Sunteți pe pagina 1din 21

1

CUPRINS:

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI ................................................................................................. 2
COLOANA VERTEBRALA ............................................................................................................. 3
Articulatiile ................................................................................................................................... 5
Segmentul motor ......................................................................................................................... 7
Vascularizarea maduvei spinarii .................................................................................................. 7
Muschii coloanei vertebrale .......................................................................................................... 7
Tipurile de tinuta .......................................................................................................................... 8
Biomecanica organului axial (coloanei vertebrale) ....................................................................... 9
Biomecanica articulatiei atlantoaxoidiene (dintre vertebrele atlas si axis) ................................... 10
Biomecanica articulatiei occipito-atlantoide ................................................................................ 11
TRATAMENTUL IN CAZUL LORDOZEI ...................................................................................... 13
Tratament medicamentos .......................................................................................................... 13
Tehnica masajului Masajul Dorso - Lombar ............................................................................ 14
Kinetoterapia si exercitii C.F.M. ................................................................................................. 15
Kinetoprofilaxie .......................................................................................................................... 16
Tratament profilactic .................................................................................................................. 18
Tratament ortopedic ................................................................................................................... 18
CONDITII IGIENICO - SANITARE ALE MASAJULUI ................................................................... 18
Spatiul in care se efectueaza masajul ........................................................................................ 18
Reguli fundamentale de igiena .................................................................................................. 19
BIBLIOGRAFIE........ 21






2

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI
Cu circa 3000 ani i.e.n., masajul era practicat de chinezi pentru activarea circulatiei si
stimularea, respectiv linistirea nervoasa.
In India antica, "Cartea vietii", scrisa acum circa 2800 de ani, vorbeste despre masaj, reguli,
indicatii, si contraindicatii. De asemenea reiese din unele documente, practicarea empirica a
masajului la popoare precum egiptenii antici, asirienii si babilonienii, persanii si evreii .
Grecii antici foloseau masajul preparator (la atleti), masajul de refacere, precum si
automasajul (celebrii medici greci ai antichitatii, Herodicos si Hipocrat, cunosteau influentele
masajului si ale exercitiilor fizice asupra organismului si le prescriau pacientilor lor).
In Imperiul Roman, masajul se practica in baile publice, atat dimineata pentru stimulare, cat si
seara pentru dezobosire. Aceste practici de masaj au fost descrice de Celsius. Tehnicile de masaj
folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de
folosirea pulberilor si uleiurilor aromate.
Desi in Evul Mediu masajul si ingrijirea corpului au fost neglijate, in cartea scrisa de Avicena -
"Cartea legilor medicinii"- se vorbeste de masaj in asociere cu baile si dieta.
Renasterea reprezinta o perioada de impulsionare a masajului. Lucrarea tiparita in 1569, la
Venetia de Hyeronimus Mercurialis -"De arte gymnastica", descrie practica masajului.
In epoca moderna, suedezii P. Ling (1776 -1839) si G. Zander pun bazele stiintifice ale
gimnasticii si masajului, si construiesc chiar o serie de aparate pentru masajul mecanic, care azi au
evoluat enorm.
Dupa infiintarea Oficiului National de Educatie Fizica, in 1922, incepe si in tara noastra
pregatirea specialistilor in masaj, fiind tradusa in 1933 lucrarea francezului M. Defrumeris "Masajul
practic si teoretic, general si partial".
In Ardeal, Prof. Marius Sturza contribuie la popularizarea masajului.
La Bucuresti, la catedra de gimnastica medicala, cursul de masaj era sustinut de Prof. Dr. Ion
Lascar si asistenta Valentina Rosca. In 1930, Valentina Rosca publica lucrarea "Elemente de
masaj si gimnastica medicala".
Fondatorul gimnasticii medicale modern si a masajului este considerat, in Romania, Prof. Dr.
Adrian Ionescu. Prin numeroasele sale publicatii, actuale si in zilele noastre, a avut un aport
semnificativ in formarea de noi specialisti.In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea
"Automasajul", sub forma de curs pentru student, apoi in 1940 lucrarea "Masajul", ambele fiind
considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre.
In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor
ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce
au urmat caderii regimului comunist, masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa,
3

atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si prin cresterea
numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti.
COLOANA VERTEBRALA
Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului
locomotor, implicit.
Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul
uman, fiind axul central al structurii psiho fizice umane.
Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie,
reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului.
Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici
merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor
vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreste atat in sus cat si in jos.
Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrala este alcatuita din 33
sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale si
365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie.
Asupra coloanei vertebrale actioneaza direct 730 de muschi.
La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative),
vasculare, etc.
Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o
parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele
canalul vertebral.
Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru scurt, care
prezinta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.
Arcul vertebral are o forma neregulata. Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa,
lateral doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru
apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele
vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.
Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal,
dintr-un numar fix de vertebre:
regiunea cervicala: 7 vertebre;
regiunea dorsala: 12 vertebre;
regiunea lombara: 5 vertebre;
regiunea sacro - coccigiana: 9 10 vertebre;
4


