Sunteți pe pagina 1din 59

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „IULIU HAŢIEGANU” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE FARMACIE DISCIPLINA DE BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

DE FARMACIE DISCIPLINA DE BOTANICĂ FARMACEUTICĂ LUCRARE DE LICENŢĂ SPECII DE PLANTE MEDICINALE CU

LUCRARE DE LICENŢĂ

SPECII DE PLANTE MEDICINALE CU PROPIETĂŢI HIPOGLICEMIANTE

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC Şef lucr. Dr. Cristina ŞTEFĂNESCU

ABSOLVENT Alexandra Cornelia ABRUDAN

Cluj-Napoca

2013

CUPRINS

CAPITOLUL 1

1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1

CAPITOLUL 2

3

DIABETUL ZAHARAT

3

2.1 DEFINIŢIE

3

2.2 CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ A DIABETULUI ZAHARAT

4

 

2.2.1 Diabetul zaharat de tip 1 (denumit anterior insulino-dependent)

4

2.2.2 Diabetul zaharat de tip 2 (denumit anterior non-insulino-dependent)

4

2.2.3 Diabetul gestaţional

4

2.2.4 Alte tipuri specifice de diabet

5

2.3 CLASIFICAREA STADIALĂ A DIABETULUI ZAHARAT

5

2.4 IMPACTUL DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

6

 

2.4.1 Impactul clinico-biologic

6

2.4.2 Impactul

epidemiologic

6

2.4.3 Impactul

economic

6

2.5

FIZIOPATOLOGIA DIABETULUI

7

2.5.1 Biosinteza insulinei

7

2.5.2 Secreţia insulinei

7

2.5.3 Efectele biologice ale insulinei

8

2.6

EVALUAREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

9

2.6.1

Anamneză

9

2.6.2

Examenul

clinic

9

2.6.4

Evaluarea

controlului glicemic

10

2.7 TABLOUL CLINIC

10

2.8 DIAGNOSTIC

11

2.9 COMPLICAŢIILE ACUTE ALE DIABETULUI ZAHARAT

12

 

2.9.1 Hipoglicemia

12

2.9.2 Cetoacidoza diabetică

13

2.9.3 Starea hiperosmolară hiperglicemică noncetozică

13

2.10 COMPLICAŢIILE CRONICE ALE DIABETULUI ZAHARAT

14

 

2.10.1 Microangiopatia

14

2.10.2 Macroangiopatia

15

2.11 FARMACOTERAPIA ANTIHIPERGLICEMIANTĂ

15

 

2.11.1 Terapia orală

15

2.11.2 Insulinoterapia

17

CAPITOLUL 3

18

FITOTERAPIA ÎN DIABET

18

3.1

ASPECTE GENERALE

18

3.2

SPECII MEDICINALE CU ACŢIUNE ANTIDIABETICĂ

19

3.2.1

Allium cepa- ceapă

19

3.2.2

Allium sativum- usturoi

19

3.2.3

Cinnamomum zeylanicum- scorţişoară

19

3.2.4

Eucalyptus globulus- eucalipt

20

3.2.5

Galega officinalis- ciumărea

20

3.2.6

Gymnema sylvestre

20

3.2.7

Helianthus tuberosus- topinambur

20

3.2.8

Lagerstroemia speciosa

21

3.2.9

Momordica charantia

21

3.2.10

Morus alba- dudul alb, Morus nigra- dudul negru

21

3.2.11

Olea europea- măslin

22

3.2.12

Panax ginseng

22

3.2.13

Sambucus nigra- socul negru

22

3.2.14

Trigonella foenum-graecum

23

3.2.15

Vaccinium myrtillus- afin

23

CAPITOLUL 4

26

SPECII DE PLANTE MEDICINALE CU PROPIETĂŢI HIPOGLICEMIANTE

26

4.1

Gymnema sylvestre R.

26

4.1.1 Încadrarea sistematică

26

4.1.2 Descrierea botanică

27

4.1.3 Produsul vegetal medicinal utilizat

27

4.1.4 Compoziţie chimică

27

4.1.5 Activitate farmacologică

28

4.1.6 Indicaţii terapeutice

30

4.1.7 Suplimente nutritive

31

4.2

. Momordica charantia

32

4.2.1 Încadrarea sistematică

32

4.2.2 Descrierea botanică

32

4.2.3 Produsul vegetal medicinal utilizat

33

4.2.4 Compoziţie chimică

33

4.2.5 Activitate farmacologică

36

4.2.6 Utilizări terapeutice

38

4.2.7 Suplimente nutritive

39

4.3

Stevia rebaudiana Bert

42

4.3.1

Încadrarea sistematică

42

4.3.3

Produsul vegetal medicinal

43

4.3.4

Compoziţia chimică

43

4.3.5 Activitate farmacologică

45

4.3.6 Utilizări terapeutice

46

4.3.7 Suplimente nutritive

46

CAPITOLUL 5

48

CONCLUZII

48

BIBLIOGRAFIE

50

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Plantele au constituit una dintre preocupările importante ale omului de la începutul existenţei sale. Pe parcursul întregii evoluţii, omul s-a străduit să-şi lărgească sfera cunoştinţelor privind acţiunile binefăcătoare ale plantelor asupra sănătăţii, pe toate meridianele şi paralele globului. Cunoştinţele privind terapia cu plante s-au transmis, îmbogăţite din generaţie în generaţie, constituind până în a doua jumătate a secolului trecut arsenalul principal de luptă al medicinii în toate păturile societăţii umane. Fitoterapia (phyton=plantă şi therapea=tratament) este o ştiinţă străveche care foloseşte plantele medicinale, principiile active biosintetizate de celula vegetală sau preparatele farmaceutice obţinute din acestea, pentru tratarea diferitelor afecţiuni. În ultimele decenii a crescut interesul, atât în rândul populaţiei cât şi în lumea medicală– (medici, farmacişti, biologi) pentru prevenirea sau vindecarea a numeroase boli ce afectează organismul uman prin intermediul remediilor din plante medicinale. Fitoterapia presupune utilizarea produselor vegetale obţinute din plante medicinale atât în scopuri curative cât şi în scopuri profilactice. Ea se bazează pe argumentarea din punct de vedere ştiinţific a utilizărilor tradiţionale ale plantelor medicinale precum şi pe elucidarea mecanismului de acţiune al acestora. [1] Descoperirea medicamentelor de sinteză a constituit, un pas foarte important în medicina modernă, dar plantele au continuat să fie valorificate pentru propietăţile lor terapeutice. Produsele de origine vegetală sunt preferate, datorită faptului că sunt mai compatibile şi mai bine tolerate de organismul uman, nu produc efecte secundare şi nu determină obişnuiţă. Pentru că plantele nu pot înlocui întotdeauna chimioterapeuticele şi la folosirea medicamentelor de sinteză nu vom putea renunţa, ele reprezintă un factor important împotriva bolii, un ansamblu de simbioze între fitoterapie, chimioterapie şi celelalte tipuri de terapii naturiste. Produsele din plante medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate cu unele excepţii, când trebuie să se ţină cont de unele antagonisme dintre medicamente şi plantele medicinale. Una din caracteristicile ultimelor decenii, este creşterea alarmantă şi în ritm continuu a bolilor de nutriţie. Diabetul zaharat este o maladie gravă, cu un tratament de lungă durată având o incidenţă crescută în rândul populaţiei la scară mondială.

De-a lungul anilor s-au făcut eforturi susţinute pentru cercetarea cauzelor diabetului zaharat şi posibilităţilor de tratament. Cu toate acestea nu s-a reuşit stoparea apariţiei bolii, prevalenţa diabetului zaharat fiind în continuă creştere, în principal pe seama diabetului tip 2. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Federaţia Internaţională a Diabetului prin programe speciale au stimulat permanent cercetările asupra acţiunii hipoglicemiante a unor produse vegetale, considerând această modalitate terapeutică o alternativă a medicaţiei de sinteză orale. În lucrarea de faţă s-a urmărit o trecere în revistă a celor mai cunoscute şi utilizate resurse vegetale în fitoterapia antidiabetică, precum şi o sistematizare a celor mai studiate la ora actuală plante medicinale, evidenţând compoziţia chimică, mecanismul lor de acţiune şi principalele preparate industriale în care se regăsesc: Gymnema sylvestre, Momordica charantia şi Stevia rebaudiana. O serie de cercetători au abordat această temă, urmărind justificarea acţiunii farmacologice în strânsă concordanţă cu compoziţia chimică.

CAPITOLUL 2

DIABETUL ZAHARAT

2.1

DEFINIŢIE

Diabetul zaharat se defineşte ca un dezechilibru metabolic de etiologie multiplă, caracterizat prin hiperglicemie cronică cu alterarea metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, datorită deficitului de insulinosecreţie, de acţiune a insulinei sau al ambelor. Diabetul zaharat se asociază cu reducerea speranţei de viaţă, cu o morbiditate semnificativă datorată complicaţiilor cronice microvasculare (retinopatie diabetică, nefropatie diabetică, neuropatie diabetică), însă există şi un risc crescut de complicaţii macrovasculare:

accident vascular cerebral, boală vasculară periferică, cardiopatie ischemică. Toate acestea duc la reducerea calităţii vieţii. Boala se datorează unei carenţe absolute/relative de insulină în organism sau rezistenţei la insulină în ţesuturi. Pe termen lung diabetul zaharat este asociat cu un risc crescut de disfuncţii şi insuficienţe ale diverselor organe (ochi, inimă, rinichi, nervi, vase sanguine). Majoritatea tulburărilor metabolice şi a complicaţilor diabetului zaharat sunt controlabile şi pot fi chiar prevenite printr-un bun management clinic. În lipsa acestuia calitatea vieţii bolnavului diabetic este serios afectată, prin reducerea speranţei de sănătate şi de viaţă. [2]

2.2

CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ A DIABETULUI ZAHARAT

Clasificarea diabetului se face după criterii etio-patogenetice şi diferite stadii de hiperglicemie. În funcţie de etiologia şi manifestările clinice ale bolii distingem patru tipuri de diabet:

diabetul zaharat de tip 1, diabetul zaharat de tip 2, diabetul gestaţional şi alte tipuri specifice de diabet.

2.2.1 Diabetul zaharat de tip 1 (denumit anterior insulino-dependent)

Produs prin deficit absolut de insulină ca urmare a distrucţiei celulelor β pancreatice. Boala survine cu incidenţă maximă la vârsta copilăriei şi adultului tânăr până în 30 de ani, însă se descriu cazuri rare la orice vârstă. Are etiologie multifactorială şi se descriu două subtipuri:

autoimun şi idiopatic. Boala este mediată prin mecanism autoimun îndreptat împotriva celulelor β pancreatice percepute ca ‘‘non-self’’ de către organism. Debutul simptomelor specifice (poliurie, polidipsie, scădere în greutate) apar brusc şi bine exprimat clinic, iar ignorarea simptomelor poate duce la cetoacidoză inaugurală. Tratamentul permanent cu insulină lentă o dată pe zi, respectiv insulină rapidă lamesele principale trebuie instituit corect, fiind vital. [3]

2.2.2 Diabetul zaharat de tip 2 (denumit anterior non-insulino-dependent)

Reprezintă forma cea mai frecventă de diabet zaharat. Se caracterizează prin consecinţa asocierii a două mecanisme influenţate reciproc: scăderea capacităţii secretorii a celulelor β pancreatice şi/sau insulinorezistenţă. Etiopatogeneza diabetului zaharat de tip 2 cuprinde factori genetici, iar o importanţă deosebită îl reprezintă stilul de viaţă nesănătos (alimentaţia bogată în grasimi saturate şi glucide, alimentaţia hipercalorică, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul). Tratamentul constă în asocierea modificărilor dietei, stilului de viaţă şi exerciţiului fizic cu medicaţia hipoglicemiantă orală, respectiv insulina atunci când există un dezechilibru glicemic sau contraindicaţii la terapia orală. [4]

2.2.3 Diabetul gestaţional Apare în timpul sarcinii şi este produs prin mecanismele 1 sau 2. Aproximativ 70% din

femeile cu diabet gestaţional vor face diabet în timp.

Tratamentul este necesar pentru a preveni malformaţiile fetale sau complicaţiile (avort, naştere prematură, macrosomia fetală). Asocierea între dieta alimentară şi exerciţiul fizic reuşeşte menţinerea valorilor glicemiei în limitele normale. Normalizarea glicemiei după naştere este frecventă, însă persoanele rămân l-a risc de a dezvolta diabet zaharat în cursul vieţii. [5]

2.2.4 Alte tipuri specifice de diabet

Asocierea diabetului zaharat cu alte condiţii patologice produse prin:

- defecte genetice ale mecanismului de acţune ale insulinei

- defecte genetice ale celulelor β pancreatice

- afecţiuni ale pancreasului endocrin: pancreatite, traumatisme, cancer

- boli endocrine: sindromul Cushing, adenomul Cohn, acromegalia, hipertiroidismul

- infecţii virale: virusuri: rubeolic, citomegalic, urlian

- sindroame genetice rare: sindromul Down, sindromul Turner, sindromul Klinefelter,

sindromul Wolfram, sindromul Laurence-Moon-Bardet-Biedl, sindromul Prader-Willi, ataxia Friedreich, coreea Huntington

- administrarea de medicamente: hormoni tiroidieni, diuretice, α-interferon, contraceptive

orale, insecticide. [6]

2.3 CLASIFICAREA STADIALĂ A DIABETULUI ZAHARAT

Cuprinde stadiile evolutive ale diabetului indiferent de etiologie. Ele sunt:

Stadiul de normoglicemie în care, prin teste speciale se poate identifica prezenţa markerilor diabetogenetici, dar încă nu s-au validat în hiperglicemie (ex. markeri imunologici).

