FARMACOLOGIE PENTRU

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTAR
Oana Andreia Coman, Liliana Stanciu, Isabel Ghi , Mihnea Costescu
C © 4 ALL

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

COMAN, OANA ANDREIA
Farmacologie pentru medicina dentar ă/ Oana
Andreia Coman. - Bucure ti : Editura ALL, 2014
Bibliogr.
Index
ISBN 978- 606-587-291-2

615:616.314

Toate drepturile rezervate Editurii ALL.

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat ă
f r ăpermisiunea scris ăa Editurii ALL.
Drepturile de distribuț î in tate aparț î .

All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written
permission of ALL, is strictly prohibited.
C © 014 by ALL.

Editura ALL :
Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512 – Bucure ti
Tel.: 021 402 26 00
Fax : 021 402 26 10
Distribuție : 021 402 26 30 ;
021 402 26 33
Comenzi : comenzi@all.ro
www.all.ro

Redactare : Bianca Vasilescu

Tehnoredactare : Liviu Stoica
Corectur : Elena Georgescu
Design copert ă: Alexandru Novac

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
FARMACOLOGIE
MEDICINA PENTRU

Prof. univ. dr. Oana Andreia Coman

Doctor în tiinUe Medicale
Medic primar Farmacologie clinică
Medic primar Dermatovenerologie

ef lucrări dr. Liliana Stanciu

Doctor în tiinUe Medicale
Medic primar Farmacologie clinică
Medic primar Medicină internă

ef lucrări dr. Isabel GhiUă

Doctor în tiinUe Medicale
Medic primar Farmacologie clinică

Asist. univ. dr. Mihnea Costescu

Medic primar Farmacologie clinică
Medic primar Medicină legală
LicenUiat în Farmacie

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
Farmacologia generală (dr. Oana andreia coman) 11 5

CUPRINS

PREFA ........................................................................................................................9

1. FARMACOLOGIA GENERAL ă(Dr. Oana Andreia Coman) .................................. 11

1.1. Farmacocinetica general ......................................................................... 11
1.2. Farmacodinamia general .................................................................... 18
1.3. Farmacotoxicologia general ........................................................... 24

2. FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

(Dr. Oana Andreia Coman) ................................................................................. 37
2.1. Sistemul colinergic ........................................................................... 39
2.2. Sistemul adrenergic ............................................................................... 51

3. FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ................................... 63

3.1. Anestezicele generale (Dr. Oana Andreia Coman) .............................. 63
3.2. Anestezicele locale (Dr. Mihnea Costescu) ............................................. 69
3.3. Sedativele, hipnoticele i anxioliticele (Dr. Oana Andreia Coman) ....... 78
3.4. Stimulantele psihomotorii (Dr. Mihnea Costescu) .............................. 85
3.5. Anticonvulsivantele (Dr. Oana Andreia Coman) ................................ 88
3.6. Antiparkinsonienele (Dr. Oana Andreia Coman) ..................................... 93
3.7. Miorelaxantele centrale (Dr. Oana Andreia Coman) ........................... 95
3.8. Antipsihoticele (Dr. Oana Andreia Coman) ............................................ 97
3.9. Antidepresivele (Dr. Oana Andreia Coman) ............................................... 101
3.10. Analgezicele opioide i antagoni tii (Dr. Oana Andreia Coman) ......... 104

4. INFLUEN AREA SISTEMULUI AUTACOID

I A FUNC IEI HORMONALE (Dr. Oana Andreia Coman) .......................... 112
4.1. Histamina i antihistaminicele .................................................................. 112
4.2. Influențarea farmacologic a sistemului serotoninergic .................... 115

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
4.3. Hormonii corticosuprarenalieni ........................................................... 116
4.4. Insulina, antidiabeticele orale, glucagonul ....................................... 122
4.5. Hormonii tiroidieni i antitiroidienele.................................................. 125
4.6. Hormonii sexuali ..................................................................................... 126
4.7. Prolactina i bromocriptina ................................................................. 129

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
5. ANALGEZICELE, ANTIPIRETICELE I ANTIINFLAMATOARELE
NESTEROIDIENE (Dr. Oana Andreia Coman) .................................................. 130
5.1. Salicilații .................................................................................................. 134
5.2. Derivații de paraaminofenol ............................................................... 136
5.3. Derivații de pirazolon .......................................................................... 136
5.4. Acizii indolacetici i analogii .................................................................... 138
5.5. Acizii arilalifatici ..................................................................................... 138
5.6. Fenamații ............................................................................................ 139
5.7. Oxicamii ............................................................................................. 139
5.8. Antiinflamatorele inhibitoare selective ale COX-2 ........................... 140

6. MEDICA IA METABOLIC ă(Dr. Oana Andreia Coman) ............................... 142

6.1. Calciul i fosfații .......................................................................................... 142
6.2. Reglatorii homeostaziei minerale osoase .......................................... 143
6.3. Fluorurile ............................................................................................ 146

