Sunteți pe pagina 1din 35

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA‖ ŞCOALA DOCTORALĂ „ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ‖

TEMA:

EXECUTAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE ÎN ROMÂNIA

- REZUMAT -

Coordonator de doctorat:

Prof. univ. dr. ŢICAL GEORGE MARIUS

BUCUREŞTI 2014

Doctorand:

CATANĂ NECULAI

CUPRINS

CUPRINS

2

ARGUMENTUL CERCETĂRII

4

CAPITOLUL I SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC

10

1.1. Noţiuni, termeni

11

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc

11

1.3. Sistemul contravenţional românesc actual

12

1.4. Contravenţia în legislaţia românească

13

1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română

13

CAPITOLUL II CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE

15

2.1.

Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea sancţiunilor

contravenţionale

15

2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei

15

2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

16

2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale

16

2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

17

2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în

diferite domenii

17

2.7. Executarea sancţiunilor principale

18

2.8. Executarea sancţiunilor complementare

18

2.9. Contestaţia la executare

18

2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

19

CAPITOLUL III ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND EXECUTAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE

19

3.1. Sisteme contravenționale europene

19

3.2. Sistemul contravențional în Franța

20

3.3. Sistemul contravențional în Olanda

21

3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova

22

3.5.

Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale

23

3.6.

Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional românesc

23

CAPITOLUL IV AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR (ANCA)

24

4.1.

Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul contravențional

românesc

24

4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009

25

4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț

26

pentru anul bugetar 2012

26

4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor

27

4.5.

Procedura executării amenzilor rutiere

28

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

28

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

30

ARGUMENTUL CERCETĂRII

Cercetarea doctorală în cadrul acestei teme îşi propune relevarea coordonatelor raportului dintre mediul universitar şi sistemul contravențional românesc sub aspectul tehnic al constatării, aplicării și executării contravenției, ca instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor care contravin conviețuirii sociale, raport a cărui miză este atât aprofundarea studiului asupra procedurilor tehnice de executare a sancțiunilor existente în sistemul contravențional, cât şi identificarea unor elemente-cheie care să permită, în practică, eficientizarea scopului pentru care sunt aplicate contravențiile. Tema abordată urmărește și creşterea conştientizării factorilor de răspundere din cadrul instituțiilor statului cu rol în prevenirea și combaterea faptelor cu un grad redus de pericol social, respectiv găsirea unor pârghii adecvate de colectare a sumelor provenite prin aplicarea contravențiilor și realizarea scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. În acest context, rezultatele cercetării ar putea trece dincolo de graniţa mediului academic şi a factorilor de decizie şi acţiune, prin înființarea unei instituții cu scop principal de coordonare a activității de executare a sancțiunilor și adiacent de gestionare a sumelor de bani colectate, respectiv de cooperare internațională. În contextul argumentării nevoii stringente de prevenire şi combatere a faptelor care aduc atingere normelor de conviețuire socială cu un pericol social redus, care nu sunt prevăzute de legea penală, tema tezei de doctorat Executarea sancțiunilor contravenționale în România” – reprezintă o temă de actualitate având ca subiect o fază importantă a sistemului contravențional românesc, care în practică are o eficiență scăzută prin prisma corelării legislației cu legislație europeană, ca o consecință a aderării româniei la Uniunea Europeană. Actualitatea temei rezultă din contextul social al unei Europe pline de frământări social-economice, rasiale care a determinat o creștere a infracționalității şi contravenționalităţii pe toate palierele, care porneşte de la vârste juvenile. Modificarea sistemului contravențional românesc sub aspectul executării sancțiunilor apare ca o necesitate a evoluției sociale prin integrarea în Uniunea Europeană. Admiterea în spațiul Schengen a României va fi urmată de o serie de schimbări şi adaptări legislative privind segmentul ordinii publice şi a securităţii naționale, ceea ce presupune şi crearea unui sistem contravențional suplu, a unei structuri unitare care să coordoneze această responsabilitate și să mențină o cooperare strânsă cu instituţiile similare existente în statele Uniunii Europene. Astăzi, când instituțiile statului cu rol în colectarea sumelor datorate la bugetul de stat si local au mai multă vizibilitate în sfera acţiunii guvernamentale pe fundalul escaladării fenomenului de eludare a plății taxelor, impozitelor dar și a sumelor reprezentând sancțiuni principale contravenționale, studiul ştiinţific al sistemului contravențional românesc prin prisma prevenirii şi combaterii faptelor antisociale, devine important nu doar sub aspect istoric, cât mai ales pentru

cunoaşterea sferei în care acţionează, a actorilor implicaţi, a armonizării legislative cu normele și procedurile europene. Identificarea paşilor care trebuie făcuţi pentru eficientizarea sistemului contravențional, nu doar principial sau la nivel declarativ,

şi stimularea voinţei politice şi a legiuitorului pentru acţiune în sensul corect, vor

putea eficientiza sistemul creat. Astfel, apare necesitatea elaborării unei strategii, la care să participe principalii actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să

vizeze atât latura teoretico-legislativă cât şi cea tehnică funcțională, de eficientizare

a sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la cerințele

Uniunii Europene. Reglementarea sistemului contravenţional în România a cunoscut o continuă schimbare începând de la prima diviziune trihotomică a dreptului penal în Regulamentele Organice până la apariţia legii cadru O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 aflată în vigoare. Evoluţia sistemului contravenţional a fost marcată de condiţiile istorice dar şi de dezvoltarea economico-socială. Perioadele istorice prin care România a trecut şi-au lăsat amprenta asupra sistemului contravenţional în funcţie de importanţa valorilor sociale protejate, specifice fiecărei perioade, pericolul social generat şi apreciat al faptelor antisociale. Legea contravenţională protejează valorile sociale contra unor încălcări relativ grave ale drepturilor şi libertăţilor persoanelor. Prin excelenţă, legea contravenţională, alături de legea penală, este specia de lege ce descrie cu precizie faptele care atrag incidenţa sa. Scopul legii contravenţionale este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, de aici rezultând caracterul subsidiar în raport cu legea penală. Reacţia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educaţional, economic şi juridic. Dintre diversele tipuri de reacţie socială, un loc important îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează comportamentul normelor juridice. Pentru restabilirea ordinii, legiuitorul a delegat organelor sale competente atribuţia de a aplica sancţiuni destinatarilor care încalcă preceptele normelor contravenţionale. Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere şi reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi a prevenirii săvârşiirii contravenţiilor. O condiție esenţială ce trebuie să îndeplinească sancţiunea contravenţională pentru a fi considerată o măsură de constrîngere şi reeducare este caracterul imediat al sancţiunii. După finalizarea procedurii de executare consemnată în legea cadru, amenda contravenţională este asimilată unei creanţe de natură fiscală, procedura executării desfăşurându-se conform Codului de procedură fiscală . În opinia personală asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă fiscală, executarea silită a acesteia fiind realizată conform procedurii stabilite de Codul Fiscal în aceeaşi manieră ca orice obligaţie fiscală către stat, face ca această măsură să-şi piardă scopul urmărit de legiuitor, de reeducare şi prevenţie şi să primeze doar interesul statului de a colecta suma de bani la fel ca orice obligaţie la

bugetul de stat. Astfel, conf. art. 125 din C.pr.fisc. „la cererea temeinc justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, autorităţile publice locale care administrează bugetele de stat, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare care le administrează, înlesniri la plată”. Deci, i se acordă contravenientului înlesniri în ceea ce priveşte achitarea amenzii. Totodată, conf. art. 131 din acelaşi act normativ, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. Conf. art.176 din C.pr.fisc. „executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul - contravenient este insolvabil. Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată”. În cazul debitorilor insolvabili executarea silită se întrerupe. Prin asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă fiscală în faza de executare silită i se oferă contravenientului o lejeritate în achitarea ei. Astfel, sub aspect psihologic, încă de la aplicarea sancţiunii de către agentul constatator, contravenientul are reprezentarea acestei lejerităţi, caracterul punitiv fiind diminuat. Legiuitorul a încercat prin introducerea art.39 1 în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 să institue o alternativă a executării amenzii cu caracter stimulativ, astfel contravenientul care nu a achitat amenda în termenul de 30 zile de la ramânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, amenda va fi înlocuită cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii. Iniţial, textul legal crea o ipoteză la limita incredibilului, în care o persoană care nu a achitat amenda contravenţională şi nu poate fi executată silit cere transformarea acesteia în muncă în folosul comunităţii. Situaţia reglementată aducea mai degrabă cu voluntariatul, fiind greu de crezut, dacă nu imposibil, că o persoană care nu riscă nimic îşi va da acordul să muncească în folosul comunităţii timp de 50 de ore. Acest text legislativ nu avea o aplicabilitate practică. Ulterior prin decizia Curţii Constituţionale nr.1354/2008 s-a stabilit că textele legale prin care se statua un voluntariat în prestarea muncii în folosul comunităţii sunt neconstituţionale. Mai trebuie menţionat că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 631 C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului legalităţii, cât timp s-ar ajunge la aplicarea unei sancţiuni care nu este prevăzută de lege. De altfel, această abordare este evidentă în actualele condiţii legislative, în contextul abrogării actelor normative care instituiau sancţiunea închisorii contravenţionale, înlocuită în prezent cu aceea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii. Problema cercetării o reprezintă sistemul contravențional românesc generic sub aspectul evoluției și eficienței, cu o analiză critică sub aspectul executării sancțiunilor contravenționale. Obiectul cercetării îl reprezintă procedura de executare a sancțiunilor contravenționale, rolul instituțiilor implicate în această etapă contravențională,

sistemul legislativ lacunar prin raportare la alte sisteme contravenționale europene, la politici și strategii deja existente în domeniu prin prisma armonizării legislative europene. Scopul cercetării constă în identificarea unor măsuri eficiente de executare și de stimulare a executării sancțiunilor contravenționale, etapă fundamentală în procedura contravențională, care ar putea folosi ca bază pentru o nouă abordare strategică, strict dedicată îndeplinirii scopului contravenției. Conceptualizarea şi elaborarea unui set de măsuri adecvate pentru eficientizarea contravențiilor, ce se doresc a fi implementate în mecanismul naţional de luptă împotriva faptelor care aduc atingere conviețuirii sociale, cu suportul factorilor politici decizionali şi al

legiuitorului român, ar conduce la elaborarea unui proiect de hotărâre a guvernului pentru înființarea unei agenții cu rol de coordonare şi executare a sancțiunilor contravenționale, respectiv de stabilire a pârghiilor legislative stimulative în executarea lor. Obiectivele stabilite ale cercetării sunt specifice unui demers ştiinţific teoretic, printr-o analiză a cadrului legislativ şi a rolului instituțiilor implicate în aplicarea, sancționarea şi executarea sancţiunilor contravenționale, îmbinată cu investigaţia empirică, prin culegerea de date, respectiv studierea situației încasărilor amenzilor pentru anul bugetar 2009 la nivel național și situația încasărilor amenzilor la nivelul județului Neamț pentru anul bugetar 2012, analiza procedurilor contravenționale europene sub aspectul eficienței și îndeplinirii scopului contravenției. Astfel, cercetarea a avut la bază următoarele direcţii:

- Obiectivul 1: vizează informarea cu privire la sistemul contravențional

românesc actual sub aspectul teoretic al evoluției în timp. Prin acest obiectiv se urmăreşte prezentarea originilor şi evoluţiilor reglementărilor legislative, în paralel cu etapele parcurse istoric de societatea românească.

- Obiectivul 2: urmăreşte prezentarea teoretică a instituției principale

contravenția cu elementele sale constitutive, trăsături, obiect, subiecți în raport cu instituția dreptului penal infracțiunea. Îndeplinirea acestui obiectiv a fost realizat

dintr-o perspectivă critică a cadrului legislativ existent, a rolului și numărului mare de instituții implicate în aplicarea, sancționarea și executarea sancțiunilor contravenționale, concluzia fiind necesitatea creării dreptului contravențional ca ramură distinctă a sistemului de drept românesc.

- Obiectivul 3: defineşte abordarea sistemului contravențional românesc

din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și o viitoare intrare a

României în spațiul Schengen, dar și rolul jurisprudenței CEDO asupra normelor de reglementare internă, respectiv perspectiva Curții de la Strasbourg asupra legislației contravenționale românești. Totodată, prin acest obiectiv am urmărit să scot în evidență preocuparea statelor europene cu privire la abordarea acestei problematici.

- Obiectivul 4: este unul concret care scoate în evidență ineficiența

sistemului contravențional românesc printr-o analiză pertinentă a etapei de

executare a sancțiunilor contravenționale principale preponderente-amenzile, respectiv a cuantumului încasărilor amenzilor aplicate de agenții constatatori pentru anul bugetar 2009 la nivel național și pentru anul 2012 la nivelul județului Neamț.

- Obiectivul 5: vizează prezentarea unor măsuri legislative și

organizatorice privind segmentul cel mai important în cadrul procedurii contravenționale. Astfel am prezentat crearea unei Agenții Naționale de Colectare a Amenzilor (ANCA) care să cordoneze și să preia executarea sancțiunilor contravenționale în sarcina sa. În îndeplinirea obiectivului cercetării ştiinţifice a executării sancțiunilor

contravenționale, metodele de cercetare utilizate în această activitate au fost următoarele:

- ancheta sociologică, flosită pentru analiza pârghiilor care realizează

combaterea faptelor care aduc atingerii valorilor sociale ocrotite de lege în evoluția lor istorică. A fost realizată delimitarea distinctă a faptelor antisociale în funcție de gravitatea pericolului social și percepția societății aflată în diferite etape de dezvoltare istorică, față de modalitatea de reglementare și sancționare a lor.

- analiza documentelor, utilizată ca metodă intermediară, a fost folosită

atât cu ocazia descrierii cadrului legal specific, naţional şi internaţional, cât şi

pentru prezentarea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune pentru identificarea unor soluții viabile;

- observaţia şi cercetarea funcționării sistemului contravențional, prin

prisma abordării de către toți actorii implicați în constatarea, aplicarea și sancționarea contravențională dar și prin implicarea directă în cadrul unității în

care îmi desfăşor activitatea, respectiv prin participarea la seminarii internaţionale TISPOL (Europenean Traffic Police Network) prin proiectul “Lifesaver”;

- metoda bibliografică a fost bazată pe culegerea şi studiul

documentaţiei existente şi disponibile, care a implicat o atentă informare asupra surselor şi studierea acestora, în baza unei bibliografii juridice de specialitate,

naţională şi internaţională, studii, articole, rapoarte, lucrări ale autorilor români şi străini, resurse Internet etc.;

- studiul de caz, ca metodă de interpretare a datelor, a constat în analiza

încasării amenzilor la bugetul local pe anul bugetar 2009 la nivel naţional şi pentru anul bugetar 2012, la nivelul judeţului Neamţ. Astfel, prin coroborarea, centralizarea și interpretarea datelor furnizate de către organele fiscale s-a stabilit procentajul de încasare a amenzilor ca sancțiuni contravenționale principale,

precum și numărul de sancțiuni contravenționale aplicate anual de agenții constatatori și valoarea acestora. Interpretarea acestor date statistice a scos în evidență ineficiența sistemului contravențional actual și inexistența unor pârghii eficiente de stimulare a plății amenzilor de către contravenienți. Cercetarea ştiinţifică aleasă dispune atât de o componentă juridică, cât şi de una empirică, făcând apel la date, metode şi practici din domeniile practicii judiciare interne, jurisprudența CEDO, ştiinţelor juridice, politicilor publice,

ordinii publice, siguranţei naţionale, al sferei informativ-operative şi din domeniul financiar. Totodată, în cadrul cercetării au fost analizate elementele constitutive ale contravenției din perspectiva jurisprudenței CEDO, reglementări europene şi legislaţia naţională specifică. În acest context, s-astabilit că în urma judecării cauzei Anghel versus România, contravenția din legislația românească a fost analizată de instanța europeană prin condițiile ce trebuiesc îndeplinite de o infracțiune. În acest sens, au fost folosite o serie de documente, rapoarte de evaluare şi informaţii disponibile din diverse surse, pe care le-am comparat, pentru a observa rațiunea pentru care închisoarea contravențională a fost eliminată ca măsură contravențională existentă anterior, ca urmare a armonizării sistemului legislativ în contextul în care contravenția este abordată în jurisprudența CEDO ca fiind infracțiune. În final, folosind analiza asupra cadrului existent, în paralel cu situaţia constatată, au fost formulate o serie de afirmaţii care, odată verificate, au condus la elaborarea unor propuneri de lege ferenda menite să îmbunătăţească sistemul contravențional actual. Prin metoda cantitativă, în cadrul activităţii de cercetare au fost identificate preponderența sancțiunilor contravenționale, stabilind astfel sectorul cel mai vulnerabil din punct de vedere al îndeplinirii scopului pentru care a fost aplicată. Numărul cel mai mare de contravenții în sistemul contravențional românesc este aplicat de către poliție (pentru anul 2009 au fost aplicate un total de 4.756.627 sancțiuni contravenționale), iar cu un procentaj de 79,8 % se identifica numărul de contravenții aplicate pentru abateri la regimul rutier. Astfel s-a stabilit un punct de plecare în strategia de îmbunătățire a colectării amenzilor, ca sancțiune contravențională principală, necesitatea eficientizării fiind determinată și de consecințele încălcării normelor de conduită la regimul rutier, România fiind considerată o țară cu risc ridicat accidentogen 1 . Pe de altă parte, în cadrul cercetării a fost aplicată metoda calitativă, analizând sistemele contravenționale actual din Franța, Olanda şi Republica Moldova. Cercetarea a permis identificarea metodelor şi tehnicilor, respectiv a instituțiilor care gestionează activitatea de executare a sancțiunilor contravenționale. Un exemplu de adaptabilitate la evoluția socială pe linia executării sancțiunilor contravenționale îl reprezintă Olanda prin Central Justitiel Incassobureau, instituție, care, deși a fost înființată în anul 1999 este într-o continuă transformare, dovedind eficiența prin procentajul anual de încasare a amenzilor de peste 95%. Eficiența acestei agenții se datorează atât cadrului legislativ restrictiv și procedurilor neechivoce cât și autorității instituțiilor implicate în procesul de colectare a amenzilor.

1 Astfel la nivel naţional, în anul 2012, din totalul de 26927 accidente rutiere soldate cu victime, pe fondul vitezei, neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau consumului de băuturi alcoolice au fost produse 10513 accidente, soldate cu 805 persoane decedate, 3994 persoane rănite grav şi 10125 persoane rănite uşor.

Urmare a aplicării metodelor de cercetare prezentate anterior, lucrarea propune înfințarea Agenției Naționale de Colectare a Amenzilor (ANCA), agenție care să gestioneze activitatea de executare a amenzilor reprezentând sancțiuni contravenționale. Predicţiile domeniului de cercetare au vizat identificarea unor sincope în sistemul contravențional românesc. Astfel, din fazele procedurale contravenționale, faza executării, care este și cea mai importantă sub aspectul îndeplinirii scopului contravenției, prezintă o reglementare juridică neunitară, care se regăsește în cuprinsul mai multor acte normative, cu nuanțe de drept procesual civil, dreptul fiscal, dreptul civil, dreptul penal. Mai mult, în faza de executare sunt implicate mai multe instituții ale statului cu atribuții împărțite și răspunderi limitate. De exemplu, poliția, care deține rolul principal în aplicarea sancțiunilor contravenționale, are atribuțiuni și pe linia executării amenzilor, deși această atribuție nu se regăsește în atribuțiile Poliției Române, conform Legii nr. 218/2002 de organizare și funcționare.