Vertebrele cervicale raspund gatului. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la
C7. Impreuna formeaza zona cervicala.
Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui. In numar de 12, acestea se
numeroteaza de la T1 la T12. Impreuna formeaza coloana toracala.
Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la
L1 la L5. Impreuna formeaza coloana lombara. Vertebrele din aceste 3 zone (C1 - L5) sunt mobile
si independente (delimitate una de cealalta) si se numesc vertebre adevarate.
Vertebrele sacro - coccigiene sunt in numar de 5 respectiv 4 - 5 piese osoase si raspund
pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Fiind oase
sudate intre ele se ai numesc si vertebre false.
Suprafetele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebra la alta, forma lor fiind
determinata de solicitarile dinamice, in regiunea cervicala si in cea lombara, diametrul transversal
al corpurilor vertebrale este proportional mai mare decat cel anteroposterior, ceea ce explica
posibilitatile mai mari ale acestor regiuni de a realiza miscarile de flexie si extensie.
Fiecare vertebra prezinta si diferentieri morfofunctionale, rezultate in urma mecanismelor de
adaptare la solicitarile staticii si dinamicii bipede.
5

ARTICULATIILE
Intre vertebre se realizeaza o serie de linii articulare, care se clasifica in :
Articulatiile corpurilor vertebrale Suprafetele articulare ale acestora sunt date de fetele
inferioare si superioare (usor concave).
Intre aceste suprafete osoase se gasesc discurile intervertebrale. Acestea sunt formatiuni
fibrocartilaginoase, constituite dintr-o portiune periferica fibroasa inelul fibros si una centrala
nucleul pulpos.
Nucleul pulpos nu are o pozitie fixa, el mobilizandu-se in cursul
miscarilor. Deplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este
deformabil elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de
continutul de apa. Nucleul se afla astfel intr-o permanenta presiune si
este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care-l
inconjoara permite hernierea lui. Limita inferioara a discurilor este
alcatuita din lamele cartilaginoase, care protejeaza nucleul pulpos de presiunile excesive. In ceea
ce priveste vascularizatia, la individul adult prezenta vaselor de sange se intalneste numai in
conditii patologice.
Nutritia cartilajului se face prin imbibitie prin lamele terminale ale suprafetelor articulare
vertebrale. Usor de inteles deci de ce in conditiile unor solicitari permanente ale articulatiilor
intervertebrale discul nu are posibilitatea unei nutritii corespunzatoare facilitandu-se astfel
degenerescenta precoce a acestuia, (prin diminuarea sau chiar pierderea proprietatilor fizico-
chimice ale acestuia). Cand discul este incarcat, diminueaza in dimensiune si se lateste.
Trebuie remarcat faptul ca nucleul pulpos are o mare forta de imbibitie, marindu-si volumul in
repaus, putand da (prin insumarea maririi volumului tuturor discurilor) o alungire de pana la 3 cm. a
coloanei vertebrale la subiectul tanar, sanatos.
Nucleul pulpos nu este inervat.
Inelul fibros este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii sinuvertebrali care
inerveaza si ligamentul vertebral comun posterior (aceasta explica si caracterul durerii din hernia
sau tasarea discului intervertebral).
Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:
a) contribuie, prin rezistenta lor, la mentinerea curburilor
coloanei;
b) favorizeaza, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de
echilibru dupa terminarea miscarii;
c) transmit greutatea corpului in toate directiile diferitelor
segmente ale coloanei vertebrale;
6

d) amortizeza socurile sau presiunile la care este supus fiecare segment in mod special in
cursul miscarilor sau eforturilor.
In consecinta menajarea discurilor intervertebrale fata de solicitarile inerente reprezinta o
obligativitate fata de insusi corpul nostru si trebuie urmarita pana si in cursul luarii celor mai banale
pozitii, cum ar fi, de exemplu, statul pe scaun. Cand speteaza este inclinata inapoi lordoza lombara
normala dispare, articulatia coxofemurala se extinde si solicitarea discurilor intervertebrale este mai
importanta. In mod corect se sta astfel incat lordoza lombara sa se mentina, ceea ce atrage o mai
buna echilibrare a coloanei vertebrale.
Tehnica unui exercitiu fizic este cu atat mai corecta, cu cat respecta mai mult legile
biomecanice de protectie impotriva solicitarilor discurilor intervertebrale.
Articulatiile lamelor vertebrale Intre lamele vertebrale nu exista propriu zis articulatii.
Totusi, ele sunt unite prin ligamente speciale denumite ligamente galbene, alcatuite din fascicule de
fibre elastice, care prin structura lor permit apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata
de alta.
Articulatiile apofizelor spinoase Ca si lamele vertebrale apofizele spinoase sunt unite
intre ele prin doua feluri de ligamente: ligamentele interspinoase si ligamentul supraspinos. Primele
se gasesc intre doua apofize spinoase iar ultimul este un cordon ce se intinde pe tot lungul
coloanei vertebrale. In regiunea cervicala, ligamentul supraspinos este deosebit de bine dezvoltat
si prin extremitatea lui proximala se insera pe protuberanta occipitala externa; el este denumit
ligamentul cervical posterior si are rolul sa mentina pasiv capul si gatul pentru a nu se flecta inainte.
Articulatiile apofizelor transverse Apofizele transverse sunt unite prin ligamente
intertransverse.
Articulatiile apofizelor articulare sunt plane si permit numai simpla alunecare a suprafetelor
articulare una peste alta.
Articulatia occipitoatlantoida este o diartroza bicondiliana. Suprafetele articulare ale
occipitalului sunt reprezentate de cei doi condili occipitali, care privesc in jos si inainte si in afara si
au o forma convexa in toate sensurile.
Suprafetele articulare ale atlasului sunt reprezentate de cele doua cavitati glenoide, ce
privesc in sus, inainte si inauntru si au o forma concava in toate sensurile. Toate aceste patru
suprafete articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin. Suprafetele articulare sunt unite intre ele
printr-o capsula subtire, intarita de doua ligamente, unul anterior si altul posterior.
Aparatul ligamentar principal al coloanei vertebrale este alcatuit din doua ligamente
(ligamentul vertebral comun posterior si ligamentul vertebral comun anterior), care formeaza doua
benzi ce se intind pe toata lungimea coloanei vertebrale.
7

