Universitatea din Bucuresti Facultatea de Administratie si Afaceri Master Consultanta in afaceri
Modele ale schimbarii
Coordonator: Echipa 6: Coordonator:Tanase Alina Prof. Univ. Dr. Paul Marinescu Miclea Liliana Fuerescu Amalia Beznea Alina
- 2012- Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 2 | P a g e
CUPRINS
1. Introducere 1.1 Necesitatea schimbarii 1.2 Planificare si gestionare
2. Modele ale schimbarii organizationale 2.1 Conceptul teorii ale schimbarii 2.2 Diagnosticarea problemei care impune schimbarea 2.3 Modelul general de planificare a schimbarilor 2.4 Modelul actiunii de cercetare 2.5 Modelul adaptarilor contemporane la actiunile de cercetare 2.6 Modelul abordarii sistematice 2.7 Modelul Chin si Benne 2.8 Modelul lui Thurley 2.9 Modelul lui Bandura 2.10 Modelul lui J. Ivancevich, James H. Donnely, J. Gibbson 2.11 Modelul Beer si colaboratorii sai 2.12 Modelul lui C. Florescu si N.Popescu
3. Schimbarea in trei etape 4. Studiu de caz- British Airways 5. Bibliografie
Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 3 | P a g e
1. Introducere 1.1 Necesitatea schimbarii
Organizatiile trebuie sa initieze procese de schimbare pentru a satisface cerintele pietei, pentru a spori valorile actionarilor sau sa-si indeplineasca strategiile guvernamentale. Deseori trebuie sa initieze si sa aplice procese de schimbare pentru a mentine stabilitatea organizationala si pentru a sprijini cresterea economica echilibrata si dezvoltarea durabila. Managementul schimbarii este un proces care permite unei organizatii sa modifice orice parte a structurii sale astfel incat sa poata face fata in mod eficient intr-un mediu in continua schimbare. Acesta include activitati menite sa asigure sprijin, acceptare, aprobare pentru modificarile si schimbarile necesare si convenite. Scopul este de a controla schimbarile in timp ce se mentine integritatea si calitatea serviciilor din mediul de productie. Conceptul si practica de gestionare a schimbarii a devenit tot mai populara in randul organizatiilor in ultimii ani.
1.2 Planificare si gestionare
Ce inseamna sa planifici schimbarea organizationala? Inseamna sa vizualizezi care sunt riscurile potentiale, ce anume din ceea ce nu trebuie schimbat este pasibil de o periculoasa modificare. Sa gandesti in etape si rezultate previzionate, sa pregatesti armele contra rezistentei la schimbare, sa te pui in pielea actorilor principali din organizatie si sa incerci sa traiesti asteptarile lor. Ce inseamna sa gestionezi schimbarea? Inseamna sa intelegi ca schimbarea vine prin influenta, prin persuasiune organizationala, nu prin vorbe si cuvinte, nu prin sloganuri si imagini motivationale. Schimbarea unei organizatii inseamna in primul rand schimbarea mentalitatilor celor care o conduc si apoi schimbarea Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 4 | P a g e
mentalitatilor celorlalti, constientizarea unor greseli sau unor nevoi si inseamna infuzie de leadership in vederea implementarii noului. Schimbarea este o coordonata a prezentului. Organizatiile si managementul nu pot ramane in afara acestei realitati ci trebuie sa se adapteze si, uneori, sa preia initiativa. Daca privim atent, schimbarile care au loc nu pot fi considerate nici bune, nici rele.Putem insa afirma ca, modul in care sunt implementate si conduse este crucial si pentru clienti si pentru membrii organizatiei. Organizatiile sunt confruntate cu doua surse de presiune in favoarea schimbarii: sursele interne si cele externe.
2. Modele ale schimbarii organizationale 2.1 Conceptul teorii ale schimbarii Nu exista nimic mai greu de intreprins , mai indoielnic ca reusita , si nici mai primejdios de infaptuit decat de a te face promotorul unor noi oranduieli . Deoarece acela care incearca o actiune de acest fel va avea drept dusmani pe toti aceia care erau favorizati de vechile oranduieli si va avea drept aparatori prea putin energici doar pe aceia care ar urma sa aiba foloase din oranduielile noi . Niccolo Machiavelli ((1469 -1527 ) - Principele 1513 Cunoscute sub denumirea de ,,teorii ale schimbarii sau ,,modele ale schimbarii, conceptiile privind planificarea si implementarea schimbarilor in organizatie descriu activitatile specific impuse de initierea si desfasurarea schimbarii intr-o organizatie. In literatura de specialitate sunt cunoscute ca fiind mai importante urmatoarele teorii sau modele ale schimbarii: modelul lui Lewin, modelul actiunii de cercetare, modelul adaptarilor contemporane la actiunea de cercetare, modelul abordarii sistematice, modelul general de planificare a schimbarilor. Toate aceste modele pot fi luate in considerare pentru conturarea unei metodologii de planificare si implementare a schimbarilor in cadrul organizatiei, care sa cuprinda ansamblul de activitati necesare a fi desfasurate din momentul deciziei pe care o iau managerii pentru a introduce schimbarea pana la evaluarea si institutionalizarea acelei schimbari.
Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 5 | P a g e
2.2 Diagnosticarea problemei care impune schimbarea Diagnosticarea are ca premiza ideea ca orice actiune manageriala trebuie sa aiba la baza informatii relevante pentru abordarea schimbarii. Principalele faze ale diagnosticarii, sunt : identificarea tipului de problema presupune identificarea problemelor cu care se confrunta organizatia care impune schimbarea formularea simptomelor pozitive si negative pe care le genereaza problemelor identificate care impun schimbarea stabilirea cauzelor care genereaza problema si simptomele pozitive sau negative ale acestora precizarea modalitatilor prin care problemele pot fi solutionate precum si a resurselor pe care le implica acest proces estimarea rezultatelor la care se ajunge prin implementarea schimbarii Principalele componente ale unei organizatii aflate la interactiune permanenta ce trebuie diagnosticate si observate constant pentru stabilirea nevoii de schimbare, sunt : Sarcinile organizatiei care se circumscriu scopului acesteia, presupun activitatile indeplinite, caracteristicile acestora, cantitatea si calitatea produselor oferite, etc. Structurile si sistemele organizationale care se refera la statutul functiilor, fisele postului cu atributiunile fiecaruia, sistemul de salarizare si premiere, relatiile de ierarhizare, mecanismele de control si evaluare, reglementari si metodologii de lucru, sisteme de comunicare si informationale, etc. Cultura organizationala care se refera la valorile, ritualurile, sursele de putere, normele interne ale organizatiei. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 6 | P a g e
Schimbarea culturii este orientata spre valori si este greu controlabila de catre manageri. Efortul de schimbare este orientat catre socializarea angajatilor pentru a-i determina sa adopte noile valori. Oamenii fiecare angajat al organizatiei poseda anumite cunostinte, aptitudini, experiente, abilitati si comportamente cu care contribuie la indeplinirea obiectivelor organizatiei. Conducerea care gestioneaza managementul schimbarii. De regula managerii au un rol esential in schimbarea organizationala - aleg momentul potrivit pentru initierea schimbarii,- stabilesc directia schimbarii unde se va ajunge, - aleg metodele prin care se produce schimbarea, - se asigura ca schimbarea s-a produs asa cum s-a stabilit monitorizare si evaluare. Cele cinci componente ale organizatiei se afla intr-un echilibru dinamic una fata de alta si fasa de mediu.In situatia cand unul dintre elemente este schimbat, trebuie sa se adapteze si celelalte. De regula conducerea se schimba cel mai frecvent si ca atare celelalte 4 elemente trebuie sa tina pasul. Totodata implementarea unor schimbari la nivel de cultura organizationala, presupune transformarea credintelor fundamentale si de cele mai multe ori, schimbarea lidership-ului este esentiala.Oamenii au anumite tipare, bine incetatenite si se deprind cu greu altora noi. Ei percep schimbarea ca un stres si nu se acomodeaza imediat. 2.3 Modelul general de planificare al schimbarii Majoritatea clasificarilor facute pentru a evidentia cat mai in amanunt modele ale schimbarii suprind un anumit specific in modul in care se concepe procesul trecerii de la situatia actuala la cea dorita. Cu toate astea, modelele propuse de marii specialisti prezinta trasaturi comune, ceea ce ne conduce la ideea posibilitatii conceperii unui model general de planificare si implementare a schimbarii organizationale. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 7 | P a g e
Asa cum arata R. Beckhard, probabilitatea succesului unei schimbari este in functie de mai multe variabile, asa cum rezulta din relatia urmatoare: C f(A,B,D) / X, unde C- probabilitatea insuccesului schimbarii A- Nivelul insatisfactiilor din cadrul organizatiei B- Claritatea definirii starii viitoare dorite D- Primul pas practic facut inspre starea viitoare dorita X- Costul schimbarii Aceste variabile evidentiate de catre R. Beckhard , precum si actiunile surprinse de modelele de schimbare propuse de marii specialisti, pot fi surprinse de un model general de planificare si implementare a schimbarilor in cadrul organizatiei, care cuprinde mai multe etape, sau mai bine- zis lucrari, asa cum rezulta din Fig. 1. In cadrul modelului sunt evidentiate cele patru etape principale de planificare si implementare a schimbarilor in cadrul unei organizatii, de la declansarea studiului si atragerea personalului in procesul de schimbare la diagnosticarea activitatii organizatiei sau a compartimentului in care se urmareste sa se implementeze schimbarea, la planificarea activitatilor necesare trecerii de la situatia actuala , la situatia viitoare dorita, pana la evaluarea procesului schimbarii prin prisma unor criterii specifice organizatiei si consolidarea acestor schimbari prin construirea unui nou echilibru al sistemului organizatiei. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 8 | P a g e
Fig. Nr. 1 Model general de planificare Declansarea studiului si atragerea personalului constau in decizia managerilor de a se angaja intr-un proces de schimbare , a aloca resursele necesare schimbarii si a antrena personalul organizatiei in acest sens. Diagnosticarea, ca etapa in planificarea si implementarea schimbarilor, are ca scop identificarea problemelor cu care se confrunta organizatia, dar si a atuurilor de care dispune in relatia ei cu mediul. Planificarea si implementarea schimbarilor au ca scop intocmirea unui plan de masuri prin care se urmareste trecerea la o noua stare a sistemului organizatiei, precum si crearea conditiilor pentru punerea lor in practica. Aceste masuri depind de rezultatele obtinute in urma realizarii diagnosticului , ele avand un caracter mai general sau mai special, in functie de cauzele care genereaza disfunctionalitatile in cadrul organizatiei. Evaluarea si institutionalizarea schimbarii au in vedere evidentierea efectelor masurilor aplicate si conditiile care trebuie create pentru ca noua stare a organizatiei sa se mentina , in conditii de eficienta , o perioada cat mai indelungata.