CAPITOLUL I

SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC

O condiţie esenţială fără de care o societate nu ar exista o reprezintă

respectarea valorilor sociale importante pe care această societate se întemeiază. Apărarea valorilor sociale principale ale societăţii împotriva faptelor care aduc

atingere normelor de convieţuire socială, după apariţia statului, a devenit o funcţie importantă a acestuia, pe care o realizează cu ajutorul dreptului penal şi a dreptului administrativ-contravenţional. Domeniul de aplicabilitate ale celor două mari ramuri de drept este diferenţiat de natura faptelor, respectiv de gradul de pericol generat prin săvârşirea lor.

În cadrul formelor de răspundere juridică, pe lângă răspunderea penală, un

rol important îl ocupă răspunderea administrativă, deoarece printre cele mai frecvente fapte antisociale se regăseşte abaterea administrativă. Răspunderea penală şi răspunderea administrativ-contravenţională, până la diviziunea tripartită realizată în Codul Penal din 1865 au cunoscut o evoluţie unică. În doctrină, nu de puţine ori răspunderea administrativ-contravenţională era confundată cu răspunderea administrativă. Răspunderea contravenţională reprezintă o formă a răspunderii administrative, alături de răspunderea administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială, actualmente contravenţia fiind o formă de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai gravă a acestuia, iar regimul său juridic este preponderent un regim al dreptului administrativ, rolul acesteia constând în aplicarea de sancţiuni contravenţionale,

persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale ce prevăd şi sancţionează contravenţii. Sistemul contravenţional românesc actual este încadrat în ramura dreptului administrativ, însă evoluţia juridică scoate în evidenţă tot mai accentuat crearea dreptului contravenţional ca ramură distinctă de drept, respectiv adoptarea unui Cod contravenţional, care ar trebuie să cuprindă, printre altele, o parte referitoare la regimul juridic al contravenţiilor şi sancţiunilor contravenţionale şi o alta dedicată procedurii contravenţionale.

1.1. Noţiuni, termeni

Istoria dreptului a fost tot timpul legată de istoria unei societăți, de evoluția acesteia şi de ritmul de dezvoltare economică, culturală, de la o epocă la alta 2 . Evoluția dreptului, însă, s-a realizat diferențiat în cadrul societății, dezvoltarea sa fiind determinată de domeniul reglementat. Pe lângă reglementarea relațiilor comerciale, care reprezenta motorul dezvoltării societății, a relațiilor sociale, apărarea valorilor sociale a apărut ca o cerință stringentă creării unui climat de siguranță în care să trăiască membrii societății. Apărarea valorilor sociale, în special a celor ce privesc viața, ca element suprem al existenței, a devenit o preocupare a practicienilor vremii.

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc

De la debutul instituţiei contravenţiei şi până în prezent, reglementările în materie contravenţională au fost constante în menţinerea ilicitului contravenţional în sistemul normativ al faptelor care lezează valorile sociale şi relaţiile sociale protejate de lege. 3 În evoluția acestei instituții se regăsește o etapă unică în dezvoltare, alături de instituția infracțiunii, situată spațial până în secolul al XIX lea, când codurile vremii realizează diviziunea faptelor ilicite pe principiul pericolului social creat ca urmare a încălcării normelor de conviețuire socială. În acestă perioadă diferența între cele două instituții era realizată prin intensitatea pedepsei aplicate. În dreptul românesc, noțiunea de pedeapsă, ca o consecință a încălcării normelor de conviețuire socială, a fost introdusă pentru prima data de către fanarioți, cuvântul derivând din verbul a învăța , dascălii greci la acea vreme stabilind pedepse pentru cei care nu învățau, cuvântul derivând din limba sanscrită koena , care înseamnă verificare verificare sau socotire.

2 În momentul în care găsim o istorie bazată pe documente recunoaştem în ele un dreptcu caracter propriu poporului căruia el se aplică, ca şi limba şi obiceiurile acelui popor‖, Fr.K. Savigni, Vom Beruf unserer Zeit fýr Gesetzgebung und Rechtssiswenschaft, Freiburg, 1982, p. 5. 3 Dumitru Ifrim, Unele sugestii de îmbunătăţire a regimului contravenţiilor, R.R.D. nr. 11 / 1978, pag. 36

1.3. Sistemul contravenţional românesc actual

În prezent, sediul materiei îl constituie O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor 4 , care a abrogat Legea nr. 32/1968. Desigur, actuala reglementare conţine elemente de noutate, dar cel mai important aspect îl reprezintă punerea de acord a prevederilor sale cu principiile Constituţiei din 1991. Într-o interpretare extinctivă O.G. nr.2/2001 5 poate fi considerat un ”cod contravenţional‖ actual chiar dacă de-a lungul evoluţiei a suferit o instabilitate juridică materializată prin 39 de modificări, rectificări sau derogări. Fiind un domeniu vast reglementat prin ordonanţă, legiuitorul a adoptat pentru fiecare domeniu de activitate acte normative cu rol de reglementare dar şi sancţiune, aceste prevederi din legile speciale fiind adoptate în lumina cadrului legal general. Sub acest aspect al reglementării juridice, contravenţia se diferenţiază de infracţiune a cărei reglementare se regăseşte într-un cadru restrictiv, pe fiecare valoare socială ocrotită, cu o stabilitate juridică rigidă, în Codul Penal al României. Potrivit O.G. nr.2/2001 contravenţia este definită ca fiind fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Prin Legea de aprobare nr.180/2002 6 , O.G. nr.2/2001 i s-au adus anumite modificări şi completări care îmbunătăţesc unele din textele iniţiale. În urma prezentării procedurii de executare a amenzilor, reglementată de O.G . nr.2/2001 putem enumera următoarele instituții implicate: organele din care fac parte agenții constatatori (care au și rolul principal), organele speciale ale unităților administrativ teritoriale din raza de domiciliu al contravenientului (administrațiile financiare), ANAF, instanțele de judecată din raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciul executări civile din cadrul instanțelor din raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciile specializate din cadrul primăriilor unde domiciliază contravenientul.

4

Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

5

Textul initial a fost publicat în M.O. nr. 410 din 25 iulie 2001 insă a suferit modificări, rectificări și derogări după

cum urmează:

Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584, din 18 septembrie 2001;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2002; Legea nr. 180/2002; Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003; Legea nr. 357/2003; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003; Legea nr. 506/2004(derogari); Legea nr. 526/2004; Ordonanţa Guvernului nr. 8/2006; Legea nr. 182/2006; Legea nr. 352/2006; Legea nr. 353/2006; Decizia Curţii Constituţionale nr. 953/2006; Decizia Curţii Constituţionale nr. 228/2007; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1354/2008; Legea nr. 293/2009; Legea nr. 108/2010(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010(derogari); Legea nr. 202/2010; Legea nr. 278/2010(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2011(derogari); Legea nr. 136/2011(derogari); Legea nr. 213/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011(derogari); Legea nr. 18/2012(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2012(derogari); Legea nr. 76/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012(derogari); Legea nr. 94/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012; Legea nr. 154/2012(derogari); Legea nr. 190/2012(drogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012(derogari) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013; Legea nr. 2/2013(derogari);

6 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.

Numărul mare de instituții implicate în procesul de executare a amenzilor precum și mixtul de proceduri care se aplică pentru executarea amenzilor nu fac altceva decât crearea unui sistem care funcționează cu sincope si foarte lent, ce duce la tergiversarea executării și implicit la nerealizarea scopului pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională.

1.4. Contravenţia în legislaţia românească

Alături de infracţiune, contravenţia este singura faptă ilicită care aduce atingere unor valori sociale generice, respectiv, prin săvărşirea unei contravenţii, se aduce atingere unor valori care interesează întreaga comunitate. Dacă prin alte forme de ilicit se aduce atingere, în general, unor relaţii sociale care reglementează buna desfăşurare a activităţii într-un anumit domeniu sau unor drepturi subiective ori interese legitime, prin săvârşirea unei contravenţii se lezează valori care sunt ale întregii comunităţi. Spre exemplu, răspunderea civilă se angajează prin săvârşirea unei fapte ilicite care produce un prejudiciu unei persoane; în cazul abaterii disciplinare se aduce atingere unor relaţii care ocrotesc raporturile de muncă; răspunderea administrativ disciplinară a funcţionarului public se declanşează de asemena, în cazul comiterii unei fapte care aduce atingere raporturilor de serviciu; aplicarea unei amenzi judiciare de către instanţă de judecată prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală are loc în condiţiile în care se încalcă regulile care reglementează desfăşurarea în bune condiţii a procesului civil sau a procesului penal. Când o faptă este prevăzută într- un text legal, ca fiind contravenţie, se consideră că acea faptă aduce atingere unor valori sociale generice. De aceea, în doctrină, a fost criticată tendinţa de a se sancţiona contravenţional multe fapte care aduceau atingere doar unor relaţii sociale cu privire la încălcarea raporturilor de muncă, fapte care constituiau clar, abateri disciplinare.

1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română

Contravenţia şi fenomenul contravenţional au ca geneză diverşi factori, sociali, psihologici, biologici, economici, culturali etc. Reacţia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educaţional, economic şi juridic. Dintre diversele tipuri de reacţii sociale, un loc important îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează comportamentul normelor juridice. Sancţiunea de drept este consecinţa nerespectării dispoziţiilor normelor juridice, fiind o creaţie a legiuitorului. Sancţiunea juridică este un concept foarte greu de conturat, deoarece nu este încă elaborat din punct de vedere teoretic. Sancţiunea reprezintă un element structural al normelor juridice, rolul său fiind acela de a asigura respectarea conduitei prescrise în dispoziţia normei. Sancţiunea este preţul plătit de o persoană în cazul încălcării normelor juridice.