Stadiul de scădere a toleranţei la glucoză sau glicemia bazală modificată, reflectă trecerea de la normoglicemie la hiperglicemie. Scăderea toleranţei la glucoză şi glicemia bazală modificată nu reprezintă entităţi clinice, ci o categorie de risc crescut atât pentru apariţia diabetului, cât şi pentru patologia cardiovasculară. Ele sunt adesea asociate cu sindromul metabolic (sindromul insulinorezistenţei).

Stadiul de hiperglicemie sau diabetul propiu-zis care indiferent de cauză se subdivizează în trei tipuri, în funcţie de tratamentul cu insulină:

1.

subtipul cu necesităţi de insulină pentru supravieţuire care corespunde vechiului tip

insulin-dependent.

2. subtipul cu necesităţi de insulină pentru control care se întâlneşte în tipul 2, tipurile

specifice şi diabetul gestaţional.

3.

subtipul fără necesar de insulină care se întâlneşte în tipul 2 şi în anumite tipuri specifice.

[2]

2.4 IMPACTUL DIABETULUI ZAHARAT TIP 2

2.4.1 Impactul clinico-biologic

Vizează scaderea dramatică a speranţei de sănătate, reducerea/alterarea calitaţii vieţii şi

diminuarea speranţei de viaţă datorită complicaţiilor acute, dar mai ales celor cronice. Bolile cardiovasculare reprezintă complicaţia majoră a diabetului zaharat tip 2, fiind responsabile pentru 50-80% din cauzele de deces la persoanele cu diabet. [3]

2.4.2 Impactul epidemiologic

Tipul 2 de diabet, sau cel non-insulino-dependent este cea mai intalnită formă a afectiunii, insumând 90-95% din cazuri în care insulina nu este produsă în cantităţi suficiente. Având o extindere epidemică şi un cost al îngrijirii progresiv crescut, importanţa diabetului zaharat tip 2 se converteşte într-o problemă majoră de sănătate publică, atât în România cât şi în ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare. În zilele noastre asistăm la o adevărată epidemie de diabet şi se crede că această maladie afectează la nivel mondial 1 din 20 de adulţi, estimându-se că în 2025 în lume vor exista peste 300 milioane de persoane cu diabet. [7]

2.4.3 Impactul economic

Se apreciază prin costul direct şi indirect. Primul este dat cheltuielile din screening, diagnostic, îngrijire, prevenţie şi cercetare. Costurile indirecte sunt rezultate din scăderea

capacităţii de muncă a persoanei. În Europa costurile determinate de diabet zaharat ajung la 6-14% din bugetele alocate sănătăţii. [8]

2.5 FIZIOPATOLOGIA DIABETULUI

2.5.1 Biosinteza insulinei

Insulina este un polipeptid secretat de celulele beta (sau B) ale pancreasului endocrin. Cei 51 de aminoaciizi ai insulinei formează două lanţuri (lanţul A cu 21 de aminoacizi şi lanţul B cu

30 de aminoacizi), care sunt legate prin două punţi disulfidice. Structura primară a insulinei umane este foarte apropiată de cea a altor animale (un singur aminoacid diferă faţă de insulina porcină şi doi aminoacizi diferiţi faţă de insulina bovină). La nivelul celulei β pancreatice, insulina se sintetizează sub forma unui precursor format dintr-un lant de 86 aminoacizi - preproinsulina din care, după îndepartarea peptidului aminoterminal, se formeaza proinsulina. Proinsulina este formată din cele două lanţuri A si B care sunt legate printr-un polipeptid ,,de legatură”. [9]

2.5.2 Secreţia insulinei

Insulina este unul dintre hormonii cei mai importanţi care controlează homeostazia glucozei. Rezistenţa la insulină este, de asemenea, o caracteristică a unui număr de alte tulburări

de sănătate, inclusiv obezitate, intoleranţă la glucoză, dislipidemie şi hipertensiune arterială grupate în aşa numitul sindrom metabolic. Reglarea secreţiei de insulină din celulele β pancreatice se face în principal prin nivelul glucozei sangvine, însă există şi alţi factori care influentează secreţia de insulină (aminoacizi, nutrienţi, corpii cetonici, peptizii gastrointestinali şi unii neurotransmiţători). Nivelele glicemice > 70 mg/dl stimulează secreţia de insulină prin creşterea sintezei de proteine. Stimularea secreţiei de insulină este indusă de transportul glucozei în celulele pancreatice prin transportorii de glucoza GLUT2, urmat de fosforilarea glucozei şi formarea de glucoza-6-fosfat, care suferă un proces de glicoliză cu formare de ATP, care inhibă activarea canalelor de K + ATP-dependente. Inhibarea canalelor de K + ATP dependente induce depolarizarea membranei, cu deschiderea canalelor de calciu, care permit influxul intracelular al ionilor de Ca 2+ , urmat de stimularea secreţiei de insulină. [10]

2.5.3

Efectele biologice ale insulinei

Insulina secretată în sistemul venos portal ajunge la ficat unde este degradată în proporţie de aproximativ 50%, restul ajunge în circulaţia sistemică şi se leagă de receptori la nivelul celulelor-ţintă. Efectul major al legării insulinei de receptorii specifici constă în facilitatea transportului transmembranar al glucozei. Acest efect este prezent însă numai în musculatura scheletică, în adipocite şi la nivelul miocardului. În celulele endoteliale transportul de glucoză nu este dependent de insulină. Insulina stimulează sinteza proteică în toate celulele, acţionând la nivelul genelor specifice şi favorizând preluarea aminoacizilor şi sinteza lipidelor în ţesutul adipos, ficat şi musculatura scheletică şi

inhibă lipoproteinlipaza hormonosensibilă. Insulina inhibă gluconeogeneza la nivelul ficatului şi rinichilor şi stimulează transportul transmembranar al ionilor şi sinteza de ADN practic în toate ţesuturile. Funcţia majoră a insulinei, aceea de a facilita transportul transmembranar şi intracelular de glucoză, se exercită prin intermediul unor proteine complexe ataşate membranelor celulare şi membranelor organitelor celulare, numite transportori de glucoză ( GLUT).

Rolul insulinei în organism:

- permite intrarea glucozei în celulă

- stimulează transportul intracelular al aminoacizilor oferind substratul pentru sinteza

proteică

- stimulează enzimele ce intervin în sinteza glicogenului, a trigliceridelor şi a proteinelor

- reglează intrarea în celulă a principalilor ioni ( Na + , K + , Ca 2+ ) [11]

Fiziopatologia este marcată de infiltrarea celulelor β cu limfocite ( proces numit insulită). După ce distrucţia celulelor β este completă, procesul inflamator dispare, celulele devin atrofice şi majoritatea markerilor imunologi dispar. Cele mai frecvente anomalii imunologice celulare şi umorale identificate în diabetul tip 1 sunt:

- prezenţa de limfocite activate la nivel insular

- limfocite T care proliferează când sunt stimulate cu proteine de origine insulară

- eliberarea de citokine în cadrul procesului de insulina- TNF α, interferon γ, interleukina 1 (IL-1) [9]

2.6 EVALUAREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

Este necesară evaluarea unei serii de elemente la pacientul cu diabet zaharat precum:

istoricul medical, examenul clinic general, datele de laborator pentru prevenirea complicaţiilor cronice. [12]

2.6.1 Anamneză

- vârsta

- debutul diabetului zaharat

- simptome specifice ale hiperglicemiei/hipoglicemiei

- poliurie: eliminarea a peste 2 litri de urină

- polidipsia: senzaţia de sete, urmată de consumul de lichide

- polifagia: pofta de mâncare exagerată

- oboseală, scăderea în greutate

- informaţii privind boala

- condiţii de muncă şi viaţă

- complicaţii cronice

- tratamentul actual al diabetului zaharat

2.6.2 Examenul clinic

- indicele de masă corporală (înalţimea şi greutatea)

- măsurarea tensiunii arteriale şi pulsul

- examinarea tegumentelor

2.6.3 Date de laborator

- profilul glicemic

- profilul lipidic: HDL- colesterol , LDL- colesterol, colesterol total, trigliceride

- hemoglobina glicozilată (HbA1c)

- teste funcţionale hepatice şi renale

- sumar de urină

- eliminările urinare de albumină [13]

2.6.4

Evaluarea controlului glicemic

Automonitorizarea semnifică evaluarea frecventă a glicemiei capilare, în diferite momente ale zilei, utilizând glucometrul. Utilizarea hemoglobinei glicozilate în practica zilnică permite urmărirea şi interpretarea rezultatelor diverselor terapii. Este necesară măsurarea glicemiei de minim 2 ori pe an, iar decizia de modificare a tratamentului diabetului zaharat bazându-se pe valoarea obţinută. [14]

2.7 TABLOUL CLINIC

În funcţie de gravitate sunt trei forme clinice de debut:

1. Forma uşoară

- caracterizată prin poliurie, sete, polidipsie, scădere ponderală, astenie, deshidratare

- biologic hiperglicemie, glicozurie

2. Forma medie

- la simptomele descrise anterior se adauga semnele unei deshidratări hipertone cu tegumente şi mucoase uscate, limbă saburală, hipotonia globilor oculari, persistenţa pliului cutanat

- biologic hiperglicemie, glicozurie, cetonurie, hipernatriemie, hipopotasemie

3. Forma severă

- simptomele anterioare la care se adaugă semnele determinate de instalarea cetoacidozei ( halena acetonemică, greţuri, vărsături, cefalee, dureri abdominale)

- în absenţa diagnosticului apare respiraţia acidotică ( Kussmaul), tulburări ale stării de conştienţă. Debutul poate fi:

- acut, rapid (1+2 zile) caracteristic copilului mic

- intermediar (4+8 săptămâni) la copilul şcolar

- lent (luni) la copilul mare şi adolescent [15]

2.8 DIAGNOSTIC

Criterii de diagnostic Au fost reevaluate de experţi ai Academiei Americane de Diabet şi ai OMS ( 1999):

1. Simptome ( poliurie, polidipsie, scădere în greutate)

Diabet Glicemie bazală (à jeun) 126 mg/dl ( 7.0 mmol/l) cel puţin două valori sau Glicemia 2-h TTGO (testul oral de toleranţă la glucoză) ≥ 200 mg/dl ( 11.1 mmol/l) la 2 ore după administrarea orală a 75 g glucoză

Glicemie bazală modificată Glicemie bazală ≥ 110-125 mg/dl ( 6.1-6.9 mmol/l) sau Glicemia 2-h TTGO< 140 mg/dl ( 7.8 mmol/l)

Scăderea toleranţei la glucoză Glicemie bazală < 12 mg/dl ( 7.0 mmol/l) sau Glicemia 2-h TTGO 140-200 mg/dl ( 7.8- 11.1mmol/l)

Valorile reprezintă glicemiile din plasma venoasă. Glicemia bazală este cea determinată după un repaus caloric de cel putţin 10 ore, iar diagnosticul este confirmat prin determinări efectuate în laborator acreditate, nu cu aparate individuale ( glucometre). [16]

2. În absenţa simptomelor diagnosticul nu trebuie să se bazeze pe o singură determinare a

glicemiei, ci este necesară o altă determinare, efectuată în altă zi, pentru confirmare.

2.9 COMPLICAŢIILE ACUTE ALE DIABETULUI ZAHARAT

2.9.1

Hipoglicemia

Hipoglicemia reprezintă scăderea concentraţiei de glucoză în sânge. Ea apare atunci când nivelul glucozei sanguine (sau al zahărului) scade prea mult pentru a mai furniza organismului

"combustibilul" necesar unei bune funcţionări. Când sunt prezente simptome de hipoglicemie împreună cu glicemia mai mică de 45 mg/dl dovedită prin teste de laborator, iar simptomele se ameliorează la administrarea de glucoză, se poate pune diagnosticul de hipoglicemie. Bariera

hipoglicemică, în general se opune

vieţi a unui diabetic şi prin aceasta se opune beneficiilor pe termen lung a euglicemiei. Deşi

descrierea clinică este

neuroglicopenice sunt nespecifice, multe

Majoritatea persoanelor manifestă anumite simptome atunci când nivelul de glucoză în

sânge începe să scadă; acestea includ: transpiratii, anxietate, tremurături, greaţă, paloare, puls

rapid şi palpitaţii.

Insulina este un hormon hipoglicemiant, actionând asupra metabolismului glucidic (favorizează captarea glucozei de către celulele adipoase şi musculare, diminuează glicogenoliza şi gluconeogeneza), lipidic (favorozează lipogeneza la nivel hepatic şi al ţesutului adipos, diminuă lipoliza) şi proteic (favorizează sinteza de proteine, facilitează transportul şi creşte captarea celulară aminoacizilor). Scăderea glicemiei apare în stările postabsorbtive

(preprandiale) sau în caz de efort fizic. Fiecare creştere sau scădere a glicemiei în diferite circumstanţe este urmată de intrarea în acţiune a hormonilor cu efect opus, astfel că nivelul glicemic este menţinut în permanenţă între limitele de aproximativ 80-100 mg/dl. Este bine cunoscută importanţa controlului glicemic în viaţa unei persoane cu diabet. Efectul terapeutic major este scăderea glicemiei, în primul rând prin creşterea utilizării periferice a glucozei şi prin reducerea producţiei hepatice de glucoză. Menţinerea glicemiei la valori cât mai aproape de valorile normale previne sau întârzie complicaţiile microvasculare în ambele tipuri de diabet 1 şi 2. De asemenea, poate reduce riscul macrovascular. Hipoglicemia iatrogena este însă factorul restrictiv în managementul glicemic al diabetului zaharat. [3]

menţinerii la valori normale glicemiei pe parcursul întregii

deseori caracteristică , pentru

indivizii cu diabet simptomele neurogene şi

episoade de hipoglicemie trecând astfel neobservate.

