Aceasta pentru a linisti sufletele stramosilor. In acest caz, sufletele stramosilor defunctului erau chemate de trei ori. Flori de trandafir si de diverse alte feluri impodobeau mormantul. Daca mortul fusese un om ilustru, se celebrau si jocuri funebre. Dar niciodata nu se uita ospatul mortuar, ale carui resturi erau inchinate sufletelor stramosilor si duse la mormant. Pentru morti se aduceau si sacrificii de animale si libatii de sange, apa, vin, lapte si indeosebi miere. Ritul funerar era comemorat in ziua a treia, a noua, a treisprezecea si la un an. In timpul doliului trebuiau evitate banchetele si solemnitatile publice, se foloseau vesminte modeste si de culoare neagra, se taia parul si uneori se presara cenusa pe cap si se zgaria fata. Toate acestea erau impuse de dreptul

religios familial si de aceea erau strict obligatorii. Nu erau lipsiti de ele decat cei care erau exclusi de la religia familiei si de la aceea a cetatii. Aceasta era cea mai grava interdictie.

I.5.Conceptia despre om in Grecia Antica

In religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive. Zeii din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos. Dupa moartea sau disparitia acestei rase, ei au devenit daimones. Dupa aceea au creat o rasa de argint care s-a rasculat impotriva lor. In mania lui, Zeus face spirite lumii subpamantene. El este creatorul rasei de bronz care dispare din acuza certurilor interne, dupa care Zeus creeaza rasa eroilor. Cativa dintre acesti eroi au luptat si au murit la Troia si Teba. In cele din urma, Zeus formeaza o rasa de fier care reprezinta rasa umana din zilele lui Hesiod. Aceasta creatie succesiva nu are vreo semnificatie precisa. Nu putem sustine faptul ca generatiile sau rasele create reprezinta schimbari istorice ale omenirii. Pentru Hesiod crearea nu este propriu zisa, ci este un proces de degenerare. O idee asemanatoare este cea a lui Pindar din Mitul Potopului. Dupa ce a trecut potopul, Pyrrha si Deucalion au coborat din Parnas si au facut oamenii din piatra. S-au nascut conducatorii locrieni din impreunarea celor doi. Promoteu a furat din cer focul si l-a daruit oamenilor care astfel nu mai eru neajutorati. Dupa ce Zeus a urcat pe tron, a dorit sa distruga rasa umana. Prometeu incepe sa-i invete pe oameni sa scrie, sa citeasca, sa domesticeasca animalele si sa practice medicina. Sunt si alti scriitori greci care relateaza despre crearea omului, dar ale caror detalii nu depasesc prea mult sfera miticului. In ceea ce priveste natura omului, tendinta principala era una pesimista. Cu toate acestea, unii oameni au reusit sa ajunga virtuosi si sa devina zei ( ex: Hercule). Oamenii trebuie sa fie multumiti cu soarta lor limitata asa cum ii sfatuieste Pindar: "nu cauta sa devii Zeus, se cuvine muritorilor sa aiba ganduri muritoare". A incerca sa fie depasite limitele impuse de catre zei fiintei umane, inseamna a ii supara si a atrage asupra omului mania acestora. Obligatia omului este aceea de a se cunoste pe sine ( "cunoate-te pe tine ... nimic mai mult", dupa cum spunea oracolul de la Delfi; in acest context, cunoastete pe tine inseamna "vezi ca esti muritor"). In ceea ce priveste mantuirea, la Homer, singura posibila a fost a lui Menelaus, care urma sa fie dus in Insulele celor fericiti de la capatul pamantului. El se bucura de acest privilegiu deoarece fusese sotul Elenei si ginerele lui Zeus. Hesiod extinde aceeasi soarta si asupra eroilor si crede ca restul oamenilor trebuie sa se zbata neputinciosi intr-o lume a duhurilor, a umbrelor, numita hades.

Capitolul II:Roma Antica si credinta in zei

II.1.Date istorice
Italia a fost, mai mult decat Grecia, locul unor invazii continue ale unor populatii din afara. Astfel, peste unele populatii mai vechi, mediteraneene, incep spre sfarsitul mileniului al II-lea i. Hr. sa se aseze triburi migratoare venite de peste Alpi. Cei dintai au fost siculii, stabiliti in Sicilia. Ei ar fi dat si numele Italiei, in amintirea regelui lor Italos. Dar prima invazie de mare importanta a fost aceea a popoarelor italice, invazie care face parte din marea miscare a triburilor indo-europene stabilite mai inainte in Europa centrala. De aici, de la Dunarea de mijloc, au pornit spre sud-est triburile elenice, iar spre sud-vest cele italice.Un alt strat etnic l-au format in Italia etruscii. In secolul al VIII-lea i. Hr. a avut loc un alt eveniment de mare importanta pentru istoria Romei antice: inceputul colonizarii de catre greci a Italiei de sud si a Siciliei. In ultimele decenii ale secolului al V-lea i. Hr., Italia a suferit invazia galilor, populatiede neam celtic. Dintre toate aceste populatii, cei care aveau sa scrie marea istorie a Romei antice au fost romanii, intemeietorii Cetatii eterne. In secolul al VIII-lea i. Hr. - anul 753 dupa istoricii latini - triburi de latini, sabini si etrusci puneau bazele Romei prin unirea asezarilor fortificate care se aflau pe cele sapte coline de pe malul stang al Tibrului. Sub raportul organizarii politice, Roma antica a trecut prin trei perioade: regalitatea (753-509 i. Hr.), republica (509-31 i. Hr.) si imperiul (31 i. Hr.-476 d. Hr.).

II.2. Zeii
Zeii erau doar niste puteri mistice pentru inceputurile istoriei religiei romanilor. Dupa secolul sase, in care a avut loc contactul cu Grecii si cultura lor, au inceput sa fie adorati zei cu forme umane. Romanii puneau accent pe fenomenul numit pax deorum, pacea zeilor, prin care isi asigurau prosperitatea si bunastarea. Fiecare loc, imprejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor si existau foarte multi zei cu atributii marunte, dar importante pentru romani. Cele doua variante ale intemeierii Romei stau la baza unor legende, cu eroi greci si cu zeitati. Prima dintre cele doua, varianta alaptarii celor doi gemeni, Romulus si Remus de catre lupoaica mitica are loc in jurul anului 753 i.Hr., cand unchiul acestora ii pune intr-un cos si ii lasa sa pluteasca pe raul Tibru, pentru a-i ucide si a nu putea sa preia puterea cand vor fi mari. Acesta obtinuse puterea in mod abuziv de la bunicul gemenilor, Numitor si incerca sa o pastreze cat mai mult. Cei doi gemeni erau fii lui Marte si lui Rhea Silvia, o muritoare. Au fost gasiti de o lupoaica ce ia alaptat si i-a crescut in pestera Lupercal, fiind gasiti mai tarziu de pastorul Faustulus si de sotia sa. Acesta i-a luat in grija pana cand au crescut si au decis sa se razbune pe nedreptatea comisa de unchiul lor. L-au restabilit la tron pe Numitor si au decis sa isi infiinteze propriul oras. Din cauza neintelegerilor, s-a hotarat ca zeii sa decida asupra celui ce va avea priviliegiul de a intemeia cetatea. Soarta l-a ales pe Romulus, care a comis un fratricid si l-a ucis pe Remus. Cea de-a doua varianta a intemeierii Romei este un fel de continuare la Razboiul Troian din secolele 12 si 13 inainte de Hristos. Eneas, fiul lui Venus si lui Anchise, print Troian, paraseste Troia impreuna cu supravietuitorii razboiului si ajunge in Cartagina unde regina locului, Dido, se indragosteste de el. Paraseste Cartagina si fondeaza apoi Roma, pe teritoriul Latium-ului. Poetul Virgiliu rezolva diferenta de aproape 400 de ani intre cele doua povestiri, spunand ca Eneas se casatoreste cu Lavinia, 9

fiica unui rege din Latium, urmandu-i acesta la tron si infiintand Roma, fiind un urmas indepartat al lui Romulus. Zeii romani au fost asociati unor locuri, imprejurari si ajunsesera foarte numerosi, incat se putea spune ca mai repede ai gasi un zeu decat un om. Usa de la intrarea in casa avea propriul zeu, Ianus, vatra avea o zeita ocrotitoare, Vesta, care era totodata zeita focului, laralia, o incapere a casei era locul ofrandelor pentru zeii Lari, ocrotitori ai caminului.Zeii amorfi au predominat in religia romana, ei neavand o personalitate proprie, ci functia indeplinita contand mai mult pentru credinciosi. Pe langa zeii existenti, Jupiter, Marte si Quirinus, au fost preluati altii, precum Minerva, Iunona, Castor, Polus etc. In anul 509 se infiinteaza Republica, iar fiecare consul si guvernator facea cate un legamant sacru in fata zeului ocrotitor al poporului, generalii care castigau batalii importante aduceau ofrande si jertfe, ajungandu-se mai tarziu la sacrificii umane, interzise de primii crestini. Pe masura ce Imperiul Roman se extindea, se intalneau credinte religioase variate, apartinand popoarelor cucerite. Astfel au fost preluati zei Persi, Celti, Greci si eroi, precum Hercule sau Heracles. Au aparut in timp, Diana, Mercur, Pluto, Neptun, Vulcan si Venus, Cybele si Mitra, care a dus la aparitia crestinismului intr-un tarziu. Printre practicile religioase ale vremurilor se numara adorarea imparatilor ca pe zei, aceasta fiind una din dorintele lui Cezar. Acesta sia ridicat o statuie cu inscriptia "deo invicto", ceea ce i-a scazut popularitatea printre cetateni, ucis apoi intr-un complot. Intr-o prima etapa, nu s-a acceptat venerarea unui simplu om ca pe un zeu, dar mai tarziu au mai existat conducatori care au acceptat ofrande si jertfe in semn de loialitate a poporului fata de el. Jupiter - el era zeul luminii si al fenomenelor ceresti: vantul, ploaia, tunetul, al furtunii si al fulgerului. El se numea Jupiter Optimux Maximus (cel prea mare si prea milostiv), Conservator Orbis (ocrotitorul lumii), Conservator Augustorum (ocrotitorul imparatilor), Propugnator ( inainte-lupatorul), dar si Pistor - zeul Painii.

Juno - era sotia lui Jupiter, zeita luminii. Ca zeita a lunii ea s-a contopit cu Diana, zeita vanatorii. Era cunoscuta si cu atributele de Pronuba ( protectoarea logodnicilor), Domiduca (calauza miresei la casa mirelui), Nucsia ( calauza pragurilor parfumate).

Vesta - era asociata cu pamantul mama, ramanea vesnic fecioara si era simbolul maternitatii.

10

Vulcan - era zeul trasnetului, al focului devastator, al focului datator de viata. Era infatisat cu barba, cu o usoara deformatie faciala si purta o scurta care ii lasa liber bratul drept.

Saturn - era patronul belsugului si al bogatiei si propagatorul vitei de vie. Minerva - zeita cunoscuta si la etrusci si la greci, era patroana intelepciunii si a artelor, iar impreuna cu Jupiter si Juno, formau o triada divina.

Mercur - zeul comertului, avea fata rasa si purta intotdeauna o punga in mana. Faunus - era zeitatea animalelor padurii si proteja oamenii impotriva lupilor (din acesta cauza mai este cunoscut si sub numele de Lupercus).

Alti zei: Consus - zeul fertilitatii pamantului; Silvanus - zeul padurilor; Flora - zeita inmuguririi; Diuturna - zeita apelor linistite; Antevorta - zeita trecutului oamenilor; Postvorta - zeita viitorului; O serie de zei erau desemnati ca stapani ai lumii subpamantene: Orcus - zeul mortii; Mania si Lara - zeitele care speriau copiii; Lemures si Larvae - duhuri ale mortilor cu comportari primejdioase. Intre divinitatile protectoare ale oraselor si ale persoanelor amintim: Fortuna - zeita norocului; Lares si Penates - ocrotitorii pamantului; Angerina - zeita tacerii; Fides - protectorul juramintelor. Intre eroi amintim pe: Hercule, Romulus si Remus, Aeneas. Au fost divinizati si unii dintre imparatii romani: Iulius Caesar, Augustus ( primul imparat zeu), Claudius.

11

II.3. Cultul roman

Locasurile de cult Templele romane au imitat in constructie pe cele etrusce (de obicei patrate) si pe cele grecesti (de forma dreptunghiulara). Astfel de temple au fost prezente in Roma ( tempul de pe Capitoliu) dedicate triadei: Jupiter, Juno, Minerva sau tempul dedicat zeului Marte, amplasat in Campul lui Marte. Existau si temple in forma rotunda ca cel dedicate zeitei Vesta. Existau si locuri retrase, grote sacre (lucus).Templele mai mici se numeau aedicule. Dupa o perioada de decline, catre sfarsitul republicii, templele devin din ce in ce mai marete la inceputul imperiului.

Preotii N-a existat la romani o casta sacerdotala. Cultul putea fi implinit si de alte persoane decat preotii, ca de exemplu de anumiti functionari ai statului, iar preotii asistau numai si vegheau ca formele cultului sa fie implinite cu cea mai mare exactitate. Persoanele destinate cultului se grupau in colegii si corporatii. Institutia colegiala a pontificilor a fost intemeiata, dupa traditie, de regele Numa. De fapt, pontificii erau inteleptii din epoca cea mai veche latina, detinatorii traditiilor poporului, care s-au reunit mai tarziu in colegiu, la inceput de 3, apoi de 5, de 9, de 15 si in sfarsit de 16 pontifici. Ei inregistrau principalele evenimente din viata statului, alcatuind asa-numitele Annales maximi. Tot lor le era incredintata intocmirea calendarului religios si civil. In fruntea colegiului pontificilor era Pontifex Maximus. El era cel mai mare preot al statului. Pontificii aveau in subordinea lor pe flamini (flamines), preotii unor anumite divinitati, care aveau grija de aducerea sacrificiilor zeilor respectivi. Erau 3 flamines maiores: flamen Dialis, flamen Martialis si flamen Quirinalis, si 12 flamines minores. Tot in subordinea si directa supraveghere a lui Pontifex Maximus erau si vestalele, fecioarele consacrate templului zeitei Vesta. Acestea, in numar de sase, erau alese de Pontifex Maximus din familiile nobile sau cu foarte buna reputatie si introduse in ordinul lor cu anumita ceremonie. Vestalele intrau in ordin la varsta de 6-10 ani si erau angajate pe 30 de ani. Primii 10 ani erau de pregatire, in ceilalti 10 ani erau preotese si ultimii 10 ani erau indrumatoarele noilor venite. Dupa 30 de ani puteau sa se casatoreasca. Multe insa ramaneau in atrium Vestae. Un rol important la romani l-a avut augurii, prezicatorii, deoarece toate actiunile statului erau precedate de cercetarea semnelor prevestitoare. Ei erau socotiti interpreti ai lui Iupiter Optimus Maximus. O particularitate a religiei romane o forma existenta "corporatiilor" sacerdotale, ai caror membri se recrutau din familiile aristocrate. Cele mai importante corporatii sacerdotale erau cele ale salienilor, lupercilor si arvalilor. Riturile publice Cultul public consta la inceput din rugaciuni, voturi, purificari si sacrificii. Rugaciunea (precatio) era socotita ca avind o putere magica. Din aceasta cauza trebuia rostita fara nici o schimbare sau greseala. O forma speciala de rugaciune era supplicatio, rugaciune solemna ceruta poporului de catre senat in cazuri de calamitati publice, epidemii, foamete sau ca multumire pentru vreo victorie militara. Intreg poporul lua parte la aceasta ceremonie, care dura un anumit numar de zile. Poporul intra cu ramuri de laur in templele deschise, facea libatii de vin si ardea tamiie, in vreme ce matroanele, cu parul despletit, se roteau imprejurul altarelor cu mainile ridicate spre cer. 12

Votul (votum) era socotit ca mijlocul cel mai eficace pentru a se castiga bunavointa si ajutorul zeilor, carora li se promiteau in schimb, in chip conditionat, ofrande, sacrificii etc. Purificarile aveau mare importanta la romani. Scopul lor nu era atat curatirea de greseli morale cat spalarea de unele atingeri impure. Sacrificiile ocupau si la romani locul cel mai important in cult, fiind randuite cu extrema amanuntime. Riturile particulare Cultul particular nu avea la romani un ritual unic, fiecare familie implinind actele de cult potrivit propriei sale traditii. Ritul obisnuit consta in a oferi focului libatii in timpul mesei. La noua zile dupa nastere, copilul era stropit cu apa si recunoscut de tata, care ii punea un nume. La varsta pubertatii, in ziua de 14 martie (Liberalia), se dezbracau hainele de copil si se punea toga barbateasca, ceremonia sfarsindu-se printr-un sacrificiu. Cea mai solemna ceremonie a cultului familial era casatoria. Dupa ce mireasa era adusa cu alai si cantece religioase la casa mirelui, tinerii mancau impreuna, ca si la greci, o lipie de secara, perfectandu-se astfel din punct de vedere religios unirea lor. Toate aceste rituri ale cultului familial se implineau in jurul vetrei, ca si la greci.

II.4.Viata dupa moarte la romani

Dupa credinta romanilor, sufletele celor decedati (lares, manes) duceau o viata asemanatoare celei de aici, fie in mormant, fie intr-o regiune subterana, obscura, in care domnea zeul foarte putin simpatic, Orcus. Imparatia aceasta a mortilor nu era insa izolata complet de lumea de aici, ci corespundea cu ea printr-o groapa facuta in pamant (mundus) in apropierea orasului sau satului si acoperita cu o piatra (lapis manalis). De trei ori pe an, la 24 august, 5 octombrie si 8 noiembrie, se ridica aceasta piatra pentru ca sufletele sa iasa si sa se duca sa-si vada rudele. Rudele insa se temeau grozav de spiritele celor decedati care, pentru ca aceste spirite se inviorau numai cand puteau sa suga sange de om. De aceea li se aduceau tot felul de sacrificii, uneori sacrificandu-se pe mormant sotia si sclavii celui decedat. Pentru a linisti sufletele celor morti si pentru a scapa de ele, romanii celebrau asa-numitele Lemuria in zilele de 9, 11 si 13 mai. Lemures erau sufletele mortilor deveniti strigoi si venind printre cei vii ca sa faca rautati. Pentru a scapa de aceasta primejdie, in zilele amintite mai sus, capul familiei se trezea la miezul noptii si umbla cu picioarele goale prin coridoarele casei, trosnind din degete pentru a speria spiritele si aruncand in spatele sau seminte de bob negru, fara a-si intoarce capul. De noua ori repeta cuvintele: "Cu acest bob ma rascumpar pe mine insumi si pe ai mei". Dupa stropirea cu apa sfintita, lovea intr-o placa de bronz si striga inca de noua ori: "Spirite ale stramosilor mei, iesiti afara". Romanii credeau deci ca strigoii veniti sa suga sangele oamenilor se repezeau la semintele de bob si datorita puterii magice a cuvintelor repetate de noua ori, se departau de casa lasind oamenii in pace. O categorie speciala de suflete ale mortilor o forma aceea a criminalilor sau a celor care au sfarsit printr-o moarte napraznica. Acestea se numeau larvae si erau considerate ca raufacatoare, la fel cu cele ale mortilor deveniti strigoi. Obligatiile familiei la moarte si la inmormantare au fost codificate la romani si respectate cu strictete. Dupa inhumare sau incinerare, ambele rituri fiind admise, cei prezenti gustau ceva invitand si pe mort sa ia parte la masa, ii cereau binecuvantarea si, inainte de a pleca, isi luau ziua buna de la el prin cuvintele: Salve, Sancte parens ! Pe pietrele funerare era obiceiul sa se scrie fraze augurale, intre care cea mai obisnuita era: Sit tibi terra levis, menita sa usureze iesirea spiritului din mormant pentru a lua parte la mesele date de rude in amintirea sa. In fiecare an, in ziua de 22 februarie, intreaga familie se aduna acasa la o masa comuna. in acea zi nu trebuia sa se tina seama de certurile familiale. La masa erau

13

rezervate locuri pentru morti. Statuetele zeilor familiali prezidau masa aceasta, la care se strangea laolalta intreaga familie, vii si morti.