Prin aplicarea sancţiunii se urmăreşte restabilirea ordinii de drept şi repararea prejudiciului cauzat prin nesocotirea unei valori sociale ocrotite de lege. Spre deosebire de sancţiunile civile, care se caracterizează printr-o mare stabilitate, sancţiunile contravenţionale sunt în continuă transformare în funcţie de specificul abaterilor care se săvârşesc, caracteristică ce face dificilă codificarea lor. Sintetic, dar edificator, sancţiunile contravenţionale sunt definite în doctrina actuală ca reprezentând o grupă a sancţiunilor juridice care se aplică persoanelor fizice şi juridice care au săvârşit contravenţii. Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrângere sau reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi prevenirii săvârşirii contravenţiilor. Sancţiunile juridice nu constitue mijloace de răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite. Sancţiunea contravenţională nu prezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate. Faţă de Legea nr.32/1968, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a introdus un sistem nou sancţionator, diversificat, mai suplu şi, cel puţin teoretic, mai funcţional, s-a apreciat în doctrina 7 . Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea trei tipuri de sancţiuni (avertismentul, amenda şi confiscarea administrativă), Ordonanţa are o concepţie modernă, stabilind în art. 5, alin. 1, că sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare 8 . Cea mai blândă sancţiune contravenţională principală, avertismentul, este reglementată de art.7 din O.G. nr.2/2001 şi constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Amenda, apreciată ca fiind sancţiunea contravenţională cea mai importantă, specifică dreptului administrativ, este o sancţiune pecuniară ce afectează contravenientul prin diminuarea patrimoniului său, fapt pentru care a fost denumită sancţiunea patrimonială 9 . Amenda contravenţională constă în luarea silită din patrimoniul contravenientului a unei sume de bani şi trecerea acesteia în patrimoniul statului, al instituţiilor publice sau al unităţilor administrativ- teritoriale. Prestarea unei acţiuni în folosul comunităţii, ca sancţiune contravenţională principală, a fost introdusă relativ recent, pe fondul procesului de armonizare a legislaţiei României cu legislaţia ţărilor Uniunii Europene 10 . Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute de O.G. nr.2/2001 sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii

7 I. Poenaru, Răspunderea pentru contravenţii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 57.

8 R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2004, pag. 511.

9 V. Dongoroz, op. cit. pag. 498 10 A. Iorgovan, op. cit., pag. 417.

agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni sau pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea lui iniţială. 11

CAPITOLUL II

CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE

2.1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale

Activităţile desfăşurate în cadrul procesului contravenţional constau în acte proceduale şi procesuale. Procesul contravenţional are trei faze procesuale: faza constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale, faza de judecată şi faza punerii în executare a sancţiunilor contravenţionale. Fazele procesului contravenţional sunt momente sau diviziuni ale acestuia, în cadrul cărora anumiţi subiecţi desfăşoară activităţi succesive prevăzute de lege. Faza constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale este prima fază a procesului contravenţional şi constă în activitatea de stabilire a existenţei contravenţiei şi dispunerii sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege pentru aceasta. În această fază procesuală participă, de regulă, următoarele persoane: agentul constatator, contravenientul şi martorii. În ceea ce priveşte participanţii la prima fază procesuală contravenţională, agentul constatator şi contravenientul sunt cei mai importanţi. Faza de judecată constă în ansamblul actelor procesuale şi procedurale care pot fi desfăşurate în faţa instanţei de judecată, începând cu formularea plângerii contravenţionale şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei. Faza punerii în executare a sancţiunilor contravenţionale constă în activităţile efectuate după ce actul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale dobândeşte caracter irevocabil, respectiv executarea silită a sancţiunilor contravenţionale.

2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei

Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor sunt activităţi care trebuiesc consemnate într-un înscris oficial care de regulă se numeşte proces verbal 12 . Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ prin care se

11 Alexandru Ţiclea, op.cit, p.47 12 În materia audiovizualului, actul constatator se numeşte decizie (Legea nr. 504/2002). Prin hotărârea I.C.C.J, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal decizia nr.2657/205 s-a statuat că ” potrivit Legii nr. 504/2002, sancţiunile contravenţionale pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de agentul constatator prin proces-verbal de constatare aşa cum prevede O.G. nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului, aprobată în prezenţa a cel puţin 8 membri, prin votul a cel puţin 6 din aceştia”.

individualizează fapta ilicită şi contravenientul şi nu un act administrativ jurisdicţional. Procesul verbal de constatare este un act oficial, deoarece este întocmit de un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al statului. Totodată este considerat înscris autentic, deoarece produce efecte depline, nefiind necesară nicio alta formalitate, aprobare sau confirmare, producându-şi efectele juridice indiferent de voinţa celui sancţionat.

2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

Conform art.21 din O.G. nr. 2/2001 organul care aplică sancţiunea contravenţională este agentul constatator, dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel. Agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei aplică şi sancţiunea. În situaţia în care, în actul normativ, care stabileşte contravenţia şi implicit sancţiunea, este prevăzut că agentul constatator nu are dreptul de a aplica contravenţia, procesul- verbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul verbal. Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Sancţiunile contravenţionale sunt stabilite şi se aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei şi în funcţie de periculozitatea contravenientului. În ce priveşte confiscarea, persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale

Sancţiunile prevăzute în O.G. nr. 2/2001 nu se aplică în cazul contravenţiilor săvârşite de militari. Art. 44 şi 46 din O.G. nr. 2/2001 reglementează un sistem paralel de sancţionare a contravenţiilor săvârşite de militari. Ele nu fac altceva decât să confirme încă o dată tradiţia instaurată în sistemul nostru de drept, potrivit căreia structurile militare formează un sistem aparte, care se guvernează după propriile sale reguli şi care se sustrag de la aplicarea normelor care formează dreptul comun în materie. În aceeaşi idee, actele de comandament cu caracter militar sunt sustrase, potrivit dispoziţiilor art.126 alin.6 din Constituţie şi art.5, alin.1 lit.b) din Legea nr. 554/20004 a contenciosului administrativ, de la controlul judecătoresc, pe această

cale, a actelor administrative; pe acelaşi principiu se bazează reglementarea instanţelor militare; de asemenea, modalitatea de executare, cu toate particularităţile sale, a detenţiei într-o închisoare militară (art.62 C.pen.).

2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

Căile de atac în materia răspunderii contravenţionale sunt reglementate în capitolul al IV-lea al ordonanţei, soluţiile aduse de aceasta în domeniu fiind calificate ulterior în doctrină ca cele mai realizate din punctul de vedere al principiilor juridice şi al exigenţelor privind democratismul înfăptuirii actului de justiţie contravenţională. Calea tradiţională de atac în materie contravenţională este plângerea, deoarece, în această materie, potrivit legislaţiei anterioare, nu se putea vorbi de o judecată în prima instanţă, pentru ca exercitarea căii de atac să poată fi denumită recurs ori apel 13 . Plângerea era privită ca o cale devolutivă de atac, prin care se ataca la judecătorie o hotărâre dată de un organ administrativ cu caracter jurisdicţional sau un act administrativ în cazurile precizate în legi speciale. În unele acte normative, se mai prevede posibilitatea ca împotriva hotărârii judecătoreşti de aplicare a sancţiunii, contravenientul să ceară reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a lipsit. Cererea de reexaminare se soluţionează de urgenţă, în complet format din doi judecători. Hotărârea dată este definitivă.

2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în diferite domenii

Domeniile de acțiune ale contravențiilor sunt mai extinse și mai variate decât cele ale infracțiunilor. Dacă în cazul infracțiunilor valorile sociale apărate sunt cele esențiale 14 societății, în cazul contravențiilor valorile sociale sunt diversificate cu grad mai redus de importanță, dar care completează valorile sociale principale ale societății. Contravenţiile la regimul construcţiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii. Potrivit art. 7 din această lege, organele de control ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ teritoriale, potrivit competenţelor de emitere a autorizațiilor de construire/desfiiţare.

13 A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol. II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 434.

14 În cadrul art.1, Cod penal, se prevede că scopul legii penale este de a apăra împotriva infracțiunilor România, suveranitatea, independențe, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga odine de drept.

Potrivit art.109 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră. Conform art. 8 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, contravenţiile prevăzute la art.1-5 din aceeşi lege se constată de pădurari, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Regiei Naţionale a Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale şi al celorlate subunităţi silvice, precum şi de alţi angajaţi împuterniciţi de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. Conform art.54 din O.U.G nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.50 şi art.51 din acest act normativ, se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

2.7. Executarea sancţiunilor principale

Legea prevede că avertismentul ca sancțiune principală se adresează oral, când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea se aplică de agentul constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se consideră executat prin comunicarea procesului-verbal, cu rezoluţia corespunzătoare. Amenda contravenţională fiind o creanţă de natură fiscală, procedura executării amenzii contravenţionale se desfăşoară conform Codului de procedură fiscală.

Sediul materiei în ceea ce ce priveşte regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii îl reprezintă O.G. nr. 55/ 2002 cu modificările ulterioare. Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi prevăzută numai în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, se stabileşte întotdeauna alternativ cu amendă şi poate fi aplicată numai de instanţa de judecată.

2.8. Executarea sancţiunilor complementare

Recuperarea pagubelor produse prin săvârşirea unei contravenţii, se face diferit după cum acestea sunt stabilite sau nu prin procesul-verbal ce cuprinde sancţiunea principală, pe baza tarifelor prevăzute de actele normative. În primul caz, despăgubirile civile se execută în acelaşi timp cu sancţiunea principală (când aceasta constă în amendă), sau independent (când sancţiunea constă în avertisment), procesul-verbal constituind titlu executoriu.