Declansarea studiului si atragerea personalului Diagnosticarea Planificarea si implementarea schimbarilor Evaluarea si institutionalizarea schimbarii Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 9 | P a g e
2.4 Modelul actiunii de cercetare Acest model are la baza considerarea planificarii schimbarii ca fiind un proces ciclic, in care o actiune primara de cercetare a organizatiei,furnizeaza informatii care vor sta la baza altei actiuni de cercetare. In cadrul modelului se pune mare accent pe colectarea de date, pe diagnosticare si pe evaluarea rezultatelor obtinute in urma masurilor intreprinse. Acest model prezinta urmatoarele etape: 1. Identificarea problemei care poate fi facuta de cele mai multe ori de catre un manager care sesizeaza abateri de la functionarea normala,eficienta a organizatiei, abatere care se impune a fi remediata. De cele mai multe ori, abaterile de la anumite norme, standarde sau niveluri de performanta se realizeaza in urma unor cercetari care se intreprind de catre specialisti din organizatie sau din exteriorul ei. 2. Consultarea unui specialist in comportament care detine propriile sale norme de comportament,teorii,cadru de referinta,etc si care va analiza situatia organizatiei din propria sa perspectiva. 3. Culegerea datelor si diagnosticul preliminar se face de catre specialistul consultant si membrii organizatiei.Aceasta etapa este importanta pentru a determina cauzele problemelor cu care se confrunta organizatia. Se folosesc o serie de metode, intre care interviul,chestionarul,consultarea documentelor organizatiei,etc. 4. Intoarcerea la clientul de baza presupune comunicarea constatarilor celor implicati in procesele analizate, prin intermediul unor sedinte. In cadrul acestora specialistul va proteja sursele care au furnizat informatiile care au ca rol evidentierea celor responsabili de disfunctionalitatile organizatiei. 5. Identificarea si analiza problemelor.Ca urmare a informatiilor furnizate se stabilesc anumite relatii intre specialistul care conduce cercetarea si cei implicati in procesul schimbarii organizationale. 6. Planificarea actiunilor.Acestea au loc in urma discutiilor dintre specialistul de cercetare si cei implicati in cadrul acestor procese Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 10 | P a g e
Aceasta etapa constituie inceputul miscarii, ca etapa in modelul lui Lewin. In aceasta etapa se stabilesc actiunile specifice care trebuie intreprinse pentru atingerea unui nou echilibru, actiuni care depind de cultura organizatiei, natura tehnologiilor folosite, mediul in care functioneaza organizatia si de cheltuielile folosite pentru implementarea schimbarii. 7. Desfasurarea actiunilor are ca scop trecerea la noul stadiu de echilibru, prin implementarea noilor metode, reorganizarea structurala, reproiectarea posturilor si conturarea noilor comportamente. 8. Analiza datelor dupa implementarea actiunilor se face pentru a evalua eficacitatea masurilor intreprinse, in functie de care pot aparea noi probleme care asteapta solutionarea prin schimbare, procesul repetandu-se ciclic.
2.5 Modelul adaptarilor contemporane la actiunile de cercetare Modelul actiunii de cercetare se aplica la o gama tot mai larga de domenii, incepand cu problematica organizatiei, pana la dezvoltarea unor natiuni si la promovarea schimbarilor sociale. In procesul schimbarii, atat specialistii, cat si cei implicati, care sunt in numar din ce in ce mai mare, invata din si in urma acestor schimbari, aplicand cele mai adecvate modalitati prin care schimbarea favorizeaz rezultatele organizatiei. 1. Alegerea aspectelor pozitive ale organizatiei a punctelor tari ale acesteia; 2. Inregistrarea datelor despre ce este mai bun in organizatie,a intamplarilor favorabile cu o larga participare. 3. Analiza informatiilor si formularea propunerilor, care sa contureze o imagine despre o stare viitoare dorita. 4. Conturarea unei viziuni are ca scop schimbarea atentiei de la cum este la cum trebuie sa fie 5. Elaborarea unui plan de actiuni prin care sa se poata trece la starea viitoare dorita 6. Evaluarea noilor conditii, a noilor rezultate si perspective pentru organizatie.
Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 11 | P a g e
2.6 Modelul abordarii sistematice Potrivit unei abordari sistemice, organizatia este influentata in principal de cinci variabile care se interconditioneaza reciproc care sunt: personalul, sarcinile, tehnologia, structura si strategia.
Fig. nr. 2 Variabile ce influenteaza organziatia
Personalul cuprinde indivizii care lucreaza in cadrul organizatiei, impreuna cucaracteristicile individuale: personalitate, atitudini, perceptii, aptitudini, nevoi, sarcini, motivatii etc. Sarcinile caracterizeaza natura muncii (complexa, simpla, unica, repetitiva, standardizata etc.), ce revin unei persoane, care are obligatia sa le indeplineasca permanent sau pentru o anumita perioada determinata. Tehnologia se refera la metodele si tehnicile care permit solutionarea unor probleme,precum si aplicarea cunostintelor in diverse procese organizationale. Spre exemplu, modalitatile de utilizare a calculatoarelor, a robotilor, a utilajelor in fabricatie etc.
Structura se refera la scara ierarhica, repartizarea autoritatii, responsabilitatii, sistemele de comunicatii din cadrul organizatiei. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 12 | P a g e
Strategia cuprinde obiectivele organizatiei si modalitatile de realizare a acestora, impreuna cu resursele necesare, sursele de finanantare si termenele de aplicare si realizare. Modelul abordarii sistemice ofera managerilor posibilitatea sa gaseasca schimbarile in interconditionarile dintre elemente, deoarece nu se poate schimba o parte a unui ansamblu fara a schimba ansamblul.
2.7 Modelul Chin si Benne (1976) Acest model raspunde la intrebarea "Cum implementam schimbarea?" Raspunsul la aceasta intrebare poate fi: empiric-rational - angajatii accepta schimbarea daca li se demonstreaza ca e spre folosul lor, li se expune atat scopul schimbarii, cat si planul interventiei organizationale si mecanismele folosite; normativ-reeducativ - schimbarea e implementata gradual, in timp, fara atragerea indivizilor, dar prin inlocuirea treptata a normelor vechi cu norme noi, pentru a nu genera rezistenta; coercitiv - schimbarea e impusa de management in virtutea puterii pe care o detine. Angajatii sunt neglijati, nonconformismul atrage sanctiuni. Referintele critice la adresa acestui model se refera la translatarea unor stiluri de conducere la realitatea schimbarii.