Hipoglicemia severă poate fi cauzatoare de moarte.

2.9.2

Cetoacidoza diabetică

Deficit de insulină relativ sau absolut (sever) care se instalează ca urmare a acţiunii unui factor declanşator: infecţii, intervenţii chirurgicale, întreruperea administrării insulinei, etc.

Cetoacidoza reprezintă o urgenţă clinico-metabolică ce necesită tratament, într-o unitate specializată. Mortalitatea în cetoacidoză diabetică este de 5%. Tabloul clinic este determinat de deshidratarea şi scăderea pH-ului sanguine şi constă în poliurie, polidipsie severe, vărsături, dureri abdominale şi alterarea progresivă până la comă. Tratamentul constă în administrarea de insulină (iv), hidratare pers os cu lichide neîndulcite, respectiv administrarea de soluţii de ser fiziologic până la normalizarea glicemiei.

[17]

2.9.3 Starea hiperosmolară hiperglicemică noncetozică

Apare frecvent la peroanele vârstnice cu diabet zaharat tip 2, cu aderenţă redusă la tratament.

Mecanismul patogenic de producere este similar cu cel al cetoacidozei, însă cetogeneza este inhibată în condiţiile persistente unei secreţii reziduale de insulină. Mortalitatea este de aproximativ 15%. Tabloul clinic este dominat de poliurie, polidipsie, semne de deshidratare severă, alterarea progresivă a stării de conştienţă până la comă. Tratamentul se face în condiţii de spitalizare, prin administrarea de insulină şi rehidratare.

[18]

2.10

COMPLICAŢIILE CRONICE ALE DIABETULUI ZAHARAT

2.10.1 Microangiopatia

Este reprezentată de următoarele entităţi:

a) Retinopatia diabetică

Reprezintă una dintre cele mai frecvente complicaţii cronice a diabetului zaharat şi se manifestă la pacienţii între 20 şi 74 de ani. [3] Prevalenţa acestei boli variază la pacienţii cu tip 1

sau 2 de diabet. Mecanismul constă în afectarea oculară la pacienţii cu diabet zaharat, cauzată de deteriorarea vaselor sanguine retiniene. Ischemia rezultată induce formarea de neovase fragile care în final se rup, determină hemoragii, care prin cicatrizare conduc la ruperi şi dezlipiri ale retinei cu pierderea vederii. În cazul bolnaviilor cu diabet zaharat se indică consultul oftalmologic, boala în esenţă nu poate fi vindecată, dar terapia îi încetineşte progresia. [19]

b) Nefropatia diabetică

Reprezintă o cauză importantă de mortalitate, atât datorită insuficienţei renale cronice, cât şi prin creşterea riscului pentru boli cardiovasculare. Prevenirea sau încetinirea leziunii renale este cel mai important pas în managmentul bolii. Menţinerea glicemiei şi a tensiunii arteriale în limite normale, precum şi o dietă alimentară sănătoasă poate reduce riscul dezvoltării acestei afecţiuni sau progresul spre insuficienţa renală.

[20]

c)

Neuropatia diabetică

Reprezintă o complicaţie foarte frecventă a diabetului zaharat. Cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică este polineuropatia periferică care rezultă din afectarea sistemului nervos periferic. Aceasta duce la scăderea sensibilităţii nervoase, tactile, termice şi vibratorii în anumite părţi ale corpului şi poate uneori să afecteze capacitatea de mişcare şi forţa musculară. Chiar dacă neuropatia periferică este cea mai frecventă formă, nu trebuie neglijată nici neuropatia autonomă care se asociază cu creşterea marcată a riscului de boală cardiovasculară. Tratamentul adiţional se poate institui în funcţie de tipul de neuropatie diabetică. De asemenea este important de menţinut un mod sănătos de viaţă cum ar fi exerciţii fizice regulate, controlul tensiunii arteriale, dar şi un regim alimentar corect. [3]

2.10.2

Macroangiopatia

Este reprezentată de următoarele entităţi:

a) Boală cardiacă ischemică

Reprezintă rezultatul intricării mai multor elemente: leziunile de macroangiopatie coronariană aterosclerotică cu cele de microangiopatie miocardică şi de neuropatie vegetativă autonomă.

b) Boală vasculară cerebrală Afecţiune neurologică acută, gravă, rezultată în urma blocări irigării cu sânge a unei zone

cerebrale sau prin hemoragie cerebrală. La nivel mondial, accidentul vascular cerebral reprezintă una din cauzele principale de morbiditate şi mortalitate deoarece anual “ucide” cinci milioane de oameni şi provoacă dizabilităţi severe altor cinci milioane.

c) Boală vasculară periferică

Boala afectează în special vasele de la nivelul distal al membrelor inferioare. Se manifestă prin durere la mers/în repaus, în membrele inferioare. Diagnosticul se realizează prin ecografia Doppler şi angiografie. [21]

2.11 FARMACOTERAPIA ANTIHIPERGLICEMIANTĂ

2.11.1 Terapia orală

Alegerea clasei de terapie orală se va face în funcţie de [22]:

1)

vârsta persoanei la debutul DZ, vechimea DZ, particularităţile etiopatogenetice

2)

mecanismul de acţiune şi efectele clasei terapeutice

3)

prevenirea complicaţiilor microvasculare şi macrovasculare

4)

existenţa nefropatiei sau a hepatopatiilor severe

5)

posibilitatea inducerii creşterii în greutate, a hipoglicemiilor sau a altor efecte secundare

Principalele clase de medicamente hipoglicemiante orale şi modul lor de acţiune sunt redate în tabelul I.

Tabel I. Sumarul caracteristicilor agenţilor antihiperglicemianţi în monoterapie [23,24]

Intervenţia

Reducerea estimală a A1c (%)

Mecanism de acţiune

Reducerea estimală a A1c (%) Mecanism de ac ţiune Terapia 1: ini ţ ial Metformin 1-2
Reducerea estimală a A1c (%) Mecanism de ac ţiune Terapia 1: ini ţ ial Metformin 1-2
Reducerea estimală a A1c (%) Mecanism de ac ţiune Terapia 1: ini ţ ial Metformin 1-2

Terapia 1: iniţial Metformin

1-2

reduce producţia hepatică de glucoză

Treapta 2: terapia adiţională Insulina

1,5-3,5

stimulează preluarea periferică a glucozei, inhibă gluconeogeneza hepatică

Sulfonilureicele

1-2

stimulează secreţia de insulină

Tiazolidindionele

0,5-1,4

ameliorează sensibilitatea la insulină

Alte medicamente:

Inhibitorii de α Glucozidază

0,5-0,8

întârzie absorbţia intestinală a glucozei

Exenatida

0,5-1.0

stimulează secreţia de insulină, supresia glucagonului, întârzie golirea gastrică şi reduce aportul caloric

Meglitinide

1-1.5

stimulează secreţia de insulină

Pramlintida

0,5-1.0

întârzie golirea gastrică şi reduce aportul caloric

Sitagliptin

0,5-0,8

stimulează secreţia de insulină

Elementul major care se va lua în calcul pentru selectarea unei clase de medicamente, la iniţierea sau modificarea terapiei este nivelul controlului glicemic. Când A1c este > 8.5% se recomandă clase cu eficienţă crescută şi efect rapid de scădere a glicemiei, iar când A1c este mai aproape de obiective < 7.5% se poate utiliza medicaţia cu potenţial mai redus de scădere a glicemiei. [23]

2.11.2 Insulinoterapia În diabetul zaharat de tip 2 insulinoterapia este practicată fie ca monoterapie, fie ca terapie combinată (insulină + terapie orală). Insulinoterapia poate fi permanentă, ca o consecinţă

a deteriorării progresive a insulinosecreţiei, sau tranzitorie, când deficitul de insulină se agravează în diferite circumstanţe. [25]

Iniţierea insulinoterapiei Momentul iniţierii insulinoterapiei în diabetul zaharat tip 2 poate fi [19]:

- Precoce (‘‘Early’’), în momentul diagnosticului

- Rapidă, în primii 2-5 ani de la diagnostic

- Clasică, la > 5 ani de la diagnostic

- Întârziată, la > 10 ani de la diagnostic

Iniţierea insulinoterapiei la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 reprezintă o decizie terapeutică complexă, implică atât medical cât şi pacientul. Pentru ca iniţierea insulinoterapiei să fie acceptată de către pacient, este necesar ca ea să

se bazeze pe un regim simplu de administrare o data pe zi şi eficientă, care prin titrarea dozei de

insulină să poată fi realizată cu uşurinţă de către pacient. Ulterior, trecerea la un regim insulinic mai complex va fi mai uşor de acceptat. [19, 26]

DZ tip 2 necontrolat prin terapie

oral ă combinată

A1c>7,5%

GB/ preprandiale >250 mg/dl

IIIniţierea insulinoterapiei

preprandiale >250 mg/dl IIIni ţ ierea insulinoterapiei II Insulina premixată o dată pe zi Insulina premixată
preprandiale >250 mg/dl IIIni ţ ierea insulinoterapiei II Insulina premixată o dată pe zi Insulina premixată

II

Insulina premixată

o dată pe zi

Insulina premixată

de două ori pe zi

o dată pe zi Insulina premixată d e două ori pe zi Insulina bazală o dată

Insulina bazală

o dată pe zi

Regim bazal plus

sau bazal bolus

-m onitorizare lunară, ajustarea insulinoterapiei în

funcţie de A1c şi rezultatele automonitorizării

- d ozele se vor titra s ăptămânal timp de o lună sau până

la atingerea obiectivelor glicemice

-m edica ţie

terapeutică

referitoare la calcularea

carbohidraţilor şi ajustarea

dozelor de insulină

Figura nr. 1 Algoritmul iniţierii insulinoterapiei [27]

CAPITOLUL 3

FITOTERAPIA ÎN DIABET

3.1 ASPECTE GENERALE

Fitoterapia diabetului a fost timp îndelungat empirică. Cercetări ştiinţifice amănunţite şi studii realizate, au fost demonstrate asupra plantelor utilizate de diferite popoare pentru acţiunea lor hipoglicemiantă. Unele specii medicinale au fost raportate ca fiind utile şi utilizate empiric în remediile antidiabetice. Conform studiilor realizate până în prezent, s-a sugerat plantele care au potenţial hipoglicemiant aparţin famililor: Araliaceae, Asteraceae, Cucurbitaceae, Fabaceae, Liliaceae, Moraceae şi Rosaceae. De asemenea, cele mai studiate specii sunt: Allium sativum, Citrullus colocynthis, Ficus bengalensis, Gymnema sylvestre, Momordica charantia, Stevia rebaudiana, Trigonella foenum graecum. Activitatea antidiabetică a plantelor medicinale este atribuită prezenţei polifenolilor, flavonoidelor, terpenoidelor, cumarinelor şi a altor constituenţi care au demonstrat efectul de reducere a nivelului glicemiei. Componentele bioactive izolate din plante sunt: roseosida, epigalocatechina, beta pirazol- 1ilalanina, cinchonaina 1b, leucociandin 3-0-beta-d-galactosil celobiosida, leucopelargonidin 3- 0-alfaL rhamnosida, acidul gliciretinic, acidul dehidrotrametenolic, strictinina, isostrictinina, pedunculagina, epicatechina şi christinina–A care au arătat activitatea antidiabetică şi insulinomimetică importantă cu o eficacitate mai mare decat agenţii hipoglicemici convenţionali.

[28]

În ceea ce priveşte mecanismul de acţiune al speciilor de plante hipoglicemiante, el este diferit de la o specie la alta. Unele substanţe active din plante acţionează numai în prezenţa unor cantităţi minime de celule β pancreatice (insulinoproducătoare), acţiunea lor fiind realizată prin intermediul insulinei. Activitatea antihiperglicemică a plantelor este în principal datorată abilităţii de a reface funcţia ţesutului pancreatic. Fitoterapia utilizează plante în totalitate sau anumite părţi ale plantelor (flori, fructe, frunze, seminţe, tulpini, rădăcini) sub diferite forme: ceaiuri (infuzii sau decocturi), inhalaţii, cataplasme, extrase încorporate în soluţii, tablete, în vederea prevenirii sau tratării unor afecţiuni. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin uscarea plantei la temperaturi de peste 40ºC sau prin infuzare.