2.9. Contestaţia la executare

Împotriva actelor de executare silită a sancţiunilor contravenţionale se poate face contestaţie la executare. Potrivit art. 172 C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste

organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin.4, C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

Una din cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale o reprezintă prescripția. O.G. nr. 2/2001 reglementează două categorii de prescripţii:

cea a aplicării sancţiunii şi cea a executării sancţiunii. Unii autori 15 consideră că, alături de aceste două prescripţii, există şi o „prescripţie a constatării contravenţiei‖ care este prevăzută în alte acte normative. În cazul sancţiunilor contravenţionale ce reprezintă creanţe bugetare, executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul contravenient este insolvabil. Într- adevăr, în baza art. 131 din O.G. nr. 61/2002, obligaţiile bugetare urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate. Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică, prin care se stinge executarea unei sancţiuni penale sau contravenţionale, ori se comută în una mai uşoară. Aşadar, graţierea apare ca o iertare a unei persoane de executarea unei sancţiuni 16 .

CAPITOLUL III

ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND EXECUTAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE

3.1. Sisteme contravenționale europene

În Europa, geneza şi evoluţia sistemului contravenţional sunt parte integrantă a procesului complex de evoluție a sistemelor de drept romano-germanic şi common-law, care caracterizează legislaţiile statelor europene. Aspectul ce caracterizează contravenţia în evoluţia ei este pedeapsa sau sancţiunea, care era privită ca o reacţie naturală a membrilor unei societăţi împotriva unor fapte care aduceau atingere normelor de convieţuire de natură religioasă, morală. Ceea ce caracterizează sistemul romano-germanic este faptul ca realizează o clasificare tripartită a faptelor care aduc atingere valorilor sociale ocrotite. Astfel, faptele sunt clasificate în trei categorii si anume: crime, delicte şi contravenţii în timp ce în sistemul common-law realizează o clasificare dihotomică a faptelor în felony (infracțiuni grave) şi misdemeanor (infracțiuni uşoare care cuprind şi categoria contravenţiilor ).

15 V.I. Prisăcaru, op. cit., pag. 458

16 I. Mândru, Amnistia şi graţierea, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag. 373.

În secolul al XIX-lea, multe sisteme de drept din Europa au trecut de la clasificarea trihotomică a faptelor la cea simplă prin „depenalizarea17 contravenţiilor. S-a afirmat că raţiunea ‖depenalizării‖ trebuie căutată într-o serie de considerente cum ar fi: readucerea dreptului penal la graniţele sale naturale,

conservând sancţiunea penală pentru acele fapte care, raportat la valorile sociale cer o consecinţă - aplicarea unei sancţiuni criminale, ce trebuie să prezinte cerinţa indispensabilităţii; în al doilea rând, sunt raţiuni cu caracter practic, constând fie în exigenţe de simplificare a procedurilor referitoare la fapte de joasă relevanţă socială, fie în acelea de muncă a judecătorului penal cu finalitatea obţinerii unei utilizări mai raţionale a aparatului judecătoresc. Aceste abordări se regăsesc în modificările efectuate de-a lungul evoluţiei în codurile penale din Suedia, Olanda, Portugalia, Italia, Norvegia. În urma evoluţiilor sistemelor legislative din a doua jumătate a secolului trecut, influenţate în mod categoric de armonizarea legislaţiei europene prin luarea în considerare a deciziilor CEDO se regăsesc trei sisteme cu privire la procedura aplicabilă contravenţiilor 18 :

- primul sistem, specific Franţei, este caracterizat de faptul că angajarea răspunderii contravenţionale are loc în condiţiile reglementate de procedura penală. Totuşi şi acest sistem cunoaşte o procedură specifică de aplicare a sancţiunilor rutiere;

- al doilea sistem, specific Republicii Moldova, adoptat de o parte din statele din estul Europei, presupune existenţa unor proceduri contravenţionale 19 care se aplică doar în cazul aplicării sancţiunilor contravenţionale. Procedura contravenţională este o procedură extrapenală, reglementată prin coduri contravenţionale sau legi cadru;

- al treilea sistem este un amestec a primelor două, astfel că unele contravenţii sunt reglementate de Codul Penal, iar sancţionarea lor se face conform procedurii penale, iar alte contravenţii sunt constatate şi sancţionate după o procedură specială care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

3.2. Sistemul contravențional în Franța

În Franţa, chiar dacă se recunoaşte posibilitatea unor organe administrative să stabilească contravenţii prin acte administrative normative 20 , angajarea răspunderii juridice a persoanei care a săvârşit o contravenţie 21 are loc în condiţiile Codului de Procedură Penală.

17 Spre exemplu în Italia majoritatea contravenţiilor prevăzute în Codul Penal au fost „depenalizate‖ prin Legea nr.689/1981, care cuprinde şi reglementarea procedurii de constatare şi sancţionare a acestor fapte – Enciclopedia Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma, 1988, p.7.

18 Mircea Ursuţa, Contravenţiile rutiere, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2011, p.14.

19 În Ungaria este în vigoare Codul contravenţional adoptat prin Legea nr.LXIX/1999.

20 Tudor Draganu, Liberul acces la justiţie, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.263.

21 Potrivit art 521 din Codul de procedură penală francez‖infracţiunile pe care legea le pedepseşte cu o amendă ce nu depăşeşte 3.000 Euro”.

Contravenţiile din legislaţia franceză sunt stabilite de către parlamentari prin Decrete de Stat 22 . Consiliul de Stat este autoritatea competentă care încriminează, reglementează şi stabileşte limitele sancţiunilor pentru contravenţii. Legislativul francez, în funcţie de pericolul social ce caracterizează contravenţiile, reflectat în cuantumul amenzilor, a realizat o divizare a contravenţiilor în cinci clase, după cum urmează:

- prima clasă a contravenţiilor pentru care legiuitorul francez a stabilit un cuantum al sancţiunilor pecuniare, cuprins între 1 -38 Euro, reprezintă faptele cu un grad redus al pericolului social cum ar fi:

insulta realizată într-un loc care nu este public;

- a doua clasă a contravenţiilor se sancţionează cu o amendă cuprinsă între 39 - 150 de Euro, cum ar fi folosirea telefonului mobil de către conducătorul auto în timp ce conduce un autovehicul pe drumurile publice, oprirea sau staţionarea abuzivă, etc.

- a treia claa contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă între 151 - 450 Euro, de exemplu ameninţările cu violenţă;

- a patra clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă între 451 - 750 Euro. Din categoria contravenţiilor la regimul rutier se încadrează în această grupă a contravenţiilor încălcarea regulilor privind depăşirea autovehiculelor sau circulaţia pe contrasens, încălcarea liniei continue, etc.

- a cincea clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă între 751 - 1500 euro (în cazul unei recidive contravenţionale, contravenientul poate fi sancţionat cu amendă până la 3000 Euro, dacă recidiva nu este considerată un delict). De exemplu, în această categorie poate fi menţionată, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice cu o viteză de peste 50 km/h peste limita legală. Amenda ca sancţiune principală reprezintă criteriul de bază în clasificarea contravenţiilor în cele cinci clase. Cuatumul amenzilor prezentat mai sus nu reprezintă altceva decât aprecierea pericolului social ce caracterizează fapta contravenţională, dar care stabileşte şi procedura aplicabilă contravenţiei săvârşite.

3.3. Sistemul contravențional în Olanda

Sistemul de drept penal din Olanda este recunoscut pentru toleranţa sa faţă de unele controverse declanşate pe fondul reglementării consumului de droguri sau faţă de aspectele privind eutanasierea. Totodată Olanda are rata cea mai mică a criminalităţii în comparaţie cu țările Europene. Pe latură contravenţională procedurile sunt stipulate în legile pe care le reglementează, în funcţie de domeniul de aplicare. De exemplu, Codul de procedură penală nu are reglementări privind sancţiunile la regimul rutier. Codul Rutier Olandez care a intrat în vigoare în 1989 reglementează procedura privind

22 Codul Penal francez art.R610-1.

sancţiunile şi totodată stabileşte și competenţele. Astfel, poliţia poate aplica amenzi administrative într-un cuantum de maxim 340 Euro per amendă. Sancţiunea devine irevocabilă dacă nu există vreo plângere adresată procurorului, care acţionează ca o agenţie administrativă. Decizia procurorului poate fi contestată la judecătoria de canton, care poate interveni asupra ei. În ultimă instanţă, poate fi făcut apel faţă de decizia pronunţată la Judecătoria de canton, instanţa competentă fiind Curtea de Apel din Leeuwarden, care şi în acest caz acţionează ca cea mai înaltă instanţă administrativă. Simplitatea sistemului penal olandez a centrat orientarea sa pe dezincriminarea faptelor cu un pericol social redus şi reglementarea lor, ca fiind contravenţii, de legi distincte în funcţie de domeniul de aplicare. Însă această abordare a dus la creşterea numărului de contravenţii. Totodată, amenda ca sancţiune atât administrativă cât şi penală a devenit principalul instrument al organelor de aplicare folosit cu eficienţă ca urmare a responsabilităţilor instituţiilor implicate în urmărirea executării acesteia până la achitare. În Olanda limita minimă a unei amenzi este de 3 Euro, iar cea maximă de 780.000 Euro, pentru minorii între 12 şi 18 ani limita maximă fiind de 3.900 Euro. Dacă în cazul amenzilor rutiere poliţistul are o limită în a aplica de până la 340 Euro, judecătorul are libertatea de a aplica amenzi până la limita maximă. La fel ca şi în sistemul contravenţional francez, contravențiile sunt clasificate în şase categorii, cuantumul sumei reprezentând sancțiunea pecuniară, pe fiecare categorie, fiind după cum urmează: prima categorie 390 Euro, a doua categorie 3900 Euro, a treia categorie 7.800 Euro, a patra categorie 19.500 Euro, a cincea categorie 78.000 Euro a şasea categorie 780.000 Euro. O dată la doi ani, legislativul olandez adjustează cuantumul amenzilor, ultima majorare fiind la 01 ianuarie 2012. Pentru a nu bloca aplicarea contravenţiilor, legislativul a reglementat competenţele de aplicare, executare şi urmărire a amenzilor în legi şi regulamente. Astfel pe principiul simplităţii a fost creată Centraal Justitieel Incassobureau (CJIB) care funcţionează sub supravegherea procurorului. Întrucât, această agenţie înfiinţată şi-a dovedit eficienţa în sistemul de drept olandez, având în vederea gradul de încasare a amenzilor de peste 90%, este necesară o abordare detaliată a modului de funcţionare, a principiilor pe care se bazează în exercitarea rolului său.