2.8 Modelul lui Thurley (1979) Thurley a descris urmatoarele 5 abordari ale gestionarii schimbarii: Abordarea directiva - se impune in situatii de criza. Acest lucru se face prin exercitarea puterii manageriale, fara consultare. Abordarea negociata - puterea este impartita intre angajator si cei angajati, iar schimbarea se impune prin negociere, compromis si acord; Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 13 | P a g e
Abordarea "trup si suflet" - urmareste asumarea angajamentului si viziunea comuna, dar nu e neaparat nevoie sa se recurga la implicare sau participare. Abordarea bazata pe actiune - incepe cu o convingere generala ca exista un fel de problema. Identificarea solutiilor prin incercari succesive conduce la clarificarea problemei si la intelegerea acesteia. 2.9 Modelul lui Bandura (1986) Descrie modurile in care actioneaza angajatii in cadrul schimbarii. Optiunile angajatilor cu privire la comportamentele lor sunt constiente si folosesc informatiile provenite din mediul in care traiesc pentru a-si stabili optiunile. Optiunile se bazeaza pe: lucrurile care sunt importante pentru ei; parerea pe care o au despre propria capacitate de a se comporta intr-un anumit mod; consecintele pe care considera ca le va avea in timp comportamentul pe care au decis sa-l adopte. Altfel spus, pentru a schimba comportamentul angajatilor trebuie sa schimbam mediul in care isi desfasoara activitatea si sa-i convingem ca noul comportament e un lucru pe care pot sa-l realizeze. De asemenea, trebuie sa-i convingem ca noul comportament va conduce la un rezultat de valoare pentru ei. 2.10 Modelul lui J. Ivancevich, James H. Donnely, J. Gibbson (1989) Acestia considera managementul schimbarii ca un proces sistematic ce poate fi impartit in mai multe subprocese si in acest sens propun urmatoarele metodologii de parcurs: identificarea factorilor ce determina schimbarea; recunoasterea nevoii de schimbare; diagnosticarea problemei; identificarea metodelor si alternativelor prin care se va efectua schimbare; prezentarea conditiilor existente; Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 14 | P a g e
selectarea metodelor; invingerea rezistentei la schimbare; implementarea si coordonarea schimbarii. 2.11 Modelul Beer si colaboratorii sai (1990) Michael Beer a publicat un articol "De ce programele de schimbare nu produc schimbarea" aparut in revista "Harward Business Review" in care sustinea ca pentru a schimba comportamentul angajatilor trebuie sa-i punem intr-un context organizational, care sa le impuna roluri, responsabilitati si relatii noi. Beer si colegii sai recomanda 6 etape in directia schimbarii eficace: mobilizarea angajamentului fata de schimbare, prin analiza in comun a problemelor; crearea unei viziuni comune asupra modului de organizare si conducere pentru atingerea unor obiective; stimularea consensului pentru noua viziune, a competentei necesare pentru materializarea ei si a coeziunii necesare pentru a se putea merge inainte; raspandirea revitalizarii in toate departamentele; institutionalizarea revitalizarii prin politici, sisteme si structuri formale, monitorizarea si ajustarea strategiilor in functie de problemele aparute in procesul de revitalizare. 2.12 Modelul lui C. Florescu si N. Popescu (1998) In conceptia lor schimbarea e o categorie mai larga ce cuprinde si noutatea aplicata, orice inlocuire, modificarile, prefacerile in forma si/sau in continutul unui obiect, produs, lucrare, activitate sau organizatie. Schimbarea in domeniul managementului e explicata ca o modificare in procedeele de management ce se desfasoara in organizatii prin care se adauga noi elemente componente si relatii corespunzatoare intre elementele existente si cele noi sau se elimina elementele invechite, retrograde impreuna cu relatiile create de aceste elemente. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 15 | P a g e
Cei doi specialisti prezinta mecanismul schimbarii prin explicarea factorilor de putere ai schimbarii, rezistenta la schimbare, contradictiile schimbarii (dintre unitatea de proces si diviziunea factorilor de schimbare, dintre sistemul de interese, urgenta cerintelor curente si perioada de aparitie a efectelor schimbarii).
3. Schimbarea in trei etape
Modelul lui Kurt Lewin
In literatura si practica de specialitate, cel mai cunoscut model de planificare a schimbarii organizationale este cel corespunzator schimbarii in trei etape, si anume modelul lui Kurt Lewin, dezvoltat in anii 50. Acest model explica problematica schimbarii prin analiza campului de forte. Lewin considera schimbarea ca un echilibru dinamic al unor forte care, pe de o parte, fac presiuni asupra schimbarii, iar, pe de alta parte, determina o rezistenta la schimbare. Cand cele doua categorii de forte sunt aproximativ egale, sistemul, care poate fi reprezentat de organizatie, se afla in echilibru. Pentru a schimba acest echilibru, fie se va determina o crestere a fortelor care fac presiune asupra schimbarii, fie se va incerca o diminuare a fortelor care se opun schimbarii. Lewin a reprezentat echilibrul fortelor schimbarii prin urmatoarea schema:
In elaborarea modelului, Lewin a facut analogia cu schimbarea formei unei bucati de gheata, astfel, etapele modelului unfreeze change refreeze , intr-o traducere mai aproape de sensul ideii, se numesc decristalizare schimbare recristalizare. Pentru a intelege procesul schimbarii, mai intai trebuie clarificat de ce ar trebui sa aiba loc o schimbare. Lewin sustinea: Motivatia pentru schimbare trebuie sa fie generata inainte ca schimbarea sa aiba loc. Cei implicati trebuie sa fie ajutati sa isi reexamineze multe dintre Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 16 | P a g e
presupunerile ori prejudecatile (adesea sustinute subiectiv) despre propria persoana si despre relatiile propriei persoane cu ceilalti. Odata cu intelegerea acestor aspecte, primul stadiu al schimbarii, destructurarea, deja este initiat.