Până în prezent, rezultatele cele mai bune prin mijloace fitoterapeutice au fost obţinute asociind extractele selective din plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante conţin glicozide sterolice şi flavonozide. Studiul numeroaselor plante cu acţiune hipoglicemiantă este abia la început, viitorul putându-ne rezerva rezultate favorabile, cu aplicabilitate în tratamentul diabetului zaharat. [29]

3.2 SPECII MEDICINALE CU ACŢIUNE ANTIDIABETICĂ

3.2.1 Allium cepa- ceapă

În medicina populară, bulbii de ceapă sunt folosiţi pentru activitatea hipoglicemiantă, antibacteriană şi antiaterosclerotică. Două studii independente făcute de spitalele universitare ale unor facultăţi de medicină din India demonstrează că un consum zilnic semnificativ de ceapă crudă (140 de grame pe zi ) scade glicemia, prevenind diabetul. Efectul hipoglicemiant se datorează mai ales alilpropildisulfidului. Hipoglicemia debutează cu un scurt şi trecător acces de hiperglicemie, efectul maxim apărând după 17-23 ore de la administrare şi putând să scadă cu până la 60% din valoarea iniţială. Prin aceste studii s-a pus în evidenţă faptul că ceapa nu reduce nivelul glicemiei la cei care nu suferă de diabet. [30]

3.2.2 Allium sativum- usturoi

Bulbii de usturoi sunt eficace în reducerea glicemiei induse prin administrarea de streptozotocină sau aloxan la şoareci şi şobolani. S-a demonstrat că în urma tratamentului cu usturoi administrat la şoareci, fosfataza alcalină şi cea acidă au scăzut. Un aport al usturoiului de 6,25% reduce semnificativ glicemia, dar nu modifică hiposecreţia de insulină. Acţiunea alicinei a fost comparată chiar cu cea a glibenclamidei. [31] Mecanismul de acţiune nu este încă elucidat, momentan existând multiple ipoteze. De asemenea, s-a propus ca efectul antioxidant al S-alil-cistein-sulfoxidului poate contribui la efectele benefice pentru diabetul zaharat. [30]

3.2.3 Cinnamomum zeylanicum- scorţişoară

Datorită substanţelor active conţinute, scorţişoara scade nivelul glucozei în sânge. Administrarea orală de 1,3 sau 6 g de scorţişoară pe zi reduce glicemia, trigliceridele,

colesterolul LDL şi a colesterolului total la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2. [28]

3.2.4

Eucalyptus globulus- eucalipt

Arbore originar din Australia şi Tasmania unde constituie partea majoră a florei forestiere. Frunzele de eucalipt sunt utilizate în medicina populară în: diabet, laringită, sinuzită,

cistită, boli de rinichi, ulcere ale pielii. Specia se utilizează sub formă de infuzie (frunze, muguri florali), de inhalaţii (frunze, ulei volatil ) şi deopotrivă pe cale bucală, sub formă de ulei volatil. Cercetări efectuate pe extracte din frunze proaspete de eucalipt, bogate în glicozide polifenolice, au evidenţiat o acţiune hipoglicemiantă, corelată cu prezenţa acestor compuşi. [ 32]

3.2.5 Galega officinalis- ciumărea

Planta este folosită în medicina umană pentru tratarea diabetului, epilepsie, furunculozei, stimularea secreţiei de lapte şi combaterea durerilor musculare. Studiile experimentale arată că galagina, substanta activă din plantă acţionează prin blocarea enzimelor oxidative din ciclul Krebs (dehidrogenaza sucinică şi oxidul de citocrom). În acest fel se reduce gluconeogeneza şi creşte glicoliza anaerobă, favorizându-se transferul glucozei din sânge în ţesuturi. [33]

3.2.6 Gymnema sylvestre

Experimente efectuate în vitro au dovedit scăderea nivelului glicemiei, în urma administrării orale a extractului solubil din frunzele speciei, la 400 mg/zi la pacienţii insulino- dependenţi. Celulele pancreatice pot fi regenerate sau reparate la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 în cazul utilizării în tratament a speciei Gymnema sylvestre. [30]

3.2.7 Helianthus tuberosus- topinambur

În Europa centrală (Ungaria, România) s-a administrat miere bogată în fructoză provenind de la florile de topinambur ca şi supliment alimentar în regimul diabetic. Efectul său benefic asupra florei bacteriene face să crească biomasa, să scadă pH-ul din colon şi creşte producerea de acizi graşi cu lanţuri scurte. Acestea din urmă au un efect sistemic

ca şi fibrele alimentare asupra metabolismului glucidic şi lipidic. Se recomandă în dieta diabeticilor, deoarece inulina, respectiv fructoza, nu dăunează organismul. [33]

3.2.8

Lagerstroemia speciosa

Extractul din frunzele speciei stimulează transportul glucozei şi inhibă transformarea adipocitelor în celule 3T3-L1, contribuind la scăderea glicemiei. Acidul tanic din această plantă

ar putea fi antidiabetic, deoarece reduce masa adipoasă acţionând fără a contribui la luarea în greutate. [28]

3.2.9 Momordica charantia

Extractul obţinut din fructele speciei a dovedit o acţiune hipoglicemiantă remarcabilă, atât asupra animalelor de laborator cât şi în testările clinice pe subiecţi umani. S-a izolat o substanţă activă cu propietăţi hipoglicemiantă denumită ,,charantina”, care este o glicozidă steroidică. Rezultate clinice favorabile s-au obţinut prin utilizarea zilnică a 50-60 ml suc proaspăt din fructele plantei. Momordica charantia a determinat refacerea celulelor parţial distruse din pancreas şi a stimulat secreţia insulinei. [34]

3.2.10 Morus alba- dudul alb, Morus nigra- dudul negru Produsul vegetal medicinal utilizat este constituit de către frunze. Frunzele au utilizare terapeutică în medicina umană şi veterinară. Principiile active din frunze acţionează intern ca sudorific, diuretic, antiinflamator, hipotensiv, antidiareic, sedativ, adjuvant în tratamentul distrofiilor miocardului, analgezic, antitusiv, alcalinizant. Acţiunea şi utilizările ambelor specii sunt asemănătoare, frunzele de dud au acţiune hipoglicemiantă. La om sunt utilizate în tratamentul următoarelor boli: diabet zaharat, diaree, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii (faringită, laringită, stomatită), tulburări metabolice, ten uscat hiperpigmentat. Frunzele de dud au o acţiune favorabilă în formele incipiente, uşoare, de diabet. Intră în compoziţia ceaiului antidiabetic prescris în calitate de adjuvant în tratamentul diabetului. Frunzele testate sub formă de infuzie la subiecţii cu glicemie normală, cât şi la hiperglicemici s- au dovedit un remediu cu acţiune blândă al diabetului, determinând scăderea glicemiei până la

20%.

Extractul de dud alb joacă un rol important în menţinerea nivelului glicemiei în limite normale şi reducerea absorbţiei glucozei, postprandial, la nivelul intestinului subţire. În asociere cu alte produse, intră în compoziţia unor ceaiuri pentru tratamentul formelor uşoare, incipiente, de diabet. [35]

Acţiunea hipoglicemiantă În experimente pe şobolani s-a constatat efectul hipoglicemiant al unor extracte alcoolice şi apoase din frunzele de dud. Cu toată compoziţia complexă, principiul activ hipoglicemiant încă nu este cunoscut, în literatura de specialitate menţionându-se prezenţa aminoacizilor şi a proteinelor, microelementelor şi vitaminelor, nefiind excluse nici alte principii active. Anumiţi aminoacizi pot stimula secreţia de insulină sau pot scădea degradarea ei, fiind factori de menţinere a homeostaziei. Magneziul este cofactor pentru activitatea hexokinazei în fosforilarea glucozei, cuprul este considerat inhibitor de insulină, în timp ce zincul este constituent esenţial al moleculei de insulină. Vitamina B1 (tiamina) joacă un rol important în metabolismul zaharurilor şi poate influenţa acţiunea antidiabetică. [36]

3.2.11 Olea europea- măslin Studii realizate pe animale de laborator au demonstrat activitatea hipoglicemiantă a frunzelor de măslin. Animalele pe care s-au facut cecetări au fost iepurii la care s-a indus diabetul. Dupa administrarea unui extract etanolic de frunze de măslin cantitatea de glucoză în nge a scăzut. Principiul său activ, oleuropeina inhibă hiperglicemia la subiecţii diabetici. [37]

3.2.12 Panax ginseng

Polipeptidele de ginseng isolate din rădăcinile de Panax ginseng, injectate subcutanat în doze zilnice de 50 şi 100 mg/kg timp de 7 zile succesive au determinat scăderea glicemiei,

creşterea nivelului de glicogen în ficat stimulând secreţia insulinei. Administrarea extractului apos de Panax ginseng a determinat secreţia de insulină. [30]

3.2.13 Sambucus nigra- socul negru

Constituentul principal al produsului vegetal Sambuci flos, este sambunigrozida (benzaldehid-cianhidrin-glucozida), o heterozidă cianogenetică care se hidrolizează enzimatic sau în prezenţa acizilor minerali diluaţi punând în libertate acid cianhidric, benzaldehida şi glucoza. Sambuci fructus conţine diferite glucide, dintre care fructoza, sucroza şi glucoza sunt

cele mai des întâlnite. Florile de Sambucus nigra conţin compuşi hidrosolubili ce stimulează direct metabolismul muscular al glucozei, dar induc şi secreţia insulinică ale celulelor pancreatice clonate, în vitro. [28]

3.2.14 Trigonella foenum-graecum Constituentul principal hidroxileucina, care reprezintă 80% din aminoacizii liberi din seminţele de Trigonella foenum-graecum, a stimulat secreţia de insulină în urma unor studii efectuate la şoareci şi pe subiecţii umani. De asemenea s-a observat că îmbunătăţeşte sensibilitatea insulinică ce aparent se poate datora fibrelor care încetinesc metabolismul carbohidraţilor, ce au ca şi rezultat un nivel scăzut de zaharuri în sânge. Efectul antihiperglicemic a extractului pulberii de seminţe de Trigonella foenum-graecum a fost corelat cu metabolismul lent gastric (cauzat de un conţinut ridicat de fibre, inhibarea enzimelor digestive şi stimularea secreţiei insulinice). [30]

3.2.15 Vaccinium myrtillus- afin

Cercetările farmacodinamice şi clinice au confirmat rezultate favorabile obţinute prin utilizarea tradiţională a infuziilor preparate din frunzele de afin în ameliorarea clinică şi biochimică a diabetului zaharat. La numeroşi pacienţi trataţi cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificativă a dozelor de insulină necesare zilnic. Acţiunea hipoglicemiantă, în cazul fructelor de afin, este atribuită mirtilinelor a şi b. Efectul hipoglicemiant se explică printr-o uşoară hipergeneză la nivelul celulelor β din insulele Langerhans, corelată cu scăderea glicemiei. Extractele pe bază de afin se recomandă şi în arterite, ateroscleroză cerebrală, în hipertensiune şi în alte afecţiuni care însoţesc sau complică diabetul (retinită, arterioscleroză); au chiar şi acţiune bacteriostatică. Din fructele de afin, industria farmaceutică a preparat produsul fitofarmaceutic denumit Difebiom. Frunzele de afin intră şi în formula ,,Ceaiului dietetic Plafar” şi a ,,Ceaiului pentru diabetici Daphne”. [29]

Conform studiilor realizate până în prezent, s-a sugerat că aproximativ 800 de plante

prezintă potenţial hipoglicemiant. Componentele bioactive izolate din plante prezintă o acţiune atidiabetică importantă, cu o activitate mai mare decât agenţii hipoglicemici convenţionali.

Produse vegetale utilizate în terapia diabetului, precum şi componentele bioactive izolate din plante sunt redate în tabelul II respectiv tabelul III. [30]

Tabel II. Produse vegetale utilizate în terapia diabetului [30]

Nr.

Produs

vegetal

Provenienţa

Nr. Produs vegetal Provenienţa 1. parte aeriană Artemisia pallens , Bidens pilosa , Bixa orellana ,
Nr. Produs vegetal Provenienţa 1. parte aeriană Artemisia pallens , Bidens pilosa , Bixa orellana ,
Nr. Produs vegetal Provenienţa 1. parte aeriană Artemisia pallens , Bidens pilosa , Bixa orellana ,

1.

parte aeriană

Artemisia pallens, Bidens pilosa, Bixa orellana, Teramnus labialis

2 .

scoarţă

Cinnamomum zeylanicum, Croton cajucara

3.

bulb

Allium cepa, Allium sativum

4.

floare

Cassia auriculata, Gentiana olivier, Musa sapientum

5.

fruct

Carum carvi, Coriandrum sativum, Emblica officinalis, Juniperus communis, Momordica charantia, Xanthium strumarium

6.

frunză

Aloe barbadensis, Annona squamosa, Averrhoa bilimbi, Azadirachta indica, Beta vulgaris, Camellia sinensis, Cassia alata, Eclipta alba, Eucalyptus globulus, Euphrasia officinale, Ficus carica, Gymnema sylvestre, Gynura procumbens, Ipomoea aquatica, Mangifera indica, Myrtus communis, Memecylon umbellatum, Morus indica, Ocimum sanctum

7.

rizom

Nelumbo nucifera

8.

rădăcină

Clausena anisata, Glycerrhiza glabra, Helicteres isora, Pandanus odorus

9. sămânţă

10. tulpină

11. tuberculi

12. parte aeriană

şi rădăcini

Acacia arabica, Agrimony eupatoria, Lepidium sativum, Lupinus albus, Luffa aegyptiaca, Mucuna pruriens, Punica granatum

Amaranthus spinosus, Coscinium fenestratum

Ipomoea batata

Abies pindrow, Achyranthus aspera, Ajauga iva, Aloe vera, Anacardium occidentale, Andrographis paniculata, Capsicum frutescens, Cryptolepis sanguinolenta, Enicostemma littorale, Ficus religiosa

Tabel III. Specii de plante cu propietăţi hipoglicemiante [30, 33]

Provenienţa

Familia

Principii active

Mecanismul de acţiune

Aloe vera

Liliaceae

pseudoprotoinosaponina AIII şi prototinosaponine AIII mangiferin şi mangiferin-7-0-β-d glucozida epigallocatechin galat

activitate insulino-secretorie eliberare de insulină

Anemarrhena asphodeloides Camellia sinensis Citrullus colocynthis Ephedra distachya Eriobotrya japonica Eucaliptus globulus Eugenia jambolana Ficus bengalensis Glycyrrhiza glabra Gymnema sylvestre

Liliaceae

Theaceae

creşte secreţia de insulină stimulează secreţia de insulină regenerarea celulelelor β activitate insulino-secretorie creşte secreţia de insulină creşte secreţia de insulină iniţierea eliberării de insulină eliberare de insulină regenerarea celulelor pancreatice stimulează secreţia de insulină şi regenerarea celulelor stimulează secreţia de insulină neutralizează chimic factorii care inactivează insulina regenerarea celulele din pancreas scade nivelul glicemiei à jeun eliberare de insulină şi regenerarea celulelelor β stimulează secreţia de insulină eliberarea de insulină din pancreas stimulează secreţia de insulină din pancreas stimulează secreţia de insulină

Cucurbitaceae

beta-pirazol-1-ilalanina

Ephedraceae

l-efedrina cinchonain ib lavonoide, terpenoide acidul 4-hidroxibenzoic leucocianid acidul gliciretinic

Rosaceae

Myrtaceae

Myrtaceae

Moraceae

Fabaceae

Asclepiadaceae acidul gimnemic

Momordica charantia

Cucurbitaceae

momordicina, charantina

Araliaceae

polipeptide compuşi organo-sulfurici

Panax ginseng Phaseolus vulgaris

Fabaceae

Prunella vulgaris

Labiatae

cianidina

Psidium guajava Pterocarpus marsupium Stevia rebaudiana Swertia chirayita

Myrtaceae

strictinina, isostrictinina epicatechina

Fabaceae

Asteraceae

stevioside, steviol swerchirin

Gentianaceae

Teucrium polium

Lamiaceae

epigenin

Trigonella foenum- graecum Zizyphus spina-christi

Leguminosae

4-hidroxileucin şi hidroxisoleucina christinina-A

Rhamnaceae

induce secreţia de insulină

CAPITOLUL 4

SPECII DE PLANTE MEDICINALE CU PROPIETĂŢI HIPOGLICEMIANTE

4.1 Gymnema sylvestre R. Br.

4.1.1 Încadrarea sistematică

Încrengătura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliatae (dicotiledonate)

Ordinul: Gentianales

Familia: Asclepiadaceae

Genul: Gymnema

Specia: Gymnema sylvestre [38]

Genul: Gymnema Specia: Gymnema sylvestre [38] Figura nr. 2 Gymnema sylvestre [39] Denumiri populare :

Figura nr. 2 Gymnema sylvestre [39]

Denumiri populare: Gudmar, Gurmari, Gurmarbooti, Medhasingi, Periploca de pădure.