SEGMENTUL MOTOR
La baza mobilitatii coloanei vertebrale se afla segmentul motor, alcatuit din discul
intervertebral si ligamentele acestuia, gaurile de conjugare, articulatiile interapofizare si apofizele
spinoase cu ligamentele lor.
Segmentul motor poate fi impartit intr-un stalp anterior si unul posterior. Stalpul anterior este
mai putin mobil, mai solid, prezinta relativ rare insertii musculare si constituie elementul principal de
sustinere mecanica pasiva a coloanei vertebrale. Stalpul posterior prezinta numeroase insertii
musculare si reprezinta elementul principal motor al coloanei vertebrale.
VASCULARIZAREA MADUVEI SPINARII
Irigatia maduvei spinarii se realizeaza de o maniera cu
totul aparte si cunoasterea ei este indispensabila cunoasterii
sindroamelor ischemice (de deficit sau lipsa a circulatiei
sanguine), cu deficitele lor neurologice grave care pot sa survina
in urma diverselor afectiuni. Maduva cervicala este irigata de
mai multe artere importante, care provin din arterele spinale
anterioare si posterioare (ramuri ale arterei vertebrale si ale
arterei cerebeloase posterioare). Maduva lombara este irigata
de artere care provin din arterele sacrate laterale, iar maduva
dorsala este irigata de arterele cervicale si lombare. Zona
vasculara cea mai critica se gaseste la nivelul D 4, la limita celor
doua teritorii vasculare.
MUSCHII COLOANEI VERTEBRALE
Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie
pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii muschi ai
gatului si muschii abdominali.
Muschii gatului: muschiul sternocleidomastoidian; m.
scaleni; m. drept anterior al capului; micul drept anterior al
capului; lungul gatului; (pielosul gatului; splenius al gatului si al
capului; fasciculul superior al m. trapez)
Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului;
marele oblic al abdomenului; micul oblic al abdomenului;
transversul abdomenului; muschii lomboiliaci (patratul
lombelor, psoasul iliac).
8

Muschii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez; m. marele dorsal; romboidul; unghiularul;
micul dintat posterosuperior; micul dintat posteroinferior; muschii cefei (splenius, marele complex,
micul complex, transversul gatului, marele si micul drept posterior ai gatului, marele si micul oblic
posterior ai gatului); muschii spinali, se gasesc in santurile vertebrale formate din apofizele
spinoase si coaste (m. sacrospinali, paravertebrali) sunt in numar de trei: iliocostalul, lungul dorsal
si spinotransversalul; m. intertransversali si muschii interspinosi.
TIPURILE DE TINUTA
Echilibrul coloanei vertebrale nu se realizeaza in acelasi mod la toti indivizii normali. Aceasta
face ca tinuta coloanei vertebrale sa difere de la individ la individ si ea trebuie pusa in legatura cu
accentuarea sau diminuarea curburilor din planul anteroposterior, ca urmare a gradului de inclinare
inainte a bazinului.
Se deosebesc astfel cinci tipuri generale de tinuta:
Spatele normal. Este tipul de tinuta in care curburile vertebrale prezinta o arcuire normala.
Este tinuta de drepti ostasesc , in care inclinarea bazinului este normala.
Spatele rotund. Este un tip de tinuta foarte frecvent intalnit. Convexitatea dorsala coboara si
cuprinde si vertebrele lombare, iar concavitatea regiunii lombare se micsoreaza si ca intindere si ca
profunzime. Bazinul este inclinat usor inainte si in jos.
Spatele plat. Este un tip de tinuta mai putin frecvent intalnit. Convexitatea dorsala si
concavitatea lombara dispar, dar inclinarea bazinului ramane mica. Scapulele apar reliefate inapoi.
Acest tip de spate provoaca scoliozele cu evolutia cea mai grava.
Spatele concav plat (sau lordotic). Este si mai putin frecvent intalnit. Concavitatea lombara
se accentueaza mult prin inclinarea puternica a bazinului inainte, in timp ce convexitatea dorsala
dispare.
Spatele concav rotund. Este tipul de postura cel mai putin intalnit. Concavitatea lombara
se accentueaza, de asemenea mult, dar concomitent se accentueaza si convexitatea dorsala.
Coloana vertebrala trebuie considerata ca o unitate functionala si fiecare tip de postura
trebuie considerat ca o adaptare spontana la anumite conditii deosebite de statica si dinamica.
De asemenea trebuie luat in considerare rolul deosebit al bazinului in determinarea atitudinii
coloanei vertebrale. Bazinul se costituie in suportul functional al coloanei vertebrale, participand
activ la statica si dinamica acesteia. Orice disfunctie la nivelul acestuia (suferinta, asimetrie
functionala sau statica) avand severe repercursiuni asupra ansamblului functional biomecanic al
coloanei vertebrale.
Bazinul impreuna cu membrele inferioare se constituie in suportul biomecanicii coloanei
vertebrale.
9