Fig. Nr. 3Modelul de schimbare al lui Kurt Lewin
1. Dezghetarea
Primul stadiu implica pregatirea grupului in vederea acceptarii ideii de schimbare, acceptarii necesitatii schimbarii. Aceasta inseamna intr-un fel si o destructurare a ordinii existente chiar inainte de a promova un nou model de functionare. Dezghetarea postuleaza situatia cand starea de lucruri existenta este apreciata ca fiind nesatisfacatoare. Pentru ca o organizatie sa se transforme, ea trebuie sa fie destabilizata, altfel spus: sa treaca de la starea solida la starea lichida, iata de ce schimbarea este intotdeauna ambigua, fluida, dezordonata, ambiguitatea fiind caracteristica ce confera tendinta spre schimbare si miscare. Conditiile care intensifica procesul de dezghetare includ, de obicei, un grad de tensiune mai mare decat cel normal si implica intelegerea faptului ca obiectivele si strategiile, tehnologia, structura si procesele sunt ineficiente in totalitate sau partial. Ca element cheie ale acestei etape, este necesar sa se dezvolte un mesaj puternic care sa demonstreze de ce actuala structura nu mai poate functiona. Acest mesaj este mai usor de construit atunci cand se pot prezenta statistici, diagrame, date concrete care indica disfunctionalitatile existente si trendul negativ. Aceste date ofera posibilitatea angajatilor sa inteleaga de ce structura actuala nu este functionala si care ar fi partile ce ar trebui imbunatatite. DEZGHETAREA SCHIMBAREA REINGHETAREA Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 17 | P a g e
Pentru a pregati schimbarea cat mai bine, trebuie sa fie atinse si provocate credintele, valorile, atitudinile si comportamentele care definesc structura si functionarea actuala. Facand o analogie cu structura unei cladiri, cei ce doresc schimbarea trebuie sa fie pregatiti sa schimbe si fundatia cladirii, deoarece vechea fundatie e foarte probabil sa nu poata sustine modificarile si, eventual, marirea structurilor superioare ale cladirii. Aceasta prima etapa a procesului schimbarii este de obicei cea mai dificila. Cand cineva incepe sa critice felul in care lucrurile au loc de obicei, deja deranjeaza functionarea sistemului, dar si diversi oameni. Din aceasta cauza, intotdeauna apar reactii puternice impotriva celor care vorbesc despre schimbare, dar provocarea de reactii este chiar rostul acestei etape. Impingand oamenii sa reanalizeze conceptele, credintele, comportamentele care stau la baza vietii lor zilnice si a societatii, se ajunge la crearea unei crize controlate care ulterior poate construi o puternica motivatie pentru gasirea unui nou echilibru. Fara aceasta motivatie nu se poate ajunge la o suficienta participare pentru a implementa schimbarea.
2. Schimbarea
Schimbarea este etapa centrala a modelului in cadrul careia se fac eforturi mai mari sau mai mici de planificare (adecvata sau neadecvata) si implementare a schimbarilor. Revizuirea procedurii de angajare sau scoaterea unui produs din fabricatie este o schimbare neinsemnata comparativ cu schimbarile majore care implica restructurari radicale. Aceasta etapa este, de regula, destul de dificila, deoarece necesita un efort considerabil din partea obiectului / subiectului schimbarii si a celui care coordoneaza procesul de schimbare cerand rabdare, creativitate si vointa. Dupa incertitudinile provocate de etapa destructurarii, etapa schimbarii este aceea in care angajatii incep sa isi rezolve neintelegerile, sa caute noi modalitati de interactiune, dar si noi lucruri care sa inlocuiasca elementele vechi. Trecerea de la prima la a doua etapa nu are loc intr-un interval scurt. Oamenii au nevoie de timp pentru a se asocia schimbarii si a actiona proactiv ei. Pentru a accepta schimbarea si a contribui la succesul ei, angajatii trebuie sa inteleaga care vor fi beneficiile schimbarii pentru ei. Nu fiecare om este entuziasmat de schimbare daca Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 18 | P a g e
aceasta este vazuta ca fiind necesara si doar in beneficiul general al grupului. A se baza pe aceasta falsa adeziune la schimbare este o capcana ce trebuie evitata. Dar, exista si situatii care trebuie prevazute din timp si gestionate cu grija. Astfel, unii oameni vor fi cu adevarat afectati in mod negativ de fenomenul schimbarii, mai ales cei care au cele mai mari avantaje in urma functionarii actuale a sistemului. Alti oameni au nevoie de un timp indelungat pentru a intelege beneficiile aduse de schimbare. Timpul si comunicarea sunt doua elemente cheie care pot aduce succesul pentru cei ce doresc schimbarea. Oamenii au nevoie de timp pentru a intelege schimbarea si de asemenea, ei au nevoie sa se simta implicati in aceasta perioada de tranzitie. In managementul schimbarii, aceste etape pot solicita durate lungi de timp si mult efort, de aceea e nevoie de o echipa care sa coordoneze intregul proces.
3. Reinghetarea
Aceasta ultima etapa presupune stabilirea unui nou echilibru in cadrul organizatiei si se formeaza dintr-o noua cultura, noi politici, tehnologii si structuri. Se considera, in baza determinismului metafizic al lui Laplace, ca in fiecare moment dat, starea oricarui sistem este efectul inevitabil (necesar) a starii anterioare si cauza absolut necesara a starii ce va urma. In acest context mentionam faptul ca reinghetul este o stare de lucruri relativa si temporara, echilibrul, cu greu stabilit, este foarte fragil in virtutea fluctuatiilor din mediul de afaceri care impun organizatiile contemporane sa fie pregatite pentru invatare continua si schimbari frecvente. Desi modelul D-S-R rezuma foarte simplu cadrul general pentru intelegerea schimbarilor organizationale (in realitate, cele trei etape ale modelului presupun mult mai multe actiuni necesare introducerii schimbarilor), el corespunde acceptiunii ca orice model de analiza economica trebuie sa fie o reflectare simplificata a realitatii. Cand schimbarile incep sa se contureze si angajatii sunt deja interesati de noile modalitati de a actiona si relationa, grupul este pregatit pentru faza de restructuare. Semnele obiective ale acestei etape sunt: aparitia unor structuri decizionale stabile, relatii ierarhice clare, responsabilitati si drepturi bine definite, etc. Prin aceasta etapa este nevoie si sa se realizeze internalizarea si institutionalizarea schimbarilor obtinute; aceasta va face ca elementele noi sa fie aplicate zilnic, iar astfel oamenii se vor simti increzatori si confortabili fata de noile realitati. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 19 | P a g e
Uneori, logica crearii unui nou tip de echilibru intr-o lume aflata in permanenta schimbare poate naste discutii. Desi schimbarile au loc permanent, dupa implementarea unei schimbari majore este nevoie sa se aplice o faza a restructurarii, prin care se consolideaza noile elementele introduse. Fara a parcurge aceasta etapa, oamenii pot ajunge sa se simta intr-o permanenta tranzitie fara a fi siguri de modul de procedare si, astfel, sa nu se poata manifesta la intreaga lor capacitate. In absenta unei noi stari de echilibru este dificil sa se evalueze care sunt premisele viitoarei schimbari care poate urma. De asemenea, daca oamenii nu ajung sa simta efectele concrete ale schimbarilor deja facute le este greu sa le evalueze cat sunt de bune. Un punct important in aceasta ultima etapa este celebrarea succesului schimbarii; prin acest eveniment oamenii reusesc sa identifice un moment concret care semnifica incheierea procesului schimbarii; de asemenea, acest eveniment ofera ocazia pentru a multumi celor care au muncit in vederea schimbarii si le va da oamenilor increderea ca si schimbarile ulterioare pot fi incununate de succes.