14

Capitolul III: Dacii si credintele lor religioase

III.1. Date istorice despre poporul dac
Catre sfarsitul neoliticului si inceputul epocii bronzului (c. 2500-2000 i. Hr.) s-a produs marea migratie a triburilor indo-europene, care s-au raspandit apoi in toata Europa. In Europa de sud-est, din amestecul acestora cu populatiile neolitice, s-au nascut grecii, ilirii, tracii si ramura cea mai nordica a acestora din urma, geto-dacii. Primele stiri scrise despre geto-daci, "cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci", se gasesc in izvoarele grecesti, unde ii intalnim sub numele de geti. Numele de daci este prezent mai tarziu si este folosit de romani.

Ocupatiile lor de capetenie erau agricultura si pastoritul, dar se indeletniceau si cu viticultura, albinaritul, extragerea si prelucrarea metalelor etc. Pe langa metalurgia fierului, ei s-au remarcat si in mestesugul lucrarii aurului si argintului, in ceramica lucrata la roata si in arta constructiilor. Cunosteau scrisul sub forma alfabetului grec si latin si sint indicii ca nu era folosit numai de capeteniile lor si de preoti ci si de mestesugari. In ceea ce priveste relatiile geto-dacilor cu alte popoare si influentele reciproce care au avut loc, trebuie mentionati in primul rand grecii, care, prin coloniile lor de la Marea Neagra -Histria, Tomis, Callatis - au grabit dezvoltarea societatii geto-dacice. Pe la mijlocul secolului al IV-lea i. Hr. au patruns in Transilvania celtii, care au convietuit cu geto-dacii timp de aproximativ trei secole, sfarsind prin a fi asimilati de geto-daci. Sub raport social, geto-dacii erau impartiti in doua mari categorii: tarabostes sau pileati ("cei care poarta pileum", caciula), clasa suprapusa, si capillati sau comati ("pletosii", "cei cu par lung", care umblau descoperiti), oamenii de rand. Sub raport politic, dintre faptele importante din istoria geto-dacilor, amintim in primul rand rezistenta opusa regelui Darius, in expeditia sa impotriva scitilor din regiunea Marii Negre (514 i. Hr.), apoi a lui Alexandru cel Mare, cand acesta a intreprins o incursiune la nordul Dunarii (335 i. Hr.). In secolul I i. Hr., Burebista (c. 82-44 i. Hr.), a reusit sa uneasca toate triburile geto-dacilor, intemeind astfel primul stat geto-dac centralizat si independent. In anul 106 Dacia devine provincie romana. Acum incepe perioada romana, in care are loc procesul de romanizare a Daciei si de formare a poporului roman si a limbii romane.

15

III.2. Zeii geto-daci

Religia reprezenta un element important al civilizatiei dacice. In centrul religiei dacice se afla credinta lor n nemurire. Herodot ne spune ca dacii credeau ca ei nu dispar dupa moarte, ci si continua viata, in cer, alaturi de zeul lor suprem, Zalmoxis. Herodot adauga a poveste pe care o auzisee de la grecii de pe tarmurile Marii Negre: Zalmoxis ar fi fost un barbat dac, sclav al lui Pitagora, care, dupa ce s-a eliberat, s-a ntors n rndul dacilor, pe care i-a nvatat ca dupa moarte vor merge ntr-un loc unde vor trai vesnic si unde vor avea toate bunatatile. Herodot mai spune ca Zalmoxis a trai timp de trei ani ntr-o ncapere subterana; dacii l-au crezut mort, iar cnd a revenit s-au convins ca nvataturile sale erau adevarate. Herodot nsusi se ndoieste totusi ca aceasta poveste ar fi adevarata. Probabil, grecii de pe tarmul Marii Negre, care nu acceptau existenta altor zei, care nu apartineau mitologiei lor, au inventat aceasta poveste. Important este ca grecii au asociat cultul lui Zalmoxis cu nvataturile lui Pitagora (n special ideea de nemurire). Tot Herodot prezinta un obicei al dacilor, de a trimite din cinci in cinci ani un sol la Zalmoxis, pentru a-i spune durerile si nevoile lor. Solul era tras la sorti dintre daci, i se transmitea mesajul pe care trebuia sa-l spuna zeului, apoi era aruncat in sus pentru a cadea n trei lanci fixate cu vrful in sus. Asemenea sacrificii existau si la alte popoare (celti, scandinavi), doar ca la daci nu erau alesi criminali, hoti sau prizionieri ci un om liber si fara pata. Istoricul si geograful grec Strabon a scris si el despre Zalmoxis. Acesta ar fi fost tot sclavul lui Pitagora, dar care nu a nvatat de la acesta doctrina imortalitatii, ci stiinta astrologiei. In plus el a calatorit si n Egipt. Datorita stiintei si profetiilor sale, Zalmoxis devine mare preot al dacilor. Apoi, el s-a retras ntr-o pestera de pe muntele sacru, Cogaionon. Mai tarziu a ajuns sa fie adorat ca un zeu. Este astfel posibil ca Zalmoxis sa fi existat cu adevarat, iar ritualul solului sa fie o reactualizare a raporturilor directe care au existat ntre el si daci. De la Herodot mai stim ca dacii si mai numeau zeul suprem Gebeleizis. Se pare ca Zalmoxis a fost mai ntai identificat cu acesta, iar pna la urma l-a nlocuit. Acest zeu, Zalmoxis-Gebeleizis, este cerul luminos. Tot ce-i tulbura armonia, furtuna, norii, trebuie combatut. De aceea dacii trag sageti n vazduh, spre nori, ca sa-i goneasca si sa ajute in felul acesta pe zeul suprem (lucru relatat de asemenea de Herodot). In concluzie, Zalmoxis este o zeitate uraniana, lucru confirmat si de amplasarea sanctuarelor sus pe munti, adica ct mai aproape de cer si de ritualul funerar care consta n incineratie (sufletul naltanduse, in acest fel, la cer). O alta afirmatie a lui Herodot, aceea ca dacii nu recunosc alt zeu dect pe al lor, ne-ar putea face sa credem ca religia dacilor era monoteista. Totusi exista informatii despre existenta altor zei. Dacii adorau, se pare, si un zeu al razboiului (corespunzator lui Ares de la greci sau Marte de la Romani). Este posibil ca nsusi numele Ares sa fie de origine traco-dacica. Iordanes ne spune ca dacii aduceau jertfe omenesti, din randul prizonierilor, pentru a-si multimi zeul. Aceasta informatie poate fi pusa n legatura cu scena torturarii prizonierilor romani de catre femeile dace, reprezentata pe Columna lui Traian, sau cu Soarele de andezit care este un posibil altar de jertfa.

16

Mai avem cunostiinte despre existenta zeitei Bendis, corepunznd Artemisei la greci si Dianei la romani, deci o zeita a lunii, a padurii. Herodot a scris despre aceasta zeita ca este adorata de femeile trace, fiind preluata de la popoarele mai nordice, care nu puteau fi altii dect dacii. Cultul zeitei a fost confirmat de descoperirile arheologice (un cap de bronz descoperit la Costesti, un medalion de lut gasit la Sarmizegetusa si un bust de bronz la Piatra Rosie). Cultul zeitei a supravietuit si n periooada romana sub forma zeitei romane Diana. Numele Dianei se regaseste si n cuvintele romnesti zna si snziana (Sancta Diana).

III.3. Ceremoniile si preotii geto-daci

Ceremoniile si incantatiile religioase aveau loc n sanctuare, de forma circulara sau patrulatera, de pe muntii nalti (cum sunt cele de la Sarmizegetusa, Costesti, Piatra Rosie, Btca Doamnei). Dacii si ardeau mortii, iar cenusa si resturile de oase erau puse n urne, care se ngropau n pamnt. In epoca mai veche au practicat, nsa, si ngroparea. Preotii dacilor erau prezicatori si medici, n acelasi timp; nu se casatoreau, nu mancau carne si nici un fel de vietate, ci numai lapte, brnza si miere, ducnd o viata de asceti. Poporul le zicea "calatori prin nori". Mai purtau numele de ktistai - "intemeietori". Preotii aveau un mare rol in viata geto-dacilor, la fel cu acela al druizilor la celti. In fruntea clerului geto-dac sedea un mare preot, care locuia, cum relateaza Strabon, intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon. Primea la el numai pe rege si pe insotitorii lui pentru a le da indrumari din partea zeilor. Nimic mai important nu se facea fara consultarea marelui preot, detinatorul tainelor divine si al procedeelor divinatorii si magice. Ca mare preot se citeaza, in afara de Zalmoxis insusi, un anume Zeuta. In timpul regelui Burebista se mentioneaza personajul istoric Deceneu, care, dupa spusele lui Iordanes, a intreprins o mare reforma culturala si a clerului geto-dacic, fiind pana la urma zeificat. Este cunoscuta influenta lui Deceneu asupra regelui si asupra poporului, cerandu-le sa-si distruga viile, pentru a feri poporul de betie. Alt mare preot cunoscut este Comosicus, care era si rege. Pe langa implinirea cultului, preotii geto-daci aveau insusirea de judecatori ai poporului. Ei erau de asemenea medici. Erau folositi si ca soli pentru incheierea tratatelor sau pentru mijlocirea pacii.

III.4. Locasuri de cult dacice

Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se stia decat ceea ce spusese Strabon, cum ca marele preot al acestora, devenit apoi zeu, isi avea resedinta intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon, munte identificat astazi in chip ipotetic cu Dealul Gradistei din Muntii Orastiei. Nu s-au gasit pana acum urme de cult in pesterile care au fost cercetate. In schimb, sapaturile arheologice din anul 1949 au dat la iveala urmele unui important numar de sanctuare geto-dacice, asezate, cele mai multe dintre ele, in Muntii Orastiei (jud. Hunedoara), la Costesti si mai ales la Gradistea Muncelului, unde a fost Sarmizegetusa, vechea capitala a statului dac. Aceste sanctuare erau de doua tipuri: patrulatere si circulare. Cele in forma de patrulater constau din siruri de coloane de lemn sau de piatra, asezate pe tamburi de calcar. Cele in forma circulara constau din stalpi asezati in cerc si grupati intr-un chip semnificativ.

17

Existenta unor sanctuare de tip diferit, asezate uneori in apropiere unele de altele, constituie un serios argument in favoarea tezei politeismului geto-dacic.

18

Capitolul IV: Simbolurile geto-dacice

IV.1. Lupii nemuritori
In aria etnica a geto-dacilor, cuprinsa intre riurile Tisa, Nistru, Dunare si Muntii Balcani,cu nucleul ei constituit de bazinul carpatic, credinta in nemurire constituie o trasatura dominanta a acestora, trasatura ce-i deosebeste de celelalte neamurin ale lumii antice. In acest sens Herodot, vorbind despre geti, precizeaza ca ei isi spun nemuritori, iar Diodor din Sicilia, in Biblioteca istorica, afirma ca acestia se cred nemuritori. Uneori grecii privesc cu invidie pe getodaci pentru credinta lor, asa cum rezulta din spusele lui Lucian in "Scitul sau oaspetele. Ideea de nemurire in credintele geto-dacilor este exprimata pina si de celebrul stindard pe care acestia il purtau in lupte si la ceremonii. Descrierea acestuia este realizata in conditii mai mult decit acceptabile de catre celebrul arhitect, al nu mai putin celebrei Columna lui Traian, Apolodor din Damasc. Aceasta descriere este realizata, cum altfel, pe columna inaugurata la 12 mai 113, corespunde celei realizate de Arian ,care spune: Insignele scitice le alcatuiesc niste balauri de marime proportionala cu aceea a prajinilor de care sunt legati. Se fac din bucati de pinza de diferite culori cusute laolalta .Balaurii acestia au capul intregul trup pina la coada ca ale serpilor. Viclesugurile acestea au fost nascocite pentru ca balaurii sa apara cit mai inspaimintatori. Cind insa caii pornesc acesti balauri se umfla din pricina aerului ,semanind grozav cu fiarele si suierind din pricina miscarii puternice , deoare ce aerul ii strabate cu putere. Aceste insigne nu numai ca fac placere ochiului si uimesc ,dar folosesc chiar pentru a putea fi deosebiti cei ce dau navala si pentru ca rindurile calaretilor sa nu se incurce. In acest context, descoperirea de la Budureasa vine sa confirme descrierea lui Arian, dovedind totodata si vechimea stindardului la geto-daci. Vasile Pirvan, descifrand cu rigoarea stiintifica recunoscuta , constata ca : Balaurul dacic e reprezentat pe Columna Traiana cu un cap de lup prelungit in chip de sarpe prin niste fisii de stofa ,care ,la bataia vintului , se unflau si formau o flamura serpentiforma orizontala.. Referindu-se la acelasi tip de lup (din stindardul dacic), V.Pirvan avea sa este animalul simbolic al populatiei din Carpati,dar ca: acest animal reprezentat totdeauna in pozitie ofensiva deci ca simbol religios de aparare ,se gaseste simultan si in Caucaz, mentionind ca de fapt este un element prescitic. Analizand cea de a doua componenta a stindardului, trupul de sarpe, V.Pirvan mentioneaza ca acesta este imaginea insasi a furtunii, deci a unei divinitati ceresti si ca isi are originea in Asia Anterioara. Supunand unei cercetari mai atente acest steag, vom constata ca el exprima doua idei definitorii ale populatiei geto-dacice; acelea de nemuritori si de razboinici. In acest context lupul ca totem specific il gasim prezent la o seri de popoare indo-europene (cimerieni

19

,sciti, latini s.a.).Este firesc. Indo-europenii impartaseau o baza comuna din care provenea un sistem comun, cel putin la origini, de divinitati, credinte si de ritualuri proprii tinerilor razboinici. Mircea Eliade ajunge la concluzia ca numele etnic al geto-dacilor deriva in ultima instanta, de la epitetul ritual al unei confrerii razboinice . El isi explica acest proces in felul urmator: datorita eroismului si ferocitatii tineretului razboinic al unui trib, epitetul lor ritual lupii-a devenit numele intregului trib sau ca epitetul ritual al unui grup de tineri imigranti , victoriosi , a fost acceptat de aborigenii invinsi si supusi. Dacii - spune Mircea Eliade erau constienti de raportul dintre lup si razboi. Descoperirile arheologice confirma acest lucru. Lupul constituie animalul cel mai frecvent intilnit in arta geto-dacilor. Amintim in acest sens descoperirile de la Cindresti (o fibula cu cap de lup), reprezentarea unui lup pe falera de la Surcea, sau statueta de ceramica a unui lup, descoperita la Carlomanesti. I.H. Crisan spune ca toate aceste descoperiri arheologice vin sa demonstreze rolul important pe care l-a jucat lupul in mitologia geto-dacilo, ajungind pina la al reprezenta ca stindard de lupta al lor. De asemenea stim ca religia avea la geto-daci si rolul de liant al comunitatilor omenesti. Credinta in nemurire ii determina pe soldati sa se arunce voiosi in lupta, preferind moartea, in locul infringerii

rusinoase. Este acesta si motivul pentru care, antichitatea greco-romana ii numea pe geto-daci drept nemuritori. Iata cum, stindardul reprezenta o chintesenta a celor doua idei de baza ale lumii geto-dace, credinta in nemurire si lupta ca mod de viata. De fapt, este interesant de subliniat ca si astazi, in zonele de munte ale spatiului locuit de romani se mai pastreaza simbolul sarpele casei, simbol al binelui si perpetuarii vietii. Maria Gimbutas, in lucrarea sa Civilizatie si Cultura, analizind cultura si civilizatia veche europeana pre indo-europeana, reuseste sa sintetizeze printre altele faptul ca multe dintre credintele oamenilor din neolitic au fost preluat de nou venitii indo-europeni, sarpele nemuritor fiind, se pare unul din aceste mituri. Ea subliniza ca; Sarpele e nemuritor pentru ca isi schimba pielea, dispare si reapare primavara. Putem sublinia ca in acest fel se suprapune peste ciclul naturii, si mai tarziu, trebuie sa aratam, divinitatea suprema a geto-dacilor, Zamolxis, va avea aceeasi traiectorie, disparand in pamant si reaparand dupa trei ani. Romulus Vulcanescu apreciaza ca sarpele casei este o faptura benefica, care apara casa de duhurile rele, nu face rau nimanui si se imprieteneste cu copii care impart hrana cu el. Este, in aceasta idee, interesant sa aratam ca in folclorul romanesc apar deseori copii care beau laptele din acelasi vas cu sarpele. Nu trebuie sa ne lasam inselati de faptul ca in mai toate mitologiile apare si o alta reprezentare a sarpelui, sub forma sa de Sarpe Cosmic, faptura malefica si monstruasa. Este acesta specific mitologiei indo-europene si putem aminti aici Mahabharata,"Ghilghamese.t.c. Si mitologia romaneasca pastreaza aceasta intruchipare a raului, prin prezenta, in toate basmele noastre a balaurului, simbol al raului, perfidiei, violentei, pe care Fat-Frumos il invinge intotdeauna . Stindardele stramosilor nostrii, asa cum ne-a fost el transmis de izvoarele antice, poate fi denumit simbolic lupii nemuritori. Cele doua cuvinte nefiind decat asocierea elementelor mistice care formeaza stindardul, capul de lup, lupta si victoria, si trupul sarpelui nemuritor. Mai mult chiar, putem sa decelam

20

ingemanarea intre simbolul indo-european al lupului si cel autohton, pre indo-european al sarpelui nemuritor.

IV.2. Zamolxis
Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la cretinism, idee ce se afl n opoziie cu opinia conform creia religia geilor ar fi fost una politeist, precum erau religiile celorlalte popoare indoeuropene. Alii l consider doar patronul lumii subpmntene, al mpriei morilor, avnd, astfel, caracter htonic, iar alii l-au identificat cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, al trsnetelor i al fulgerelor. Cu ajutorul lui Herodot remarcam ca sunt semnificative cele trei ipostaze sub care ne este prezentata zeitatea suprema a geto-dacilor: theos (zeu), daimon (intre zeu si om) si antropos ca muritor de rind. Din surse putem observa doctrina pe care a promovat-o Zalmoxis. El ii invata pe oameni ca nici ei si nici urmasii lor nu vor muri, ci vor merge si vor trai vesnic. Conform acestei doctrine pe lumea cealalta pleaca sufletul si nu trupul, adica este vorba de credinta in imortalitatea sufletului. Moartea este doar un prilej de eliberare a sufletului. Luind ca baza cele expuse de Herodot putem vorbi despre Zalmoxis mai degraba ca despre reformator al religiei geto-dace si ca intemeietorul unei doctrine noi, religioase sau intemeietorul unui cult misteric. In concluzie putem rezuma ca Zalmoxis a fost un personaj real care mai apoi a fost divinizat/zeificat. O interpretare exigenta a surselor de care dispunem ne pune in drept sa afirmam ca Zalmoxis a fost o divinitate chtonian-agrara, un zeu al fertilitatii si vegetatiei, capatind treptat si atribute uraniano-solare. In legatura cu cultul marelui zeu al geto-dacilor sunt puse unele constructii de cult de la Sarmizegetusa, aici aflindu-se dupa toate probabilitatile acel Munte-Sfint - Kogaionon, care ar fi fost locul de retragere al lui Zalmoxis si despre care scrie Strabon. Prezenta contradictorie a lui Zalmoxis in surse a suscitat discutii in ceea ce priveste definirea caracterului religiei geto-dacilor. Desi accente s-au pus si pe caracterul dualist, monoteist, henoteist, marea majoritate a cercetatorilor s-au axat in jurul teoriei politeiste, care actualmente este in preeminenta fata de cele expuse mai sus. Aceasta conceptie, sustine existenta unui panteon religios geto-dacic, asemanator celui grecesc sau roman, in care Zalmoxis isi ocupa locul sau prioritar. Recunoasterea contributiei aduse de Zalmoxis la tezaurul religios universal se concretizeaza in textul lui Diodor din Sicilia care citeaza trei mari profeti ai omenirii: pe Zarathrusta al persilor, pe Zamolxis al getilor si pe Moise al evreilor. Aceasta a dus la faptul ca astazi, in marele dictionare de mitologie sa citim numele lui Zalmoxis, reflectand o notorietate a Antichitatii.