BIOMECANICA ORGANULUI AXIAL (COLOANEI VERTEBRALE)
Miscarile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin mai
multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor
vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul celorlalte articulatii.
Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor, forma articulatiilor intervertebrale si de
gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este alcatuit discul.
Micile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie prezentei nucleului pulpos, care
trebuie sa aiba consistenta, forma si asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe nucleul
pulpos ca pe un ax, nucleul jucand rolul unei adevarate bile mecanice (rulment). Se poate intelege
ca pe un astfel de suport toate miscarile sunt posibile; totusi, acestea vor fi limitate ori calauzite de
feluritele conformatii si pozitii ale apofizelor articulare, de ligamentele coloanei vertebrale si de
corsetul muscular al acesteia.
Prin tensiunea lichidului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are
proprietatea de a fi elastic. Datorita acestei proprietati sunt posibile miscarile coloanei vertebrale si
sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor suferite de rahis. Intr-o
atitudine de flexie fortata are loc o apropiere a corpurilor vertebrale in partea lor anterioara prin
comprimarea partiala a discului in jumatatea lui anterioara si prin impingerea usoara posterioara a
nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers. Daca nucleul pulpos trebuie considerat
rulmentul pe care se executa miscarile coloanei vertebrale, inelul fibros ramane elementul cel mai
important al discului intervertebral, care rezista fortelor de compresiune si decompresiune.
Din punct de vedere al goniometriei normale coloana vertebrala prezinta miscari complexe
rezultate din micromiscarile cumulate ale tuturor articulatiilor intervertebrale: flexie extensie,
inclinare laterala, rotatia, si ca o rezultanta a acestora circumductia.
Miscarea de flexie ventrala a trunchiului pe membrele inferioare se realizeaza prin
participarea nu numai a coloanei vertebrale ci si a soldurilor.
Sacrul fiind fixat, restul coloanei poate sa execute in intregime o miscare de flexie, dar nu
toate segmentele participa in aceeasi masura. Amplitudinea cea mai mare in flexie se realizeaza in
regiunea cervicala si in cea lombara. Miscarea de flexie are cea mai mare amplitudine la nivelul
ultimelor doua vertebre dorsale si al vertebrelor lombare.
Arcul cu concavitatea anterioara pe care-l formeaza coloana in intregul ei, nu este un arc de
cerc, ci o linie curba, compusa din trei segmente, si anume: unul cu raza mai mica, pe care il
formeaza coloana cervicala, unul cu raza mai mare pe care-l formeaza coloana dorsala, si unul cu
raza mica, al regiunii lombare.
10

In miscarea de flexie, portiunea anterioara a discurilor intervertebrale este comprimata, in
timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase,
ligamentul supraspinos si muschii spatelui sunt pusi sub tensiune.
In pozitie ortostatica, muschii care initiaza miscarea de flexie sunt cei ai peretelui abdominal,
mai ales dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac, precum si muschii subhioidieni si
sternocleidomastoidieni. Odata miscarea initiata, grupul antagonist al extensorilor intra in actiune si
gradueaza flectarea trunchiului, invingand fortele gravitationale.
In ceea ce priveste miscarea de extensie in pozitie ortostatica, in extensie, lucrurile se petrec
exact invers. Muschii santurilor vertebrale, deci muschii extensori, sunt cei care initiaza miscarea,
apoi miscarea este controlata de grupul anterior. Daca insa miscarea de extensie se realizeaza in
pozitia de decubit ventral, extensorii vor continua sa sustina miscarea.
In miscarea de extensie, portiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate,
in timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocata in
ultima faza de intrare in contact a apofizelor articulare si in ultima instanta si a apofizelor spinoase.
Miscarea de inclinare laterala are maximum de amplitudine in segmentul dorsal. Cand are loc
si un oarecare grad de rasucire a coloanei, atunci trunchiul se inclina si mai mult lateral.
Miscarea de rotatie este maxima in regiunea cervicala. Coloana dorsala se roteste putin si
numai daca se inclina lateral, in coloana lombara miscarea de rasucire se executa cand coloana
este in extensie, mai ales in segmentul dorsolombar. Cand coloana este flectata, miscarea de
rasucire din segmentul lombar nu este posibila, deoarece condilii vertebrelor sunt asezati vertical in
articulatii si opresc miscarea; din aceeasi cauza, in flexie nu se poate face nici inclinarea laterala a
segmentului lombar.
BIOMECANICA ARTICULATIEI ATLANTOAXOIDIENE (DINTRE VERTEBRELE
ATLAS SI AXIS)
Miscarile care se realizeaza intre atlas si axis prezinta unele particularitati, deoarece intre
aceste doua vertebre nu exista nici o articulatie intre corpii vertebrali, atlasul neavand corp
vertebral. Atlasul nu prezinta nici apofize articulare inferioare, care sunt reduse la simple suprafete
articulare, aflate pe fetele inferioare ale maselor lui laterale. Impreuna cu acestea, apofizele
superioare ale axisului realizeaza articulatiile atlantoaxoidiene laterale, articulatii plane ca si cele
dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre.
Exista insa in plus o articulatie atlantoaxoidiana mediana de partea axisului realizata de
apofiza lui odontoida, iar de partea atlasului de un inel osteofibros in care patrunde apofiza
odontoida.
In articulatia atlantoaxoidiana se face numai miscarea de rotatie a capului. In timpul acestei
miscari apofiza odontoida ramane pe loc, ca un pivot, in timp ce inelul atlasului se roteste in jurul ei.
11

Pentru ca rotirea atlasului sa fie posibila, acesta aluneca pe fetele articulare axoidiene laterale.
Miscarea de rotatie permisa de complexul articular atlantoaxoidian este de numai 30 pe ambele
parti (stg. , dr.). Rotatiile de amplitudini mari se fac prin participarea articulatiilor vertebrelor
subiacente.
BIOMECANICA ARTICULATIEI OCCIPITO-ATLANTOIDE
Aceasta articulatie permite miscari de flexie si de extensie si miscari de inclinare laterala a
capului dar nu permite miscari de rotatie.
Miscarea de flexie extensie se face in jurul unui ax transversal ce trece prin partea
superioara a cavitatilor glenoide ale atlasului, capul actionand pe coloana ca o parghie de gradul 1,
unde forta este data de muschii cefei, rezistenta este data de greutatea capului ce tinde sa cada
inainte, iar punctul de sprijin este pe coloana.
Amplitudinea de flexie a capului permisa de articulatia occipitoatlantoidiana este de circa 20,
iar cea de extensie de 30. Aceasta amplitudine nu este suficienta decat pentru miscarile capului,
prin care se confirma ceva. Marirea amplitudinii de flexie extensie este posibila numai prin
participarea vertebrelor subiacente.
Miscarea de inclinare laterala este limitata la numai 15 in articulatia occipitoatlantoida si se
face in jurul unui ax sagital, care trece prin fiecare condil occipital.