7. MEDICA IA APARATULUI GENITAL .................................................................... 149

7.1. Ocitocicele ..................................................................................... 149
7.2. Tocoliticele ................................................................................................... 150

8. MEDICA IA APARATULUI CARDIO-VASCULAR (Dr. Liliana Stanciu) ..... 152

8.1. Medicația insuficienței cardiace ...................................................... 152
8.2. Antiaritmicele ..................................................................................... 160
8.3. Antianginoasele .................................................................................. 167
8.4. Antihipertensivele ......................................................................................... 171
8.5. Medicația vasoactiv ......................................................................... 183
8.6. Medicația antimigrenoas ....................................................................... 187

9. DIURETICELE (Dr. Liliana Stanciu) .......................................................................... 190

9.1. Tiazidele i compu ii asem n tori ........................................................... 192
9.2. Diureticele de ans ............................................................................. 192
9.3. Diureticele antialdosteronice ........................................................... 193
9.4. Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice ............................... 193
9.5 Diureticele osmotice ....................................................................... 194
9.6. Antagoni tii receptorilor pentru vasopresin .................................... 194

10. MEDICA IA HIPOLIPIDEMIANT ă(Dr. Liliana Stanciu) .................................. 197

11. MEDICA IA SÂNGELUI (Dr. Oana Andreia Coman) ..................................... 201

11.1. Antianemicele ..................................................................................... 201
11.2. Stimulentele hematopoiezei .........................................................204
11.3. Antitromboticele ............................................................................ 205
11.4. Hemostaticele ..................................................................................... 212

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
12. MEDICA IA APARATULUI RESPIRATOR (Dr. Liliana Stanciu) ................. 216
12.1. Medicația antiastmatic ..................................................................... 216

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 12.2. Medicamentele antitusive ................................................................... 225
12. 3. Medicamentele expectorante................................................................... 227

13. MEDICA IA APARATULUI DIGESTIV (Dr. Oana Andreia Coman) .......... 230
13.1. Antiulceroasele ............................................................................... 230
13.2. Antivomitivele ................................................................................... 237
13.3. Medicația antidiareic ....................................................................... 239

14. CHIMIOTERAPICELE ANTIMICROBIENE ....................................................... 241

14.1. Chimioterapicele antibacteriene (Dr. Isabel Ghiț ) .............................. 241
14.2. Chimioterapicele antifungice (Dr. Oana Andreia Coman) ................. 288
14.3. Chimioterapicele antivirale (Dr. Oana Andreia Coman) .................... 292
14.4. Chimioterapicele active in amebiaz , tricomoniaz ă i giardioz
(Dr. Oana Andreia Coman) .................................................................. 295

15. CHIMIOTERAPICELE ANTICANCEROASE I IMUNODEPRESIVELE

(Dr. Liliana Stanciu) ................................................................................................ 297
15.1. Chimioterapicele anticanceroase ..................................................... 297
15.2. Medicamentele imunodepresive ..................................................... 308

16. DEZINFECTANTELE, ANTISEPTICELE I STERILIZANTELE

(Dr. Oana Andreia Coman) .................................................................................... 311

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 319

INDEX .................................................................................................................................. 321

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
Analgezicele,antipireticeleșiantiinflamatoarelenesteroidiene(dr.Oanaandreiacoman)o130 9

PREFA

Lucrarea Farmacologie pentru medicina dentară este adresat î stu-

denților Facult ții de Medicin Dentar . Î elaborarea acesteia, autorii au avut î
vedere î â țiunilor de baz ă î farmacologie – noțiuni
de farmacocinetic ă i farmacodinamie, a principalelor clase de substanțe medi-
camentoase, a indicațiilor, a reacțiilor adverse i contraindicațiilor acestora. S-a
urm rit î i abordarea acestor noțiuni î funcție de specificul activit ții medi-
cale desf urate î . Î â î stomatologie se utilizea-
z ăpreponderent unele categorii de medicamente – anestezice locale i generale,
analgezice, antiinflamatoare, fluoruri, antibiotice, antivirale, antifungice, antisep-
tice i dezinfectante – s-a realizat o prezentare țintit a particularit ților acestora.
Deoarece la nivelul cavit ții bucale se î â ții adverse produse
de o serie de medicamente administrate cronic, s-a avut î vedere menționarea
acestora, astfel î â s ăle cunoasc , s ăle poat ăidentifica i
eventual trata.
Prezenta lucrare poate veni î s , î al
tinerilor practicieni, constituind o real surs de informație î probleme legate de
utilizarea medicamentelor î . Î â ă adesea
pacienți care primesc medicație cronic ă pentru diverse afecțiuni, s-a avut î -
dere precizarea m surilor de precauție necesare î astfel de situații. Nu î ultimul
â , se confrunt ăcu urgențe medicale sau urgențe stomato-
logice. Din aceste considerente, este necesar ăcunoa terea i î țelegerea acțiunii
medicamentelor asupra organismului ca un î , astfel î â s ăse poat ăaplica
tratamentul cel mai eficient.
Autorii sper ăca aceast ănou ăcarte s ă î
cuno tințelor de farmacologie de c tre studenții i medicii de medicin ădentar .