Pasi concreti pentru utilizarea acestui model de management al schimbarii
1. Destructurarea a) Se determina ce este nevoie a fi schimbat Se observa actuala functionare pentru a intelege organizarea de la care se pleaca Se cauta intelegerea si motivatia schimbarii b) Se cauta suportul unor factori de decizie in implementarea schimbarii Se identifica si se atrag persoane cheie din structura Problematica schimbarii se prezinta ca una de importanta mare pentru toti cei implicati c) Se creeaza sentimentul de necesitate a schimbarii Se creeaza un mesaj de impact despre necesitatea schimbarii Se adauga o viziune si o strategie Se clarifica legaturile dintre viziune si schimbarile dorite Se pune accent pe motivele ce stau la baza schimbarii d) Se cauta intelegerea si gestionarea ingrijorarilor si indoielilor exprimate Se cauta mentinerea unei comunicari bune cu cei implicati sau afectati in procesul schimbarii Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 20 | P a g e
2. Schimbarea a) Se comunica ori de cate ori este nevoie Se comunica de-a lungul etapelor de planificare si implementare a schimbarilor Se descriu beneficiile Se explica cat mai exact cum schimbarile ii vor afecta pe cei implicati Se fac toate pregatirile pentru ca lumea sa inteleaga ce va urma b) Se demonteaza zvonurile Se raspunde onest si deschis la intrebari Se incearca solutionarea imediata a problemelor/neintelegerilor aparute Se aminteste faptul ca schimbarea a pornit din cauza disfunctionalitatilor structurii anterioare c) Se incurajeaza implicarea Se asigura oportunitati pentru implicarea cat mai multor persoane Se stabilesc persoane care sa poata furniza directiile de actiune in orice moment d) Se cauta implicarea oamenilor in procesul schimbarii Se genereaza recompense pe termen scurt pentru a intari motivatia in vederea schimbarii Se negociaza cu alte grupuri care pot avea impact asupra schimbarii
3. Restructurarea a) Se ancoreaza schimbarea in cultura grupului Se identifica elementele care sustin schimbarea Se identifica barierele ce pot impiedica schimbarea b) Se dezvolta modalitati de a sustine schimbarea Se asigura suport din partea factorilor de decizie Se creeaza un sistem de recompense Se pun la punct sisteme de feed-back Se adapteaza structura organizatiei in functie de necesitati c) Se asigura suport si educare/pregatire Se asigura informatii si sprijin pentru toti cei implicati Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 21 | P a g e
d) Se celebreaza succesul schimbarii
Functionalitatea modelului ofera organizatiei posibilitatea unei priviri globale asupra proceselor de schimbare si ordoneaza o serie de actiuni ce sunt necesare a fi intreprinse pentru a se asigura succesul organizatiei. Modelul lui Lewin este un model relativ simplu si usor de utilizat de catre manageri si care poate fi utilizat in remodelarea culturii organizationale. Ca limite s-ar putea considera faptul ca este un model relativ static, care se bazeaza pe o stabilitate mai mare a mediului si organizatiilor, perioadele de timp necesare proiectarii, realizarii si institutionalizarii schimbarilor fiind apreciabile. Ori mediul, astazi, este foarte dinamic si obliga organizatiile la raspunsuri rapide. O alta limita ar putea fi considerata luarea in considerare doar a firmelor care se confrunta cu probleme si nu si cea a celor care functioneaza bine, dar care doresc sa-si imbunatateasca performantele. Exista si un model extins al schimbarii ce presupune existenta a 5 etape: Pregatirea Dezghetarea Schimbarea Reinghetarea Evaluarea
Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 22 | P a g e
2)DEZGHETAREA 3)SCHIMBAR EA Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 23 | P a g e
4. Studiu de caz : British Airways
In 1982 guvernul lui Margaret Thatcher din Marea Britanie a luat decizia de a transforma British Airways dintr-o companie de stat intr-una privata. British Airways a cerut in mod regulat subventii de la stat (aproape 900 milioane dolari in 1982), subventii pe care statul a considerat ca nu le poate oferi. Mai mult, guvernul Conservator s-a opus din punct de vedere ideologic apartinerii acestei companii statului- o chestiune pe care au privit-o ca pe o notiune potrivita intreprinderilor private. Un alt aspect important care a dus la aceasta schimbare a fost faptul ca erau tot mai multe probleme nereglementate in ceea ce priveste traficul aerian international. Taxele pentru transportul aerian nu mai erau fixe si ca o consecinta, declansarea razboiul preturilor a pus British Airways intr-o situatie si mai defavorabila din punct de vedere financiar. Pentru a putea fi privatizata si astfel actiunile sa apara spre vinzare la Bursa din New York si cea din Londra- BA trebuia sa se transforme intr-o companie profitabila. Presiunile pentru schimbare exercitate de mediul extern al organizatiei erau diverse si intense, in timp ce schimbarile organizatorice interne, conduse de aceste presiuni externe au fost masive si pe scara larga. Acestea au transformat cultura British Airways din ceea ce directorii o descriau ca fiind o cultura birocratica si militara intr-una orientata spre servicii si piata, noua misiune reflectandu-se in noul slogan The Worlds Favourite Airline. La cinci ani de la inceperea eforturilor de schimbare , British Airways s-a transformat cu succes dintr-o companie de stat intr-una privata, crescind in mod considerabil atit veniturile realizate din transportul pasagerilor, cit si cele de pe urma transportului cargo. In ciuda caderii pietei din octombrie 1987, aceasta schimbare a determinat o crestere substantiala in pretul actiunilor, comparativ cu cel oferit, iar spre sfirsitul anului 1987 British Airways a achizitionat British Caledonian Airways, principalul sau competitor la nivel national. Pasii prin care aceasta transformare a fost realizata se potrivesc in mod clar modelului de schimbare al lui Lewin. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 24 | P a g e
In tabelul urmator vom prezinta o analiza a eforturilor de schimbare realizate de British Airways, schimbari bazate pe modelul lui Lewin. NIVELUL DEZGHETAREA SCHIMBAREA REINGHETAREA Individual Reduceri de personal de la 59 000 la 37 000, in special la nivelul de Middle Management. O noua echipa la nivelul de Top Management. Introducerea programului Putting People First.