LORDOZA
Regiunea lombara are o curbura fiziologica in plan sagital,
care are concavitatea orientata spre posterior. Aceasta curbura
fiziologica poarta numele de lordoza. Lordoza fiziologica este
intalnita si la nivelul coloanei cervicale. O accentuare a acestor
curburi sagitale poarta numele de hiperlordoza sau simplu,
lordoza. In aceasta situatie din urma, termenul este folosit cu
semnificatia de lordoza patologica insa in practica nu se foloseste
decat cu aceasta semnificatie si astfel nu se produce nici o confuzie.
Unghiul limita dintre normal si patologic este destul de greu de
precizat in cazul lordozei.
Lordoza patologica sau hiperlordoza este cel mai adesea
intalnita in regiunea lombara. Aceasta modificare a curburii lombare
se intalneste mai des la femeile care poarta de obicei tocuri inalte..
Aceasta afectiune poate aparea la orice varsta. Totusi, la copiii
mici exista o aparenta hiperlordoza lombara (comparativ cu gradul
12

normal de la adult) datorita imaturitatii sistemului musculo-scheletal. Aceasta nu inseamna ca
sugarul nu poate suferi de hiperlordoza.
In lordoza lombara bazinul este inclinat spre anterior, se afla in asa numita pozitie de
anteversie, cu tendinta de orizontalizare. Abdomenul este aparent marit deoarece din cauza
curburii accentuate a coloanei lombare, este impins spre anterior. Aceste modificari de postura se
insotesc si de hiperextensia genunchilor sau genu recurvatum.
Lordoza cervicala este foarte rar intalnita. Uneori apare in artroza cervicala sau
spondilartroza cervicala. In aceasta ultima situatie, postura este modificata astfel: gatul si capul
raman in pozitie verticala sau se apleaca inainte pentru a compensa lordoza cervicala.
Lordoza lombara este clasificata in mai multe forme:
forma statica este de obicei profesionala si este intalnita si la femeile care poarta tocuri
inalte precum si la persoanele cu cifoza la care coloana vertebrala incearca sa se compenseze.
lordoza dinamica si lordoza fixata apar in circumstante care evolueaza de obicei mai
sever. Lordoza fixata, de exemplu, este intalnita in urma unor traumatisme vertebrale sau ca
rezultat al unor retractii fibroase (cicatriciale) in urma unor inflamatii.
Lordozele sunt clasificate in:
lordoze posturale nestructurale;
lordoze congenital;
lordoze neuromusculare.
Indiferent de tratament aceste curburi vor inregistra etape de agravare pe
care le putem grupa in ordine cronologica.
Ridicarea la pozitia ortostatica si inceputul mersului (1 - 2 ani);
Perioada de crestere (6 - 7 ani, 11 - 13 ani);
Diverse modificari fiziologice mai ales la femeile care au suferit rahitismul
curburii primare sau la indivizii care se dezechilibreaza metabolic si endocrin,
obezitate, acromegalie;
Senilitatea, cand se pot instala osteoporoze severe la nivelil coloanei
vertebrale.
Gravitatea este dictata si de gradul lordozei :
usoara (sub 25 grade);
medie (intre 25 - 30 grade);
grave (peste 50 grade).
De cele mai multe ori lordoza este una posturala, profesionala care se poate corecta usor si
care nu se asociaza cu alte complicatii. Conditia pentru ca evolutia sa fie favorabila este sa se
consulte un kinetoterapeut cat mai curand de la aparitia durerilor lombare lombalgii.
13

Fiecare persoana cu lordoza poate resimti anumite simptome in mod diferit.
Lordoza determina de obicei durerea lombara sau lombalgie. Muschii abdominali si regiunea
lombara au printre altele si rolul de a stabiliza trunchiului. In lordoza, muschii abdominali sunt intinsi
si slabiti. Astfel, regiunea lombara este suprasolicitata in incercarea de stabilizare a trunchiului si
apar oboseala si durerea.
Lordoza lombara reprezinta una dintre cele mai importante cauze de lombalgie.
Lombalgia este probabil cea mai importanta problema de sanatate pentru care o persoana se
prezinta la medicul de recuperare sau la kinetoterapeut.
Lombalgia din lordoza este de obicei resimtita dupa o perioada de ortostatism stat in
picioare. De cele mai multe ori insa, lordoza nu este insotita de nici un simptom.
Cel mai usor de remarcat semn al acestei afectiuni este aparenta proeminenta a bazinului
inspre posterior datorita arcuirii excesive a regiunii lombare. Tot aceasta arcuire este responsabila
si de proeminenta anterioara a abdomenului, care pare marit.
Daca lordoza a aparut ca o compensare a unei cifoze dorsale, se vor asocia si semnele si
simptomele cifozei dorsale.
Mai pot aparea si alte simptome sau manifestari, in functie de cauza lordozei. Daca persoana
afectata are statura foarte mica, cu disproportie intre cap, trunchi si membre (membre foarte mici)
dar cu intelect dezvoltat normal, este vorba de o acondroplazie. Acondroplazia reprezinta o boala
ereditara care evolueaza cu nanism disarmonic si una dintre caracteristicile bolii este si
hiperlordoza lombara.
Uneori manifestarile din lordoza pot sa semene cu cele din alte afectiuni sau deformari ale
coloanei vertebrale. Alteori, aceleasi manifestari pot aparea ca rezultat al unor traumatisme sau
infectii.
TRATAMENTUL IN CAZUL LORDOZEI
Tratamentul lordozelor se inscrie in contextul masurilor terapeutice ale scoliozei, fie ca
scolioza a generat lordoza, fie ca lordoza a determinat aparitia unei scolioze.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina),
antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale caror
contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important
dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin.
Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.
14