21

Zalmoxe (Zamolxis, Zamolxe) era considerat zeul suprem. El a primit diferite titluri: reformator mitic, profet, mare pontif, rege, medic, zeu chiar i ,,arlatan, sclav al lui Pitagora. ns dup calculele mai multor istorici aceast ntlnire nu ar fi fost posibil pentru c Zamolxe a existat cu mult naintea lui Pitagora. Indiferent de titlu, de rangul deinut, faptele lui i nvturile lsate dacilor vorbesc de la sine, reuind s dea dacilor o minte i un spirit superior comparativ cu alte popoare care nc se rugau la animale n vremea aceea. Tot Zamolxe a fost cel care a afirmat c nu poi s vindeci trupul fr a ine seama de suflet[1], dovedind cunotin e profunde n psihologie. nvturile dacilor erau complexe, dovedind nalte cunotine tiinifice (astronomie, matematic, medicin ). Zamolxe, lsnd multe invturi discipolilor, s-a retras intr-o peter ( sub ceasul solar din ceramica de la Sarmisegetuza se presupune c ar fi existat o peter, apoi, n Petera Pahomie, numit i Petera lui Zamolxis sau Petera Polovragi ) unde ar fi stat timp de 4 ani, iar contactul cu cei din jurul lui a fost aproape inexistent. Legendele din Valea Olteului susin c Petera Polovragi, aflat in inima muntelui i a crei lungime depete 10 km, ar fi fcut legatur cu Transilvania, n apropierea sanctuarului de la Sarmisegetuza. n acele vremuri existau oameni care i triau viaa izolai de ceilali, n condiii aspre, ntr-o stare de meditaie i curenie moral. De altfel i dacii se rugau n linitea i ntelepciunea mun ilor suri trecerea lor lsnd dovezi vizibile i n zilele noastre (Ceahlu, Grditea Muncelui, Munii Apuseni). Retragerea n snul naturii poate fi interpretat ca o perioad de refacere psihic i fizic a lui Zamolxe dup ce i-a dus misiunea la sfrit i nu o metod de a se face divinizat. Constatnd ct de multe mbun tiri a adus acesta in vieile dacilor este imposibil s fi fost un impostor, un mistic sau un simplu om. Nu a fost zeu, ci un om de geniu care a reuit s ating nemurirea prin ce a lsat n urm.

22

Capitolul V: Cele trei mari religii monoteiste ale lumii

V.1.Iudaismul
V.1.1.Generalitati despre iudaism
Iudaismul este religia i cultura poporului evreu. Fundamentele i istoria iudaismului constituie fundaia istoric a multor alte religii, incluznd cretinismul i islamismul. Este prima religie monoteist care a impus un Dumnezeu unic. Iudaismul se bazeaz pe o carte sfnt: Biblia iudaic, ce cuprinde 24 de cri grupate n 3 seciuni. Acestea sunt: Tora sau Torah (( )Pentateuhul), care reprezint primele cinci cri ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri i Deuteronomul. Din ea se citete n zilele de Smbata (abat) i de srb toare. n sens larg Tora cuprinde toate nvturile i crile profetice i hagiografice, iar n sens restrns reprezint doar Pentateuhul. Profeii (,Neviim), care se mpart n Iosua(), Judectorii(), Samuel(), Regii (). Scrierile (,Ketuvim) cuprind: Psalmii Tehilim - 150 de cntri i imnuri Proverbele Iov Cele cinci megilot Cartea Cantarilor Rut Plngerile Eclesiastul Esther Daniel Ezra Nehemia Cronici 1 si 2. O alt carte important este Talmudul, carte alctuit din Mina i Ghemara (care n ebraic nseamn "adugare") i care reprezint o interpretare a textelor din Biblie.

V.1.2.Inceputurile istorice ale iudaismului

Tragndu-si radacina din descendentii Iudeii, iudaismul a fost infiintat in anul 2000 .C. de Avraam, Isaac si Iacob si are peste 18 milioane de adepti. Iudaismul adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin profetii cu care el vorbeste. Cuvntul lui este descoperit in Biblia evreiasca (sau Vechiul Testament), scrisa integral in ebraica - cu exceptia ctorva capitole sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica - si care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume. Biblia este impartita in: Torah (cele cinci carti ale lui Moise), Neviim (Prorocii) si Ketuvim (Scrierile, Psalmii). In literatura rabinica se intlneste des termenul Torah pentru a desemna intreaga Biblie.

23

oa (holocaustul, nimicirea n ebraic) a avut loc n perioada nazist, cnd 6 milioane de evrei au fost gazai i apoi ari n lagrele de concentrare (Auschwitz, Dachau). Muli evrei din Romnia au fost expulzai n lagre n Transnistria i acolo au fost nfometai i ucii n moduri bestiale. n ultimii ani, Romnia a recunoscut rspunderea ei la jefuirea i uciderea a aproape 500 000 de evrei.

V.1.3.Ritualuri
Lcaul de cult este sinagoga. Aceasta are un dulpior unde se gsesc textele religioase, care sunt de regul scrise pe suluri, de asemenea Menor (candelabrul cu apte brae). La 8 zile de la natere orice copil de sex masculin este circumcis, ca semn al intrrii sale n testament cu Dumnezeu. Majoratul religios pentru fete este la vrsta de 12 ani, iar pentru b iei la 13 ani. Evreii practic rugciunea de trei ori pe zi: dimineaa, la prnz i seara. La rugaciunea de diminea brbaii i aeaz pe cap un al de rugciune numit Talith,simbol al prezenei divine. Din rugciune nu trebuie s lipseasc profesiunea de credin: Shma Israel ("Ascult Israele", Deuteronom 6, 49). De asemenea n timpul rugciunii brbaii trebuie s poarte aa numitele filacterii. (tefilin) Cultul mozaic este axat pe ndeplinirea celor 613 porunci enumerate n Tora (primele cinci cri ale lui Moise. Dupa religia evreiasc e interzis de lucrat n ziua de smbt i n zilele de srbtori. Sunt i zile de post n care nu se mnnc i nu se bea nici mcar ap. n timpul srbtorii de Pate ( Pesah) (n amintirea ieirii din Egipt )nu se mnnc dect pine nedospit, care se cheam pasc (n ebraic "maa" ), timp de 7 zile. n timpul srbtorii de Sukot( )evreii ies din casele lor i locuiesc apte zile in colibe/corturi. La sinagog cel care conduce ritualul este rabinul, care are funcia unui ndrumtor religios. El este cel care coordoneaz studiul Torei. Se vorbete n iudaism i de o serie de restricii alimentare, deoarece aici intervine distincia dintre pur i impur. Astfel evreii au voie sa mnnce doar carne a rumegtoarelor cu copita despicat: oaie, capr i vac i carnea animalelor acvatice cu solzi i nottoare. De asemenea, evreii au reguli precise la sacrificarea animalelor. Aceste reguli alimentare au drept scop sfinirea credinei cotidiene. Evreii religioi nu mnnc carne mpreun cu lactate. Cuer este un cuvnt din dialectul romnesc al limbii idi (kosher in idiul standard, kasher n limba ebraic). nseamn pregtit dup ritual i, n cazul mncrii, garantat de a fi conform unor standarde de legi religioase evreieti

V.1.3.Sacrificiul in iudaism
Spre deosebire de celelalte religii, iudaismul are o conceptie cu totul diferita despre sacrificiu si aceasta datorita spiritului in care a fost instituit, precum si scopului pentru care a fost savarsit. In iudaism sacrificiul nu este identic cu notiunea de religie, ci mai degraba este un simbol care contribuie la indreptarea celui credincios in fata lui Dumnezeu si o manifestare a dragostei divine fata de faptura sa. Sacrificiul exprima relatia dintre Dumnezeu si omul credincios Sacrificiul arderii de tot sau holocaustul Acest gen de sacrificii reprezinta oferta totala, prin ardere absoluta, a darurilor facute lui Dumnezeu. Fiind cel mai complet si mai desavarsit gen de sacrificiu din Vechiul Testament, holocaustul reprezinta adorarea lui Dumnezeu, prin care se ofera integral atat trupul cat si sufletul spre sfintire si renastere la o viata noua. Sacrificiul nesangeros Vechiul Testament abunda in exemple de sacrificii nesangeroase. Cain aduce sacrificii din roadele pamantului (Fac. IV, 3), Melchisedec, regele Salemului, il intampina pe Avraam cu un sacrificiu nesangeros de paine si vin (Fac XIV, 18 si 19).

24

Simbolic, aceste sacrificii reprezinta pe credinciosul care, prin oferirea hranei sale zilnice, se daruieste integral, trup si suflet, lui Dumnezeu. Sacrificiul de comuniune In Vechiul Testament exista mai multe feluri de sacrificii de comuniune, cum ar fi : sacrificiul legamantului, sacrificiul mielului pascal, sacrificiul de pace etc. Sacrificiile expiatorii sau de curatire Intre aceste sacrificii putem aminti sacri-ficiul zilei impacarii (iom hakkipurim), care este adus in scopul unei curatiri generale, in cadrul caruia atat arhiereul cat si preotii si poporul se curata de pacate. Aceasta zi a fost instituita in amintirea iertarii poporului ales de pacatul idolatriei in care cazuse cu ocazia ridicarii vitelului de aur (Ies. XXXII, 4). In afara de acest sacrificiu mai exista sacrificii care se aduc atat pentru pacat cat si pentru culpa (Levit. IV, 26, 31, 35, 5, 10, 13 ). Potrivit conceptiei ebraice, principul vietii (nephesh), se afla in sange, care se varsa pe altar pentru mantuirea sufletelor. (Levit. XVII, 11). Intrepatrunderea care exista intre suflet si sange sbabileste o alianta vitala intre cei uniti printr-o legatura de sange si este totodata agentul potential in consolidarea relatiilor tribale si in efectuarea unei intercomuniuni intre uman si sacru. Sacrificiul la profeti si in psalmi In scrierile profetice si o parte din psalmi notiunea de sacrificiu este prezentata sub o noua perspectiva, a unei spiritualizari sau interiorizari personale. Accentul este pus pe ofranda per-sonala interioara adusa lui Dumnezeu mai degraba decat pe jertfele materiate. Isaia vorbeste despre dezgustul pe care Dumnezeu il are fata de sacrificiile pur exterioare, accentuand totodata asupra punerii in practica a unor exigente morale care izvorasc din dreptatea interioara : "Ce-mi foloseste multimea jertfelor voastre ... M-am saturat de arderile de tot cu berbeci si de grasimea viteilor grasi si nu mai vreu sange de tauri, de miei si de tapi ... Cand ridicati mainile voastre spre mine, eu imi intorc ochii, aiurea... Mainile voastre sunt pline de sange, spalati-va, curatiti-va ... Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduve" (Isaia I,11-17). Psalmistii la randul lor accentueaza mai mult asupra faptei morale decat a varsarii rituale de sange in scopul ispasirii (Psalm XXXIX, 9, 11).

V.1.4.Tora
Tora (n ebraic )cuprinde primele 5 cri ale lui Moise (Moe )adic primele 5 capitole ale Bibliei ebraice, cunoscute i sub numele de Pentateuh. Sinonim pentru Biblie este cuvntul ebraic Tanah ()", echivalentul Vechiului Testament din Biblie. n Tanahul ebraic nu exist Noul Testament (specific cretinismului).

25

Conform punctului de vedere tradiional, Tora a fost dictat lui Moisei pe muntele Sinai. Dar exist unele contraziceri de opinie, dac textul Torei a fost scris timp de 40 de zile ct s-a aflat Moise pe muntele Sinai sau timp de cei 40 de ani ct s-a gsit poporul evreu n pustiu i a fost terminat scurt timp pn la moartea lui Moise. Formularea dogmelor credinei iudaice, semnat de Maimonide, susin aceste dou opinii ale originii Torei: Dogmatul 8 -"Cred cu plin credin , c Tora pe care o in acum n mini este Tora dat nvtorului nostru Moe." Dogmatul 9- "Cred cu plin credin, c aceast Tor nu va fi schimbat, i c nu va fi o alt Tor de la Creatorul nostru (fie binecuvntat Numele Lui)." Crile cumprise n Tora: Facerea sau Geneza ( )- ntia Carte a lui Moise Ieirea sau Exodul ( )- A Doua Carte a lui Moise Leviticul ( ) - A Treia Carte a lui Moise Numerii ( )- A Patra Carte a lui Moise Deuteronomul sau A doua Lege ( )- A Cincea Carte a lui Moise Cele cinci cri ale Torei con in un sistem complet de porunci sau mivot (sing. miva). n total Tora conine 613 porunci (mivot)care nsemn prin sine religia iudaic.

V.2. Crestinismul
V.2.1. Generalitati despre crestinism
Cretinismul mbin tradiii din iudaism, pe care le mbogete cu mrturia Noului Testament. Cuvntul "cretin" vine din limba latin popular, de la christianus, derivat de la Hristos. Cretinismul este religia acelora care mrturisesc credina n Iisus Hristos, pe care-l recunosc i-l cinstesc drept Fiu al lui Dumnezeu i purttor al unui mesaj universal de mntuire propvduit de apostoli. Aceast religie i

26

crezul ei este n continuitate cu ebraismul i ca mplinire a Alianei ncheiate de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Cretinismul, aadar, i are originea de la evenimentul i misterul lui Hristos (viaa, cuvintele, ptimirea, moartea Sa pe cruce, nvierea Sa din mori, nlarea la cer i trimiterea Mngietorului n ziua de Cincizecime). Se caracterizeaz prin monoteismul su, conform, de altfel, matricei originare ebraice. Nucleul fundamental al credinei cretine const n afirmarea lui Dumnezeu creator al universului (i prin urmare al omului), fiin plin de iubire i de grij printeasc ( ntr-adevr, Crezul cretin enun: cred ntr-unul Dumnezeu, Tatl atotiitorul, Fctorul cerului i al pmntului, al tuturor celor vzute i nevzute), constituit n trei Persoane distincte n relaie, dar egale n natur. n Iisus Christos este recunoscut o dubl natur: divin i uman, fiecare dintre ele deplin. Acest adevr a fost confirmat de moartea sa pe cruce i de nvierea sa din mori. Cele trei mrturisiri de credin (crezuri) ale cretinilor sunt: Simbolul apostolic (anul 50); Simbolul niceno-constantinopolitan, stabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea (325) i Constantinopol (381); Simbolul atanasian (sec. IV-VIII?), ce explic amnunit dogmele cretine de baz, comune tuturor tendin elor i confesiunilor cretine.

V.2.2. Inceputurile istorice ale crestinismului

Primelor comuniti cretine de origine ebraic ivite ca urmare a predicii lui Iisus Hristos i a apostolilor si foarte curnd li s-au alturat i comunitile de origine pgn nscute (mai ales) din apostolatul lui Saul din Tars, care a raspandit cretinismul ntr-un context mai amplu, att geografic ct i cultural. Rspndindu-se n tot bazinul mediteran, n secolul I, cretinismul primar a avut la nceput o fizionomie predominant urban ; centrele mai importante erau Antiohia, Corint, Efes, Alexandria i Roma. Aceast rspndire n aria geografic mediteranian a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului cretin att n limba greac ct i n limba latin. Dupa o lunga perioada marcata de persecutiile impotriva crestinilor, mai ales sub domnia lui Nero (64-67), Decius (249-251), Valerian (257-258) i Domiian (303-311), cu Edictul de la Milano (313) i cu Edictul de la Tesalonic (380) cretinismul a sfrit prin a deveni o realitate mai nti tolerat, iar mai apoi constitutiv a Imperiului Roman. mprailor le-au fost recunoscute, din ce n ce mai mult, ample spaii de intervenie n viaa Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care n acele secole au avut de nfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfrit n erezii. n urma acestor controverse cretinismul a ajuns la formulri riguroase a adevrurilor de credin (dogmele), cuprinse n crezul de la Niceea (numit i Crezul apostolic) i mai apoi n Simbolul (Crezul) niceno-constantinopolitan (sec al IV-lea). ntre secolele al III-lea i al IV-lea i-a fcut apariia monahismul ( prinii din deert: Antonie Pusnicul, Pahomie, Vasile cel Mare, Ioan Cassian .a.), ce s-a cristalizat n secolul al V-lea n Occident n monahismul benedictin. n Evul Mediu trziu mnstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spiritual, dar i a tradiiei culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale ncadrnd populaiile n ferme agricole stabile i au contribuit la opera progresiv a defririi i a cultivrii terenurilor agricole.

V.2.3. Conflicte si reforme aparute de-a lungul timpului in sanul Bisericii crestine

27

Diferitele dezvoltri istorice ale imperiului Oriental i-ale celui Occidental ( romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de difereniere tot mai mare ntre cele dou comuniti cretine. Aceste diferenieri atingeau att aspecte doctrinare, ct mai ales formule liturgice i criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja n criza iconoclast din sec. al VIII-lea, provocat de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea aa-ziselor sectoare ale cretinismului bizantin (iconoclasmul) i apoi n schisma verificat ntre papa Nicolae I i patriarhul Constantinopolului, Fotie (sec. al IX-lea). Ruptura definitiv s-a produs n 1054, cu reciproca excomunicare a celor dou Bisericii: Roma i Bizan. Din acest moment cretinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentund caracterul su organizativ conciliar i autocefal (autonomia deplin a fiecrei Biserici naionale, etnice), ns ntr-un cadru doctrinar i liturgic comun (de ex. Biserica ortodox rus, etc). ncepnd din sec. al XVI-lea, diviziunile cretinismului occidental s-au ncruciat cu confruntrile politico-militare ntre statele naionale i imperiu, dnd astfel o conotaie aparte ntregii istorii europene: epoca rzboaielor religioase sau Rzboiul de 30 de ani.. aceste sngeroase confruntri s-au ncheiat cu Pacea de la Westfalia (1648). Revoluia francez (1789) a adus cu sine urmri foarte grave, mai ales pentru Biserica Catolic, creia i-au fost nchise seminariile i institutele de formare a preoilor, conventele i mnstirile, i-au fost risipii clugrii i clugriele (cei care au mai scpat cu via, deoarece muli au fost ghilotinai), i-au fost confiscate proprietile materiale, i-au fost retrase i negate privilegiile i, cel mai grav, a dus la laicizarea (descretinarea) ideilor i moravurilor (de fapt astzi n Frana mai sunt foarte puini cretini, chiar i dup revenirea din ultima vreme). n snul protestantismului, n secolele al XVII-XIX-lea s-au nregistrat diverse micri de rennoire sau de trezire cretinesc. n 1600 au luat nastere baptismul care a refuzat s mai boteze pruncii, n favoarea unei credine rod al alegerii personale i pietismul cretinul ca om nou i cretinismul ca viaa cea nou- , iar in 1700 metodismul marea micare de evanghelizare popular cu accentuarea puternic a sfin irii personale i a formrii laicilor (mirenilor). Alte denumiri, precum cea adventist, au reluat motivele milenariste prezente n cretinismul primar, insistnd asupra importanei celei de-a doua veniri a lui Hristos sau a rentoarcerii sale. n alte formaiuni religioase, cum ar fi de cea a mormonilor, ap rut n prima jumtate a secolului al XIX-lea, n Statele Unite ale Americii, elementele cretine coexist cu altele provenite din alte revelaii dect cea biblic. n fine, Martorii lui Iehova , aprui n a doua jumtate a secolului al XIXlea, tot n Statele Unite ale Americii, insist asupra ntregului coninut al Bibliei ca fiind singura autoritate in materie de credin; consider predicarea Evangheliei esenial pentru fiecare cretin. n snul catolicismului roman a aprut o nou confesiune: Vechii Catolici (Uniunea Catolicilor de la Utrecht ), care refuz dogma infailibilitii papei, definit la Conciliul Vatican I n 1870. n timp ce pretutindeni n jur se nmulesc semnalele de rennoire (trezire cretineasc) spiritul rennoirii ncepe s mite i confesiunile tradiionale: micarea biblic, rennoirea liturgic, atenia fa de problemele sociale etc. n secolul al XIX-lea cretinismul a trebuit s se confrunte i cu nenumrate doctrine politice precum: liberalismul i socialismul (care se afirmau din ce n ce mai intens) nsoite n diferite feluri de cultura pozitivismului, laicismului i chiar ateismului. Mai departe, istoria cretinismului n secolul al XX-lea poate fi citit ca istoria unei confruntri delicate cu modernismul i cu laicizarea.