3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova

În evoluția sistemului contravențional moldovenesc întâlnim trei etape generate de evoluția istorică, politico-administrativă a Republicii Moldova ca stat de drept. Prima etapă a evoluției o constitue perioada în care teritoriul Republicii Moldova era parte integrantă a României. Această perioadă este caracterizată de contravenţional în legislația penală potrivit tradiţionalei împărţiri tripartite a ilicitului penal în: crime, delicte şi contravenţii (trihotomia). Această diviziune,

cunoscută în vechiul drept francez de la 1791 şi în Codul penal francez de la 1810, şi-a pus amprenta asupra majorității legislaţiilor penale europene şi extraeuropene. Împărţirea tripartită a fost preluată şi de Codul penal român din 1865, care, de altfel, o menţine pînă în anul 1954. În perioada interbelică s-a perpetuat acelaşi regim al contravenţiilor, ele fiind reglementate în Codul penal din anul 1936. A doua etapă corespunde creării Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească și anexarea teritoriului la URSS, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea Război Mondial. În această perioadă sistemul de drept și implicit sistemul contravențional a cunoscut o dezvoltare impusă de regimul comunist. Ca

o caracteristică, a regimului sovietic, acesta nu a cunoscut răspunderea

administrativă și în general justiția administrativă, sub nici o formă. Răspunderea

organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autorităților administrației publice, nu a existat nici in alte republici unionale, care intrau in componența U.R.S.S Cea de-a treia etapă este marcată de activitățile întreprinse pentru autodeterminare, respectiv obținerea independenței și apariția Republicii Moldovei

ca stat unitar de drept. Transformările în plan politic, economic și social care au

intervenit în Republica Moldova odată cu prăbușirea imperiului sovietic, au condus

la o reorganizare substanțială și în planul concret al funcționării administrației

statului. Adoptarea la data de 29 iulie a Constituției Republicii Moldova a furnizat administrației publice o configurație inedită în sistemul global al administrației, de natură să satisfacă interesul general exprimat prin lege.

3.5. Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale

Prin faptul că există diferenţe însemnate intre sistemele legislative ale statelor privind calificarea faptelor care fac obiectul dreptului penal, Curtea a fost nevoită să realizeze o noţiune autonomă a materiei penale întrucât, dacă ar trebui să utilizeze dreptul intern al statelor, ar însemna să recunoască acestora posibilitatea de a sustrage anumite fapte aplicării prevederilor articolului 6, ceea ce ar fi contrar obiectului şi scopului Convenţiei.

Curtea califică o faptă ca aparţinând materiei penale având în vedere trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului naţional,natura faptei și natura şi gradul

de gravitate al sancţiunii care urmează a fi aplicată autorului faptei.

3.6. Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional românesc

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 23 , România a ratificat Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum şi protocoalele adiţionale.

În acest mod, conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei

adiţionale au devenit parte integrală a dreptului intern, având prioritate faţă de

23 M.O. nr.135 din 31 mai 1994.

acesta, altfel spus CEDO şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului exercitat de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale. În anul 2007, Curtea Europeană a drepturilor Omului a pronunţat prima hotărâre de condamnare a statului român pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil în materie contravenţională în cauza Anghel contra României - cererea nr. 28183/03, hotărâre pronunţată la data de 4 octombrie 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat procedura contravenţională din dreptul românesc. În hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Anghel împotriva României, Curtea a precizat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost respectată, atâta timp cât în sistemul românesc legislaţia contravenţională nu conţine dispoziţii derogatorii de la principiul potrivit căruia sarcina probei revine reclamantului, principiul fundamental al procedurii contravenţionale.

CAPITOLUL IV

AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR (ANCA)

4.1. Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul contravențional românesc

Unul din factorii care influențează în mod negativ etapa de executare a amenzilor ca sancțiuni contravenționale, îl reprezintă multitudinea de acte normative care reglementează această procedură, fapt caracteristic întregului sistem legislativ care reglementează contravenția ca instituție. Evoluția reglementării din punct de vedere legislativ, a contravenției a făcut ca aceasta să fie plasată in diferite domenii ale dreptului cum ar fi cel administrativ sau penal. Apariția în anul 2001 a cadrului general legislativ de reglementare a contravenției, prin O.G. nr. 2, nu a înlăturat lacunele apărute ulterior ca urmare a aplicării, sancționării faptelor contravenționale astfel, legea cadru fiind modificată și completată cu acte normative care să ducă la o bună reglementare. Dacă pentru etapele primare în sistemul contravențional, aplicarea și sancționarea faptelor contravenționale, cadrul legal este relativ concentrat în O.G. 2/2002, pentru executarea amenzilor cadrul legal se completează cu dispoziții de drept comun. În cadrul sistemului nostru legislativ nu există nici o măsură de sancționare a neplății unei amenzi, ba mai mult, prin această asociere a amenzii cu o creanță fiscală, conform art. 125 din Codul de procedură fiscală, contravenientul poate beneficia de unele înlesniri la plată cum ar fi eșalonări sau amânări. Mai trebuie

menționat deasemenea că în cazul neexecutării cu rea credință a plății amenzii nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 631 din Codul Penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului legalității, cât timp s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni care nu este prevăzută de lege . Această idee este evidentă actualmente în contextul în care pedeapsa cu închisoarea contravențională, transformată ca urmare a executării amenzii, a fost înlocuită cu munca în folosul comunității. Prin Legea nr. 182/2006 pentru completarea și modificarea O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, din 01 ianuarie 2007 activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenționale aplicate persoanelor fizice a fost transferată Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile administrativ teritoriale. Prin acest pas, statul nu a arătat decât preocuparea pentru a colecta o sumă datorată bugetului sancțiunea fiind asimilată unei creanțe la bugetul de stat a cărei executare intră, sub un cadru general stabilit de Codul Fiscal în detrimentul scopului sancțiunii contravenționale de prevenție și de reeducare. Cu alte cuvinte, sistemul legislativ nu conferă etapei executării amenzilor nici o masură care să aibă rol sancționator față de reaua credință a contravenientului, în achitarea amenzii, ba mai mult se observă o lejeritate creată legislativ în avantajul contravenientului, lejeritate prin asimilarea amenzii cu o creanță, care beneficiază de aceiași procedură în executare inclusiv cu reeșalonări sau amânări. Multitudinea de acte normative care reglementează contravenția ca instituție, în etapele de aplicare, sancționare și executare, creează lacune și totodată o ineficiență materializată în cuantumul de încasare. Sistemul contravențional, actualmente, este caracterizat ca fiind unul supradimensionat cu numeroase reglementări care nu păstrează o unitate de cadru, rolul contravenției ca sancțiune contravențională fiind diminuat în raport cu importanța sa. De aceea, se impune creearea în sistemul nostru legislativ a unui drept contravențional, ca ramură distinctă de drept, care să-i acorde contravenției ca instituție aceiași importanță în abordare ca infracțiunea. În ce privește cooperarea internațională în materie contravențională, actualmente nu există înstituție care să reglementeze acest domeniu. Aplicarea sancțiunilor contravenționale cu amendă cu o sumă care reprezintă venit la bugetul local (sancțiunile contravenționale la regimul rutier, pentru tulburarea liniștii și ordinii publice), unor cetățeni străini sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate nu are nici o consecință juridică, întrucât, în actualul sistem legislativ nu poate fi executată.

4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009

La începutul anului 2010, Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidență Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a solicitat

unităților din teritoriu o evidență a sumelor încasate pentru amenzi reprezentând sancțiuni aplicate de către poliție. Pentru a stabili care sunt procentele de încasare a amenzilor la nivelul județelor tării, au fost folosite datele statistice furnizate de ”Statistica contravențiilor în anul 2009 aplicate de Poliția Română‖, statistică întocmită anual la nivelul Poliției Române . Din statistica anexată se constată că în anul 2009 Poliția Română a aplicat un număr de 4.756.627 de contravenții în valoare de 849.765.000 lei. Cele mai multe contravenții aplicate cu sanțiunea contravențională amendă sunt cele la regimul rutier, pentru faptele prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Astfel au fost aplicate un număr de 3.798.992 contravenții la regimul rutier, reprezentând un procent de 79,8% din numărul total de contravenții. Acest procent este confirmat și prin faptul că formațiunile de poliție rutieră au aplicat un număr de 3.283.865 de sancțiuni contravenționale, reprezentând un procent de 69,03% din numărul total de contravenții.