TEHNICA MASAJULUI - MASAJUL DORSO-LOMBAR
Masajul este recomandat in orice afectiune si cu atat mai mult in situatiile de surmenaj
deoarece are anumite efecte generale benefice: stimuleaza functia aparatului cardio-respirator,
stimuleaza metabolismul bazal si are efecte favorabile asupra starii generale imbunatateste
somnul si inlatura oboseala musculara.
Desi sunt doua regiuni diferite din cauze obiective, masajul se va efectua incluzand atat
regiunea lombo - sacrala cat si regiunea dorsala.
Pentru masajul dorso-lombar bolnavul se aseaza in decubit ventral cu membrele
superioare in adductie.
Se incepe prin neteziri ce au rol de a incalzi tegumentul si de acomodare a asistentului cu
pacientul. Acestea se vor executa din ce in ce mai profund astfel punandu-se in miscare o cantitate
mai mare de lichid interstitial.
Netezirile se executa cu palmele intinse alunecand pe regiunea interesata dinspre plica
fesiera, mergand, paravertebral inconjurand umerii;se va ajunge pana la axila.
Se poate face netezirea si din afara catre linia mediana.
Se poate executa si netezirea pieptene pe muschii fesieri cat si pe musculatura regiuni
dorsale.
Dupa neteziri se vor executa manevre de framantare, tot in sensul circulatiei de intoarcere,
incepand cu muschi fesieri si continuand pe muschi regiunii dorsale. Aceste framantari se vor
executa, prin comprimarea muschiului si ridicarea lui de pe planul odos. Prinderea masei
musculare se poate face intre police si celelalte degete cu priza variind in functie de musculatura
bolnavului.
Framantarile se vor executa pe mai multe randuri cu o mana, cu doua maini, si in
contratimp.
Netezirile de intrerupere se vor executa incluzand si neteziri cu degetele de o parte si de
alta a coloanei si intercostal.
Urmeaza apoi geluiri cu degetele executand miscari de tragere inapoi a musculaturii de-o
parte si de alta a coloanei cu degetele departate pe coloana si pe santurile superioare ale
muschilor fesieri.
Aceasta manevra are rol decontracturant stiindu-se faptul ca curbura lordotica este insotiita
de contracturi musculare.
Dupa neteziri de intrerupere se vor executa frictiuni ce au aceeasi directie cu geluirile,
insistindu-se in regiunea sacro-cocigiana.
Se pot executa feictiuni cu pumnul inchis pe muschi regiunii fesiere.
15

In continuare se executa miscari de batere pe musculatura dezvoltata. Aceasta manevra
se executa cu partea cubitala a mainii, cu palmele caus, cu pumnul intredeschis sau inchis.Aceasta
manevra fiind puternic tonifianta ni se va aplica pe musculatura dureroasa.
Vibratiile se vor executa de jos in sus cu mana asistentului vibrand in contact cu regiunea
interesata.
Se vor executa apoi neteziri de inchiere, manevra ce include si netezirea specifica zonei
lombare, netezirea romb.
Inainte de masaj se poate face o procedura de termoterapie pentru relaxarea musculaturii.
Daca pacientul prezinta dureri in zona lombara se poate administra un supozitor cu indometecin
pentru a suporta mai bine procedura de masaj, si pentru un efect mai eficient.
KINETOTERAPIA SI EXERCITII C.F.M.
Kinetoterapia regiunii lombo - sacrate consta in efectuarea unor miscari pasive si active.
Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si miscari de flexie si
extensie ale coloanei lombo - sacrate sau miscari de rotatie daca coloana ne permite.
Miscarile active constau in executarea acestora fara ajutorul maseurului. Se executa si
miscari active cu rezistenta.
Obiectivele kinetoterapiei in lordoze sunt :
Ameliorarea posturii prin:
posturi fixe mentinute, utilizandu-se perne, suluri, spatarul scaunului, peretele, pentru
corectarea hiperlordozei lombare;
exercitii de corectare posturala axate pe constientizarea inclinarii pelvisului pentru
delordozare.
Cresterea flexibilitatii coloanei (mobilitatea coloanei este limitata mai ales in zona
lordozata) prin :
metoda Klapp, cu pozitii lordozante;
tehnica Cotrel (cea mai folosita in prezent): decubit ventral, cu membrele inferioare cat
mai intinse, membrele superioare intinse pe langa urechi; se intinde intregul corp, apoi treptat se
extind bratele, corpulse lordozeaza, membrele inferioare se extind din solduri (arcuite pe extensie
cat mai mare). Apoi, un membru superior se duce inapoi spre sold, care se extinde; celalalt
membru superior ramane langa ureche;
elongatia Cotrel este o autotractiune cu posibilitatea de a redresa lordoza : decubit
dorsal, un capastru de tractiune cervicala, de la care o coarda trece pe dupa un scripete
indreptandu-se spre picioare, de care se fixeaza. Intinderea completa a membrelor inferioare ve
intinde coloana.
16