V.2.4. Biblia
Biblia (din lb. greac , pl. -cri) se refer la scripturile sacre din iudaism i cretinism. Aceste scripturi sunt compilaii ale unor documente separate (numite "cri") scrise pe o 28

perioad lung de timp. Au fost mai nti adunate pentru a forma prima biblie evreiasc, Tanach, iar mai trziu, cu adugiri, Biblia cretin . Biblia ebraic const din trei seciuni: "Legea" (Torah), "Profeii" (Neviim) i "Scrierile" (Ketuvim). De la iniialele numelor celor trei seciuni, este cunoscut n ebraic sub numele de "Tanakh". Dei Biblia ebraic e scris preponderent n ebraica clasic, anumite poriuni sunt n aramaic. Biblia cretin conine Vechiul Testament, coninnd crile Tanakhului, la care se adaug pentru anumite biserici i diferite alte cri (n general n limba greac), denumite i cri deuterocanonice sau apocrife, i Noul Testament, alctuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia dup Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice i Apocalipsa. Cei mai muli cretini consider Biblia a fi Cuvntul revelat al lui Dumnezeu. n mod tradiional se afirm c autorul ei ar fi Dumnezeu nsui. n sprijinul acestei afirmaii se aduc de obicei mai multe citate din Biblie: "toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu " (2 Tim. 3.16), "Cuvntul Domnului rmne n veac" (1 Petru 1.25), "cci nici o prorocie n-a fost adus prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mna i de Duhul Sfnt" (2 Petru 1.21). n Vechiul Testament e frecvent formularea "Domnul a vorbit" / "Cuvntul Domnului a vorbit".

Vechiul Testament Vechiul Testament este prima parte a Bibliei cretine. Con ine crile Bibliei ebraice, dei ntr-o ordine diferit, la care anumite Biserici adaug i alte cri, cunoscute ca apocrife sau cri deuterocanonice. n bibliile protestante, crile apocrife nefiind canonice pot fi adugate ntr-o seciune separat ntre Vechiul i Noul Testament, n timp ce n alte biblii (de exemplu, n cele catolice ori ortodoxe), exist apocrife plasate ntre crile protocanonice. Vechiul Testament cuprinde: Pentateuhul: Geneza Exod Levitic Numeri Deuteronom Cartile istorice: Iosua Judectori Rut 1 Samuel 2 Samuel 1 Regi 2 Regi 1 Cronici 2 Cronici Ezra Neemia Estera Cartile poetice: Iov Psalmi

29

Proverbe Ecleziast Cntarea Cntrilor Cartile profetice majore: Isaia Ieremia Plngerile lui Ieremia Ezechiel Daniel Crile profetice minore: Osea Ioel Amos Obadia Iona Mica Naum Habacuc efania Hagai Zaharia Maleahi Noul Testament Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceti. Termenul este o traducere a latinului Novum Testamentum, corespunznd originalului grecesc , adic "Noul Legmnt" sau "Noul Testament". n Noul Testament, termenul e folosit pentru a descrie credina cretinilor n Isus Cristos n contrast cu iudaismul vetero-testamentar i contemporan (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20). Abia apoi va ajunge s desemneze o colecie anume de 27 de cri. Cuprinde urmatoarele carti: Evangheliile dupa: Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Epistolele pauline: Romani 1 Corinteni 2 Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1 Tesaloniceni 2 Tesaloniceni

30

Epistolele pastorale: 1 Timotei 2 Timotei Tit Filimon Evrei Epistolele catolice: Iacob 1 Petru 2 Petru 1 Ioan 2 Ioan 3 Ioan Iuda Apocalipsa

V.3. Islamismul
V.3.1 Despre islamism
Islam i musulman sunt dou derivate, primul, nume de aciune, al doilea, participiu activ, de la verbul "a se supune", aadar sensul lor fiind de "supunere", respectiv de "supus", subnelegndu-se, fa de Dumnezeu. Verbul aslama este derivat de la radacina slm care are sensul de "integritate", "desvrire", "s ntate", "pace", "tihn" etc.De aici, o alt interpretare dat termenului "islam" ar fi aceea de "aflare a p cii ntru Dumnezeu".Tradiia precizeaz c apariia Islamului st sub rolul lui Mahomed, care a locuit n Arabia de Vest la nceputul secolului al VII-lea d.Ch. Mahomed a ntreprins o serie de revelaii verbale de la Dumnezeu. Printre alte lucruri, aceste revelaii fceau referire la unicitatea lui Dumnezeu, chemau omenirea s-L venereze, i promiteau c Dumnezeu va recompensa sau pedepsi brbaii n funcie de modul cum se poart n lume. Mahomed urma s fie numit mesagerul lui Dumnezeu printre oamenii cu care locuia, majoriatea avnd o religie politeist.Dup o perioad n care a fost respins n casa natal din Mecca, Mahomed a fost n stare s nfiineze o comunitate n care el s fie capul, n oraul care urma s se numeasc Medina. Dup moartea sa n 632, cteva triburi arabe i un numr de orae l-au acceptat pe Mahomed i au trecut la Islam. Dup moartea sa, califatul a

31

fost nfiin at pentru a continua munca lui Mahomed i pentru a fi capul comunitii, dei profeia, n forma de revelaie verbal de la Dumnezeu, a ncetat odat cu Mahomed. Cu pu in dup moartea sa, procesul de a aduna toate revelaiile pe care le-a primit de-a lungul vieii sale, a nceput. Tradiia nu este unanim, dar este acceptat faptul c aceast munc a fost completat de Uthman (calif 644-656) i ca n timpul vieii sale revelaiile au fost puse mpreun pentru a forma Coranul.Cele mai importante credin e, institu ii practici rituale i au originea n timpul lui Mahomed, i n mod frecvent sunt nelese ca rezultatul unei revelaii divine. Uneori, un pasaj din Coran, este vzut drept sursa de justificare a unui ritual sau credine. Nu toate dintre ele pot fi asociate Coranului i deseori ele sunt vzute ca fcnd parte din practicile profetului Mahomed. Din momentul cnd a devenit profet, multe din ce a fcut i zis sunt n elese nu ca decizii proprii dar ca un rezultat al ghidrii divine. Astfel, practica lui Mahomed, care a fost cunoscut sub numele de Sunna, servete ca exemplu i surs de ghidare pentru musulmanii care cred n Coran, n special suniii.Sub califaii care au guvernat comunitatea urma lui Mahomed, a nceput o campanie de expansiune teritorial, mai nti n Arabia i mai apoi mai ncolo de graniele ei. Prin 650, Egiptul, Siria, Irakul i prile vestice ale Persiei au fost cucerite de forele arabe care au n eles conducerea califatului din Medina. n anul 660 califatul a czut sub dinastia Umayad care i avea originea n Siria. Sub umayazi un al doilea val de expansiune a avut loc. Pn la nlturarea acestei dinastii, erau controlate teritorii din Spania, Maroc n Vest pn n Afganistan i Asia Central i de Est.

V.3.2 Coranul
"n numele lui Allah cel Milostiv i ndurat, Ludat fie Allah Stpnul lumilor, Milostivul i nduratul, Stpnul zilei de judecat. ie -i slujim i ie ne rugm pentru ajutor; Condu-ne pe calea cea dreapt, Calea celor peste carea i-ai revrsat bunvoina, Nu a celor peste care s-a pogort mnia, Nici a celor care se rtcesc".

32

Conform tradiiei islamice, profetul Mahomed fost ales s spun n cea mai pur limb arab aa cum este considerat araba coranic de ctre exegeii musulmani att noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum i ceea ce revelase parial, din aceeai matrice celest, Umm al-Kitb ,profeilor anteriori, cu precdere, lui Abraham, Noe, Iona Moise i lui Iisus Hristos care, n viziunea coranic, este doar un mare profet:rimisul a crezut n ceea ce a fost pogort asupra sa de la Domnul su. El, laolalt cu credincioii, au crezut n Dumnezeu, n ngerii Si, n crile Sale, n trimiii Si. Coranul canonizat, aa cum este cunoscut astzi, este format din 114 capitole (sure), de lungimi diferite, de la minimum 3 pn la maximum 287 de versete, dispuse nu cronologic, ci dup lungime, n ordine aproximativ descresctoare, ncepnd cu cea de-a doua sur. Pentru a face tabloul pe care tradiia pioas ni-l prezint i mai nesigur, cercettorii islamului ne spun c nsui termenul de "Coran" a fost iniial extrem de ambiguu; astfel, nu se prea tie ce se ascundea sub termenul de coran, putea fi vorba despre cuvinte provenind de la profetul Mahomed i care doar n virtutea acestui fapt erau memorate i deveneau tot atatea corane prin asta. In unele traditii, termenul coran devine un fel de nume generic pentru a desemna tot ce a fost auzit din gura profetului, doar mai trziu distingndu-se ntre Coran (spusele lui Alah) i Hadith (spusele profetului). Unii vd o dovad a existen ei unei astfel de perioade n faptul c dei se pretinde a fi "Cuvntul lui Alah" ctre oameni, Coranul este o sum eclectic de invocaii pioase (ale lui Mohamed), porunci divine, n plus fa de spusele lui Mohamed despre Alah. Astfel, n multe surate se trece brusc de la o propoziie n care se spune ceva despre Alah, la alta n care Alah este cel care se adreseaz. Pe de alt parte, Alah este definit de ctre cunoscuta formul din deschiderea covritoarei majoriti a suratelor coranice ca fiind "milos i plin de compasiune", n timp ce printre acele 99 nume ale lui Alah pomenite de acelai Coran se gsesc i unele ca de exemplu "njositorul" (Al-Muhill, Al-Kafid ), "Rzbun torul" (AlMuntaqim), "Distrugtorul", ucigtorul (Al-Mumit), "Fctorul-de-ru" (Al-Dar), "Cel-care-aducedezonoarea" (Al-Mudhel), etc. Criticii arat n plus c n ciuda faptului c textul sacru islamic, ca i limba arab n care a fost revelat acesta, este considerat de ctre musulmani ca fiind "perfect", azi mai pu in de 20 la sut dintre musulmanii lumii sunt capabili s neleag Coranul. Versiunea lui Uthman organizeaz revelaiile n ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la nceputul Coranului i cele mai scurte la sfrit. n viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilit de divinitate. Mai trziu specialitii au ncercat s aeze capitolele n ordine cronologic, i printre musulmani exist un consens privind imp rirea capitolelor n cele revelate la Mecca i cele revelate la Medina. Unele sure au fost revelate n mai multe locuri, n perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris ntr-un sistem grafic ce nota doar consoanele i care nu poseda nc un sistem de puncte diacritice care s diferenieze literele izomorfe, i deoarece existau tradiii diferite ale recitrii, pe msur ce persoane care nu vorbeau limba arab se converteau la islam, exista o nenelegere privind lectura exact a anumitor versete. Pn la urm s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, crturarii musulmani au ncercat s determine aplicarea punctelor i citirea corect n textul nevocalizat al lui Uthman.

33

n urma cercetrilor, au fost acceptate apte variante canonice de citire a Coranului (acestea se refer doar la intonare i la decuparea textului - scris fr punctuaie - n fraze), diferenele dintre acestea fiind considerate minore i nu afecteaz nelesul general al textului. Forma Coranului cea mai rspndit astzi este textul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, n 1923. Coranul, nc de la nceputurile sale, a devenit centrul devotamentului islamic i pn la urm subiectul controverselor teologice. n secolul 8, mu'taziliii au susinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponen ii lor, din diferite coli, au pretins eternitatea i perfeciunea Coranului, existent n ceruri nainte s fie revelat lui Muhammad. Teologia a'arit (care a devenit predominant) susine eternitatea Coranului i faptul c el nu a fost creat. Totui, unele micri moderne din cadrul islamului se apropie de poziia mu'tazilit. Cei mai multi musulmani privesc Coranul cu veneraie, nfurndu-l ntr-o pnz curat, pstrndu-l pe un raft nalt i splndu-se ca pentru rugciuni nainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hrtia obinuit, ci arse sau depozitate n cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o cluz infailibil pentru pietatea personal i viaa n comunitate, un adevr istoric i tiinific. Din perspectiva tiinei nsi (istoria religiei), Coranul reprezint un text de litratur sacr a crei evolu ie i fixare tardiv este tipic acestui tip de documente (exist un paralelism cu istoria textului sacru cretin, n ceea ce privete perioada de tradiie oral ca i n privina multiplicitii surselor). Muli arabi contemporani ai lui Mohamed, l-au acuzat adesea de a copia precepte ale religiilor strine. n lucrarea "Mahomed" a islamologului francez Anne-Marie Delcambre (doctor n drept islamic), la paginile 42 si 43 din ediia original a lui Descle De Brower (1999), se povestete c unii dintre contemporanii lui Mahomed credeau c revelaiile i sunt dictate de ctre un sclav cretin grec din Mecca, care se ocupa cu producia i vnzarea de bijuterii, i care se numea Giabr. n aprarea sa, Mahomed mai produce un crmpei de revelaie n care se ap ra spunnd c revelaiile sale sunt ntr-o arab pur, n timp ce grecul nu vorbete dect imperfect araba. Evident, asta nu demonstreaz nimic privitor la originea revelaiilor sale, ns logica vremii se pare c era alta. Coranul incepe cu sura urmatoare, care este folosita in fiecare din cele 5 rugaciuni zilnice: El - Fatiha (Inceputul): 1.In numele lui Allah cel Milos si Milostiv! 2.Slava lui Allah, Stapanul Lumilor! 3.Cel Milos si Milostiv! 4.Stapanul Zilei de-apoi! 5.Numai Tie ne rugam si numai in Tine avem nadejde! 6.Calauzeste-ne pe noi pe calea cea dreapta; 7.Calea celor care se bucura de mila Ta! Nu calea celor asupra carora se varsa mania Ta si nici calea celor rataciti! Coranul este principala sursa care stabileste legea, morala si teologia islamica. In anumite cazuri insa, Coranul nu da destule detalii - spre exemplu in cazul rugaciunii. De aceea, el este completat de exemplul dat de Mahomed - ce se stie ca a zis sau a facut el (Hadith). Hadith insa, spre deosebire de Coran, nu a fost scris si a circulat sub forma orala timp de doua secole. In secolul 9, autoritatile islamice au incercat sa redea autenticitatea Hatithului. Acesta a fost studiat intens, unele lucruri au fost respinse ca neautentice, iar altele admise.

34

V.3.3. Sunna
A doua surs a legii islamice, dup Coran, este Sunna. Sunna (ar.: sunna conduit, n cazul de fa, conduita profetului Muhammad) se constituie din spusele i faptele profetului Muhammad, aa cum sunt ele cuprinse n hadth-uri (termen redat prin "tradiii") pe care se bazeaz jurisconsulii i teologii pentru a preciza mai bine coninutul legii islamice, izvort din Coran. Sunna cuprinde spusele profetului Muhammad i faptele acestuia i ale unora dintre nsoitorii si, pe care le-a aprobat. Sensul general al cuvntului hadth (ar.: )este acela de povestire, pild, spus memorabil transmis de-a lungul generaiilor. Culegerile de hadth-uri se bazeaz pe o motenire eminamente oral, deoarece profetul Muhammad interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat. Cele mai cunoscute i apreciate culegeri de hadth-uri sunt: Sahh-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870), Sah h-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute mpreun sub numele de As-Sah h ni. Hadth-ul, din punct de vedere al formei, se compune din dou pri: lanul martorilor sau al garanilor i textul propriu-zis. Lanul ncepe cu men ionarea ultimului garant, contemporan cu autorul care povestete hadth-ul, i urc, apoi, din generaie n generaie pn la un nso itor cunoscut al profetului Muhammad care la vzut pe acesta, ntr-o situaie dat, procednd ntr-un anumit fel sau decretnd un anume lucru. Pentru ca hadth-ul s fie considerat autentic, lanul de garani trebuie s fie nentrerupt. Dac lan ul nu este complet, adic are puncte ce pot fi contestate, atunci hadth-ul respectiv este considerat slab, iar dac lan ul nu are nici o consisten , atunci hadthul respectiv este declarat fals; textul propriu-zis relateaz ntr-un mod extrem de concis o spus sau o atitudine a profetului.

V.3.4. Dogm i credin

Musulmanii consider c Dumnezeu a revelat n mod direct cuvntul Su ctre omenire prin Muhammad (circa 570632) i ali profei, printre care Adam, Avraam, Moise i Iisus. Pentru a deveni musulman, o persoan trebuie s recite i s cread aceste cuvinte. Sunniii privesc aceast formul ca pe unul din cei cinci stlpi ai islamului. Musulmanii consider c principala nregistrare scris a revelaiei ctre omenire este Coranul, pe care l consider perfect, reprezentnd revelaia final a lui Dumnezeu. Musulmanii cred c pri ale Bibliei i ale Torei au fost pierdute, interpretate greit sau distorsionate de credincioi. Din aceast perspectiv Coranul este vzut ca o corectur adus carilor sfinte iudaice i cretine. Musulmanii susin c islamul con ine n esen aceeai credin ca a tuturor trimiilor lui Dumnezeu omenirii de la Adam, Coranul codificnd revelaia final a lui Dumnezeu. nvtura islamic

35

vede iudaismul i cretinismul ca derivnd din nvturile unora din aceti profei - n special Avraam - i recunoate rdcinile lor avraamice, n timp ce Coranul i numete Oameni ai C rii.

V.3.5.ase articole ale credinei

Exist ase credine elementare mprtite de toi musulmanii: Credina n Dumnezeu, singurul demn de veneraie. Credina n to i profeii i trimiii lui Dumnezeu. Credina n crile trimise de Dumnezeu. Credina n ngeri. Credina n Ziua Judecii (Al-din) i n nviere (Al-Qiyama). Credina n destin (Qadaa i Qadar n arab). (Aceasta nu inseamn c un om este predeterminat n aciuni sau s triasc o anumit via. Dumnezeu i-a dat liberul arbitru pentru a-i permite s ia decizii.) Crezul musulman (traducere aproximativ): "Cred n Dumnezeu; i n ngerii Si; i n Scripturile Sale; i n trimiii Si; i n Ziua de Apoi; i n Soart, c Binele i Raul sunt de la Dumnezeu, i n nviere dup moarte. Mrturisesc c nu exist nimic demn de veneraie n afar de Dumnezeu; dup cum mrturisesc c Muhammad este trimisul Su."

V.3.6.Allah
Conceptul fundamental n islam este unicitatea lui Dumnezeu. Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic n orice sens al cuvntului. n arab, Dumnezeu se numete Allah, o form a al-ilah, sau "unicul dumnezeu". Allh se traduce aadar prin "Dumnezeu". Utilizarea implicit a articolului hotrt n Allah indic unitatea divin. n ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consider c Dumnezeul la care se nchin este acelai cu Dumnezeul iudeo-cretin. Totui, musulmanii resping teologia cretin privind doctrina Treimii care l privete pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu), vznd aici o form de politeism. Nu exist nicio imagine vizual sau reprezentare a lui Dumnezeu n islam, deoarece o astfel de imagine artistic ar duce la idolatrie, care este interzis. Mai mult, muli musulmani cred c Dumnezeu este lipsit de corp, fcnd imposibil reprezentarea Sa bidimensional sau tridimensional. Musulmanii prefer s-l descrie pe Dumnezeu prin atributele divine menionate n Coran, cunoscute drept "cele mai frumoase nume", n numr de 99 (ca, de exemplu: Supremul, Milostivul, neleptul, naltul).