4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț

pentru anul bugetar 2012

Cu sprijinul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, la începutul anului 2013, a fost efectuată analiza încasărilor amenzilor contravenționale, la nivelul județului Neamț, atât la bugetele locale cât și la bugetul de stat, pentru anul bugetar 2012. Astfel la nivelul județului Neamț la data de 01 ianuarie 2012 se aflau în debit, în evidența structurilor de Impozite și Taxe un număr de 130.526 de amenzi în valoare de 32.479.022 lei. Numărul amenzilor aflate în debitele contribuabililor reprezintă amenzile contravenționale active, care nu s-au prescris, ca sancțiuni aplicate de către agenții constatatori din cadrul structurilor de poliție din România, respectiv alte organe cu rol de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale, cu o vechime de 5 ani, vechime calculată la data încheierii anului bugetar 2012. În cursul anului 2012, în debitele contravenienților contribuabili din județul Neamț au intrat un număr de 59.312 de amenzi contravenționale cu o valoare de 13.555.282 lei. În același an de referință contravenienții au achitat un număr de 46.917 amenzi în valoare de 6.656.569 lei, ceea ce reprezintă un procent de încasare a amenzilor contravenționale la bugetele locale în județul Neamț de 23,62 %.

4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor 24

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere. Actualmente, în subordinea ANAF funcționează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, și Direcțiile Regionale ale Finanțelor Publicei, ca instituții publice cu personalitate juridică. Plasarea acestei agenții în sistemul legislativ a fost determinată de competențele pe care trebuie să le îndeplinească personalul care își desfășoară activitatea pe linia colectării amenzilor și totodată o compatibilitate legislativă. Atribuțiile agenției sunt concentrate pe obiectivul principal, respectiv colectarea amenzilor, ca sancțiuni contravenționale la regimul rutier, la bugetul local.

Atribuții privind cooperarea internațională:

- asigură recuperarea de la persoane juridice sau fizice cu domiciliul sau reședinta în țările Uniunii Europene a amenzilor ca sancțiuni contravenționale aplicate în România și, la cerere, recuperarea sumelor provenite din amenzi prin care au fost sancționați cetățenii români în țările Uniunii Europene;

- armonizarea legislației interne cu cea europeană pe linia colectării amenzilor, cerință indezirabilă ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană;

- în calitate de actor al relațiilor internaționale agenția va participa la procesul decizional european, promovând propriile idei și interese pe linia recuperării amenzilor;

- în cadrul activităţilor de cooperare internaţională, agenția va avea un rol activ privind schimburile de experienţă cu parteneri externi pentru a susţine procesul intern de reformă prin transferul bunelor practici;

- stabilirea relaţiilor de colaborare şi asistenţă reciprocă cu instituții europene de gestionare a amenzilor, atât direct, cât şi în contextul participării României în cadrul Organizaţiei Intra-Europeane a Administraţiilor Fiscale (I.O.T.A.);

- în perspectiva unei funcționări eficiente, agenția poate fi un furnizor de asistenţă tehnică pentru statele în curs de aderare sau de dezvoltare, în conformitate cu Politica de asistenţă pentru dezvoltare a Uniunii Europene.

24 ANCA este o idee, un proiect care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in special a celor rutiere , care dețin un procentaj însemnat față de celelalte , dar și a colaborării internaționale pe acest domeniu. Acest proiect prin care se urmărește crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar eficiența în forma prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor existent în Olanda.

4.5. Procedura executării amenzilor rutiere

Procedurile care urmează a fi stabilite pentru recuperarea amenzilor ca sancțiuni la regimul rutier, trebuie să aibă la bază principii care să ducă la crearea unei agenții cu o structură simplă, suplă și adaptabilă, care să furnizeze eficiență maximă cu costuri reduse. Procedurile trebuie să fie elaborate cu previziunea modificării minimale a legislației care se află deja în vigoare, având în vedere adaptabilitatea greoaie a sistemului nostru legislativ și concentrarea rolului de colector principal pe agenție și nu pe organul constatator. Procedura colectării amenzilor rutiere trebuie să se desfășoare pe o perioadă scurtă de timp structurată pe etape cu termene stricte, a căror neîndeplinire să genereze sancțiuni creând astfel o situație mai grea a contravenientului, fie prin mărirea sumei de plată, fie prin aplicarea unor măsuri de stimulare care să îngrădească sau să limiteze temporar un drept sau o libertate aparținând contravenientului.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pe lângă modificarea sistemului legislativ în materie contravențională, se impune apariția unui organ specializat cu rol în coordonare și gestionare a acestei etape, respectiv executarea contravențiilor, dar și cu rol de reprezentare a statului în materie contravențională în cadrul cooperării internaționale. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor-ANCA este o idee, un proiect care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in special a celor rutiere, care dețin un procentaj însemnat față de celelalte, dar și a colaborării internaționale pe acest domeniu. Acest proiect prin care se urmărește crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar eficiența în forma prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor existent în Olanda. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere. Această idee, a fost dezvoltată și sub aspectul procedurilor de executare, care însă, pentru început trebuie să se focuseze doar pe amenzile rutiere, aplicate pentru sancțiuni la regimul rutier. Pe baza acestor argumente evidențiate și în nota de fundamentare (Anexa IX) a fost elaborată o propunere de lege ferenda privind înființarea ANCA (Anexa X).

Propunerile propuse în proiectul elaborat nu reprezintă decât o necesitate a unei strategii în domeniul dreptului contravențional, la care să participe principalii actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să vizeze atât latura teoretico-legislativă cât și cea tehnică funcțională, de eficientizare a sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la cerințele Uniunii Europene. Obiectivele principale ale acestei strategii ar putea consta în:

- Crearea dreptului contravențional , ca ramura distinctă a sistemului judiciar românesc, alături de dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedură penală, etc;

- Crearea unui cadru legislativ suplu și eficient armonizat la jurisprudența CEDO și a practicilor europene în acest domeniu;

- Eficientizarea contravenției ca instituție represivă și preventivă, alături de infracțiune, prin identificarea unor pârghii de stimulare a executării sancțiuilor contravenționale;

- Delimitarea atribuțiilor instituțiilor implicate în aplicarea, sancționarea și executarea sancțiunilor contravenționale;

- Crearea ANCA (Agenția Națională de Colectare a Amenzilor)cu rol executiv dar și de coordonare a executării sancțiunillor contravenționale;

- Stabilirea unor proceduri concrete cu atribuții bine definite pentru actorii implicați în executarea amenzilor. Amenda ca sancțiune contravențională principală nu trebuie asimilată ca fiind în faza de executare, un impozit sau o taxă de plătit către bugetul de stat sau bugetul local;

- specificarea rolului fiecărei autorităţi publice implicate, cu competenţele proprii, în scopul evitării suprapunerii de atribuţii sau extinderii unora dintre acestea dincolo de limitele acordate;

- crearea unui cadru de cooperare cu toate statele europene pe linia aplicării, sancționării și executării sancțiunilor contravenționale;

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, articole:

- Antoniu, G., Noul Cod penal comentat, vol. I, Edit. C.H. Beck, București, 2006;

- Apostol Tofan, D. Drept administrativ, vol. II, Edit. C.H. Beck, București, 2009;

- Apostol Tofan, D., Regimul juridic actual aplicabil contravențiilor. Aspecte de drept procesual, Curierul judiciar, nr. 7/2002;

- Amariei R., Luăm amenzi de 500 milioane euro pe an. Topul instituţiilor care rup chitanţe, ziarul Capital, 29.11.2010;

- Barrows, S. J, Crimes, misdemeanours and penalties, Cornell Law School Library, Washington, 1990;

- Bornea, M., Bornea, F.A., Prezumția de nevinovăție în materie contravențională, precum și natura juridică a sancțiunilor complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , republicată, Dreptul nr. 7/2009;

- Bârsan, C., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a 2-a, Edit. C. H. Beck, Bucuresti, 2010;

- Berger, V., Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ediția a 5-a în limba română, Institutul Român Pentru Drepturile Omului, București, 2005;

- Bobos, Gh., Teoria generală a dreptului, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1996;

- Boroi, A., Drept penal. Partea generală, Ediția a doua, Edit. C.H. Beck, București, 2008;

- Brezoianu, D. Drept administrativ român, Edit All Beck, București, 2004;

- Bulai, C., Manual de drept penal, Partea generală, Edit. All Beck, București, 1997;

- Caloianu, D., Ghidul contravenientului la radar, Edit.C.H. Beck, 2009;

- Ceterchi, I., Craiovan,I., Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All Educational,

1998;

- Chipăilă I., Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale, Ed.Cornelius, Baia Mare, 2003;

- Chirita, R., Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentarii și explicații, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2007;

- Covey F., Central Fine Collection Agency, Center for Advanced Research, The Netherlands, 2001;

- Colectiv, Constatarea și sancționarea contravențiilor, Edit. All Beck, București, 2004;

- Colectiv, Legislație contravențională, Culegere de acte normative, Ediția a 6-a, Edit. C. H. Beck, București, 2008;

- Colectiv, Centraal Justitieel Incassobureau, Afdeling Management Informatie, Bijlage Jaarbericht, 2011;

- Colectiv, Efficiency and Quality in Justice, European Judicial Systems - Edition 2010;

- Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tanasescu, E. S., Constituția României revizuită comentarii și explicații, Ed. All Beck, București, 2004;

- Cristus, N.,Răspunderea contravențională, Practica judiciară 2007-2009, Ed. Hamangiu,

2010;

- Crisan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, București, 1986 ;

- Culegere de practică judiciară 1992-1998 , Ed. All Beck, București,1999;

- Daniel G., Amenzile de circulaţie, slăbiciunea bugetului local, Monitorul de Vrancea,

ed.13.01.2012;

- Dongoroz, V., Tratat de drept procesual penal, Ed. Acdemiei Române, București, 2000;

- Dongoroz, V., Kahane, S., Oancea, I., Bulai, C., Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. I, Editia a II-a, Ed. All Beck, București, 2003;

- Dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție, http://www.inm-lex.ro; Elliott C., French legal system, Harlow, England, Longman, 2000;