Cresterea fortei musculare :
Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practica de obicei ridicarile de
trunchi cu genunchii flectati, pentru intarirea dreptilor si oblicilor.
Tonifierea fesierilor mari
Tonifierea si reechilibrarea musculaturii paravertebrale este obiectivul principal:
din decubit ventral se executa gradat ridicarea capului, umerilor, membrelor
superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale);
ridicarea ambelor membre inferioare tonifica musculatura lombara;
ridicarea membrelor ipsilaterale tonifica musculatura unilaterala paravertebrala
respectiva.
EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI DORSALE.
Din decubit dorsal, cu muschii flectati si bratele intinse lateral,
se duc genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.
Din pozitie sezand, inclinati laterale si rotiri ale trunchiului;
Din pozitie cvadripeda, ridicarea in extensie maxima a
membrelor inferioare (alternativ), concomitent cu flectarea membrului
superior din coaste;
Din pozitie cvadripeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si
lateral.
EXERCITII PENTRU MOBILIZAREA COLOANEI LOMBARE.
Din decubit dorsal se efectueaza flexii ale gambei pe coapsa, ale coapsei pe bazin, cu
fiecare membru inferior, si apoi cu ambele;
Din decubit ventral se efectueaza repetate extensii ale membrelor inferioare cu genunchii
in extensie;
Din decubit cu coloana flectata , sau din pozitie ghiemuit cu mainile sprijinitede bara
executa flexii, extensii ale coloanei lombare in jurul bazinului;
Din pozitie sezand, cu genunchii flectati se efectueaza flexii anterioare ale trunchiului
urmate de redresari, membrele superioare fiind extinse.
Sporturile indicate in lordoza sunt : inotul, volei, baschet, scrima.
KINETOPROFILAXIE
Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului este deosebit de importanta - exercitii
globale destinate unui aliniaiment corect al corpului:
Exercitiul 1 In ortostatism, cu picioarele apropiate, stand perfect drept, aplecam capul si
ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfecta aliniere a toracelui, abdomenului si
17

pelvisului ; se mentine aceasta pozitie 1015 secunde, dupa care se rupe" pozitia, fiind reluata
apoi din nou se repeta.
Exercitiul 2 Mers prin camera cu o carte pe cap, facand opriri si re-porniri ; se
accelereaza pasul.
Exercitiul 3 Spatele la perete, corpul in contact cu peretele in trei puncte : calcaie, fese,
occiput (ba'bia sa fie pe orizontala) ; se mentine pozitia cateva secunde, urmand apoi relaxarea
se reia de cateva ori.
Exercitiul 4 Aceeasi pozitie, din care se ridica bratele prin lateral, mentindu-se la
orizontala cateva secunde, dupa care se ridica deasupra capului; din aceasta ultima poziitie se
executa genuflexiunea (genunchii sunt orientati inainte).
Exercitiul 5 Sezand pe sol, cu spatele si oociputul lipite de perete: bratele se duc in
cruce" ; genunchii se flecteaza si se deflecteaza de cateva ori.
Exercitiul 6 in sezand, cu genunchii intinsi: un baston tinuit pe omoplati se ridica cu
bratele spre zenit, apoi se revine tot timpul se controleaza tinuta spatelui.
Exercitiul 7 Mers pe toata talpa, apoi pe varfuri, cu mainile la ceafa, coatele trase
inapoi: se ridica altemativ cate un genunchi spre piept, fara a modifica pozitia corecta, dreapta, a
trunchiului.
Exercitiul 8 In decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 : se pre-seaza lomba pe sol,
sacrul basculand usor in sus. (Treptat, se va ajunge ca acest exercitlu sa se realizeze si cu
genunchii intinsi).
Exercitiul 9 in decubit ventral, perfect intins :
a) bratele intinse pe langa cap, cu palmele pe sol: se face extensia bratelor capul cu
fruntea la sol;
b) coatele flectate, cu bratele pe langa corp, palmele pe sol la nivelul umerilor: se ridica
antebratele si palmele de pe sol.
Execitiul 10 Pozitie patrupeda", cu bratele si coapsele perfect la 90: se cifozeaza la
maximum posibil intreaga coloana, se mentine pozitia, apoi se lordozeaza se repeat.

18

TRATAMENT PROFILACTIC
Dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu tocuri inalte la sexul
feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergaturile de viteza care dezvolta mersul psoas-iliac,
gimnastica la aparate boxul si inotul.
TRATAMENT ORTOPEDIC
Se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala. Tratamentul
ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu aportul kinetoterapuiei
rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.
CONDITII IGIENICO - SANITARE ALE MASAJULUI
Pentru ca masajul sa fie aplicat intr-un mod corect, care sa nu puna in pericol sanatatea
pacientului, si sa dea rezultatele asteptate, este nevoie de mai multe elemente: de deprinderea
temeinica a tehnicii, de o cunoastere profunda a efectelor, de asigurarea unor conditii optime de
lucru si de respectarea tuturor normelor igienice si metodice ale acestei activitati.
SPATIUL IN CARE SE EFECTUEAZA MASAJUL
Masajul trebuie practicat de preferinta intr-o incapere speciala, numita sala de masaj sau
cabinet de masaj.
Incaperile destinate masajului trebuie sa indeplineasca toate conditiile de igiena necesare
unei institutii profilactice si/sau curative, fiind intotdeauna luminoase, bine aerisite si calduroase.
In ceea ce priveste temperatura aerului din aceste incaperi, ea nu trebuie sa coboare sub
20