36

V.3.7.Legea islamica
Shari'a (ar.: ara "calea cea bun", avea n preislam sensul de "crare ce duce la o oaz", aadar singura crare carei garanta viaa celui ce-o urma) este legea islamic ce cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu aa cum au fost ele pstrate n Coran i n Sunna (Cutuma, bazat pe hadth-uri) sau deduse, uneori, prin alte mijloace (vezi mai jos "Ramurile islamului"). Erudiii musulmani au elaborat o tiin numit fiqh (jurisprudena islamic) referitoare la shari'a prin care se ncearc gsirea unor rspunsuri la toate problemele vieii, de la cele mai simple i banale, legate de cotidian, pn la cele mai complicate, legate de doctrin . Legea se refer la cei "Cinci Stlpi" ai islamului, la dogm, la dreptul privat, la dreptul penal, la viaa social, familial, la interdicii alimentare, la impunerea unei anumite vestimentaii (mai ales n cazul femeilor) etc. Legea islamic se bazeaz pe cinci postulate care guverneaz ntreaga via a unui musulman: datoria obligatorie (ar. : fard) care trebuie ndeplinit ntocmai, aa cum a fost prescris. fr nici o abatere. Cel ce ncalc o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu n Viaa de Apoi i pedepsei legiuitorului n aceast via; ndatorirea (ar. : wib) sau ceea ce este de dorit a fi ndeplinit avnd ca model faptele profetului Muhammad. Dac musulmanul ndeplinete ndatorirea va fi rspltit, dac nu o ndeplinete nu va fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent; lucrul ngduit (ar. : hall), ceva ce este permis, licit (n orice domeniu : alimentar, vestimentar, social etc.); lucrul nerecomandabil (ar. : makrh, "detestabil", "scrbos"), un lucru pe care Legea l-a interzis, ns far s insiste asupra acestei interziceri. lucrul interzis (ar. : harm), un lucru oprit total de ctre Legiutor, iar svrvirea lui atrage dup sine att pedeapsa n Lumea de Apoi, ct i o pedeaps n lumea aceasta. Legea islamic la nivel de guvernare si justiie social se aplic doar acolo unde la conducere se afl un guvern islamic. Exist coli diferite i micri n cadrul islamului care permit o anumit flexibilitate. Mai mult, islamul este o religie foarte divers pe msur ce multe culturi l-au adoptat. n acelai timp totui, se pot decela anumite constante ale gndirii juridice islamice, care traverseaza att timpul ct i spaiul/frontierele de stat. Explicaia acestui fenomen st n unicitatea surselor care stau la baza viziunii juridice a Legii islamice, i dei aceasta din urm este interpretabil i modernizabil, ea comport totui anumite linii directoare greu de adus la zi, o dovad fiind i dificultile majore cu care se confrunt toate statele islamice n procesul lor de modernizare i democratizare ( vezi articolul Sharia i Drepturile Omului.

37

V.3.8. Obligatiile musulmanului

Obligaiile musulmanului se constituie, n primul rnd, din "Cei Cinci Stlpi" (ar.: al-arkan alkhamsa). Pentru ducerea la ndeplinire a acestor obligaii, musulmanul trebuie s fie major i cu mintea ntreag. De asemenea, nainte de a ncepe ndeplinirea uneia dintre obligaii, el trebuie s-i exprime (n sinea lui) intenia (ar.: niyya) a ceea ce vrea s fac, adic s contientizeze pe deplin actul respectiv. Din aceast cauz, ndeplinirea unei obligaii este precedat de o serie de pregtiri (cum ar fi sp lrile rituale, de exemplu) care au exact aceast menire. mrturisirea de credin (ar.: ah da), prin care o persoan i exprim apartenena la islam, i care const n afirmarea unicitii lui Dumnezeu, al crui trimis este Muhammad: l ilha ill allh wa muhammad raslu-llh "Nu exista Dumnezeu n afar de Dumnezeu, iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". rugciunea (ar.: salt),ce const ntr-un ansamblu de gesturi - prostern ri, ngenuncheri, nclinri - nso ite de rostirea unor formule rituale, se desfoar de cinci ori pe zi, n momente bine precizate, anun ate de muezin (fie direct prin vocea sa , fie printr-o nregistrare): rugciunea din zori (subh), de la prnz (zuhr); de dup -amiaz ('isr), de dinainte de apusul soarelui (marib), de dup lsarea serii (i). Vinerea, la prnz, are loc rugciunea comunitar la moschee, rugciune nsoit de predica (khutba) imamului. Musulmanul poate sa implineasca si alte obligatii de rugaciune ocazionala, pentru ajutor in vreme de seceta, de boala, de nenorociri etc.Musulmanul nu poate comunica prea multe cu Dum-nezeu, atata vreme cat rugaciunea nu este altceva decat o forma accen-tuata a supunerii absolute. Rugaciunea lui este doar o reinnoire a starii de abd (rob), fata de Dumnezeu ca Imparat absolut. postul (ar.: sawm), ce const n abinerea de la mncare, b utur, relaii sexuale pe timpul zilei (ncepnd cu puin nainte de rsritul soarelui pn dup asfin itul acestuia)pe tot parcursul lunii Ramadan, a IX-a lun a calendarului islamic. dania (ar.: zakt), care reprezint a 40-a parte (2,5%) din economiile inute mai mult de un an, cu pu ine excepii, pentru fiecare musulman a crui avere depete nisab-ul, i 10% sau 20% din producia agricol. Aceti bani sau produse vor fi distribuite sracilor. pelerinajul (ar.: ha), realizat n primele dou sptmni ale lunii dh-lhia, la Mecca i n mprejurimile sale, care este obligatoriu o dat n via pentru cei care au posibilitatea material.

38

Capitolul VI: Crestinarea romanilor

VI.1. Originea si vechimea crestinismului romanesc
Poporul roman, nascut din fuziunea geto-dacilor din nord si sud-dunareni cu romanii, este unul dintre cele mai vechi popoare crestine din Europa, dupa greci si romani. Crestinarea stramosilor nostri s-a facut concomitent cu romanizarea lor, incat Vasile Parvan putea scrie: Romanitatea si crestinismul sunt nascute si crescute in chip firesc, incet si tainic, in Dacia lui Traian. Procesul de increstinare a stramosilor nostri a fost complex si indelungat, incepand de la sfarsitul secolului I pana la inceputul secolului VI. Increstinarea lor a fost ajutata de o serie de elemente ale religiei geto-dacilor apropiate de cele ale crestinismului ca: rolul divinitatii supreme, Zamolxis, ca zeu unic, credinta in nemurire, Herodot considerandu-i pe geti nemuritori, ideea sacrificiului de sine, austeritatea si puritatea vietii preotilor geto-daci. Poporul avea credintele lui, mai mult obiceiuri legate de calendarul agricol, care au fost inlocuite usor cu invatatura crestina. Schimbarea religiei s-a facut pasnic, nu prin lupte sau daramare de temple, pentru ca poporul de la sate, pastrandu-si vechile obiceiuri, nu vedea o contradictie intre vechea religie si noua re1igie. El s-a plecat in fata soliei ce i se aducea si a pasit in biserica, in fata altarelor si riturilor sale preistorice (P.P. Panaitescu ). Noua credinta s-a dezvoltat in provinciile romane Moesia, din care facea parte la inceput si Dacia pontica sau Scythia Minor (Dobrogea), Moesia superior, Panonia inferior si Dacia carpatica, teritoriu care constituie aria de formare a poporului roman, in legatura cu Imperiul Roman de Rasarit sau cu romanitatea orientala. Majoritatea cercetatorilor trecutului nostru istoric sunt unanimi in a afirma ca de o viata crestina la noi se poate vorbi abia din secolul IV, dupa edictul de la Milan din 313, cand crestinismul a devenit o religie permisa in Imperiul Roman. Dar, o serie de marturii istorico-literare, arheologice si lingvistice arata ca religia crestina a putut fi cunoscuta in Dacia in secolele II-III, iar in Dobrogea chiar din a doua jumatate a secolului I.

VI.2. Marturii istorico-literare privind originea si vechimea crestinismului romanesc

Dupa intemeierea Bisericii crestine la Rusalii, Sfintii Apostoli si ucenicii lor au inceput opera de propovaduire a invataturii Mantuitorului Iisus Hristos (Mt. 28, 19). In Peninsula Balcanica a predicat Sfantul Apostol Pavel care scria Romanilor: Din Ierusalim pana in Siria am propovaduit Evanghelia lui Hristos (Rom. 15, 19). Dupa o veche traditie crestina, pastrata de istoricul Eusebiu de Cezareea , dupa informatiile lui Origen, in Scitia, pe care cei mai multi istorici o identitica cu Dacia Pontica sau Scythia Minor (Dobrogea), a predicat Sfantul Apostol Andrei. Stirea este confirmata de Sinaxarul constantinopolitan din 30 noiembrie, de creatii folclorice si toponimice (pestera si paraul Sf. Andrei, numele de Undrea dat lunii decembrie etc). In timpul stapanirii Daciei Traiane de catre romani, intre 106-274, religia crestina s-a raspandit aici de la om la om, prin contactul direct al populatiei geto-daco-romane cu adeptii noii credinte. Numai asa se explica numarul mare de martiri crestini in timpul imparatilor persecutori Diocletian, Galeriu si Liciniu, cei mai cunoscuti fiind martirii de la Niculitel - Zotikos, Attalos, Kamassis si Philippos -, descoperiti in 1971, ale caror moaste se afla astazi la manastirea Cocos, jud. Tulcea. Crestinismul a putut fi raspandit in Dacia prin: 39

colonisti adusi din toate partile Imperiului, intre care erau si crestini, mai ales cei din Siria si Asia Mica, recrutati dintre oraseni; ostasii din armata romana, in Dacia fiind trimise Legiunile XIII Gemina, la Apulum (Alba lulia) in anul 106 si a V-a Macedonica, la Potaissa (Turda ) in anul 167. Avem marturii ca in armata romana erau crestini, primul roman crestinat fiind un soldat, sutasul Corneliu. prin sclavii adusi de negustori instariti; prin negustori, in urma legaturilor comerciale dintre cetatile grecesti de la mare - Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), Dionisopolis (Balcic) cu centrele din Asia Mica, Palestina, Egipt, Grecia, Macedonia si Tracia, unde crestinismul fusese deja predicat de Sfintii Apostoli. prin captivii adusi de goti, ajunsi la Dunare la jumatatea secolului III. De exemplu bunicul misionarului Ulfila, cel care a tradus Biblia in limba gotilor, era grec din Capadocia. Lipsa dovezilor istorico-arheologice privind raspandirea crestinismului la nord de Dunare in primele trei secole se poate explica si prin faptul ca pana la 313 crestinii nu-si ridicau monumente epigrafice de teama sa nu fie persecutati. In plus, la inceput ei erau recrutati dintre oamenii saraci, fara posibilitatea ridicarii acestor monumente; in sfarsit, unele au putut fi distruse de populatia migratoare, iar altele poate nau fost inca descoperite. Episcopii de Tomis De la sfarsitul secolului III, cunoastem numele unor episcopi de Tomis si anume: Evanghelicus (290-300), mentionat de Actul patimirii Martirilor Epictet si Astion, la Halmiris (Dunavat); un episcop Titus sau Philius a murit martir la Tomis in 320, sub Liciniu. De un altul, fara a-i da numele, aminteste Eusebiu de Cezareea ca a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea in 325, nici scitanul nu lipsea din adunare. Alti episcopi de Tomis au fost : Sf. Betranion (364-380) - care in 369 - anul intrarii Tomisului in istorie - s-a opus imparatului Valens ; Terentius (380-390), participant la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol (381), Sf. Teotim (392-407), aparatorul Sf. Ioan Gura de Aur; Timotei I, participant la Sinodul III Ecumenic de la Efes (431); Alexandru, care a semnat actele Sinodului IV Ecumenic din Calcedon (451); Teotim II, care in 458 raspundea imparatului Leon ca primeste hotararile Calcedonului, Paternus, participant in 520 la alegerea Patriarhului de Constantinopol, semnand Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitan sau Valentinian, de la care s-a pastrat corespondenta cu Papa Vigiliu din 549. Martiri in Dobrogea La Tomis a patimit in jurul anului 300 episcopul Efrem, iar spre 320, la 13 septembrie, Valentinian, Macrobiu si Gordian. La Axiopolis (Hinog) au murit, in 303, Chiril, Chindeus si Dasius, iar la Halmiris (Dunavat), preotul Epictet si ucenicul Astion, botezati de episcopul Evangelicus de Tomis. Scriitori bisericesti Doi mari scriitori bisericesti din Dobrogea au intrat in istoria literaturii crestine: Sf. Ioan Cassian (360-436), intemeietorul unor manastiri la Marsilia si Dionisie cel Mic (Exiguus) (460-545) cel care a stabilit, in anul 525, era crestina numarand anii de la Hristos. Intre 341-348 a predicat crestinismul in nordul Dunarii episcopul got Ulfila, apoi in sudul Dunarii, stabilindu-si resedinta la Nicopole ad Istrum. In a doua jumatate a secolului IV se cunosc numele unor crestini martirizati din ordinul conducatorilor gotilor, cel mai important fiind Sf Sava de la Buzau. Moastele sale au fost cerute si obtinute de Sf. Vasile cel Mare si transferate in Capadocia de Iunius Soranus, guvernatorul Dobrogei, fiind insotite de o scrisoare a Episcopului Vetranion al Tomisului catre Biserica din Capadocia. Documentul este prima scrisoare alcatuita pe teritoriul romanesc care se pastreaza pana astazi.

40

VI.3. Marturii arheologice privind vechimea crestinismulul roman

Cele mai importante monumente arheologice incepand cu secolul IV sunt: Donariul sau tablita votiva de la Biertan Ego Zenovius votum posui (Eu Zenobius am fagaduit), cu un disc cu monograma crestina (sec. IV); Fragmentul ceramic de la Moigrad (Porolissum), vas cu inscriptie si simboluri crestine (pomul si pasarea); Gema de la Potaissa (Turda), cu scena Bunului Pastor cu litere grecesti IXTIS, prescurtand Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul); Gema, zisa de la Budapesta, cu scena Bunului Pastor; Altarul funerar de la Cluj descoperit in 1927 - cu inscriptia crestina sit tibi terra levis (fie-ti tarana usoara); Inelul cu gema de la Herculane, cu simboluri crestine (delfinul); Doua opaite, la Romula (Resca), sec.IV; Gema de la Constanta, sec.IV, infatisand pe Mantuitorul cu cei 12 apostoli si discul lui Paternus, din 518, cu inscriptia refacut din cele vechi de Paternus, prea cinstitul nostru Episcop. Inscriptii S-au descoperit pana acum peste 70 inscriptii crestine din secolele IV - V numai in Dobrogea, dintre care un sfert in latina si restul in greaca, insotite de semnul crucii, de monograme si simboluri ale artei paleo-crestine (pestele si porumbelul). In Dacia Traiana, majoritatea inscriptiilor sunt in latina, atestand o romanizare activa in toate domeniile vietii sociale, folosind limba populara, vie. Latina a biruit greaca pentru ca a fost folosita mai mult la sate si in centrele militare. Bazilici crestine Cel mai vechi lacas de cult descoperit in nordul Dunarii este cel de la Slaveni-Olt, din a doua jumatate a secolului IV, cu dimensiunile 21/7m. Tot aici s-a mai descoperit in 1963 un mormant, probabil al unui martir. In Dobrogea, la Tomis, s-au descoperit patru bazilici, cea mai mare fiind probabil catedrala episcopala, unde episcopul Vetranion l-a infruntat pe imparatul Valens in 369. Are dimensiunile 28/24m si dateaza din secolul V- VI, inlocuind una mai veche. La Callatis s-a descoperit o bazilica de tip sirian, sec. IV, diferentiata de cele bizantine prin: orientarea altarului spre sud, lipsa absidei si plasarea laterala a atriumului. La Trophaeum Traiani s-au descoperit cinci bazilici din sec. V - VI, dintre care una din marmura, de 26 m lungime. La Histria s-au gasit sapte bazilici, sec. V - VI, una cu cripta. La Dinogetia (Garvan), in 1952, s-a descoperit o bazilica cu absida, sec.IV- V, refacuta mai tarziu. Alte bazilici s-au mai descoperit la Troesmis (Iglita), la Axiopolis (Hinog), la Noviodunum (Beroe), Ulmetum (Pantelimon), si Ibida cu trei abside. In 1957 s-a descoperit la Basarabi un centru monastic alcatuit din sase bazilici rupestre, sapate in creta, sec. X-XI. Pe pereti sunt incizate cruci, chipuri de sfinti, figuri zoomorfe, alaturi de grafite si inscriptii, peste 60, in gotica si slavona.

VI.4. Marturii lingvistice pentru vechimea crestinismului romanesc

Notiunile de baza ale credintei crestine sunt redate in romaneste prin cuvinte de origine latina. Argumentul lingvistic este o dovada in plus in ceea ce priveste patrunderea crestinismului inca din perioada

41

stapanirii Daciei de catre romani si in cea urmatoare, caci termenii de organizare bisericeasca i-am imprumutat de la slavi mult mai tarziu. A) Termeni din lumea romana cu sens nou: a) Bazilica, din basiliki oikia (casa imparateasca), cu sens nou, casa a imparatului ceresc. Celelalte popoare romanice folosesc termeni derivati din ekklisia (glise, chiesa, iglesia, igreja), iar cele germane din kyrios (domn) (kirche, church, kirkan, etc.); b) Craciun, din calatio, insemnand anuntarea sarbatorilor la inceputul anului si al fiecarei luni. Stramosii nostri au numit cu acest termen sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului, numita si sarbatoarea nascutului, ca in Cazania lui Varlaam din 1643. A1te popoare romanice folosesc termeni derivati din Natalis Domini (Noel, Natale, Navidad); c) Rusaliile, din sarbatoarea pagana Rosalia, zi de pomenire a mortilor, cand infloreau trandafirii (rosa). Celelalte popoare romanice folosesc termeni derivati din grecescul pentikosti (Pentecote, Pentecoste); d) Sarbatoare, din dies servatoria, zi consacrata zeilor ce aparau pe oameni. Cultul zeilor pazitori s-a pastrat si-n crestinism in cultul sfintilor si al martirilor. Limbile romanice folosesc termeni derivati din festum (fete, festa, fiest). B) Termeni cu sens exclusiv crestin: In rugaciunea Tatal nostru toate cuvintele sunt latine, cu trei exceptii, iar in Simbolul credintei 90% sunt cuvinte latine. Iata cei mai de seama termeni latini din lexicul crestin romanesc: ajun (adjuno, are), altar (altare), botez (baptiso din greceste), cer (coelum), a crede (credo, ere), crestin (chrestianus), cruce (crux, is), a se cumineca (communico, are), a se cununa (corono, are), a se inchina (inclino, are), a ingenunchia (ingenuculare), inger (angelus, din greceste), a jura (juro, are), minune (mirio, are), nun-nanas (nunus), nunta (nuptia), pacat (peccalum), parinte (parens), a ruga (rogo, are), tampla (templum), a toca (tocco, are), sant pentru sfant (sanctus) etc.

42

Capitolul VII: Influenta religiei in literatura romana

VII.1. Inceputurile scrisului in limba romana
Inceputurile scrisului in limba romana, ca si inceputurile literaturii romane stau sub semnul religiosului: traduceri din textele sacre, tiparituri din vietile sfintilor, imnuri de slava, versificarea psalmilor veterotestamentari, epistole dogmatice schimbate intre ierarhii Bisericii, comentarea Evangheliilor etc. Acest lucru are mai intai motive strict istorice, pentru ca in Evul Mediu cei stiutori de carte erau in primul rand slujitorii Bisericii; apoi pentru ca se impunea existenta textelor de cult in limba nationala. De aceea, printre cei dintai scriitori se numara invatati de la cancelariile domnesti si, adesea, inalti prelati ai Bisericii , buni cunoscatori de slavona, greaca, latina.