Acceptarea conceptului de Efort colectiv . Accent pe MRU si consultanti interni. Introducerea unor progrme de training pentru managerii de la nivelurile deTop si Middle: Managing People First Leading the Service Business. Angajamentul Managemtului de Top continua. Promovarea noilor valori de conducere. Programe de invatare continua: Open Learning Structuri si sisteme Reducerea nivelurilor ierarhice. Modificarea procesului de bugetare. Utilizarea fortelor operative pe diagonala
Participare la profit (3 saptamani de remunerare in 1987). Deschiderea Terminalului 4. Achizitia unui centru de instruire Chartridge House. Un nou sistem informational. Introducerea unui nou sistem de salarizare si evaluare a performantei. Climat si stil interpersonal Redefinirea obiectului de activitate din transport in servicii. Angajament si implicare din partea nivelului de Top Management Comunicare libera si feed- back. Intruniri pentru formarea echipelor. Uniforme si embleme noi. Feed back. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 25 | P a g e
In continuare vom prezenta pe larg in ce a constat fiecare etapa a schimbarii companiei British Airways. Dezghetarea. In efortul de schimbare al companiei British Airways, primul pas in etapa de dezghetare l-a constituit reducerea masiva a fortei de munca la nivel international (de la 59000 la 37000). Este de remarcat faptul ca la un an de la aceasta reducere a personalului, toti indicii de performanta s-au imbunatatit - mai multe decolari la timp, reducerea timpului de asteptare pentru rezervari prin telefon, mai putine bagaje pierdute s.a.m.d. Concluzia la care s-a ajuns a fost ca desi reducerea a micsorat toate nivelele ierarhice, s-a oferit mai multa autonomie personalului operativ, usurind astfel felul in care era efectuata munca. Reducerea a fost realizata cu compasiune; de fapt nimeni nu a fost concediat. Pensionarea anticipata, cu intelegeri financiare substantiale a fost solutia preferata de intregul sistem. Desi, fara indoiala procesul a fost unul destul de dureros, o atentie speciala a fost acordata reducerii, pe cit psibil a acestei dureri. A doua schimbare majora a intervenit la nivelul de Top Management. In 1981 Colin Marshall a fost numit Director General. Numirea lui a reprezentat un important punct de plecare in procesul de schimbare al culturii organizationale ce a urmat. Marshall a fost cel care a decis la putin timp dupa venirea sa, ca British Airways ar trebui sa devina Liniile Aeriene Favorite ale Lumii. Fara indoaiala, ingredientele cheie in succesul eforturilor de schimbare per total, erau viziunea lui Marshall, intelegerea necesitatii schimbarii culturii organizationale de care avea nevoie compania, precum si marea sa putere de a conduce aceste eforturi de schimbare. Un alt moment important in procesul de dezghetare a fost introducerea programului de training Pozitionarea oamenilor pe primul loc, program la care a luat parte intregul personal al companiei ce avea contact direct cu clientul. La nivelul structurii si sistemului, au fost utilizate la scara larga fortele operative pe diagonala, compuse din persoane cu diferite functii si de la diferite nivele de responsabilitate, sa se ocupe de diverse aspecte ale procesului de schimbare - nevoia de sustinere a MIS Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 26 | P a g e
(managementul sistemelor informatice), noi modele de angajati, noi uniforme s.a.m.d. Marshall a introdus o noua abordare, aceea de jos in sus, fiind una diferita de aceea a predecesorului sau. Redefinirea domeniului de activitate din unul de transport spre unul de servicii, a reprezentat o schimbare critica la nivelul climatului/stilului interpersonal. O afacere orientata spre servicii are nevoie de un climat deschis si de competente internationale bune, acompaniata de o munca de echipa extraordinara. In afara acestui lucru, intalinirile pentru team-building - proces ales sa faca fata acestor probleme in timpul etapei de schimbare - a fost institutionalizat. Nici una dintre aceste schimbari nu ar fi avut loc fara implicarea si angajamentul Managementului de Top. Marshall insusi a jucat un rol esential atit in initierea cit si in sprijinirea procesului de schimbare, chiar si in momentul in care au intervenit obstacole. Ca un indice al acestui angajament, Marshall a oferit informatii in sesiuni de intrebare-raspuns la cele mai multe din programele de training- atit pentru a-si arata sustinerea cit si pentru a impartasi perspectiva sa unica in legatura cu ceea ce trebuia facut. Schimbarea Pentru a-si continua misiunea, Marshall il angajeaza pe Nicholas Georgiades, psiholog, fost professr si consultant, ca director al departamentului de resurse umane. Georgiades a fost cel care a dezvoltat o serie de tactici si programe ce aveau sa transpuna in realitate viziunea lui Marshall. Asadar, Gergiades trebuie considerat, ca si Marshall, liderul eforturilor de schimbare in cadrul British Airwazs. Una dintre interventiile initiate de Giorgiades - activitate semnificativa in faza de schimbare - a fost sa stabileasca programe de training pentru managerii superiori si pentru conducerea de la nivelul mediu. Printre programele de training s-au numarat In Primul Rind Gesionarea Oamenilor (Managing People First) si Conducand Afacearea in Domeniul Serviciilor (Leading the Service Business). - programe experimentale care au implicat numeroase raspunsuri pentru fiecare participant in legatura cu comportamentul lui/ei in ceea ce priveste practicile manageriale pe job-ul specific. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 27 | P a g e