C, pentru a nu expune clientul la pericolul racelii, dar nici nu trebuie sa fie cu mult mai ridicata,
pentru a nu-l obosi pe practician.
Curatenia cabinetului de masaj trebuie sa fie perfecta, trebuie sa se poata face repede si sa
se poata intretine cu usurinta.
Banchetele, scaunele si toate celelalte elemente din incapere vor fi in asa fel aranjate incat
cel care lucreaza sa aiba spatiu suficient pentru a-si desfasura in conditii optime activitatea, pentru
a putea sa se deplaseze in voie in jurul mesei de masaj.
Pentru efectuarea masajului in conditii tehnice superioare, sunt recomandate banchetele
speciale de masaj.
In incaperea de masaj nu trebuie sa existe decat mobilierul strict necesar pentru executarea
masajului.
19

REGULI FUNDAMENTALE DE IGIENA
Practicianul din domeniul masajului trebuie sa isi dezvolte si sa isi pastreze calitatile sale
profesionale printr-un regim meticulos si corect de viata si munca. El trebuie sa manifeste tot timpul
o grija deosebita pentru curatenia corporala si pentru curatenia echipamentului sau.
Costumul sau de lucru trebuie sa fie foarte simplu: pantaloni lungi si o bluza cu maneci
scurte. Echipamentul de lucru este mentinut curat si schimbat ori de cate ori este necesar.
Lenjeria utilizata este inlocuita conform normelor de igiena.
Spalatul pe maini inainte si dupa sedinta de masaj este o regula fundamentala care are ca
scop evitarea transmiterii de germeni patogeni de la o persoana la alta. Practicianul, barbat sau
femeie, trebuie sa aiba unghiile foarte ingrijite, nu trebuie sa poarte inele, bratari sau alte bijuterii
care-l pot deranja in munca sau pot leza pielea celui pe care il maseaza.
Maseurul trebuie sa fie rezistent la oboseala, deci sa aiba o pregatire fizica generala buna,
pentru a ajunge sa capete forta si rezistenta, suplete si indemanare, sensibilitate si ritm.
Timpul de odihna planificat este respectat pentru mentinerea conditiei fizice pe durata intregii
zile de lucru. Potentialul de lucru al maseurului este refacut prin respectarea pauzelor dintre
sedintele de masaj.
Profesiunea de maseur nu este compatibila persoanelor cu deficiente fizice, organice si
psihice.
Pregatirea teoretica da oricarui practician convingerea in valoarea activitatii sale, il face sa
aiba incredere in sine si sa fie cu mult mai operativ, de aceea consideram ca fara o baza teoretica
solida nu se poate pleca la drum.
In raporturile cu persoana pe care o maseaza, practicianul va proceda cu mult tact si
intelegere, cu seriozitate si constiinciozitate. El trebuie sa fie intotdeauna bine dispus si
comunicativ, dar in acelasi timp cuviincios si discret.
Crearea unui mediu relaxant este vitala pentru orice forma de masaj, si cu cat va straduiti mai
mult sa asigurati o atmosfera calma si confortabila, cu atat mai eficace va fi tratamentul pe care il
aplicati.
In timpul masajului profesionist se folosesc intotdeauna prosoape pentru acoperirea acelor
parti ale corpului asupra carora nu se lucreaza, atat pentru protejarea intimitatii, cat si pentru
conservarea caldurii corporale.
Principiul aranjarii prosoapelor este foarte simplu: descoperiti doar acea parte a corpului
clientului pe care urmeaza sa o masati in continuare, lasand restul corpului acoperit; de indata ce
ati terminat de masat o zona, acoperiti-o din nou cu un prosop.
20

Igienizarea zilnica cu ajutorul materialelor de curatare, dezinfectare si dezodorizante este
foarte importanta pentru a preveni transmiterea infectiilor cutanate si pentru a pastra un climat
placut si sanatos.
Lumina din incapere trebuie sa fie pe cat posibil naturala, iar cand acest lucru nu este posibil,
ea trebuie sa fie difuza, asezata pe un perete lateral, pentru a nu cadea direct in ochii.





























21

BIBLIOGRAFIE:
CLINICA SI TRATAMENTUL BOLILOR REUMATICE - Stefan Suteanu- Editura Medicala -
Bucuresti 1977
RECUPERAREA MEDICALA A SECHELELOR POSTTRAUMATICE ALE MEMBRELOR -
Tudor Sbenghe- Editura Medicala- Bucuresti 1981
ANATOMIA SI FIZOLOGIA OMULUI - Dr.Roxana Maria Albu - Editura Corint - Bucuresti
1996
RECUPERAREA MEDICALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI -Tudor Sbenghea - Editura
Medicala - Bucuresti 1996
REUMATOLOGIE - Prof. Dr. - Eugen Popescu-Editura National- Bucuresti 1997
COMPENDIU DE MEDICINA FIZICA SI RECUPERARE - Dr. Adriana Nica-Editura
Universitara Carol Davila Bucurest 1998
KINETOTERAPIEA PROFILACTICA TERAPEUTICA SI DE RECUPERARE -Tudor
Sbenghe - Editura Medicala - Bucuresti 1998
FIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA - Iaroslav Kiss- Editura Medicala-
Bucuresti 1999
COMPENDIU DE REUMATOLOGIE - Eugen D. Popescu, Ruxandra Ionescu - Editura
Tehnica -Bucuresti 1999.
CORECTAREA LORDOZEI - Dana Serbanescu
www.yumeiho.org.ro
www.lordoza.com