- Enciclopedia Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma,

1988;

- Guţuleac V., Tratat de drept contravenţional, Chişinău, S. n., „Tipografia Centrală‖,

2009;

- Hammer, Ph., Romaniello, S., La responsabilité pénale des personnes morales, La loi du 4 Mai 1999, Edit. Kluwer , Diegem, 1999;

- Haddad S., Article juridique, L'amende forfaitaire ou comment s'amender des petits forfaits routiers, 2006;

- Hotca, M. A., Drept contravențional, partea generală, Ed. Editas, București, 2003;

- Hotca, M. A, Regimul juridic al contravențiilor. Comentarii și explicații, Ediția a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009;

- Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Ediția a patra revazută și adaugită, București, Ed. C.H. Beck, 2005;

- Juris Classeur, Procedure penale, Tribunal de Police, Paris, 1997;

- Kuty, F., Justice pénale et procès équitable, Exigence de délai raisnonable, Présomtion d _innocence. Droits spécifiques du prévenu, vol. 2, Edit. Larcier, 2006;

- Lensing J.A.W., The Netherlands (Criminal Law) in International encyclopedia of Laws, R. Blanpain (Ed), Kluwer Law International, 1997;

- Micu, D., Garantarea drepturilor omului în practica Curtii Europene si a drepturilor omului si în Constitutia României, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998;

- Mitrache, C., Drept penal român, Partea generala, Ed. Casa de editură și presa Sansa S.R.L., București, 1998;

- Negoita, A., Drept administrativ și elemente de știința administrației, Tipografia Universității București, 1981;

- Oroveanu, M., Tratat de drept administrativ, Ediția a doua revazută și adăugită, Ed. Cerna, București,1998;

- Orlov Maria, Belecciu Ştefan, Drept administrativ (pentru uzul studenţilor). — Ch.:

„Elena-V.I.―, 2005, p. 160;

- Petrescu, R. N., Drept administrativ, Ed. Hamangiu, București, 2009;

- Picard, E., La notion de police administrative, vol. II, Paris, 1984;

- Pivniceru, M. M, Susanu, P., Tudorache, D., Contravenția. Îndrumar teoretic și practic, Institutul European, Iași, 1997;

- Podaru, O., Chirita, R., O.G. nr. 2/2001 comentată și adnotată, Ed. Sfera juridică, Cluj Napoca, 2006;

- Podaru, O., Chirita, R., Regimul juridic al contravențiilor, O. G. nr. 2/2001 comentată, Ediția a 2-a , Ed. Sfera juridică și Ed. Hamagiu, București, 2011;

- Poenaru, I., Răspunderea pentru contravenții, Ed. Lumina Lex, București,1998;

- Poenaru, I., Regimul juridic al contravențiilor, Ed. Lumina Lex, Bucrești, 2002;

- Popescu, C. L., Polițiștii competenți în domeniul circulației pe drumurile publice, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr195/2002 privind circulația pe drumurile publice și regulamentele de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotarârea de Guvern nr 85/2003, Dreptul nr. 4/2003;

- Predescu,O., Udroiu, M., Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul procesual român, Ed C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

- Ramascanu, B., Procedura contravențională judiciară în lumina jurisprudenței C.E.D.O., revista I.N.M, Themis nr. 2/2005;

- Tak P.J.P., The Dutch criminal justice sistem , Wolf Legal Publishers (ED), 2008;

- Tudor, T., Răspunderea administrativă în domeniul circulației rutiere, Edit. Dacia, Cluj Napoca, 1981;

- Ticlea, A., Reglementarea contravențiilor, Ediția a VI-a, Edit. Universul Juridic,

București,2008;

- Ticlea, A., Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul juridic, București, 2009;

- Ursuta, M., Procedura contravențională, Ediția a II-a revazută și adăugită, Universul Juridic, București, 2009;

- Ursuta, M., Contravențiile rutiere, Ed. Universul juridic, 2010.

II.Acte normative, dispoziţii

- *** Constituţia României;

- *** Codul penal al României;

- *** Codul civil al României;

- *** Codul de procedură penală al României;

- *** Codul de procedură civilă al României;

- *** Codul fiscal al României;

- *** Codul de procedură fiscală a României;

- Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 , republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 69/2007;

- Ordonanţa Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, modificată prin OUG

108/2003;

- Ordonanţa Guvernului nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură;

- Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.1519 din 28.11.2006 pentru aprobarea ”Normelor metodologice privind utilizarea chitanţelor de amenzi contravenţionale privind circulaţia pe drumurile publice‖;

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2003, publicată în Monitorul Oficial din 26 decembrie 2003, privind modificarea Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuie socială, a ordinii şi liniştii publice;

- Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2012 privind ratificarea Acordului de împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opţiune de amânare a tragerii) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 11 septembrie 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/2013;

- Ordonanţa Guvernului nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale;

- Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea functionalitatii administratiei publice locale, a numarului de posturi si

reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice din subordinea, sub autoritatea sau coordonarea Guvernului sau a ministerelor.

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013;

- Ordonanța Guvernului nr.28 din 27 august 2013 de actualizare a Codului de procedură fiscală;

- Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;

- Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuie socială, a ordinii şi liniştii publice republicată, cu modificările ulterioare;

- Legea nr.12/1990, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126 din 29 august 1998;

- Legea nr.102/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor/mica reforma in justiţie;

- Hotararea Guvernului nr. 520/2013 privind reorganizarea si functionarea ANAF;

- Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice;

- Hotărârea Guvernului nr. 480/2013 pentru modificarea și completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454, din 24 iulie 2013;

- Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 de modificare a O.G. 27/2011 privind transporturile rutiere;

- Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei;

- Hotărârea Guvernului 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 935/2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Justiției, precum și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 762/2010 privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru procurori, judecători, magistrați-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor;

- Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră 2011-2020, Programul de acţiuni Prioritare pentru perioada 2011-2020 de implementare a Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră;

- Strategia ANAF pe termen mediu 2011-2014, Bucureşti 2011;

- Decizia Consiliului Europei nr.2005/214/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a sancţiunilor financiare;

- Decizia Consiliului Europei nr2006/783/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a ordinelor de confiscare;

- Cod pénal. Nouveau Code pénal. Ancien Code penal, Dalloz, Paris, 1996-1997;

- Le code penal Francais, Edition 1995;

- Le code de procedure civile, Edition may 2005;

- The Dutch Criminal Justice System, Wolf Legal Publishers, 2008;

- Codul contravenţional Ungar adoptat prin Legea nr.LXIX/1999;

- Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al Republicii Moldova, intrat în vigoare la 31 mai 2009;

- Regulamentul circulației rutiere a Republicii Moldova publicat în anexa nr. 1, la Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, cu modificările efectuate prin H.G. nr 989 din 19.10.10, publicate în M.O. 211-212/29.10.10;

III. Jurisprudenţa

a) naţională

1) Decizii Curtea Constituțională

- Decizia nr.1354 din 10.12.2008 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9, alin. (5), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art.1, alin.(3), art.8, alin.(5), lit.b) şi art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.55/2002, privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2003, privind desfiinţarea închisorii contravenţionale;

- Decizia nr.228 din 13.03.2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.12, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor;

- Decizia nr.953 din 19.12.2006 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.32, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor;

- Decizia nr.742 din 24.06.2008 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.111, alin.(6), din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;

- Decizia nr.347 din 03.04.2007 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.118, alin.(1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;

2)Recursuri în interesul legii

- Decizia nr.XXII din 19.03.2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art.16, alin.(7) din din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002;

- Decizia nr.XXXV din 06.11.2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispoziţiile art.18 1 din Codul Penal;

- Decizia nr.I din 18.02.2002 privind aplicarea dispoziţiilor art.1, lit.(e) şi ale art.6 din Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;

b) CEDO

- *** Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

- Hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21.02.1984;

- Hotărârea Engel şi alţii împotriva Olandei din 08.06.1976;

- Hotărârea Garyfallou Aebe împotriva Greciei din 24.09.1997;

-

Hotărârea Kadubec împotriva Slovaciei din 02.09.1998;

- Hotărârea Janosevici împotriva Suediei din 23.07.2002;

- Hotărârea Lutz împotriva Germaniei din 23.08.1987;

- Hotărârea Ziliberberg împotriva Moldovei din 01.05.2005;

- Hotărârea Gutfreund împotriva Franţei din 12.06.2003;

- Hotărârea Escoubet împotriva Belgiei din 28.10.1999;

- Hotărârea Anghel împotriva României din 04.10.2007;

- Hotărârea Barbera, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei din 06.12.1988;

- Hotărârea Ezeh şi Connors împotriva Regatului Unit din 09.10.2003;

- Hotărârea Bönisch împotriva Austriei din 06.05.1985;

- Hotărârea Bernard împotriva Franţei din 23.04.1998;

- Hotărârea Edwards împotriva Regatului Unit din 16.12.1992;

- Hotărârea Stoica împotriva României din 04.03.2008;

- Hotărârea Dalia împotriva Franţei din 19.02.1998;

- Hotărârea Lauko împotriva Slovacia din 09.09.2003;

- Hotărârea Neață împotriva României din 18.11.2008;

IV. Site- uri oficiale consultate:

- http://www.government.nl

- http://jaarbericht2011.cjib.nl

- http://www.cjib.nl

- www.echr.coe.int

- http://www.anaf.ro/public/wps/portal/

- http://www.legifrance.gouv.fr

- www.euroavocatura.ro

- http://opinii.juridice.ro

- www.mpublic.ro

- www.inm-lex.ro

- www.presamilitara.ro

- http://www.juridice.ro

- www.avocat.net

- www.humanrights.coe.int

- http://ro.primariacraiova.ro

- http://www.raiffeisen.ro/abcdar-bancar