Origine şi răspândire: Gymnema sylvestre este o plantă originară din pădurile tropicale din sudul şi centrul Indiei şi are o istorie adânc înrădăcinată în medicina ayurvedică. Utilizată în India pentru virtuţile sale terapeutice de mii de ani, este cunoscută în lumea occidentală din secolul al XIX-lea. Această plantă a primit numele de “Gur-mar” sensul “zahăr-distruge”, datorită propietăţiilor sale de a elimina gustul de zahăr şi “mesbasringi” care înseamnă “corn de berbec”, cu privire la forma fructelor sale. Specia a fost folosită pentru tratamentul diabetului de numeroase secole. [40]

4.1.2 Descrierea botanică

Gymnema sylvestre este o plantă perenă, alpin- lemnoasă, care creşte în pădurile tropicale din nordul şi vestul Indiei până la 600 m înălţime. Frunzele de Gymnema sylvestre sunt de culoare verde, cu o lungime de 2-6 cm şi o lăţime de 1-4 cm. Frunzele sunt simple, peţiolate, opuse, de obicei eliptice sau ovate rotunjite la bază în formă cordată. Mirosul este caracteristic, iar gustul uşor amar şi astringent. Florile sunt mici, de culoare galbenă în formă de

clopot.

Caliciul- lobii sunt lungi, oval, obtuz şi pufos. Corola este galbenă pal, campanulată. [42]

4.1.3 Produsul vegetal medicinal utilizat

frunze - Gymnemae folium rădăcini - Gymnemae radix [43]

4.1.4 Compoziţie chimică

Frunzele de Gymnema sylvestre conţin:

ziţie chimică Frunzele de Gymnema sylvestre conţin : Figura nr. 3 Gymnema sylvestre [41]  glicozide

Figura nr. 3 Gymnema sylvestre [41]

glicozide triterpenice aparţinând clasei oleananilor (acid gimnemic şi gimnemasaponine) şi damaran (saponine şi gimnema saponine)

răşini, albumină, clorofilă

acid tartric, acid formic, acidul butiric, acid organic (5,5%)

oxalat de calciu (7,3%), lignină (4,8%), celuloză (22%)

derivaţi de antrachinonă

glucide

alcaloizi [44]

Acidul gimnemic este un triterpenoid pentaciclic, principalul fitoconstituent chimic activ izolat din planta Gymnema

Acidul gimnemic este un triterpenoid pentaciclic, principalul fitoconstituent chimic activ izolat din planta Gymnema sylvestre. Mai mult de 20 de omologi ai acidului gimnemic se găsesc în frunze. Acidul gimnemic obţinut poate fi identificat şi purificat folosind tehnici cromatografice: TLC (cromatografie în strat subţire) şi HPLC (cromatografia lichidă de înaltă performanţă). [45]

( cromatografia lichidă de înaltă performanţă). [45] Figura nr. 4 Acidul gimnemic 4.1.5 Activitate

Figura nr. 4 Acidul gimnemic

4.1.5 Activitate farmacologică

Specia Gymnema sylvestre a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri, iar acţiunea marcantă o prezintă frunzele plantei care sunt utilizate pe scară largă pentru tratamentul diabetului zaharat. Principalele acţiuni sunt: antidiabetică, hipocolesterolemiantă, antimicrobiană, anti- inflamatorie, hepatoprotectoare, antiobezitate.

Activitatea antidiabetică Acidul gimnemic este considerat a fi responsabil pentru activitatea sa antidiabetică şi este componenta majoră a unui extract dovedit a stimula eliberarea de insulină din pancreas. Studii realizate au arătat că extractul din frunzele de Gymnema sylvestre este util în controlul glicemiei pentru a trata diabetul zaharat de tip 2. Frunzele au demonstrat capacitatea de a potenţa preluarea glucozei de către celule, de a favoriza secreţia de insulină şi de a potenţa efectul ei. A fost dovedită capacitatea plantei de stimulare a activităţii celulelor β din pancreas, celule direct corespunzătoare de producerea insulinei necesară metabolizării glucozei sangvine.

[43]

În urma unui studiu realizat în 2005 de către cercetătorii de la Kingʼs College Londra au demonstrat că extractul din frunzele de Gymnema determină creşterea calciului intracelular, secreţia de insulină la animalele de laborator şi a celulelor β pancreatice pe subiecţii umani fără a afecta viabilitatea celulară. Datele sugerează astfel că extractele obţinute din Gymnema sylvestre pot fi utile ca agenţi terapeutici pentru stimularea secreţiei de insulină la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. [46]

Alte studii au relevat faptul că componentele din Gymnema sylvestre reduce absorbțiea de glucoză din intestinul subțire. Gymnema a demonstrat, de asemenea, îmbunătăţiri în sinteza glicogenului, glicolizei, gluconeogenezei și absorbția de glucoză la nivel muscular, precum și glicozilarea proteinelor plasmatice. [33]

Activitatea hipocolesterolemiantă Studii în vivo au demonstrat reducerea nivelului total al colesterolului şi trigliceridelor în sânge. Extracte din frunze de Gymnema sylvestre au fost administrate pe cale orală o dată pe zi la şobolanii hrăniţi cu o dietă bogată, respectiv o dietă normală timp de 3 săptămâni, pentru a investiga influenţa sa asupra metabolismului lipidic. S-a demonstrat că Gymnema sylvestre nu a influenţat creşterea în greutate, însă s-a dovedit reducerea trigliceridelor serice crescute (TG) colesterolului total (CT) şi a lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL) - colesterol în mod dependent de doză. [47]

Activitatea antimicrobiană Extractul etanolic din frunzele speciei prezintă activitate bună împotriva Bacillus pumilis, Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa şi Staphylococus aureus. Extractul apos şi metanolic au arătat de asemenea, o activitate moderată împotriva a trei specii patogene de Salmonella (Salmonella typhi, Salmonella typhimurium şi Salmonella paratyphi). Din cele două extracte utilizate, extractul apos a demonstrat o activitate mai mare faţă de speciile de Salmonella, în timp ce extractul etanolic prezintă efecte antibacteriene împotriva Pseudomonas vulgaris, Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, Klebsella pneumonia şi Staphylococcus aureus. [48]

Activitatea anti-inflamatorie Extractul apos din frunze de Gymnema sylvestre a fost studiat în vivo pentru evaluarea efectului anti-inflamator. Şobolanii au fost trataţi cu doze de 200, 300 respectiv 500 mg/kg în edemul labei. În urma experimentului s-a demonstrat extractul apos de 300 mg/kg reduce volumul edemului labei cu 48.5% în termen de 4 ore de la administrare, în comparaţie cu animalul martor. De asemenea, extractul apos nu a inhibat formarea de granuloame şi indici biochimici cum ar fi hidroxiprolina şi colagenul. În doze mari nu a afectat integritatea mucoasei gastrice şi pare a fi un agent anti- inflamator puţin gastrotoxic în comparaţie cu alţi agenţi anti-inflamatori nesteroidieni.

[47]

Alte aplicaţii Tratamentul cu Gymnema sylvestre este eficace, dovedind efecte pozitive asupra bacterilor care cauzează formarea cariilor dentare şi bolile gingiilor. S-a dovedit că planta medicinală Gymnema sylvestre reduce pofta de dulciuri şi alimente care favorizează obezitatea. Studiile au arătat că aceasta de asemenea poate satisface necesitatea de dulce şi elimină „foamea psihologică” de carbohidraţi. [49]

4.1.6 Indicaţii terapeutice

Specia Gymnema sylvestre este utilizată în tratarea:

DiabetuluiSpecia Gymnema sylvestre este utilizată în tratarea : Hipercolesterolemiei O bezităţii şi hiperinsulinism ului

HipercolesterolemieiGymnema sylvestre este utilizată în tratarea : Diabetului O bezităţii şi hiperinsulinism ului Agent împotriva

Obezităţii şi hiperinsulinism ului bezităţii şi hiperinsulinismului

Agent împotriva cariilor dentare [46]sylvestre este utilizată în tratarea : Diabetului Hipercolesterolemiei O bezităţii şi hiperinsulinism ului 30

4.1.7

Suplimente nutritive

GYMNEMA SYLVESTRE

Mod de prezentare: flacon cu 60 capsule, 310 mg. Compoziţie: pulbere din frunze de Gymnema sylvestre 310 mg, capsulă de gelatină 96 mg. Indicaţii: diabet zaharat de tip 1 şi 2, obezitate, agent împotriva cariilor dentare, hiperinsulinism şi hipercolesterolemie.

cariilor dentare, hiperinsulinism şi hipercolesterolemie. Figura nr. 5 Supliment alimentar Gymnema sylvestre [50]

Figura nr. 5 Supliment alimentar Gymnema sylvestre [50]

Posologie: doza recomandată este de 3 capsule de 3 ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, cu 30 minute înainte de masă. Se recomandă administrarea cel puţin 2-3 luni. Producător: Medicer Bios [51]

GYMNEMA SYLVESTRE

Mod de prezentare: flacon cu 90 capsule, 400 mg. Compoziţie: pulbere din frunze de Gymnema sylvestre 400 mg, pectină citrică 200 mg, alte ingrediente: celulomicrocristalină, acid stearic, stearat de magneziu, dioxid de siliciu. Indicaţii: pentru tratarea diabetului, reglează eficient greutatea corporală şi contribuie la menţinerea unui nivel de colesterol sănătos. Posologie: un comprimat pe zi. Producător: Puritanʼs Pride Inc. Oakdale ţara de origine: SUA

: Puritan ʼs Pride Inc. Oakdale ţ ara de origine: SUA Figura nr. 6 Supliment alimentar

Figura nr. 6 Supliment alimentar Gymnema sylvestre [51]

4.2 . Momordica charantia L.

4.2.1 Încadrarea sistematică

Încrengătura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliatae (dicotiledonate)

Ordinul: Violales

Familia: Cucurbitaceae

Genul: Momordica

Specia: Momordica charantia (castravetele amar) [38]

Specia: Momordica charantia (castravetele amar) [38] Figura nr. 7 Momordica charantia [53] Denumiri sinonime:

Figura nr. 7 Momordica charantia [53]

Denumiri sinonime: Momordica chinensis, M. elegans, M. indica, M. operculata, M. sinensis, Sicyos fauriei.

Origine şi răspândire: Momordica charantia este o specie tropicală sau subtropicală originară din Asia de Sud-Est. Este cultivată peste tot în zonele tropicale, cu preponderenţă în China, India, Africa de Est, America Centrala şi de Sud. Folosită din timpuri străvechi ca aliment şi medicament, Momordica charantia este astăzi tot mai mult utilizată în scopuri terapeutice.

[54]

La noi în ţară, planta a fost aclimatizată pentru prima dată la Staţiunea de Cercetare pentru Plante Medicinale Fundulea. [55]

4.2.2 Descrierea botanică

Momordica charantia este o plantă anuală, erbacee, fiind înrudită cu pepenele verde (Citrullus lanatus), pepenele galben (Cucumis melo), castravetele (Cucumis sativus) şi lufa (Luffa cylindrica, Luffa operculata).

Sistemul radicular trasant este slab dezvoltat ca adâncime de înrădăcinare şi cu tendinţă de creştere spre suprafaţa solului. Masa mare de rădăcini explorează solul pe adâncimi de 15-30 cm, motiv pentru care specia manifestă cerinţe mari faţă de regimul de umiditate şi aer în stratul superficial pe întreaga durată de vegetaţie. Tulpina târâtoare, fistuloasă, foarte fragilă când este tânără şi nu prezintă ţesuturi mecanice de rezistenţă care să îi asigure poziţia verticală. Lungimea tulpinii este de 2,5-3,5 m cu posibilitatea de a atinge chiar şi lungimea de 5 m, puternic ramificată, pubescentă, prezintă la noduri frunze, flori/fructe, cârcei simpli şi lăstari laterali.

