Legende Sibiu

Se spunea ca sibienii din Evul Mediu erau niste oameni extrem de mandrii si laudarosi cand venea vorba de oras sau de ce au facut ei. Era perioada in care turnul bisericii trebuia ridicat, iar toti sibienii isi doreau un turn inalt si maret. Afland ca la Bistrita se afla cel mai intalt turn din Transilvania, au trimis o echipa "undercover" sa masoare cu o funie turnul. Zis si facut, cei doi agenti trimisi de la Sibiu au fost, au masurat, iar seara s-au bagat in carciuma. Fiind imediat imbatati de la vinul cel bun, s-au dat de gol cu initiativa lor, iar bistritenii de suparare au taiat cam 2 metri din funie. Asa se explica de ce turnul evanghelic de la Sibiu are 73,2 metri si cel din Bistrita are 75 metri.

Orasul lui Hermann Cea mai cunoscuta legenda din zona Sibiului este insasi cea legata de infiintarea orasului. Se spune ca, demult, cizmarul sas Hermann, i-a cerut voie unui boier sa ii dea destul pamint cit sa construiasca un tirg. Arogant, boierul i-a spus ca ii va da atita cit poate cuprinde una din pieile pe care cizmarul le purta cu dinsul, pentru croirea incaltamintei. Hermann a luat o piele si a taiat-o in fire subtiri cu care a reusit sa inconjoare o suprafata mare de pamint. Astfel, boierul a fost nevoit sa ii dea ceea ce i-a promis, acesta fiind locul pe care sasul a fondat orasul ce ii poarta numele, Hermannstadt, Orasul lui Hermann.

Legenda de pe podul Minciunilor Cel mai cunoscut obiectiv din capitala culturala europeana, Podul Minciunilor, este inconjurat de patru legende, toate plecate de la asemanarea dintre

denumirea initiala a podului in germana si cea actuala. Trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele, scria, in a sa Cronica a orasului Sibiu, Emil Sigerus, in dreptul datei de 24 noiembrie 1771. Dupa mai bine de 200 de ani, podul, care a fost reconstruit intre timp, continua sa fie la fel de important pentru Hermannstadt. Cei mai multi localnici evita sa spuna vreun neadevar cind trec pe pod, pentru ca se tem ca acesta va ceda sub greutatea minciunii lor. Batrinii spun ca podul are urechi, o putere greu de imaginat si multa intuitie, asa ca, la fiecare neadevar rostit, podul incepe sa geama din toate incheieturile, iar intr-un zgomot care-ti da fiori, balustrada incepe sa cedeze. In citeva minute, podul aduce mincinosul cu picioarele pe pamint, la propriu si la figurat. O alta legenda vorbeste despre faptul ca Piata Mica din Sibiu, fiind piata negustorilor, era implicit si piata tocmelilor. Dupa negocieri, plecind cu marfa spre casa, unii cumparatori constatau ca au fost pacaliti. Se intorceau, ii luau de piept pe negustorii mincinosi si, in hohotele de ris ale precupetilor, ii aruncau de pe pod. Astfel, sperietura era cea care ii facea pe negustori ca data viitoare cind poposeau in Hermannstadt sa nu mai insele sibienii. Cea mai gustata legenda ce se leaga de denumirea podului este cea a cuplurilor care obisnuiau sa se plimbe pe pod. Se spune ca tinerii indragostiti, trecind noaptea pe pod si jurindu-si iubire vesnica, ajungeau sa discute si despre curatenia trupeasca a fetei. Si toate afirmau ca sint curate ca lacrima. Numai ca, dovedindu-se mincinoase, dupa noaptea nuntii erau tirite si aruncate de pe podul juramintelor false. Nu se stie daca pateau mare lucru, caci haul de sub pod e doar de doi-trei metri. Poate legenda cu cel mai mare dram de adevar este cea care aminteste de cadetii de la Academia Militara, care furau inimile tinerelor domnisoare. La locul lor de intilnire preferat, sibiencelor li se promiteau multe, ca apoi, pe acelasi

pod, sa fie lasate sa astepte in zadar barbatii care uitau de ele si de juramintele de amor.

Podul Minciunilor reprezinta unul dintre simbolurile orasului Sibiu si este primul pod din fier forjat din Romania. El a fost reconstruit in fier in 1859 de catre Fredericus Hutte, dupa ce cronicile vorbeau inainte despre un pod din lemn. Pentru ca a fost primul care nu era construit pe piloni, i s-a spus si podul culcat. Cum in limba saseasca cuvintul culcat (lugenmarchen) era omonimul cuvintului minciuna, podul a inceput sa fie numit de catre localnici podul minciunilor si asa au aparut legendele care-i justifica denumirea.

Inca o poveste care mie imi place super mult legata de Sibiu! In multe cronici se spune ca fortificatia Sibiului era extrem de buna, iar orasul in sine era foarte bine aparat (de zid) si foarte strategic pus (avand mlastini la nord si vest). Sibiul a fost de nenumerate ori atacat de turci, tatari, huni si alte natii. Insa foarte greu s-a patruns in oras. De fapt, se spune ca nici nu a fost cucerit vreodata Sibiul. Prin vara, citeam o carte, mai degraba am rasfoit-o, despre istoria Sibiului si scria ca Sibiul a fost o singura data ocupat intr-adevar de dusmani, pentru o singura zi (sau doua, nu mai tin minte). Si anume de turci. Printr-un plan de genul "calul troian" au reusit sa invadeze orasul si sa-l mentina sub ocupare. Insa in timp record, turcii au fost izgoniti din Sibiu, iar ca trofeu pentru invingerea turcilor, singura ghiulea de la catapulta, care a strapuns zidul bisericii evanghelice din piata huet, a fost pus pe perete in biserica. Si azi se mai poate vedea acea ghiulea agatata acolo. Daca gasesc vreo poza prin fisierele mele, o sa pun.