VII.2. Literatura religioasa in secolele XV-XVI

In secolele XV-XVI au circulat in Tarile Romane carti cu subiect religios, scrise in slavona, limba de cult a Bisericii rasaritene. Infiintarea tipografiei in limba slavona in Tara Romaneasa, la inceputul veacului al XVI-lea, inseamna un moment cu importante consecinte pentru istoria culturii. Mesterul tipograf Macarie din Muntenegru, care invatase arta tipografiei la Venetia si tiparise cateva carti in slavona de redactie sarbeasca la Cetinje, a fost adus de voievodul Radu cel Mare (1495-1508) in Tara Romaneasca, unde a tiparit in 1508 prima carte iesita de sub teascurile tipografice pe teritoriul nostru, un Liturghier in limba slavona bulgara . Liturghierul a fost urmat in aceeasi tipografie si prin activitatea aceluiasi mester, de inca doua carti, de asemenea, in limba slavona : Octoihul , cartea cantarilor bisericest (1510), si Evanghelia (1512). Pentru tiparirea unei singure carti erau necesari doi ani deaorece hartia trebuia cumparata de la negustori de la Sibiu, iar o parte din litere erau sculptate in lemn de mesterii din tara. Cand a aparut Liturghierul , dupa ce un numar de exemplare fusese distribuit si manastirilor, s-a observat ca in caietul al doilea se stecurasera grave greseli da tipar. Acesta a fost retiparit pentru exemplarele care ramasesera in depozit, destinate bisericilor din tara si din strainatate care inca nu primisera cartea. Dupa 1512, murind probabil Macarie sau, dupa altii, plecand la Athos si negasindu-si alt mester, tipografia si-a incetat activitatea mai mult de doua decenii. Si totusi aceste inceputuri erau semnul unor mari schimbari. Ele corespund prefacerilor politice si sociale in oranduirea feudala din Tara Romaneasca. In timpul domniei lui Radu cel Mare incepe centralizarea statului in dauna faramitarii feudale bazate pe autonomia si imunitatile marilor domenii boieresti. Centralizarea a avut ca instrument in primul rand biserica : manastirile si bisericile care depindeau de stapanii lor, boierii, au fost trecute sub autoritatea ierarhiei episcopiale, dependenta la randul ei de domnie. Cu toate acestea , nu numai imense domnii din tara trec sub controlul domnesc, dar si autoritatea spirituala a bisericii asupra credinciosilor se exercita de acum inainte in favoarea exclusiva a domniei. Nu este desigur o coincidenta intamplatoare faptul ca tipografia se infiinteaza tocmai atunci cand biserica trece sub obladuirea domnului si cand patriharhul Nifon de la Constantinopol , adus in tara, cere in sinodul clericilor si al boierilor, sa se inderepteze toata tara de la arhierei . Intaia misiune a tipografiei era sa dea carti biserici domnesti si sa intareasca astfel acest puternic instrument al noii carmuiri centralizate. Tipografia condusa de Macarie nu era o interprindere mestesugareasca, asa cum a fost mai tarziu tipografia in Tara Romaneasca. Cartile nu se vindeau, ci se daruiau de catre domn bisericiilor : deci este vorba de o opera de sprijin a cultului , cu consecinte politice, nu cu scop lucrativ. Manuscrisele erau foarte rare si foarte scumpe. Tocmai in vremea cand incepe tipografia in Tara Romaneasca, egumenul de la Schitul

43

Bradet cumpara un tetravanghel, platindu-l cu un munte al manastirii in valoare de 1000 de aspri. In veacul al XVI-lea, unele carti bisericesti slavone se vindeau cu cate 17-25 de galbeni de aur, cat o parte de mosie. Preotii , neavand carti, cautau sa invete liturghia pe de rost. Infintarea tipografiei pe cheltuiala domnului a intarit depedenta bisericii de monarhia feudala, caci acesta tinea acum in mana cartile neaparat necesare clerului. Infiintarea tipografiei mai are si alt inteles istoric. Cartiile tiparite de mesterul Macarie se regasesc pana in zilele nostre nu numai in bisericile din Tara Romaneasca, ci anumite exmplare s-au aflat in bisericile romanesti din Transilvania. Acest rol general romanesc al tipografiilor din tarile nostre se poate urmari de-a lungul intregii istorii a tiparnitelor. De asemenea cartile tiparite de Macarie au circulat si in tarile slave cazute sub stapanirea turcilor, in Bulgaria, in Serbia, la Muntele Athos. Este un aspect semnificativ al ajutorului dat de romani slavilor sudici in a-si pastra limba si cultura sub stapanirea straina. Cartile tiparite de Macarie sunt obisnuitele texte bisericesti, texte traduse odinioara din greceste in slavona si copiate in manuscrisele pentru folosinta romanilor care adoptasera stilul slavon. Totusi , cine le citeste afla in ele unele pasaje al caror ecou poate defini atmosfera politico-sociala a vremii din Tara Romaneasca. Astfel, in Liturghierul lui Macarie din 1508 la sfarsitul textului liturghiilor, se afla desigur un adanc ecou in mintea oamenilor de atunci, care traiau vremuri de navaliri turcesti de lupte interne intre factiunile feudale, de cumplite asuprite inerente oranduirii. Am putea-o intitula Rugaciunea pentru apararea tarii (de fapt , rugaciunea spusa la litie ) : Inca ne rugam pentru pazirea acestui loc si acestui lacas si intregii cetati si a tarii de foamate, de pradaciune , de cutremur , de potopuri, de foc, de sabie, de navalirile strainesi de luptele dintre noi ,si mai departe : Dumnezeu sa acopere pamantul nostru cu ploaia bunatatiilor sale... : asculta-ne si ne miluieste . Era o rugaciune facuta special pentru acele vremuri de nesiguranta si nestabilitate politica pe care , desi adusa din afara, trebuie sa o socotim ca integrata in cultura nostra de atunci. Mai mult chiar, in epilogul Liturghierului se mentioneaza clar sub numele lui Radu cel Mare din a carui porunca s-a inceput tiparirea , si al lui Mihnea voievod, in timpul caruia s-a terminat lucrarea. Miscarea tipografica a fost reluata in Tara Romaneasca in 1545. In acest an si in 1547 s-au tiparit doua carti amandoua in slavona: Molitvenicul si Apostolul , aparute la Targoviste sub conducerea mesterului sarb Dimitri Liubavici. Noua faza din istoria tipografiei muntene este importanta din mai multe puncte de vedere. Mai intai ea este dovada a continuitatii operei culturale a tipografiei din tarile romanesti. Ca mestesug, tipografia condusa de Liubavici a pastrat stilul celei dinainte, folosind vignete si initiala ramase din vechea tipografie si urmand acelasi program de inzestrare a bisericii patronate de domn cu carti strict necesare. Dupa tiparirea Liturghierului , Octoihului si a Evangheliei de catre Macarie, acum se tiparesc Molitvenicul si Apostolul . Pentru istoria culturii in general, aceasta a doua faza a tipografiei in Tarile Romanesti prezinta anumite particularitati interesante. Opera tipografiei muntene s-a intins si in Moldova. Tot Dimitrie Liubavici a condus tiparirea pentru Ilie voda Rares a Apostolului slav din 1547, care, in afara de introducerea si dedicatia pentru domnul Moldovei, cu stema tarii, este o reeditere a celui muntean. In Moldova s-a mai tiparit, de catre mesterul Filip Moldoveanu, care semneaza si gravurile , un Tetraevanghel in 1546. Desi domnii munteni (Radu Paisie si Mircea Ciobanul) raman patroni ai tipografiei ca si Ilie Rares din Moldava, in sensul ca ei dau comenzile pentru tiparirea cartilor de care au nevoie si de aceea stema lor este trecurta in carti , totusi, in acesta a doua faza a istorie tipografiei, tiparnita este proprietatea unui mester si nu a domnului ; ca stapan al tipografiei, spune : Am scris acesta carte . In cartile tiparite de Dimitri Liubavici, acesta formula este inlocuita cu alta : In zilele lui...Mircea voievod...eu...Dimitri logofat,

44

nepotul lui Bojidar , vazand imputinarea... cartilor...am scris si am sfarsit aceste...folositoare carti . In introducerea la Molitvenicul din 1544 se precizeaza ca lucrarea s-a facut cu matricele lui Dimitrei Liubavici, deci presa si literele erau proprietatea acestuia. O indicatia in acest sens este si insemnarea in criptograma din epilogul Molitvenicului : in casele lui Dimitri (Liubavici) . Era deci o tipografie particulara a mesterului, care lucra in casa proprie, atat pentru domnul munten cat si pentru cel moldovean. In ceea ce priveste Tetraevanghelul slav-moldovenesc al mesterului Filip Moldoveanul, aici nu mai este pomenit nici numele domnului cartii, ci mesterul declara numai atat : Eu Filip Moldoveanu am scris acesta carte , iar stema Moldovei se afla pe o pagina din interior .Prin urmare a functionat atunci si o alta tipografie, a lui Filip Moldoveanu, care lucra pe cont propriu fara patronajul domnesc, tiparind carti care urmau sa fie cumparate la biserici si manastiri. Tescul tipografic nu mai era proprietate domneasca, ci o intreprindere mestesugaresca la care domnul facea comenzi, dar care se putea adreasa direct si clientiilor. Acest fapt ar fi putut duce la aparitia de sub presele tipografice si a altor carti decat cele bisericesti. Totusi nu stim sa se fi tiparit la noi asemenea carti in acesta epoca si este foarte probabil ca nu au existat. Tipografia fiind in limba slavona, se adresase in primul rand Bisericii. Patura carturarilor laici a fost in Tara Romaneasca si in Moldova prea subtire pana in veacul al XVIII-lea pentru ca vreun tipograf sa indraznesca sa dea la iveala carti cu caracter laic si beletristic. Tipografia devenid un artizanat s-au format dupa obiceiul artizanatului, ucenici tipografici, care au dus mai departe activitatea mesterilor. Dimitri Liubavici si Moisi si-au luat ucenici romani, care trebuiau sa invete nu numai mestesugul imprimeriei, ci o data cu el si limba slavona ca sa poata tipari carti in acesta limba. Dimitri Liubavici arata in epilogul Molitvenicului ca a muncit impreuna cu ucenicii mei, Oprea si Petru . Dupa moartea sau plecarea lui Dimitrie Liubavici, Oprea preia conducerea la Brasov in 1557, impreuna cu diaconul Coresi, fostul sau ucenic. A fost precum vedem o continuitate in mestesugul tiparirii cartilor in tara noastra si prin folosirea acelorasi mesteri si in parte a aceleiasi tipografii, in Tara Romaneasca, in Moldava si la urma in Transilvania. In chip firesc, in imprejurari schimbate, ca urmare a inlocuirii treptate a mesterilor sarbi cu cei romani si a transformarii tipografiei in intreprindere privata s-a ajuns la trecerea de la cartea slavona la cea romaneasca. In ceea ce priveste continutul cartilor slave tiparite, singur Molitvenicul din 1544 prezinta oarecare interes pentru istoria culturala laica. Molitvenicul este o carte de slujbe si rugaciuni care ies din marginile stramte ale Bisericii, adresandu-se si unor cercuri laice cu mentalitate religioasa medievala. De obicei in manuscrisele Molitvenicelor slave care au circulat la noi se cuprind numeroase rugaciuni pentru cladirea caselor, pentru strangerea fructelor si granelor. In Molitvenicul tiparit, partea pur bisericeasca ocupa locul principal, iar rugaciunile recomandate mirenilo ,de felul celor mai sus se reduc la una singura: rugaciunea pe vasul care a fost spurcat . In schimb anexa, ultimul capitol din Molitvenic , surprinde Pravila Sfintilor Apostoli si a sfintiilor preacuvisosi parintii nostri si celui de al saptelea sobor : despre preoti si despre mireni, prima carte de legi tiparita in tara nostra destinata, dupa cum se vede din titlu, nu numai nevoile bisericesti(dreptul canonic), ci si mirenilor. Avem, prin urmare, tiparita inca din 1544, o carte de legi, deocamdata in slavoneste, pentru nevoile statului.

VII.3. Literatura religioasa in secolul al XVII-lea

Printre cele mai importante carti care apar in secolul al XVII-lea se numara: Molitvenic slavonesc ( Campulung, 1635) Psaltire ( Govora, 1637) Invataturi pentru toate zilele ( Campulung, 1642) Catechismu calvinesc ( Balgrad, 1640) 45

 Pravila de la Govora ( Manastirea Govora, 1640) Evanghelie cu invatatura ( Balgrad, 1641) Carte romaneasca de invatatura ( Iasi, 1643) Raspunsurile Mitropolitului Varlaam ( Iasi, 1645) Pravile imparatesti ( Iasi, 1646) Cartea despre imitatia lui Christos ( Manastirea Dealu, 1647) Noul Testament de la Balgrad ( Alba Iulia, 1648) Psaltire slavona ( Campulung, 1650) Psaltirea ( Alba Iulia, 1651) Invataturi crestinesti ( Snagov, 1700) Psaltire (Snagov, 1700) Cei mai importanti reprezentanti ai literaturii religioae din secolul al XVII-lea sunt mitropolitii Varlaam, Dosoftei, Simeon Stefan si Antim Ivireanul, la care se adauga o serie de carturari umanisti precum Udriste Nasturel, Nicolae Milescu Spatarul, dar si marii cronicari Grigore Ureche Miron Costin, Ion Neculce in Moldova si Radu Greceanu, Radu Popescu, stolnicul Constantin Cantacuzino in Tara Romaneasca. Mitropolitul Varlaam Nascut in 1585, in partile Vrancei, si decedat in august / decembrie 1657, la manastirea Secu, Varlaam a invatat carte in "schitul lui Zosin" pe valea Secului. S-a calugarit la Secu, sub numele Varlaam (probabil din botez era Vasile) si a fost egumen al manastirii si arhimandrit. In 1628 este trimis intr-o misiune la Moscova, iar in 1632 este ales mitropolit al Moldovei, pastorind pana in aprilie 1653, cand s-a retras la Secu. In 1639 s-a numarat printre candidatii la scaunul de patriarh ecumenic. Preocupat indeosebi de probleme carturaresti, in 1640 a infiintat o tiparnita la Iasi, - impreuna cu mesteri tipografi -, in care a tiparit mai multe carti de invatatura in romaneste. Tot in timpul pastoririi sale, Vasile Lupu a intemeiat colegiul de la Iasi, cu profesori trimisi de la Kiev. In 1642 au avut loc lucrarile sinodului de la Iasi, la care au participat si mitropolitul Varlaam cu sufraganii sai. Tot el a sustinut ctitoriile lui Vasile Lupu - intre care si biserica "Sfintii Trei lerarhi" din Iasi (1639) in care au fost asezate moastele Cuvioasei Paraschiva (1641). Cea mai insemnata din lucrarile tiparite de mitropolitul Varlaam este Carte romaneasca de invatatura la dumenecele de preste an, si la praznicele imparatesti si la Svantii mari (Cazania) (Iasi, 16411643). Aceasta avea 506 foi, cu un "Cuvant impreuna catra toata sementia romaneasca" al lui Vasile Lupu si "Cuvant catra cetitoriu" scris de Varlaam. Cuprindea 54 de cazanii la duminici si 21 la sarbatorile imparatesti si ale sfintilor, o parte din ele fiind traduse sau prelucrate dupa cartea Comoara a mitropolitului grec Damaschin Studitul (1577), iar altele din manuscrise romanesti care au circulat pana atunci, mai ales in Transilvania.

46

Alte lucrari: Sapte Taine a Bisericii , Iasi, 1644, prelucrata dupa opera retotului grec Toma Teofan Eleavulkos (sec.XVI). "Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc", tiparita probablil la Iasi (dupa unii la Dealu) in 1645, in care combatea un Catehism calvinesc tiparit la Alba Iulia, in 1645. cat a fost egumen la Secu, a tradus Iucrarea Scara sau - Leastata Sfantului loan Scararu sau Sinaitul (1649), dupa editia comentata a episcopului Maxim Margunios (Venetia, 1590), dar a ramas in manuscris. Mitropolitul Dosoftei S-a nscut n jurul anul 1624, probabil la Suceava din prini moldoveni. S-a crezut de unii istorici c era de origine grec; alii au presupus c era ucrainean; azi avem motive ntemeiate a crede c era romn macedonean. Prinii i familia lui poart nume ntr-adevr neobinuite n celelalte inuturi romneti. Tatl se numea, dup cum aflm dintr-o nsemnare publicistic de Hadeu n Arhiva istoric, Leontar, bunicul Barila, mama Misira. Dimitrie Barila a mbrcat din tineree haina monahal lund numele de Dosoftei. Cteva nsemnri fcute de el i de un coleg al su, n limba greac, pe un manuscris grecesc de Psaltichie veche, las s se n eleag c Dosoftei, n vremea n care era ierodiacon, a studiat la Iai, probabil la coala Domneasc de la Sfinii Trei Ierarhi. Mai trziu Dosoftei se va ndrepta spre Livorn, unde cu ajutorul rudelor sale de acolo a putut s studieze la coala Friei Adormirii Maicii Domnului, care n tot cursul existenei ei, s-a bucurat de sprijinul domnitorilor moldoveni. ntors n ar ajunge n 1649 ieromonah la mnstirea Probota unde s-a strduit s-i desvreasc formaia sa crturreasc. El se ocupa atunci nu numai cu aprofundarea cuno tinelor teologice ci i cu cercetarea vechilor hrisoave privitoare la istoria rii i ndeosebi cu nvtura limbilor strine. Fcnd exerciii de scriere, n mai multe limbi, pe dosul unui document de la Iancu Vod Sasul, din luna mai 1581, Dosoftei ncearc s transpun numele voievodului rii i ale p rin ilor si n una sau alta din limbile latin , greac sau polon. Ceea ce cunoatem mai pu in din viaa mitropolitului Dosoftei este aleasa sa via monahal i preocuparea sa permanent pentru mbuntirea vieii clugreti din Moldova. n monahism intr la vrsta de 25 de ani. Aici, la Probota, se formeaz caracterul religiosmoral al viitorului mitropolit Dosoftei i se contureaz profilul luminos al personalitii sale. Receptiv la tot ce era nou, Dosoftei lua parte activ la frmntarea problemelor teologice ale vremii. Trecuser puini ani de la Sinodul de la Iai, care, pe plan teologic, nsemna luarea unei hotrri oficiale de ctre Ortodoxie cu privire la Reform, care punea probleme grele pentru teologie. Activitatea desfurat de Dosoftei la Probota arat c, n tot ceea ce a fcut, a cutat s apere dreapta credin a Bisericii Ortodoxe. Atent la nvtura calvin Sola Scriptura, Dosoftei acord, ntr-adevr prioritate Sfintei Scripturi, artnd c, prin crile sfinte se mprtie credina ortodox i din ele-i scoate Biserica lui Dumnezeu tiin a i aaz minile. C era un foarte bun cunosctor al Sfintei Scripturi ne-o dovedete i faptul c a versificat Psaltirea, oper ce l-a consacrat n panteonul culturii noastre romneti drept ctitorul poeziei moderne. Este bine cunoscut faptul c, din pravila monahal de zi i de noapte era nelipsit citirea psalmilor. Exemplele de adevrat trire religios-moral, pe care Viaa i petrecerea svinilor zilnic citite n timpul serviciului divin n mnstire, l-au determinat pe Dosoftei s ndemne necontenit, pe credincioi s

47

apere cultul sfinilor, s fac din aceast carte o adevrat hran sufleteasc att pentru monahi ct i pentru credincioi. Mitropolitul Antim Ivireanul A fost tipograf, gravor i apoi ierarh n Tara Romneasc. S-a nascut in 1650, n Iviria (Georgia sau Gruzia) si a fost ucis n septembrie 1716. Luat de tnr n robie de turci i dus la Istambul (Constantinopol), eliberat, a trit n preajma Patriarhiei ecumenice, unde a nvtat sculptura n lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum i limbile greac, arab i turc; probabil tot acum a fost clugrit sub numele Antim i hirotonit ieromonah. Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brncoveanu n Tara Romneasc, aici a nvtat Iimbile romn i slavon, precum i meteugul tiparului n 1691 i s-a ncredinat conducerea tipografiei domneti din Bucureti, n care a imprimat 4 cri: Invtturile lui Vasile Macedoneanul ctre fiul su Leon (1691, grec.) Slujba Sf. Paraschiva i a Sf. Grigore Decapolitul (1692, rom.) Evanghelierul greco roman (1693) Psaltirea (1694, rom.). Dup 1696 a fost numit egumen la Snagov, unde a mutat tipografia, imprimnd 15 cri (7 greceti, 5 romneti, una slavon , una slavo-romn , una grecoarab ), ntre care: Antologhionul (1697), Mrturisirea ortodox a lui Petru Movil (1699), Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grec.), Liturghierul greco-arab (1701, prima carte cu caractere arabe din lume), Evanghelia (1697), Acatistul Nsctoarei de Dumnezeu (1698), Carte sau Iumin (1699), nvturi cretineti (1700), Floarea darurilor (1701), toate n romnete. Intre 1701 i 1705 i-a reluat activitatea la Bucureti, unde a tiprit alte 5 cri (11 greceti, 2 romnesti, una slavo romn, una greco-arab), ntre care: Ceaslovul greco-arab (1702) Noul Testament (1703), prima ediie a acestuia n Tara Romneasc. La 16 martie 1705 a fost ales episcop la Rmnic, unde a nfiin at o nou tipografie, imprimnd 9 cri (3 romnesti, 3 slavo-romne, 3 greceti): Tomul bucuriei , (1705, grec.), Liturghierul si Evhologhionul (1706, ntr-un singur volum, ambele reprezentnd primele ediii romneti n Muntenia),