Figura nr. 8 Momordica charantia [56] Florile sunt unisexuat monoice, cu corola galbenă, solitare, apar la axilele frunzelor. Florile mascule apar întotdeauna înaintea celor femele în număr mai mare, iar cele femele se deosebesc de la început după ovarul inferior care are forma viitorului fruct. Polenizarea este alogama entomofilă. Fructul este asemănător castravetelui, cu forma elipsoidală, nevurat longitudinal. Fructul la maturitatea tehnică are culoare verde de diferite nuanţe, cu un conţinut de apă de 93,8%, parte comestibilă 84%, iar 100 g fruct furnizând o energie de 20 KJ. Fructul dehiscent conţine seminţe de culoare brună, turtite, cu înveliş seminal dur, protejate de membrane stacojii (12-20 seminţe). [55, 57]

protejate de membrane stacojii (12- 20 seminţe ). [55, 57] 4.2.3 Produsul vegetal medicinal utilizat partea

4.2.3 Produsul vegetal medicinal utilizat

partea aeriană cu tulpină şi frunze – Momordicae herba fructul cu/fără seminţe – Momordicae fructum cum/sine seminibus [55]

4.2.4 Compoziţie chimică

Fructul cu/fără seminţe de Momordica charantia conţin:

glicozide: momordina, charantina (fruct)

alcaloizi: momordicina, morodicina

lipide: acid stearic, acid linoleic, acid oleic (seminţe)

glicoproteine: α-momorcharina, β-momorcharina

minerale (calciu, magneziu şi potasiu)

oligoelemente (fier, zinc, siliciu, nichel)

altele: polipeptid-p, vicina, lectina, proteina MAP 30 (seminţe) [55, 58]

Partea aeriană cu tulpină şi frunze de Momordica charantia conţine:

peptidul MC6 [55]

de Momordica charantia conţine :  peptidul MC6 [55] Charantina primul constituent activ, o

Charantina

primul

constituent

activ,

o

glicozidă

steroidică,

descoperită

în

fructul

de

castravete

amar,

un

amestec

de

β-sitosterol-β-D-Glucozida

şi

5,25

stigmadien-3-β-ol

glicozida.

şi 5,25 stigmadien-3- β -ol glicozida. Figura nr. 9 Charantina Char antina este o substanţă

Figura nr. 9 Charantina

Charantina este o substanţă neutră al cărei punct de topire este 269-272 ºC cu descompunere şi care dă o largă paletă de culori de la violet la albastru, verde şi galben la testul Libermann-Buchard. Substanţa este solubilă în eter, benzen şi cloroform şi insolubilă în eter de petrol, acetonă şi apă. În urma hidrolizei cu HCl, rezultă glucoza şi sterol. Spectrul IR al charantinei şi cel al colesterolului prezintă o mare asemănare, primul posedând însă mai multe grupări hidroxil şi legături duble. [59]

Vicina este o glico zidă pirimidinică izolată din seminţe. Acestui alcaloid i-a fost atribuită hipoglicemia indusă este o glicozidă pirimidinică izolată din seminţe. Acestui alcaloid i-a fost atribuită hipoglicemia indusă şobolanilor în doză echivalentă a 16 g seminţe/kg greutate corporală, administrate intraperitoneal. [60] Structura chimică: 2,6-diaminopirimidinol-5-β-D-glucopiramozid .

Figura nr. 10 Vicina Fructul de Momordica charantia co nţine unele proteine ce prezintă efecte

Figura nr. 10 Vicina

Fructul de Momordica charantia conţine unele proteine ce prezintă efecte insulinomimetice. Este vorba despre doi compuşi diferiţi: lectina care leagă galactoza şi un polipeptid, cunoscut sub denumirea de polipeptid-p sau p-insulina.

Polipeptid-p este un peptit cu rol hipoglicemiant, care conţine aproximativ 166 resturi de aminoacizi. Acest compus este un peptit cu rol hipoglicemiant, care conţine aproximativ 166 resturi de aminoacizi. Acest compus pare a fi similar cu insulina vegetală izolată în 1977. S-a constatat că, având o masă moleculară de peste 11 kDa, insulina-p/insulina- v/polipeptid-p cauzează hipoglicemia la om şi la animalele de laborator prin administrare subcutanată, reducându-se atât glicemia matinală, cât şi cea post-prandială. [58]

Peptidul MC6 este o fracţiune proteică solubilă în apă provenită din mai multe părţi ale plantei de este o fracţiune proteică solubilă în apă provenită din mai multe părţi ale plantei de Momordica charantia: frunze, tulpină, rădăcină, fruct, seminţe (întreaga plantă). Acest peptid are ca provenienţă principală însă fructul speciei, de preferat cel tânăr (aflat la maturitate tehnică) fără seminţe. [55]

Mecanismul de acţiune al acestor compuşi nu este clarificat, din datele existente la ora actuală neputându-se concluziona dacă vreunul dintre aceşti compuşi activi acţionează solitar sau acţiunea lor este sinergică.

4.2.5

Activitate farmacologică

Specia Momordica charantia a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru propietăţile sale deosebite, în special de scădere a glicemiei. Acţiunea marcantă o are fructul, care acţionează în sensul scăderii glicemiei într-un mod asemănător sulfamidelor antidiabetice de sinteză: inhibarea glicogenolizei şi stocarea rapidă a glucozei sub forma glicogenului hepatic. Charantina, vicina şi polipeptidul-p, atât în cazul animalelor, cât şi pe subiecţi umani, stimulează preluarea glucozei şi sinteza/depozitarea glicogenului în ficat, muşchi şi ţesutul adipos şi îmbunătăţesc toleranţa la glucoză. Studiile efectuate cu enzime hepatice la şoareci au relevat reducerea activităţii la glucoza-6-fosfat şi fructoza-1,6-difosfat, precum şi o oxidare mărită a glucozei pe calea G6PDH (Glucoza-6-Fosfat-Dehidrogenaza). [55]

Principalele acţiuni sunt: hipoglicemiantă, antivirală, antibacteriană, de stimulare digestivă, hipocolesterolemiantă, anticanceroasă.

Activitatea hipoglicemiantă Până la ora actuală, aproximativ 100 de studii în vivo au demonstrat efectul de reducere a

nivelului glicemiei. Specia Momordica charantia a fost studiată din punct de vedere al acţiunii antidiabetice şi pe subiecţi umani. Două studii efectuate pe pacienţi cu diabet non-insulino-dependent au urmărit efectele sucului proaspăt de castravete amar, iar unul al decoctului apos al pulpei proaspete de fruct.

- În primul studiu, sucul proaspăt fără seminţe (50 ml într-o singură doză, consumat înaintea testului de toleranţă orală la glucoză, de 9 pacienţi) a redus concentraţia de glucoză plasmatică. Acest studiu a urmărit de asemenea efectul consumului de fructe fripte (0,23 kg/zi timp de 11 săptămâni, de către 6 pacienţi), concluzia fiind un efect mai slab decât în cazul consumului de suc proaspăt.

- În cel de-al doilea studiu, subiecţii au consumat suc proaspăt înainte de efectuarea testului de toleranţă la glucoză. Un număr semnificativ de pacienţi au prezentat o îmbunătăţire a toleranţei la glucoză, în timp ce un număr mai mic nu au anifestat nici un răspuns.

- În cel de-al treilea studiu, pacienţilor le-a fost administrat un decoct din castravete amar proaspăt (100 ml/zi timp de 3 săptămâni), înregistrându-se o reducere semnificativă a nivelului mediu de glucoză sanguină (54%) şi a hemoglobinei glicozilate (6,95-8,37).

[61]

Un alt studiu a urmărit efectul v-insulinei, o proteină extrasă din fructul speciei şi purificată, asupra diabetului. Acest extras este omolog insulinei pancreatice şi poate fi injectat subcutanat sau intramuscular. S-au administrat pentru prima dată subcutanat (40 unităţi=1,8 mg/ml la 6 pacienţi IDDM şi 1 pacient NIDDM), iar v-insulina a provocat un efect hipoglicemiant semnificativ cu manifestare după o oră de la administrare, cu un efect maxim după 4 ore la pacienţii IDDM şi 12 ore la pacientii NIDDM. [34]

Activitatea antivirală Castravetele amar, la fel ca şi substanţele chimice izolate din el, a fost cercetat şi din punctul de vedere al activităţii antivirale, actionând împotriva a numeroase virusuri: Epstein-Barr şi HIV. Studii experimentale în vivo arată că extractul din frunze a mărit rezistenţa la infecţiile virale şi a avut un efect imunostimulent provocând creşterea producţiei de interferon. [55]

Activitatea antibacteriană Extractele din frunze au demonstrat activitate antibacteriană în vitro asupra: Escherichia coli, Staphylococcus, Pseudomonas, Salmonella, Streptobacillus şi Streptococcus. Fructul şi sucul obţinut din acesta au demonstrat de asemenea propietăţi antimicrobiene, având rol şi împotriva ulcerului gastric provocat de bacteria Helicobacter pylori. [62]

Activitatea hipocolesterolemiantă În urma unui studiu efectuat asupra seminţelor şi/sau fructului de Momordica charantia s-a dovedit activitatea hipocolesterolemiantă, cu efect indirect în controlul diabetului. În cadrul unui alt studiu, nivelurile ridicate de colesterol şi trigliceride au fost readuse la normal după 10 săptămâni de tratament. [55]

Activitatea antitumorală Câteva studii în vivo au demonstrat activitatea antitumorală pe care o manifestă întreaga plantă. În cadrul unuia dintre acestea, folosirea unui extract apos a stopat dezvoltarea cancerului de prostată la şobolani. Un alt studiu a dovedit inhibarea extinderii tumorii mamare în cazul utilizării unui extract apos din întreaga plantă la şoareci. Numeroase studii în vitro au aratat activitatea anticanceroasă şi antileucemică a plantei.

[63]

În cazul tratării diabetului, fructul uscat sub formă de pulbere, cu sau fără seminţe, a fost prescris în doză de 3-5 g/zi, sucul proaspăt 50-100 ml/zi şi decoctul apos al fructului, cu sau fără seminţe, 100-200 ml/zi. După alţi autori, doza optimă zilnică este de aproximativ 50 ml de suc proaspăt, consumat în 2-3 prize pe parcursul zilei.

4.2.6 Utilizări terapeutice

o

Specia Momordica charantia are o lungă istorie în tratarea:

o

Diabetului (fructul proaspăt sau uscat, frunzele uscate, întreaga plantă)

o

Diareei (frunzele)

o

Febrei (întreaga plantă)

o

Infecţiilor pielii (frunzele proaspete)

o

Hipertensiunii (suc proaspăt din fruct)

o Sterilităţii (întreaga plantă) De asemenea, manifestă efect analgezic în problemele reumatismale şi lepră (frunzele proaspete), respectiv vermifug şi antihelmintic (frunze, fructul). [55]

4.2.7

Suplimente nutritive

La ora actuală există pe piaţa o serie de preparate terapeutice pe baza de Momordica Charantia:

DAITAB

Mod de prezentare: flacon cu 100 de tablete. Este un supliment nutritiv realizat din plante ce conţin principii bioactive, alcaloizi, enzime, elemente minerale, glucoizi, hormoni, oligoelemente şi vitamine. Este un amestec de plante şi de extracte de plante binecunoscut pentru efectul său hipoglicemiant, ideal pentru diabet non insulino-dependent. Compoziţie: Pterocarpus marsupium, Syzygium cumini, Momordica charantia, Piper ongum, Enicostemmalittorale, Azadirachta indica, Tinospora cordifolia, Yashad bhasma,Gumacacia, Trigonella foenum graecum. Figura nr. 11 Supliment nutritiv Daitab [64] Indicaţii: acţionează ca protector şi regenerator al celulelor beta-pancreatice şi prezintă un rol important în metabolismul insulinei prin conţinutul în oxid de zinc. Daitab conţine p-insulina, o substanţă asemanatoare ca structură cu insulina. Prezintă şi efect hipotensiv, combate stresul şi anxietatea. Posologie: la adulţi doza recomandată este de 1-2 tablete de 2-3 ori pe zi. Producător: Ayurmed [65]

1-2 tablete de 2-3 ori pe zi. Producător : Ayurmed [65]  KARELA Mod de prezentare:

KARELA

Mod de prezentare: cutie cu 30 de comprimate. Compoziţie: 500 mg extract procesat din fructe uscate de Momordica charantia. Indicaţii: Supliment alimentar indicat în profilaxia diabetului, artrita gutoasă, tulburări hepatice, icter, detoxifiere. Posologie: doza recomandată de 1-2 capsule de 1-2 ori. Producător: Sanpromed

do za recomandată de 1-2 capsule de 1-2 ori. Producător : Sanpromed Figura nr. 12 Supliment

Figura nr. 12 Supliment alimentar Karela [66]

DIABETIN

Mod de prezentare: flacon cu 60 de capsule. Compoziţie: principii active 100% naturale 0,250 g Momordica charantia fructus (fruct), 0,050 g Phaseoli fructus sine seminibus (teci de asole), 0,050 g Ginseng radix (radacină de ginseng). Indicaţii: este indicat ca adjuvant în diabetul de tip 1 şi 2, pancreatite cronice, hepatopatii cronice, covalescenţă, stres prelungit, acţiune detoxifiantă marcantă.

cenţă, stres prelungit, acţiune detoxifiantă marcantă. Figura nr. 13 Supliment nutritiv Diabetin [67] Posologie:

Figura nr. 13 Supliment nutritiv Diabetin [67] Posologie: 3 capsule pe zi; se recomandă deschiderea capsulei şi utilizarea conţinutului acestuia sublingual (se ţine sub limbă 15-20 minute, apoi se înghite cu apă), înainte de mese, 3 luni. Producător: Santo Raphael [68]

GLUCOSE OPTIMIZER

Producător : Santo Raphael [68]  GLUCOSE OPTIMIZER Glucose Optimizer [69] Mod de prezentare: flacon cu

Glucose Optimizer [69]

