Aspecte psihosociale ale mediului de penitenciar

Socul ncarcerarii, contactul cu subcultura de penitenciar are o influenta deosebita asupra vietii si comportamentului detinutului, afectnd grav sentimentul de siguranta al acestuia. Se considera ca normele specifice subculturii de penitenciar au o functionalitate negative fata de actiunile reeducative exercitate asupra detinutilor. Ele au ca efect solidarizarea detinutilor, crearea unei coeziuni a grupului de detentie si constituie o bariera puternica n calea influentelor de natura educativa. Desigur, nu toti detinutii adera la acest sistem de norme, dar acestia sunt dispretuiti, dezaprobati si tinuti la periferia grupului. Unii detinuti se subordoneaza acestor reguli fara a avea un real sentiment de solidaritate, pastrnd secretul acestei insubordonari, stiind ca altfel nu au o viata linistita n locul de detentie. Subcultura de penitenciar, n scurta vreme l face pe detinut sa-si formeze, nu neaparat nmod explicit, o noua viziune asupra propriei persoane si sa elaboreze o strategie desupravietuire. El ajunge sa adopte si sa mpartaseasca conceptia ncarceratilor despre viata din penitenciar si despre societate n general. Prizonizarea incumba adoptarea unei atitudini ostile (fatisa sau ascunsa) fata de personalul nchisorii, fata de lumea din afara si, concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de ceilalti detinuti. n aceasta situatie detinutul va ncerca sa se integreze n grupul informal de detinuti si se va supune neconditionat liderului informal, chiar daca risca sa nu fie vazut bine de cadrele penitenciarului. Sub aspect psihosocial, n colectivitatea detinutilor dintr-un penitenciar apar, ca si ncadrul oricarui grup uman, relatii interpersonale cu o puternica ncarcatura socio-afectiva.

Desi penitenciarul are o structura relativ nchisa, nu nlatura posibilitatea de relationare socio-umana care la detinuti se amplifica si ca urmare a unui proces de compensare fata de relatiile specific vietii din afara penitenciarului. n grupul detinutilor ntlnim relatii de simpatie, antipatie si indiferenta, precum si diverse statusuri informale: lideri populari, izolati, solidari, respinsi. O caracteristica specifica structurii informale din grupurile de detinuti o reprezinta numarul mare de respingeri. O pondere nsemnata n cadrul respingerilor o au detinutii condamnati pentru omor si tlharie. Un alt element care poate facilita individualizarea actiunilor reeducative este legat de modul cum detinutii si percep propriul status sociometric. De pilda, marea majoritate a izolatilor se considera mult mai preferati dect sunt n realitate, iar popularii, dimpotriva, se considera mult mai putin agreati.

Violenta colectiva
Penitenciarul, ca institutie specializata n executarea sanctiunilor privative de libertate se deosebeste, prin profilul sau psihosocial, de oricare alta institutie sau grupare organizata de persoane. Postura de detinut nu este urmarea unui act propriu de vointa sau a unei obligatii cetatenesti, ci reprezinta o forma de sanctionare aplicata de societate individului care a ncalcat normele ei juridice. O data cu intrarea n penitenciar persoana resimte, ntr-o masura mai mare sau mai mica, n functie de vrsta, sex, de structura sa psihologica, de maturizarea sociala si de nivelul sau de cultura, efectul privarii de libertate si reactioneaza ntr-un mod personal la aceasta noua situatie. Violenta colectiva, ca fenomen psihosocial din penitenciar este determinata de acumularea unor tensiuni n interiorul grupului de detinuti. Aceste tensiuni pot avea diferite cauze: socul ncarcerarii, fenomenul de prizonizare,

teritorialitatea, ierarhia, stresul, frustrarea etc. ntr-un mediu considerat ostil, detinutul se simte vulnerabil, amenintat, incapabil de a face fata unor dificultati, ceea ce aceentueaza iesirile agresive.

Mediul penitenciar reprezint un cadru patogen,caracterizat prin limitarea drepturilor, modificarea drastic a stilului de via, dificulti majore n conservarearelaiilor, toate acestea solicitnd la maxim abilitile de adaptare ale deinuilor. Prin funciile sale, mediul penitenciar reprezint un cadru strict, caracterizat prin limitarea drepturilor i modificarea drastic a stilului de via. Astfel, pot aprea dificulti majore n conservarea relaiilor i n ajustarea conduitei la normele i solicitrile specifice vieii din nchisoare. Mediul nchis mai poate fi denumit ca fiind orice ambian unde exist o barier greu de trecut ntre exterior i interior . Aplicarea pedepsei private de libertate obligindividual s triasc ntr-un mediu de constrngere . Goffman consider nchisoarea ca fiind o instituie total la care un numr de indivizi cu o situaie identic sunt depii de societatea exterioar pentru o perioad de timp apreciabil , ducnd mpreun o via ngrdit prin interdicii formale de a desfura anumite activiti , de a avea contact cufamilia , de a personalize spaiul locuit , de a avea iniiative . n svrirea unei infraciuni, autorul acesteia particip cu ntreaga sa fiin,mobilizndu-i pentru reuit ntregul su potenial motivaionali cognitiv-afectiv. Punerea n act a hotrrii de a comite infraciunea este precedat de o serie de procese de analiz i sintez,de lupta motivelor, deliberarea i actele executorii antrennd profund, n toat complexitatea sa,personalitatea infractorului. Pn la luarea hotrrii de a comite infraciunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea i prelucrarea informaiilor declanatoare de motivatii ale cror polaritate se structureaz dup modelul unor sinteze aferent-evolutive, servind deliberrilor

asupra mobilului comportamentului infracional. n calitate de pas iniial al formrii mobilului comportamental infracional, se situeaz trebuinele a cror orientare antisocial este de o importan fundamental, ntruct prin prisma acestora se percepe situaia extern.