48

 Invttura pe scurt pentru taina pocin ei (1705, romnete, Iucrare original). La 28 ianuarie 1708 ales mitropolit al Ungroviahiei (instalat 22 febr.); n aceast calitate, a mutat tipografia de la Rmnic la Trgovite, unde a tiprit 18 cri (5 greceti, una slavo-romn, una slavoromno-greac, 11 romneti), ntre care se remarc cele romneti: Invttur bisericeasc la cele mai trebuincioase i mai de folos pentru nvtura preoilor (1710), Capete de porunc la toat ceata bisericeasc, pentru ca s pzeasc fietecarele din preoi i din diaconi deplin i cu cinste datoria hotarului su (1714) Psaltirea(1710) Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Evhologhionul (1713), Catavasierul (1714). In 1715 tipografia a fost mutat la Bucureti, unde a mai imprimat dou cri greceti. Prin cele 63 tip rituri, lucrate de el nsu i sau patronate, n limbi diferite i de o mare diversitate, prin numeroii ucenici pe care i-a format, este considerat alturi de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medieval romneasc. A avut un rol nsemnat n introducerea complet i definitiv a limbii romne n slujb pentru ca, n acelasi timp, dei strin de neam, a creat o limb liturgic romneasc, neleas i folosit pn azi. Prin activitatea sa tipografic, a sprijinit i alte popoare ortodoxe, imprimnd cri pentru slavi, greci i arabi (din Patriarhia Antiohiei). In 1699 a trimis pe ucenicul su ipodiaconul Mihail Stefan la Alba lulia, unde a tip rit o Bucoavn i un Chiriacodromion. In 1706 instalaia tipografic cu caractere arabe a fost druit patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep; pe acelai Mihail Stefan, l-a trimis n ara sa de origine, punnd bazele primei tiparnie cu caractere georgiene n ara sa, la Tbilisi, n care au aprut mai multe cri n limba gerogian. Mitroplitul Simeon Stefan Probabil a nvat carte la Gimnaziul din Alba Iulia (existent de pn 1580, transformat n ,,colegiu academic" n 1622) i s-a clugrit n mnstirea din Alba Iulia, sub numele Stefan. La sfritul lui februarie sau nceputul lui martie 1643, ales mitropolit al Transilvaniei, cu sediul n Alba lulia - hirotonit la Trgovite pstorind pn la moarte. Prin decretul de recunoatere al principelui Gh. Rakoczi I, din 10 oct. 1643, i s-au impus 15 ndatoriri care urmreau calvinizarea Bisericii romneti, dar pe care mitropolitul nu le-a respectat. A tiprit dou cri: Noul Testament sau mpcarea cu legea noao a Lui Is. Hs. Domnului nostru (cunoscut sub numele de Noul Testament de la Alba Iulia sau Blgrad), terminat de tiprit la 20 ian. 1648 (reeditat n 1988) Psaltire ce s zice cntarea a fericitului proroc i mp rat David, n 1651.

49

Noul Testament reprezint prima ediie romneasc integral. Din cea de a doua prefa nesemnat - atribuit mitropolitului -, desprindem c traducerea a nceput-o ieromonahul muntean Silvestru, iar dup moartea lui, s-a fcut o revizuire i corectare a textului tiprit i s-a continuat traducerea de ctre crturari ardeleni rmai anonimi. In aceasta predoslovie apar i cunoscutele idei privitoare la circulaia cuvintelor, la necesitatea unei limbi literare unitare, pe care s o n eleag romnii de pretutindeni. In textul propriu-zis, exist alte 24 de predoslovii", un fel de introduceri" la 24 de cri; apar i mici explicaii sau comentarii la unele versete, explicarea unor termeni necunoscu i. Limba este expresiv, apropiat de a poporului, de o mare frumusee literar, nct textul poate fi citit uor i astzi.

Biblia de la Bucuresti
Biblia lui erban Cantacuzino, cunoscut sub numele Biblia de la Bucureti (1688) reprezint un document esenial al istoriei naionale, limbii romne i Bisericii Ortodoxe. Prima traducere integral a textului sacru a introdus limba naional n cultul religios, a facilitat dezvoltarea limbii literaresi eliminarea exprimrilor dialectale. Vreme de cteva secole, romnii au fost singurul popor din lumea ortodoxa a caror limba, dupa cum sublinia si Virgil Cndea, nu avea nimic n comun cu limbile folosite n cultul ortodox european slavona si greaca. Ambele nu le spuneau mai nimic romnilor, le erau straine. Astfel nu este de mirare ca n Principate, mai mult dect n alte parti ale estului european, s-a simtit de timpuriu nevoia unor traduceri n limba vernaculara, si ca acestea au vizat n primul rnd Psaltirea si Noul Testament. Psaltirea, pentru ca este o carte veterotestamentara indispensabila vietii monahale crestine, iar Noul Testament deoarece contine texte utilizate cu regularitate att n cultul public ct si n lucrarea nvatatoreasca a Bisericii. Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime, constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regasim, ntre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole si, evident, Psaltirea (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneteana). La jumatatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo-Romn (1551-1553), cel mai vechi text tiparit al Noului Testament n limba romna, aflat astazi la Sankt Petersburg. Ctiva ani mai trziu, la Brasov, Diaconul Coresi publica Tetraevanghelul (1561), Faptele Apostolilor (1565-1567), Psaltirea (1570) si Psaltirea slavoromna (1577), ntr-o romneasca destul de anevoioasa nca. Un moment important l constituie publicarea Paliei de la Orastie, la 1582, reunind Facerea si Iesirea n traducerea unor carturari banateni si ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestisel si Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui Heltai Gspr (Cluj, 1551), pe lnga Septuaginta, Vulgata si un text ebraic nedepistat. n secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevarat centru tipografic unde se imprima carti de cult n slavoneste mai nti, iar ulterior n limba romna. Aici va aparea o Psaltire (1661), tradusa direct

50

din ebraica, precedata nsa de prima versiune romneasca integrala a Noului Testament (1648), pe care specialistii o considera unanim drept "una dintre pietrele fundamentale pe care s-a cladit, n secolele urmatoare, limba romna literara" (Florica Dumitrescu). Mitropolitul Simion Stefan subliniaza, n celebra prefata a cartii, importanta unei asemenea lucrari pentru viata spirituala a Bisericii si, totodata, atesta programatic intentia de a o difuza n toate teritoriile locuite la acea vreme de romni. Concomitent, n Moldova si n Muntenia sunt publicate si raspndite pe arii foarte extinse traduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia nvatatoare (1642), Profitologhionul (1680), Psaltirea n Versuri si Psaltirea de-ntales ale lui Dosoftei, iar vrednicul spatar Nicolae Milescu se osteneste cu talmacirea Vechiul Testament (1667). Toate acestea, alaturi de Evangheliarul (1682) si de Apostolul (1683) vor pregati terenul pentru aparitia Bibliei de la Bucuresti din ndemnul si cheltuiala voievodului Serban Cantacuzino, terminat la nceputul domniei lui Constantin Vod Brncoveanu.

51

Capitolul VIII:Umanismul
VIII.1.Generalitati
Termenul de umanism (din latin : humanitas = omenie, umanitate) are dou semnificaii: poziie filozofic care pune omul i valorile umane mai presus de orice, orientndu-se n special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea suprem, este un scop n sine i nu un mijloc. Umanismul implic un devotament pentru cutarea adevrului i moralitii prin mijloace umane, n sprijinul intereselor umane. Axndu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificrilor transcendentale cum ar fi dependena de credin, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaii divine. Umanitii susin moralitatea universal bazat pe condiia uman ca loc comun, sugernd c solu iile problemelor sociale i culturale umane nu pot fi provincialiste. micare spiritual care st la baza Renaterii, aprut n Italia n secolul al XIV-lea i care s-a extins n mod progresiv n Europa apusean pn n secolul al XVII-lea. Ea este marcat de rentoarcerea la textele antchitii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de via, de gndire i de creaie artistic.

VIII.2.Istoric
Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea .Chr., pentru care "omul este msura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" l ntlnim deja n scrierile lui Cicero, n care omul ocup un loc aparte printre alte vieuitoare. n Evul Mediu, se vorbete despre "humaniores litterae", care reprezint ansamblul cunotin elor profane predate n facultile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care i au sursa n studiul Bibliei i sunt predate n facultile de teologie. n secolul al XVI-lea, "umanitii" studiau ceea ce ei numeau "umanitile" (studia humanitatis), n elegndu-se prin aceasta scrierile clasice ale antichitii. Pentru aceti erudii ai Renaterii, noiunea de "humanitas" avea acelai sens ca n epoca ciceronian i nsemna acea cultur care, desvrind calitile naturale ale omului, l fac demn de acest nume. Cuvntul "Umanism" n nelesul actual apare mult mai trziu, i anume n 1808 n scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer.

VIII.3.nceputurile Umanismului modern

n mod tradiional, istoricii situeaz nceputurile umanismului modern In Italia secolului al XIVlea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca i Giovanni Boccaccio. Dup invadarea Imperiului Bizantin de ctre turci, un mare numr de nvai greci se refugiaz n peninsula italic, aducnd cu ei manuscrise n limba lor de origine. Literaii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, nva limba greac veche i traduc n italian operele clasice greceti. Poezia latin a epocii romane este redescoperit graie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati i Gian Francesco Poggio traduc n limba italian operele scriitorilor romani.

52

Marsilio Ficino (primul din stnga) cu Cristoforo Landino, Angelo Poliziano i Demetrios Chekondylos - Fresc de Domenico Ghirlandaio (detaliu) - Santa Maria Novella, FlorenaPico della Mirandola face parte din rndurile filozofilor i savan ilor umaniti, apreciai pentru erudiia lor. Difuzarea textelor este favorizat de descoperirea tiparului i perfecionarea imprimeriilor, dar i de dezvoltarea oraelor i universitilor, locul de ntlnire al nvailor. Un eveniment important l constituie nfiin area "Academiei" din Florena sub impulsul lui Cosimo de Medici, condus de Marsilio Ficino - traductor al Dialogurilor lui Platon -, unde se ntlnesc umaniti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo i Angelo Poliziano. "Academia" florentin este dedicat n primul rnd filozofiei platoniciene, opunndu-se scrierilor lui Aristotel introduse n Europa de Averroes i Avicenna i acceptate de Biserica Catolic. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influen asupra dezvoltrii literaturii, picturii i arhitecturii din epoca Renaterii. Aa, de exemplu, Pirro Ligorio picteaz tabloul "Alegoria tiinelor".

VIII.4. Rspndirea Umanismului n Europa

Umanismul se propag n primul rnd n Germania i Olanda. Ambele ri cunoscnd o mare expansiune a imprimeriilor, se organizeaz adevrate trguri de cri care favorizeaz schimburile culturale. Germania : Johannes Reuchlin se opune mpratului Maximilian I, care voia s interzic scrierile n limba ebraic, cu excepia Bibliei. Reuchlin afirm c textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. n Germania, umanismul a pregtit calea Reformei lui Martin Luther. Discipolul su, umanistul Philipp Melanchton, profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg, redacteaz prima formulare tiinific a principiilor Reformei n lucrarea "Loci communes rerum theologicarum" (1521), iar n 1540 redacteaz "Confesiunea de la Augsburg". El dorea ca rspndirea Protestantismului s se realizeze cu mijloace panice i s-a strduit s pstreze unitatea Bisericii apusene. Olanda : Erasmus din Rotterdam, teolog i erudit olandez, este unul din cei mai emineni umaniti din perioada Renaterii i Reformei din secolele al XV-lea i al XVI-lea, "primul european contient" (Stefan Zweig). Prin poziia lui critic fa de Biserica Catolic, este considerat precursor al reformei religioase, dei el nsui nu a aderat la protestantism, preconiznd n mod contient spiritul de toleran religioas. Fran a : Franois Rabelaisn Frana, umanismul ptrunde prin nvaii i artitii italieni aflai la curtea papal din Avignon (printre acetia Petrarca). Traduceri din Titus Livius i Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V le Sage. Rzboaiele lui Francisc I n Italia au contribuit la luarea de contact i cunoaterea curentelor culturale aflate acolo n plin efervescen. Francisc I creeaz Collge des lecteurs royaux, unde se predau limbile clasice greac i latin , precum i ebraica de ctre Jacques Lefbre d'taples. Etienne Dolet propag gndirea inspirat din Platon, adaptat cretinismului, fapt care influeneaz poeii "Pleiadei" ca Pierre de Ronsard sau Joachim du Bellay.

53

Montaigne susine c raiunea permite omului s se elibereze de ideile preconcepute. Franois Rabelais ntruchipeaz perfect modelul umanismului din epoca Renaterii, luptnd cu entuziasm pentru renoirea gndirii n spiritul antichitii clasice, ideal filozofic al timpului su. Anglia : n Anglia, Thomas Morus scrie o lucrare fundamental de istorie a ideilor politice ("Utopia", 1516), devine cancelar al regelui Henric VIII, dar - opunndu-se reformei religioase a acestuia cade n disgraie i este executat. Romania : n rile romne acest curent se dezvolt ncepnd cu secolul al XVII-lea, atunci cnd apar primii crturari, cunoscatori ai limbilor greac, slavon i latin : Grigore Ureche -n scut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deinnd funcii politice importante la sfritul veacului al XVI-lea, n repetate rnduri purttor de solii la Poarta Otoman , mare vornic al rii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movil. Cronicarul de mai trziu a nvat carte la Lemberg, la coala Friei Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina i greaca, retorica i poetica. Rentors n ar, a participat la viaa politic mai nti ca logoft, apoi sptar. n vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiai ai acestuia, mare sptar, iar din anul 1642, urmnd calea printelui su, a ajuns mare vornic al aceleiai ri de Jos. A murit n anul 1647 n satul Goeti din inutul Crligturii [1] i a fost nmormntat ntr-o cript de la mnstirea Bistria din Moldova. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romn care se dep rteaz de stilul bisericesc. Letopiseul rii Moldovei de cnd s-au desclecat ara i de cursul anilor i de viaa domnilor care scrie de la Drago pn la Aron-Vod a fost scris spre sfritul vieii, (se crede c ar fi muncit la el ntre anii 1642-1647). Baza informativ a cronicii au constituit-o analele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski i o cosmografie latin. Valoarea ei const n integrarea faptelor istorice ntr-un sistem de gndire politic. Cronicarul motiveaz scrierea acestui letopise din simplul pretext ca s nu se nece ... anii cei trecu i i s lase urmailor amnunte despre cele ce au fost s se petreac n anii de demult, dar i din grija ca acetia s nu rmn asemenea fiarelor i dobitoacelor celor mute i fr minte. E de accentuat importana pe care o acord cronicarul istoriei n trezirea i creterea contiinei naionale a poporului, Letopiseul rii Moldovei constituind nceputul istoriografiei n limba romn. Versiunea original a circulat ntr-un mediu foarte restrs i s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumtate a sec. al XVII-lea i pn astzi stnd versiunile interpolate ale lui Simion Dasclul. Ali copiti, ca Misail Clugrul i Axinte Uricariul au adugat la rndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolrilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astzi se p streaz 22 de copii manuscrise, coninnd integral sau parial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a fcut n 1852, de ctre Mihail Koglniceanu.

54

Letopiseul prezint istoria Moldovei de la al doilea desclecat (1359) pn la a doua domnie a lui Aron-vod. Grigore Ureche a consemnat n mod obiectiv evenimentele i ntmplrile cele mai importante, innd foarte mult s fie nu un scriitoriu de cuvinte dearte ce de dereptate. Adversar al unei puteri domneti fr controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziia marii boierimi. A glorificat eroica lupt antiotoman a moldovenilor pentru neatrnarea rii i n special epoca lui tefan cel Mare. n politica extern, Grigore Ureche a promovat cu perseveren ideea polonofil izbvirea Moldovei de turci numai n alian cu Polonia. ntr-un capitol intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc, remarc influen a altor limbi (aijderea i limba noastr din multe limbi este adunat i ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur), afirm descenden a roman (de la Rm ne tragem) i face unele apropieri etimologice ntre cuvintele romneti i cele latineti (de la rmleni, ce le zicem latini: pne, ei zic panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina; muiarea, mulier; fmeia, femina; printe, pater; al nostru, noster i alte multe din limba ltineasc, c de ne-am socoti pre amnuntu, toate cuvintele le-am nlege. Ureche greete originea doar a dou cuvinte: femeie familia, p rinte parentem). Cronicarul afirm i originea comun a moldovenilor, muntenilor i ardelenilor. A ntmpinat greuti de exprimare pentru c nu a avut un model de cronic n limba romn, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecnd sintaxa slav cu cea oral romneasc. N. Manolescu, n Istoria critic a literaturii romne desprinde urmtoarele trsturi ale operei: atitudinea critic fa de izvoare: nu folosete tirile care nu se tocmesc; el patriotic i educativ precis: demonstreaz latinitatea limbii cu exemple i vede necesitatea ca romnii s aib i o istorie a lor, cum au alte popoare; folosirea metaforei: cronicarii trebuie s fie fierbini pentru trecut. ntr-o lupt, moldovenii au pierit ct au nlbit poiana; arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esen ial, care-i subordoneaz faptele. Lui tefan i sunt dedicate cele mai multe pagini din letopise, ntr-un joc de lumini i umbre, cci cronicarul nu se sfiete s-l judece uneori (de exemplu l consider mai curnd un rzboinic de dragul rzboiului dect un patriot). Celebru este finalul portretului, n care moartea voievodului este prezentat secven ial: mprejurrile morii lui tefan (anul, luna, ziua); portretul fizic, realizat printr-un eufemism (om nu mare de stat) i cel moral, alctuit dintro enumerare de nsuiri: impulsiv (mnois i degrab a vrsa snge nevinovat), uneori nedrept cu boierii (deseori la ospee omoria fr giude), dar bun gospodar (i lucrul su l tia -l acoperi), nentrecut strateg (la lucruri de rzboaie meter), tiind s-i transforme chiar nfrngerea n victorie (c tiinduse czut gios se rdica deasupra nvingtorilor); sentimentele poporului la moartea lui tefan (jalea, intrarea n legend domnitorului); participarea naturii la durerea general; o scurt i precis informare istoriografic. Miron Costin- nascut in 1633, Miron este fiul lui Ion sau Iancu Costin (ridicat ca boier nou, mai nti postelnic) i al Saftei Scoare. Printele su, care era, ca i Ureche, nobil polon, fusese protejat al domnului Miron Barnovschi-Movil, rud cu soia sa.