Mod de prezentare: flacon cu 120 de tablete. Compoziţie: vitaminele B1, B5, B6, B12, C, E, biotina, acid folic magnezium (oxid), mangan (citrat), seleniu (Metilselenocisteina), crom, acid alfa lipoic, GlucoTrim (Crepe myrtle extract), Gymnema Sylvestre (75% Gymnemic acid), afin (Vacciniummyrtillus 25% antocianoside), scorţişoara (Cinnamonum Cassia), ceai verde 5:1 extract (Camellia sinensis) (45% polifenoli), castravete amar (Momordica charantia), schinduf (Trigonella foenum graecum), eucalipt (Eucalyptus globulus), taurină. Indicaţii: este o combinaţie completă de produse naturale

adjuvantă în metabolismul glucozei şi care asigură protecţie Figura nr. 14 Supliment nutritiv

antioxidantă

Indicaţii: este o combinaţie completă de produse naturale adjuvantă în metabolismul glucozei şi care asigură protecţie antioxidantă. Posologie: doza recomandată este de 2 tablete de 2 ori pe zi. Producător: Jarrow Formulas, USA [70]

INSUVEG

Mod de prezentare: flacon cu 60 de capsule a 600 mg. Se adreseadiabeticilor, fiind cel mai concentrat produs pe bază de castravete amar (Momordica charantia) de pe piaţa românească. Fiecare capsulă conţine 480 mg extract concentrat pur de Momordica charantia. Indicaţii: se recomandă în special în diabet de tip 1, dar si ca adjuvant în diabet de tip 2. Poate fi asociat şi cu alte suplimente alimentare care conţin bio-crom, zinc, vitaminele E şi C, multivitamine, multiminerale etc.

vitaminele E ş i C, multivitamine, multiminerale etc. Figura nr. 15 Supliment nutritiv Insuveg [71] Compoziţ

Figura nr. 15 Supliment nutritiv Insuveg [71] Compoziţie: extract concentrat de castravete amar (Momordica charantia), pulbere fină de fructe de afin (Vaccinium myrtillus), pulbere fină de radacină de morcov (Daucus carota). Posologie: doza recomandată este de 2 capsule de 3 ori pe zi, imediat după mesele principale. Producător: Fares [72]

MOMORDICA CHARANTIA

Mod de prezentare: cutie cu 40 de comprimate. Compoziţie: 500 mg extract pe pulbere de fruct de Momordica charantia. Supliment alimentar cu rol de echilibrare a metabolismului glucidic şi lipidic. Indicaţii: stimulator al sistemului imunitar la adolescenţi, vârstnici, fumători, alcoolici, suprasolicitare fizică şi intelectuală, surmenaj, boli cronice cardiovasculare asociate cu hipercolesterolemia, insuficienţă renală cronică. Posologie: la copii > 7 ani doza recomandată este de 1-2 comprimate pe zi, la adulţi doza recomandată de 2-6 comprimate pe zi în funcţie de afecţiune şi nivelul glicemiei Producător: Hofigal Expor-Import S.A

nivelul glicemiei Producător : Hofigal Expor-Import S.A Figura nr. 16 Supliment alimentar Momordica charantia [73]

Figura nr. 16 Supliment alimentar Momordica charantia [73]

4.3 Stevia rebaudiana Bert.

4.3.1 Încadrarea sistematică

Încrengătura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida (dicotiledonate)

Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae (Compositae)

Genul: Stevia

Specia: Stevia rebaudiana Bert [38]

Genul: Stevia Specia: Stevia rebaudiana Bert [38] Figura nr. 17 Stevia rebaudiana [74] Denumiri populare:

Figura nr. 17 Stevia rebaudiana [74]

Denumiri populare: Kaa-hee, azuca-caa sau eira-caa care, în general, înseamnă “iarbă dulce”, “iarbă de miere” sau “iarbă tânără”.

Origine şi răspândire: Stevia rebaudiana este o specie originară din regiunile nordice ale Americii de Sud. A fost folosită iniţial de către triburile indiene Guarani şi Mestizos , în nordul Paraguay-ului, în regiunile Jejvi şi Maracayu. Mai precis, specia creşte în mod natural între 22ºC şi 24ºC emisferă sudică, în apropierea graniţei dintre Brazilia şi Paraguay. De sute de ani, populaţiile indigene din Brazilia şi Paraguay au utilizat frunzele de Stevia rebaudiana atât ca îndulcitor , cât şi ca remediu pentru diferite afecţiuni. Datorită calităţilor sale deosebite, conţinând o substanţă ce este de 300 de ori mai dulce decât zahărul, s-a răspândit rapid, atât pe continentul nostru, cât şi în Asia. [75]

4.3.2 Descrierea botanică

Stevia rebaudiana este o specie spontană, arbust perenă, fiind răspândită pe marginea mlaştinilor şi pe soluri cu nivelul apei freatice ridicat.

Rădăcina este pivotant ă, dar după prima tăiere a plantei devine fascicul ară. În zonele

Rădăcina este pivotantă, dar după prima tăiere a plantei devine fasciculară. În zonele de origine, Stevia rebaudiana atinge o înălţime de 60-80 cm. Tulpina anuală este păroasă, uşor fragilă, bine ramificată, terminată într-o formaţiune de tip corimbic. În timpul primului ciclu de vegetaţie planta formează o singură tulpină şi în medie 25 de ramuri laterale, pe care se dezvoltă ramuri terţiare şi cuaternare. După fiecare tăiere se înregistrează o descreştere a gradului de ramificare. Frunzele sunt mici, obovale, zimţate, cu un peţiol scurt, dispuse opus.

Figura nr. 18 Stevia rebaudiana [76] Inflorescenţa este de tip capitul. Fiecare capitul prezintă cinci flori. Florile sunt mici, albe, uneori cu o margine roşie, în număr de 2 sau 6 pe o plantă, cu următoarea formulă florală:

K15 C(5) A(5) G(2). Fructele sunt achene, prevăzute cu 13 sau 15 ariste de tip papus. Seminţele au o singură axă embrionară şi două cotiledoane, ambele formaţiuni fiind acoperite de un endosperm dens. Protecţia embrionului este realizată de tegumentul seminal. Formarea seminţelor depinde în special de temperatură, apă, elemente nutritive şi lumină.

[77,78]

4.3.3 Produsul vegetal medicinal

frunze - Steviae folium [79]

4.3.4 Compoziţia chimică

Frunzele de Stevia rebaudiana conţin patru componente majore de tip glicozidic. Acestea sunt:

steviozida 5-10%

rebaudozidele A,B,C,D, E 2-3%,

dulcozidele A şi B 0,5-1%

Stevia rebaudiana conţine mai mult de 300 de uleiuri eterice diferite, localizate în

special în flori, dintre care 48 au fost deja identificate ca şi compuşi de bază ai complexului terpenoidic, ca de exemplu:

spatunelol

oxid cariofilenic

farnesol Aceşti compuşi sunt folosiţi pentru colorarea şi aromatizarea unor produse farmaceutice.

colorarea şi aromatizarea unor produse farmaceutice. Steviozida : c ompusul dulce, găsit în frunzele de Stevia

Steviozida: compusul dulce, găsit în frunzele de Stevia rebaudiana, este un glicozid diterpenic şi este sintetizat, cel puţin în faza iniţială, pe aceeaş cale ca şi acidul giberelic. Ulterior căile metabolice ale glicozidului diterpenic şi ale acidului giberelinic devin divergente. Laurenul este convertit în steviol, structura de bază a glicozidelor, iar apoi, glicozilat sau ramnolizat, pentru a forma principiul activ al îndulcitorului.

pentru a forma principiul activ al îndulcitorului. Figura nr. 19 Steviozida Studii realizate au dus la

Figura nr. 19 Steviozida

Studii realizate au dus la obţinerea unui compus cristalin alb, pur, pe care l-au denumit “steviozid” obţinut într-un procent de 6%. S-a demonstrat, de asemenea, că extractele de Stevia rebaudiana nu fermentează şi nu contribuie la reacţia de brunificare a produselor de patiserie, fenomen adesea întâlnit în cazul folosirii zahărului. În acestea şi multe alte întrebuinţări industriale, steviozidul şi extractele din Stevia rebaudiana s-au dovedit a fi, din punct de vedere calitativ, ingrediente deosebit de valoroase.

[78]

4.3.5

Activitate farmacologică

Principalele acţiuni sunt: hipoglicemică, reglarea hipertensiunii arteriale, tonic digestivă, antimicrobiană, contribuie la vindecarea eczemelor şi în controlul acneei, antagonist pentru calciu, prevenirea cariilor şi afecţiunilor gingivale, pierderea în greutate, antioxidantă.

Activitatea hipoglicemiantă Studiile pe animalele de experienţă relevă faptul că Stevia rebaudiana joacă un rol important în tratarea diabetului. În urma studiilor s-a constatat că substanţa activă denumit “steviozid” este de 300 de ori mai dulce decât zahărul şi nu prezintă efect toxic asupra diferitelor animale folosite experimental. Datorită naturii sale glicozidice, extractul concentrat, poate fi folosit, fără restricţii ca aditiv în dieta zilnică sau îndulcitor natural. [80]

Activitate contraceptivă Această plantă conţine şi anumiţi compuşi cu acţiune contraceptivă. Datorită acestor însuşiri, triburile indiene din Matto Grosso foloseau frunzele ca şi contraceptiv oral. Femeile serveau zilnic un decoct, în apă din pudră de frunze (aproximativ 15 g material uscat în 300 ml apă sau aproximativ 5% concentraţie). Efectul contraceptiv al decoctului din frunze a fost analizat de către PLANAS şi KUĆ, în 1968. Ei au demonstrat că, în cazul unui experiment cu şobolani femele, fertilitatea a fost redusă cu valori între 57-79%, comparativ cu cea a femelelor de şobolani tratate cu apă. Procentul de reducere a fertilităţii (50-57) a fost înregistrat şi la 50-60 de zile după oprirea tratamentului cu decoct. Administrarea decoctului nu a afectat apetitul şi, aparent, nu a avut nici un efect asupra sănătăţii şobolanilor maturi. [81]

Activitate antimicrobiană Datorită marilor avantaje date de conţinutul de minerale şi proprietăţile antibacteriene, Stevia rebaudiana este un aditiv al pastelor de dinţi sau al apelor de gură. Nu numai că nu provoacă carii, dar această plantă poate chiar să le prevină. [82]

Activitate digestivă Studii experimentale arată că tratamentul cu Stevia rebaudiana este eficace, dovedind rezultate pozitive în cazul bolilor aparatului digestiv, a constipaţiilor, problemelor aparatului urinar şi ale rinichilor. [81]

Alte aplicaţii

Extractul concentrat de Stevia rebaudiana tratează acneea sau alte afecţiuni, accelerând

timpul de vindecare şi eliminând, în timp orice senzaţie de rană sau durere. Aceasta are, de

asemenea, efect de prevenire a îmbătrânirii prematură a pielii.

Stevia rebaudiana este un îndulcitor ideal utilizat cu eficienţă în curele de slăbire, iar

diferite cercetări arată că administrarea cu 20 de minute înainte de masă reduce pofta de ţigări,

alcool şi alimente care îngraşă. [80]

4.3.6 Utilizări terapeutice

Pe cale internă

Diabet. [80] 4.3.6 Utilizări terapeutice Pe cale internă Obezitate Hipertensiune Bolile aparatului digestiv Aparatul

Obezitate. [80] 4.3.6 Utilizări terapeutice Pe cale internă Diabet Hipertensiune Bolile aparatului digestiv Aparatul urinar

HipertensiuneUtilizări terapeutice Pe cale internă Diabet Obezitate Bolile aparatului digestiv Aparatul urinar Carii dentare şi

Bolile aparatului digestivterapeutice Pe cale internă Diabet Obezitate Hipertensiune Aparatul urinar Carii dentare şi bolile gingiilor Reumatism

Aparatul urinarDiabet Obezitate Hipertensiune Bolile aparatului digestiv Carii dentare şi bolile gingiilor Reumatism Pe cale

Carii dentare şi bolile gingiilorHipertensiune Bolile aparatului digestiv Aparatul urinar Reumatism Pe cale externă se recomandă în industria

Reumatismdigestiv Aparatul urinar Carii dentare şi bolile gingiilor Pe cale externă se recomandă în industria cosmetică,

Pe cale externă

dentare şi bolile gingiilor Reumatism Pe cale externă se recomandă în industria cosmetică, la prepararea

se recomandă în industria cosmetică, la prepararea cremelor cu efect de catifelare a mâinilor. [78]

cremelor cu efect de catifelare a mâinilor. [78] 4.3.7 Suplimente nutritive  FRUNZE USCATE DE STEVIA

4.3.7 Suplimente nutritive

FRUNZE USCATE DE STEVIA REBAUDIANA

Mod de prezentare: frunze uscate a 50 de g.

Compoziţie: frunzele plantei Stevia rebaudiana (Stevia folium).

Indicaţii: îndulcirea ceaiului, pentru reducerea poftei de mâncare, în

tratarea bolilor de piele (dermatitis, eczemă) şi în cazul rănilor prin

tăiere, împiedică bacteriile care determină cariile dentare.

Posologie: 2-3 frunze uscate în ceaiul gata preparat şi se lasă în

repaus câteva minute.