Toate aceste programe de studiu aveau, mai mult sau mai putin acelasi scop general: sa identifice stilul disfunctional de manageriere al organizatiei si inceperea crearii unui nou stil managerial care sa se potriveasca cu noul mediu competitiv al British Airways. Daca organizatia avea sa fie bazata pe piata, pe servicii si pe profit, ar fi necesitat un stil de management deschis, participativ - unul ce ar determina angajamentul lucratorilor. Un element important in faza de miscare a fost acceptarea conceptului de munca emotionala pentru care Georgiades a militat- acesta fiind, nivelul mare de energie necesar oferirii unui serviciu de calitate necesar intr-un mediu oarecum nesigur, cum este cel al serviciilor aeriene. Un alt mecanism de suport a fost reantrenarea personalului traditional pentru a deveni agenti interni de schimbare, avind sarcina de a ajuta si sprijinii managerii de linie si de personal. Tot asa a fost si dezvoltarea de grupuri de sprijin la nivel de egalitate pentru managerii care urmau programul de training Oamenii pe primul loc. Pentru a sprijinii aceasta miscare, numeroase structuri si sisteme interne ale British Airways au fost schimbate. Prin introducerea de noi sisteme de bonificare, de exmplu, Georgiades a demonstrat implicarea managementului in aducerea la cunostinta a cistigurilor financiare din succesul BA. Deschiderea terminalului 4 al aeroportului Heathrow a oferit un loc de munca mai functional pentru personal. Achizitionarea Casei Chartridge ca un centru permanent de training a permis dezvoltarea si integrarea personalului antrenat, iar noul Sistem Informatic de Mangement mult mai usor de utilizat a ajutat managerii in obtinerea intr-un timp scurt a informatiilor necesare jobului lor. Reinghetarea. In timpul fazei de reinghetare, evolutia continua si angajamentul Managementului de Top al BA a asigurat introducerea permanenta a schimbarii in sistem. Oamenii care exemplificau in mod clar noile valori ale BA aveau o probabilitate mult mai mare de a fi promovati, in mod special la nivelul de top al managementului. Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 28 | P a g e
Georgiades a introdus programe aditionale de educare a fortei de munca, in special managerii. Programele Open Learning - incluzind programele de orientare pentru noul personal, trainingul in control pentru noii angajati din control s.a.m.d - au fost majorate de Academiile de Zboruri de Top care includea trainingul directorului executive, al managementului superior si nivelele de management. Pentru a scoate in evidenta serviciile pentru clienti si dezvoltarea subordonata, a fost creat un nou sistem de evaluare al performatei bazat atit pe comportament cit si pe rezultate. Este initializat un sistem de recompensare bazat pe performanta. Spre sfirsitul anului 1987 British Airways achizitioneaza British Caledonian Airways, principalul sau competitor la nivel national. A fost acordata o atentie speciala si simbolurilor BA - uniforme noi , avioane reconditionate si noi banderole cu mottoul Zburam pentru a te servi. O imbunatatire unica a fost crearea de echipe potrivite pentru personalul de cabina, in locul procesului ad-hoc folosit in mod obisnuit. In cele din urma, exista o utilizare continua a feedback-ului de date privind practicile de management de-a lungul sistemului. Concluzie Presiunile interne si externe au determinat compania sa-si schimbe radical misiunea, valorile, cultura precum si structura organizatorica. La cinci ani de la inceperea eforturilor de schimbare , British Airways s-a transformat cu succes dintr-o companie de stat intr-una privata, crescind in mod considerabil atit veniturile realizate din transportul pasagerilor, cit si cele de pe urma transportului cargo. British Airways a reusit sa se transforme intr-o companie aeriana lider mondial cu o lunga istorie in ceea ce priveste schimbarea organizationala, avind ca principal scop satisfacerea cerintelor clientilor: Zburam pentru a te servi!
Modele ale schimbarii.Schimbarea in trei etape 29 | P a g e
Bibliografie: 1. Androniceanu, A. Managementul schimbarilor, Ed. All, 1998 2. C.Voicu, t.Prun Managementul Poliiei, Editura Mediauno, 2007 3. Dumitru Iacob i Diana Maria Cismaru - Organizaia inteligent, , Editura Comunicare,Ro,2003 4. Eugen Burdu, Gheorghia Caprarescu, Armenia Androniceanu - Managementul Schimbarii Organizaionale, Ed Economica, 2008 5. Ionescu, Sorin - Managementul Schimbarii, Politehnica Press, 2009 6. Newton, Richard Managementul Schimbarii pas cu pas, Ed All, 2009 7. Ovidiu Nicolescu, Ion Veboncu - Fundamentele Mangementului Organizaiei, Ed Universitara, 2008 8. Panaite Nica - Managementul schimbrii, 2006 9. Voicu, Monica Managementul Schimbarii, Casa de Editura, 2004 10. http://teaching.fec.anu.edu.au/MGMT2035/s1%202006%20Archive/successful%20chang e.pdf 11. http://thanabut.blogspot.ro/2007/05/1-introduction-this-report-is-written.html 12. http://books.google.ro/books?id=wAow0yI7cPIC&pg=PA53&lpg=PA53&dq=lewin's+m odel+change+and+privatisation+of+british+airways&source=bl&ots=RqqL5HGPZO&si g=rbqBDQdQv19riWBwfj_bVbLB6J4&hl=ro&sa=X&ei=lo64ULmvMIbYsgahwoCAC Q&ved=0CEEQ6AEwAw#v=onepage&q=lewin's%20model%20change%20and%20priv atisation%20of%20british%20airways&f=false 13. http://www.eurojournals.com/RJIS_17_09.pdf