55

A pribegit in tinerete, vreo 20 de ani, in Polonia, unde-si face studiile la Scoala Latina a Iezuitilor din Bar (Polonia). Revine in Moldova lui Vasile Lupu (1652) si ajunge la rangul de mare logofat. Capul eruditului boier avea sa cada in decembrie 1691 - cum relateaza Ion Neculce si Dimitrie Cantemir. Pricina mortii lui a fost ambitia fratelui sau, Velicico, de a ajunge domn. Voievodul Constantin Cantemir (tatal lui D. Cantemir) i-a taiat la Iasi capul lui Velicico si a trimis un vataf de aprozi sa-l execute si pe Miron, aflat la Barbosi, ca sa-si inmormnteze sotia. Ridicat cu forta, a fost decapitat lnga Roman, neputndu-l indupleca pe calau sa-l ierte pna la Iasi, pentru a-si dovedi nevinovatia. Avea 58 de ani. Ne-a lasat opere de valoare: "Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-Voda incoace"; "Viata lumii", poem filosofic; "De neamul moldovenilor", lucrare polemica patrunsa de patriotism, sustinnd originea romana a poporului romn s.a. Letopisetul l-a inspirat pe Sadoveanu ("Neamul Soimarestilor"). Viaa Lumii este prima sa oper original, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam n aceeai perioad cu psalmii lui Dosoftei. n Predoslovia voroav la cititor prezint scopul lucrrii: de a arta n romnete ce este stihul. Opera pune n circulaie mai multe motive: timpul trector i ireversibil, viaa ca vis, amintirea, soarta nedreapt. Unele versuri au avut un ecou considerabil n literatura noastr veche, fiind amintite n aproape toate compunerile lirice ale vremii: A lumii cnt cu jale cumplit viaa/ Cu griji i primejdii cum este i aa/ Prea sub ire i-n scurt vreme tritoare/ O lume viclean, o lume-neltoare.Finalul operei este moralizator: dac viaa lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credin a n Dumnezeu. o Letopiseul rii Moldovei de la Aron-Vod ncoace, de unde este p rsit de Ureche vornicul continu cronica lui Ureche din 1594 pn n 1661, anul morii lui tefni Lupu. Opera are n ultima parte un caracter memorialistic. Tonul naraiunii este mai puin senin, pentru c triete vremuri grele. Letopiseul s-a pstrat n 56 de copii manuscrise.N. Manolescu, n Istoria critic literaturii romne desprinde urmtoarele trsturi ale operei: o caracter mai modern dect al cronicii lui Ureche: explic fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic i social; o folosirea frecvent a dialogului: opera e plin de conversaii fermectoare i de replici extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trdarea unui boier, exclam: n zadaru aceast slujb acum; s-mi hie spus acestea pn era n Iai logoftul. o aplecarea spre culisele istoriei: comunic, atunci cnd tie, brfele i stratagemele diplomatice, anticipndu-l pe Neculce prin portretele precise. tefan Toma al II-lea este un domnitor crud care ine pe lng el un clu pierztor de oameni, credulitatea lui Vasile Lupu apare n antitez cu ipocrizia sfetnicului su Gheorghe tefan etc; o stilistica frazei: fraza este lung i plin de cadene, cu verbul la sfrit, dup model latin. De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor, lucrare neterminat, pstrat n 29 de copii manuscrise i publicat pentru prima dat de M. Koglniceanu n 1852, are un caracter savant i o noblee a ideilor care o va face cartea de cpti a colii Ardelene.Predoslovia enumer scopurile lucrrii: o afirmarea etnogenezei pentru lcuitorii rii noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti, care to i un neam i odat desclecai sntu;

56

o contientizarea valorii documentului scris, care rmne mrturie peste veacuri: Lsat-au puternicul Dumnezeu iscusit oglind min ii omeneti, scrisoarea. Romnii trebuie s-i cunoasc istoria, toate alte ri tiindu nceputurile sale; o dezminirea ocrilor aduse de unii copiti ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dasclul (om cu mult netiin i minte puin) i Misail Clugrul, care afirmaser c moldovenii sunt urmaii tlharilor de la Roma exilai n Dacia; refacerea istoriei Moldovei de la primul desclecat, completnd astfel cronica lui Ureche; elogiul scriiturii i al lecturii: cci nu este alta i mai frumoas i mai cu folos n toat viaa omului zbav dect cetitul crilor. Ion Neculce ,nscut la 1672, a naintat pn la rangul de sptar sub domnia luiAntioh Cantemir i, dup ce a stat retras ctva vreme, a fost fcut mare hatman de ctre Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare i a luat parte la rzboiul ruilor cu turcii. Pierznd ru ii rzboiul, Neculce a trecut cu Cantemir n Rusia i a stat acolo civa ani, pn la 1719 i ntorcndu-se a trit la moia sa, ocupnd numai o dat, sub Constantin Mavrocordat, funciunea de vornic. A murit dup 1744, lucru ce se dovedete prin ultimele cuvinte ale cronicii lui, unde spune c Const. Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat mazilit nici un an ntreg, ci a fost numit n Muntenia, ceea ce s-a ntmplat la anul 1744. Neculce a fost un militar distins. Petru cel Mare l-a preuit mult i i-a artat o deosebit simpatie. Tot aa era privit i de familia lui Cantemir i de ceilali boieri; de aceea cnd a voit s se ntoarc n ar, c u mult greutate a scpat de insisten ele lor. El ns a inut cu orice pre s-i vad ara i nu s-a temut c i se va ntmpla vreo nenorocire, vreo persecuie, ci - precum nsui zice - i-a pus n dejdea n Dumnezeu, care din toate l-a scpat. Lucrarea de cpetenie a lui Neculce - n afar de compilarea cronicilor anterioare - este Letopiseul Trii Moldovei de la Dabija Voda pn la domnia lui Constantin Mavrocordat . Cuprinde evenimentele din 1662 pn la 1743, la care a fost mai totdeauna prta sau le-a cunoscut de aproape. n prefa ne spune c pn la Duca-Vod s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat pe la unii i alii, "iar de la Duca-Vod cel btrn nainte pn unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vod Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimnui, ce am scris singur dintru a mea tiin , cte s-au tmplat de au fost n viaa mea. Nu mi-au trebuit istoric strin s cetesc i s scriu c au fost scrise n inima mea". Letopiseul este precedat de cteva file ce poart titlul: "O seam de cuvinte ce sunt auzite din om n om, de oameni vechi i b trni i n letopisee nu sunt scrise...". Aci se cuprind o sum de tradiiuni relative la diferii domni i care au format subiectele legendelor i poemelor din literatura noastr modern , precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu, Aprodul Purice de Negruzzi, Altarul mn stirii Putna de Alecsandri, Cupa lui tefan de Bolintineanul, Dumbrava roie de Alecsandri, Visul lui Petru Rare de Alecsandri .a. Neculce nu era prea nvat, dar era om cu bun sim, cu pricepere de a judeca lucrurile, ctigat prin amestecul direct n afacerile statului i cu un deosebit talent de a povesti. Se poate zice c el e cel mai literat din toi cronicarii Moldovei. El tie foarte adesea s gseasc cuvntul just pentru a zugrvi o situaie

57

sau pe un om. Stilul lui nu e bombastic, ca al analitilor ce scriau slavonete, ci dimpotriv simplu i, prin aceasta, foarte atrgtor. Epitetul bine gsit are cteodat valoare artistic. Cine vrea s afle modele de stil din cronicarii moldoveni, trebuie s caute n primul rnd n Neculce, apoi n Miron Costin i Grigore Ureche. Aproape toi domnii, despre care vorbete n cursul cronicii sale, au cte un scurt portret sau cte o caracteristic. De la el aflm c Dumitracu Cantacuzino (1684-85), era "om nestttor la voroav (vorb), amgitor, geamba de cai de la Fanar din arigrad", Constantin Cantemir (1685-1693), "carte nu tia, ci numai isclitura nvase de o fcea; practic bun avea: mnca bine i bea bine. La stat nu era mare, era gros, burduhos, rumn la fa, buzat, barba i era alb ca zpada". Fiul acestuia, Antioh Vod (1695-1700) era om mare la trup, chipe, la minte aezat, judector drept; nu prea era crturar, numai nici era prost. Minciunile nu le iubea; la avere nu era lacom; era i credincios la jurmnt. Mnie avea stranic; de multe ori rcnea tare, cam cu grab". E interesant s observm imparialitatea cu care vorbete despre Dimitrie Cantemir, pe care-l iubise ntr-att nct plecase cu dnsul din ar. Cnd ajunge la domnia acestuia, amintete purtarea rea ce avusese n timpul domniei lui Antioh. Despre Grigore Ghica prima domnie (17261733), aflm de la Neculce c "era de stat cam mic i subire, uscat, numai era cu toane; la unele se arta prea harnic, bun i vrednic, milostiv i rbdtor, dar era i cam grabnic la mnie, dar apoi curnd se ntorcea". Cunoscnd aceast deprindere a lui, s cutm ce va zice despre Petru cel Mare, cci tim c la venirea mpratului Rusiei n Iai el era funcionar nalt i legat de aproape cu domnitorul. Vom afla, n adevr, i portretul arului: "Om mare, mai nalt dect toi oamenii, iar nu gros, rotund la fa i cam oache i cam arunc cteodat din cap, fluturnd". Dar nu nu numai pe indivizi i plcea lui Neculce s-i caracterizeze, ci i grupurile, naiunile (psihologia social nu-i era strin ). Despre ttari ne spune c sunt lupi apuctori, iar despre greci are un faimos pasagiu, din care reproducem aci cteva rnduri: La grec mil, sau omenie, sau dreptate, sau nevicleug, sau frica lui Dumnezeu, nici unele de acestea nu sunt. Numai cnd nu poate s fac ru se arat cu blndee, iar inima i firea tot ct ar putea este s fac rutate. Ceea ce conteaz n cronica lui Neculce este oralitatea extraordinar a autorului, care d o anumit familiaritate evenimentului istoric. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean, anticipnd apariia lui Creang. n rile romne, imediat dup apariia tiparului, s-au nfiin at centre de tiprire a crilor laice i religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii nelep i care au construit coli sau biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brncoveanu sau Dimitrie Cantemir. Activitatea cronicarilor moldoveni i munteni nscrie prima pagin n cultura romn. n concepia lor, istoria este purttoarea unor valori educative i de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.

VIII.5.Religie
Umanismul respinge n mod clar apelul la credine supranaturale pentru soluionarea problemelor umane, dar nu i credinele nsele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este n general compatibil cu ateismul i agnosticismul, dar acestea din urm nu i sunt necesare. Cuvintele "ignostic" (american) i "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv c acesta este un proces etic, nu o dogm asupra existen ei sau nu a zeilor; umanitii pur i simplu nu au nevoie s se

58

preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implic n mod necesar umanismul; multe filosofii diferite i uneori incompatibile se ntmpl s fie ateiste. Nu exist nicio ideologie unic i niciun set de comportamente unic la care s adere to i ateii, i nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste. De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecnd printr-o mare varietate de gndiri filosofice i religioase, mai multe ramuri ale umanismului i permit s ndeplineasc, suplimenteze sau suplineasc rolul religiilor i n special s fie adoptat ca filosofie de via complet. ntr-un numr de ri, din motive legate de legile care acord drepturi "religioase" specifice, filosofia de via umanist secular a fost recunoscut ca "religie". n Statele Unite, Curtea Suprem a admis c umanismul este echivalent cu o religie n sensul limitat al autorizrii umanitilor s oficieze ceremonii de obicei conduse de reprezentan i ai cultelor religioase. Departe de a "declara umanismul religie", aceast luare de poziie pur i simplu declar echivalena dreptului umanitilor de a aciona n moduri de obicei specifice religiilor, cum ar fi marcarea ceremonial a momentelor importante ale vieii. Umanismul renascentist i accentul su asupra ntoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestant, ajutnd la producerea a ceea ce protestanii consider o traducere mai fidel a textelor biblice.

VIII.6.Cunoatere
Conform umanitilor, este n sarcina oamenilor s gseasc adevrul, prin opoziie cu cutarea lui n revelaie, misticism, tradiie sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor observabile. Cernd ca oamenii s evite acceptarea orbeasc a unor opinii nesusinute, el sprijin scepticismul tiin ific i metoda tiin ific, respingnd autoritarismul i scepticismul extrem i fcnd din credin o justificare inacceptabil a aciunilor. De asemenea, umanismul afirm c cunoaterea binelui i rului se bazeaz pe cea mai bun n elegere a propriilor interese i a celor comune ale indivizilor n loc s izvorasc dintr-un adevr transcendental sau vreo surs arbitrar localizat.

VIII.7.Speciism
Unii au interpretat umanismul ca pe o form de speciism, care consider oamenii mai importani dect alte specii. Filosoful Peter Singer, el nsui umanist, afirma c "n ciuda multor excepii

59

individuale, umanitii n general s-au dovedit incapabili s se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme cretine: prejudecata speciismului". El a chemat umanitii s "ia poziie mpotriva [...] exploatrii nemiloase a altor fiine simitoare" i s-a legat de unele afirmaii din Manifestul Umanist III despre care credea c acord "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, el a remarcat de asemenea c acelai Manifest afirm c oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale" i a admis c "organizaiile care au fcut cel mai mult pentru animale au fost independente de religie".

VIII.8.Optimism
Umanismul include o atitudine optimist fa de capacitile oamenilor, dar nu implic opinia c natura uman este pur binevoitoare sau c absolut fiecare persoan e capabil s se ridice la nlimea idealurilor umaniste de raionalitate i moralitate. El implic nu mai mult dect recunoaterea c te ridica la nlimea potenialului tu nseamn mult munc i necesit ajutorul celorlali. Scopul suprem este prosperitatea uman; mbuntirea vieii tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine i a tri bine aici i acum i a lsa lumea mai bun pentru cei care vin dup noi, nu pe a trece prin via suferind pentru a fi rspltii dup .

VIII.9.Influenele Umanismului
Umanismul influeneaz n mod hotrtor viaa secolului al XVI-lea. La nceput tiinele nu erau incluse i se gseau la marginea acestei micri. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Par nu acord nicio atenie autorilor antici, prefernd s se bazeze pe experien i practic. Se studiaz totui scrierile lui Arhimede, iar Copernic afirm c experien a trecutului este necesar pentru noi descoperiri. Umanismul influeneaz i viaa politic. Umantii amintesc suveranilor datoriile lor fa de Dumnezeu, fa de supui i fa de ei nii (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apeleaz la popor s participe la viaa public. Educaia copiilor ar trebui s urmreasc n primul rnd instruirea copiilor cu noi cunotin e pentru a-i face mai umani. n ceea ce privete literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria i iubirea.

60

Capitolul IX: Scoala Ardeleana si Biserica

IX.1 Scoala ardeleana - expresie a iluminismului romanesc
Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, aparuta ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform actului cunoscut sub numele de "Unio trium nationum" (1437). Preluand esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au asezat la temelia programului lor de lupta principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului national si al contractului social. coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natere Biserica Romn Unit cu Roma. Reprezentanii colii Ardelene au adus argumente istorice i filologice n sprijinul tezei c romnii transilvneni sunt descendenii direci ai colonitilor romani din Dacia. Aceasta tez este cunoscut i sub numele de latinism. Aceasta miscare s-a nscris n contextul iluminismului german (Aufklrung), susinut n plan politic de iozefinism. Diferena fa de iluminismul francez este dat de faptul c coala Ardelean nu a constituit un curent anticlerical, micarea cultural transilvnean pornind tocmai din snul Bisericii Catolice. In ansamblu, activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii fundamentale: prima, socio-culturala, este in stransa legatura cu esenta miscarii iluministe, si urmarea emanciparea oamenilor prin educatie si cultura. In acest scop, se dezvolta si se organizeaza invatamantul in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli; se tiparesc manuale scolare, carti de popularizare stiintifica, calendare si carti populare. cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar etimologic al limbii romane. Iluminismul caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea. Adeptii sai pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, iar miscarea isi manifesta un puternic accent laic, anticlerical. Iluminismul preconizeaza emanciparea poporului prin cultura, si acorda un interese deosebit ei prin scoli si lucrari de popularizare. Se pun in circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin republica. Iluminismul colii Ardelene reprezint prima etap de modernizare a culturii noastre, nscriindu-se n iluminismul european. coala Ardelean a contribuit nu numai la emanciparea spiritual i politic a romnilor transilvneni, ci i la a celor de peste muni. Unul din documentele cele mai importante elaborate l constituie petiia Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresat mpratului Leopold al IIlea, n vederea recunoaterii naiunii romne ca parte constitutiv a Marelui Principat Transilvania.O alt realizare a fost introducerea grafiei latine n limba romn, n locul scrierii chirilice, i tiprirea primului dicionar cvadrilingv al limbii romne, Lexiconul de la Buda.

61

Cei mai notabili reprezentati au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe incai, Deleanu. Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiu.

Ion Budai

IX.2 Originile micrii

Aprut la sfritul secolului al XVIII-lea, micarea iluminist transilvnean i are rdcinile i explicaia cu trei secole n urm. n 1437, dup Rscoala de la Boblna, cele trei naiuni, ungurii, saii i secuii semneaz pactul Unio trium nationum, prin care romnii, exclu i de la drepturile sociale, politice i religioase, deveneau o naiune tolerat n Transilvania. n 1784, Rscoala lui Horia, Cloca i Crian zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinznd schimbarea imediat i radical a ornduirii existente. Suspectai de a fi pactizat cu rsculaii, corifeii colii Ardelene vor fi prigonii de autoriti. coala Ardelean fost o micare cultural complex i neomogen, reflectnd o perioad istoric: procesul de formare a burgheziei i a naiunii romne la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea.

IX.3 Etapele colii Ardelene

Etapa pregtitoare, prin lupta pentru revendicri politice i naionale dus de Inocen iu Micu-Klein, episcopul romnilor unii, care cere drepturi i liberti pentru romnii din Transilvania, n schimbul unirii cu biserica roman (Sinodul de la Blaj). Etapa de elaborare i afirmare a ideologiei naionale: formularea crezului latinist extremist att pe plan filologic ct i istoric, dezvoltarea nvmntului romnesc. Etapa pronun at iluminist (avnd ca moment de vrf iganiada, n care crturarii se opun aciunii de defimare romnilor ntreprins de clasele feudale privilegiate).

IX.4 Trsturile micrii

Caracterul politic: n 1791, burghezia romn n formare trimite la Viena noului mp rat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, n care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei naiuni. n ciuda tonului panic al revendicrilor, Dieta transilvan , creia i este trimis memoriul de la Viena, l respinge categoric. Caracterul iluminist: izolat prin refuzul rezolvrii memorandumului, prea slab economic i politic pentru a iniia o micare revoluionar, burghezia romn se concentreaz ntr-o micare de emancipare naional pe plan cultural. Se nfiineaz numeroase coli cu predare n limba romn (Gheorghe incai nfiineaz 300 de coli), se tipresc calendare, catehisme, manuale, cri de popularizare a tiin ei, cri populare pentru ptrunderea informaiei n masele populare largi. Caracterul erudit: crturarii iluminiti au depus eforturi pentru trezirea con tiinei naionale n urmtoarele domenii:

62

Istoria: au ncercat s impun ideea originii pur latine a poporului romn, vehiculnd teoria exterminrii dacilor: -Samuil Micu, Istoria i lucrurile i ntmplrile romnilor cuprinde idei moderne, iluministe, dar relateaz sec evenimentele sau copiaz pasaje ntregi din cronici; -Gheorghe incai, Hronica romnilor i a mai multor neamuri dovedete mai mult spirit critic i o informaie mai bogat, opera fiind plin de rvn n susinerea adevrului; -Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia caracter polemic, fiind mai degrab un pamflet de idei dect o cronic, dar fr talent literar. Lingvistica: au susinut ideea originii pur latine limbii noastre, cernd scrierea cu alfabet latin i scrierea etimologic: -Samuil Micu i Gheorghe incai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae face o paralel ntre latin i romn. Ei propun eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti; -Lexiconul de la Buda este un dicionar colectiv (Lexicon romanescu, latinescu, ungurescu nemescu), aprut n 1825 la Buda, care mbogete limba romn cu numeroase neologisme romanice, nlocuindu-le pe cele de alte origini; -Petru Maior, la sfritul Istoriei pentru nceputul romnilor n Dachia, include o Disertaie pentru nceputul limbii romne, n care afirm c limba romn provine din latina popular.

63

Concluzii
Cretinismul este o imitare a naturii divine. Sfntul Grigorie de Nyssa Cretinismul este primul umanism real: Evangheliile exclud programatic violena i crima din economia faptei umane. Gabriel Liiceanu Ua interzis Cretinismul este o religie n care Dumnezeu i trimite fiul s moar pentru tine. John Ashcroft Cretinismul este una dintre multele erezii iudaice. Eric Hoffer Cretinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale minii. Constantin Noica De Caelo Cretinismul este o religie absolut, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Po i s-l imii, imperfect, dar una e imitarea i alta e participarea care te face s te realizezi n tine, prin el, n mod total. Petre uea

64

Bibliografie
***, Istoria literaturii romane, vol. I, Folclorul. Literatura romana in perioada feudala(1400-1780), Editura Academiei, Bucuresti, 1964; Cortojan, N., Istoria literaturii romane vechi, Editura Minerva, Bucuresti, 1980; Negrici, Eugen, Expresivitatea involuntara, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977; Negrici, Eugen, Poezia medievala in limba romana, Editura Vlad & Vlad, Craiova, ed. a II-a, 1996; Puscariu, Sextil, Istoria literaturii romane. Epoca veche, Editura Eminescu, Bucuresti, 1977; www.wikipedia.ro

65