Producător: Vitaking

Figura nr. 20 Frunze uscate de

Stevia rebaudiana [83]

HYPER STEVIA REBAUDIANA

Mod de prezentare: flacon 50 ml. Compoziţie: extract natural din planta Stevia rebaudiana, glicerină, apă demineralizată. Propietăţi: hipoglicemiant, hipotensiv, antibacterian, antiviral, antimicotic. Posologie: intern: sub formă de picuri pentru îndulcirea ceaiului, cafelei, cefalei, prepararea dulciurilor. Producător: Hypericum [84]

prepararea dulciurilor. Producător : Hypericum [84] Figura nr. 21 Îndulcitor natural Stevia rebaudiana [85]

Figura nr. 21 Îndulcitor natural Stevia rebaudiana [85]

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Diabetul zaharat este considerat în prezent o problemă importantă de sănătate publică, prin impactul epidemiologic, clinico-biologic şi economic pe care îl are atât pe plan naţional, cât şi pe plan mondial. Există un interes tot mai crescut pentru utilizarea medicinei alternative de către pacienţii diagnosticaţi cu diabet, deoarece este însoţit de reacţii adverse şi este foarte costisitor. Pe lângă insulină, terapiile actuale utilizează agenţi hipoglicemianţi de sinteză, prin administrare orală, însă toţi aceşti compuşi conduc la reacţii secundare certe: simptome gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale), hipoglicemie, creştere în greutate, gust metalic, hepatotoxicitate renală.

În afecţiunile diabetice un rol foarte important îl are fitoterapia care are o acţiune mai îndelungată şi efecte secundare considerabil mai puţine fată de medicina alopată. În ultimi ani datorită cerinţelor tot mai mari de producţie şi diversificare a acestora:

Gymnema sylvestre, Momordica charantia şi Stevia rebaudiana au fost cercetate urmărind justificarea acţiunii farmacologice în strânsă concordanţă cu compoziţia chimică. Principalele clase de principii active eficiente ca terapie alternativă în tratamentul diabetului zaharat sunt: glicozide sterolidice, printre care cea mai reprezentativă este charantina, glicozide diterpenice: steviozida, glicozide triterpenice pentaciclice reprezentat de acidul gimnemic, flavonozide, taninuri, poliholozide, aminoacizi. Extractele unor plante medicinale, prin conţinutul în principii active şi substanţe minerale pot avea o acţiune aditivă în terapia diabetului. Eficienţa acestor principii active este conferită de propietăţile: hipocolesterolemiante, antibacteriene, carminative, anticanceroase, antihelmintice, obezitate, dar mai ales prin acţiunea puternic hipoglicemiantă – antidiabetică. Avantajul plantelor medicinale este că acestea se pot folosi pe o perioadă îndelungată, cum este cazul diabetului zaharat unde este nevoie de un tratament susţinut, în paralel cu medicamentele alopate, aducând numeroase beneficii. În estimarea unui răspuns favorabil la tratamentul pentru diabetul zaharat este nevoie pe viitor de o cunoaştere mai aprofundată atât a farmacologiei preparatelor farmaceutice pe bază de plante cât şi a particularităţilor pacienţilor suferind de această afecţiune. Pe plan mondial a crescut considerabil interesul pentru produsele vegetale cu acţiune antidiabetică, acestea reprezentând o sursă importantă de materie primă pentru obţinerea de noi produse farmaceutice.

În prezent există pe piaţa românească câteva preparate terapeutice pe bază de Gymnema sylvestre, Momordica charantia şi Stevia rebaudiana, recomandate de medicii naturişti în special ca adjuvante în diabet, condiţionate în diferite forme farmaceutice: comprimate, capsule, îndulcitori naturali, ceaiuri.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantinescu M, Pristavu G. Fitoterapie: secretul tinereţii şi longevităţii cu plante medicinale. Oradea: Editura Imprimeria de Vest; 2000. p. 7, 8

2. Ryden L, Standl E, Bartnik M, Van Den Berghe G. ,,CME Guidelines on diabetes, pre-diabetes, and cardiovascular diseases’’. European heart journal supplements 2007; 9:3-24

3. American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes. Diabetes Care; Jan 2013; 36, ProQuest Central p. S11

4. Graur M, Creţ M, ‘‘Ghidul pentru alimentaţia sănătoasă’’, Societatea de Nutriţie din România. Iaşi: Editura Performantica 2006

5. IDF Clinical Guidelines: Global Guidelines on Pregnancy and Diabetes, International Diabetes Federation, 2009

Clinical Nutrition, the official journal of ESOEN, The European Society for Clinical Nutrition and Metabolism

7. American Diabetes Association. Hyperglycemic Crises in Diabetes. Diabetes Care 2004;

27(1):94-102

8. Hâncu.: Particularităţile îngrijirii bolilor metabolice în Diabetul zaharat, Nutriţia, Bolile metabolice, sub redacţia Hâncu N, Vereşiu IA. Bucureşti: Editura Naţional; 1999. p. 214

9. Bala C, Fodor A, Hâncu N. el all. Diabetul zaharat, Nutriţia, Bolile Metabolice. Cluj Napoca:

Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu; 2009. p. 30-35

10. Giorgio S. Pathophysiology of insulin resistance. 2006; 20(4):665-679

11. Georgescu A, Ciofu E. Ghiduri şi protocoale în pediatrie.Bucureşti: Editura Amaltea; 2008. p.

77-78

12. Gillespie SJ, Kulkarni KD, Daly AE. Using carbohydrate counting in diabetes clinical practice. J Am Diet Assoc 1998

13. Besdevant A, Laville M, Lerebours E, Lairon D. ‘‘Traite de Nutrition Clinique de l’adulte’’, Paris: Ed. Flammarion, 2001

14. Pasanisi M.F, Montagnese C, De Filippo E, et all. BMR variability in women of different weight. Clinical Nutrition. 2007; 26(5):567-572

15. Sautou-Miranda V et all. Traitement du diabète sucré, dans Calop J et al (coord) Pharmacie Clinique et thérapeutique, 3 e edition, Masson, 2008

16. ADA, Hypoglycemia in Diabetes, American Diabetes Association, 2008

[http://cate.diabetesjournals.org/content/31/Supplement_1]

17. Dauncey MJ. ‘‘Activity and energy expenditure’’. Can J Physiol Pharmacol. 1990; 68:17-27

18.

Levine JA. Nonexercise activity themogenesis (NEAT): environment and biology. Am J Physiol

Endocrinol Metab, 2001; 286:675-685

19. Hâncu N, Niţă C, Roman G. Farmacoterapia diabetului zaharat. Cluj-Napoca: Editura Echinox;

2008

20. National Kidney Foundation (2002) K/DOQI clinical practice guidelines for chronic kidney disease: evaluation, classification and stratification . Am J Kidney Dis 2002; 39:1-266

21. Levine JA. Non-exercise activity thermogenesis. Proc Nutr Soc., 2003; 62(3):667-79

22. Hâncu N (coord)- Abordarea persoanei cu diabet zaharat în practica medicală în Farmacoterapia diabetului zaharat, Cluj-Napoca: Ed. Echinox, 2002

23. Nathan DM, Buse JB, Davidson MB, et all. Management of hyperglycaemia in type 2 diabetes: a consensus algotithm for the initiation and adjustment of therapy. Update regarding the thiazolidunediones Diabetologia 2008; 51:8-11

24. Heine RJ, Diamant M, Mbanya J-C, Nathan DM. Management of hyperglycaemia in type 2 diabetes. BMJ 2006; 333:1200-4

25. Yki-Jarvinen H. Combination therapy with insulin and oral agents: optimizing glycemic control in patients with type 2 diabetes mellitus. Diabetes Metab Res Rev 2002; 18:77-81

26. Marrero DG. Overcoming patient barriers to initiating therapy in type 2 diabetes mellitus. Clin Cornerstone 2007; 8:33-40

27. Hirsch IB, Bergenstal RM, Parkin CG, Wright E, Buse JB. A real-world approach to insulin therapy in primary care practice. Clin Diabetes 2005; 23:78-86

28. Goetz P. Phytothérapie du diabète. Phytothérapie, 2007; 5:212-217

29. Bojor O, Popescu O. Fitoterapie tradiţională şi modernă. Bucureşti: Editura Fiat Lux; 2009. p.

222-224

30. Patel DK, Prasad SK, Kumar R, Hemalatha S * . An overview on antidiabetic medicinal plants having insulin mimetic property. Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine, 2012:320-330

31. Kiss A, Takaku M, Damasceno C, Campos K, Sinzato K, Lima P, Volpato GT. Efeito do extrato aquosa de Allium sativum L, sobre parâmetros bioquimices de ratas com diabete induzido por Streptozotocin. Botucato: Bras. PL. Med, 2006; 3:24-30

32. Oniga I. Farmacognozie. Compuşi terpenici naturali Cluj-Napoca: Ed. Medicală Universitară ‘‘Iuliu Haţieganu’’, 2007. p. 206

33. Coman C, Rugina O, Socaciu C. Plants and Natural Compounds with Antidiabetic Action. Not Bot Horti Agrobo, 2012; 40(1):314-325

34. Rammal H, Bouayed J, Desor F, Younos C, Soulimani R. Validation et contribution à l’étude de l’rffet antihyperglycémique d’une plante médicinale, le Momordica charantia L. Phytothérapie, 2009; 7:191-196

35.

Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor, Ed. Medicală. p. 194-196

36. Petlevski R, Hdzija M, Silicepcevic M, Juretic D, Pertik J.: Gluthathione S- transfereses and malondialdehyde in the liver of Morus nigra on short-term treatement with plant mixture extracts. Phytother. Res., 2003; 17(4)311-314

37. Md Yassen K, Siddaharth P, Miraj K, Olea europaea. A phytopharmacological review, Pharmacognosy Reviews, 1 (1), January-May, 2007:114-117

38. Tămaş M. Botanică farmaceutică Sistematică – Cormobionta vol. III. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu; 1999. p. 137, 178, 228

39. Gymnema sylvestre [imagine online]. [accesat la data de 18 Martie 2013]; Disponibil la

40. Kritikar K, Basu B. Indian Medicinal Plants. International Book Distributors, Dehradun, 1998.

41. Gymnema sylvestre [imagine online]. [accesat la data de 18 Martie 2013]; Disponibil la

42. Komalavalli N, Rao MV. In vitro micropropagation of Gymnema sylvestre: multipurpose medicinal plant. Plant Cell, Tissue and Organ Culture. 2000; 61:97-105.

43. Kanetkar PV, Laddha KS, Kamat MY. Gymnemic acids: A molecular perspective of its action on carbohydrate metabolism. Poster presented at the 16th ICFOST meet organized by CFTRI and DFRL, Mysore, India, 2004.

44. Khramov VA, Spasov AA, Samokhina MP. Pharm Chem J, 2008; 42(1):29-31.

45. Yoshikawa K, Amimoto K, Arihara S, Matsuura K. Structure studies of new antisweer constituents from Gymnema sylvestre. Tetr. Lett. 1989; 30:1103-1106

46. Paliwal R, Kathori S, Upadhyay B. Ethno-Med, 2009; 3(2):133-135.

47. Rachh PR, Rachh MR, Ghadiya NR, Modi DC, Modi KP, Pate NM, Rupareliya MT. Int J Pharmacol, 2010:1-4.

48. Pasha C, Sayeed S, Ali S, Khan Z. Turk J Biol, 2009; 33:59-64.

49. Preuss HG, Bagchi D, Bagchi M, Rao CV, Dey DK, Satyanarayana S. Diabetes Obes Metab, 2004; 6(3):171-80.

50. Supliment alimentar Gymnema sylvestre [imagine online]. [accesat la data de 20 Martie 2013]; Disponibil la http://www.medicerbios.ro/38-gymnema-sylvestre.html

51. Prospect capsule Gymnema sylvestre [online]. [accesat la data de 22 Martie 2013]; Disponibil la

52. Prospect capsule Gymnema sylvestre [online]. [accesat la data de 25 Martie 2013]; Disponibil la

53. Momordica charantia [imagine online]. [accesat la data de 12 Aprilie 2013]; Disponibil la http://commons.wikimedia.org/wiki/ File:Momordica_charantia _005.JPG

54.

Raman A, Lau C, Anti-diabetic properties and phytochemistry of Momordica charantia L. (Cucurbitaceae), Phytomedicine, 1996; 2(1):349-362

55. Simona C. Momordica charantia L – Specii cu implicaţii terapeutice. Arad: Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”; 2010. p. 2, 4, 17, 21, 24, 44, 46

56. Momordica charantia [imagine online]. [accesat la data de 12 Aprilie 2013]; Disponibil la http://www.tropilab.com/momordica-cha.html

57. Keschav PD, Momordica charantia, Tropical crops, Agricultural Science and Resource Management in the Tropics and Subtropics, Field and Vegetable Crops PTS 2002/03,130:23 (www.tropen.uni_bonn.de/new_website/englische_seiten/Study/CUCURBITACEAE_PAPERS_

58. Torres WD. Momordica charantia Linn. (Fam. Cucurbitaceae)- Chemistry & Pharmacology, Review, American Academy of Anti-Aging Medicine, las Vegas, Navada, USA 2004

59. Lotlikar MM, Rajarama Rao MR. Pharmacology of a hypoglycaemic principle isolated from the fruits of Momordica charantia Linn., Indian J. Pharm., 1996; 28(5):129-133

60. Day C, Cartwright T, Provost J. şi Bailey CJ. Hypoglycaemic effect of Momordica charantia extracts, Planta Med., 1990; 56:426-429

61. Virdi J, Sivakami S, Shahani S, Suthar AC, Banavalikar MM, Biyani MK., Antihyperglycemic effects of three extracts from Momordica charantia. J Ethnopharmacol, 2003; 88(1):107-11

62. Sankaranarayanan J, Jolly CI, Phytochemical, antibacterial, and pharmacological investigations on Momordica charantia Linn., Emblica offidnalis Gaertn. and Curcuma longa Linn. Indian Journal of Pharmaceutical Science 1993; 55(1):6

63. "About Herbs: Bitter Melon". Memorial SloanKettering Cancer Center. http:// www.mskcc.org/mskcc/html/69138.cfm. Retrieved 2007-12-27.

64. Supliment nutritiv Daitab [imagine online]. [accesat la data de 15 Aprilie 2013]; Disponibil la

65. Prospect

tablete