Autorii

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Farmacologia generală 11

1. FARMACOLOGIA GENERAL
Dr. Oana Andreia Coman

16.1. Farmacocinetica general

Medicamentele, ca orice substanț ăexogen , pot fi introduse î organism pe

mai multe c i. De la locul administr rii, medicamentele p trund î circulația sang-
vin ă â prin procesul specific de absorbție. Î continuare, acestea sunt dis-
tribuite î diferite compartimente ale â , , lichid extra-
celular, interstițial, lichid intracelular, respectiv organe i țesuturi). Î paralel i
ulterior, medicamentele sunt epurate prin procese specifice de metabolizare, care
au loc î principal î ficat, precum i prin excreție, care se realizeaz ăî majori-
tate pe cale renal . Circuitul pe care medicamentul î parcurge î organism este
studiat de c tre farmacocinetic , parte a farmacologiei generale. Aceste proce-
se farmacocinetice sunt determinanți majori ai intensit ții i duratei de acțiune
a unui medicament.
A a cum s-a menționat anterior, dup administrare, medicamentele p trund
î torentul sangvin printr-un proces de absorbție. Administrarea direct î â -
ge, respectiv injectarea intravenoas sau intraarterial , nu presupune un proces
de absorbție, pentru c ămedicamentul a ajuns î totalitate î circulația sangvi-
n . Î rest, indiferent de calea de administrare aleas , medicamentul suport un
proces de absorb ie, adic ătrebuie s ătraverseze anumite membrane biologi-
ce. Traversarea membranelor biologice se poate face prin mai multe procese cum
ar fi difuziunea pasiv , filtrarea sau transportul activ. Difuziunea pasiv pre-
supune trecerea f r ăconsum energetic a moleculei de medicament prin mem-
brana celular î sensul gradientului de concentrație, adic din compartimentul
unde substanța este mai concentrat spre compartimentul unde este mai diluat .
Pentru ca un medicament s difuzeze prin membranele biologice el trebuie s fie
liposolubil, adic s se dizolve î lipide, deoarece membrana celular este format
dintr-un strat bimolecular fosfolipidic, traversat de pori apo i de dimensiuni mici.
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Filtrarea se face tot f r ă consum de energie î
concentrație, ca i difuziunea pasiv . î ăpresupune trecerea medicamente- lor
prin porii apo i ai membranelor. De aceast ădat ătrec molecule medicamen- toase
hidrosolubile î .

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
12 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTAR

Transportul activ se face cu ajutorul unei molecule transportatoare specifice

care formeaz un complex cu medicamentul i î transport de pe o parte î cea-
lalt a membranei. Trecerea se face cu consum de energie, chiar î gradi-
entului de concentrație i are un caracter saturabil, adic exist un num r maxim
de molecule care pot fi transportate.
Difuziunea facilitat ăeste o form ă , î -
sul gradientului de concentrație.
Pinocitoza este o form rar de transport care const î formarea la exterio-
rul celulelor a unor vezicule care î medicamentul. Acestea se internali-
zeaz , cu eliberarea medicamentului î interiorul celulei.
Absorb ia presupune anumite particularit ț , î ție de calea de adminis-
trare. Cel mai des, medicamentele se administreaz ă pe cale oral ă sau intern, prin
î ț .Î , , ăinjectabil, pe cale intrarec-
tal , prin inhalație sau prin aplicare local ăpe tegumente sau mucoase.
Un parametru larg utilizat care caracterizeaz ăabsorbția este biodisponibili-
tatea. Aceasta reprezint ă procentul de medicament din cantitatea administrat ă
disponibil pentru acțiune, adic ajuns î circulația sistemic . Se consider c pen-
tru administrarea intravenoas ă biodisponibilitatea este de %. Câ are valori
mai mici de 100% î c au ap rut pierderi î procesul de absorbție – fie dis-
trugerea medicamentului la locul administr rii, fie absorbție incomplet ă (medi-
camente parțial polare), fie metabolizarea medicamentului la prima trecere prin
ficat (fenomen de prim pasaj hepatic).
Concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, care reflect ă de fapt biodispo-
nibilitatea acestora, variaz ă î funcție de calea de administrare a acestora. Cele
administrate intravenos vor determina rapid concentrații plasmatice mari ale me-
dicamentelor, egale cu cantitatea administrat , iar acestea vor fi mai mari â
î cazul inject rii intramusculare sau a administr rii pe cale oral . Factorii care
influențeaz ăde fapt nivelul concentrațiilor serice i viteza obținerii lor depind de
fluxul sangvin local precum i de obstacolele de la locul administr rii. De aceea,
pentru a obține concentrații serice terapeutice, dozele administrate oral trebuie
s ăfie mai â parenterale.

Administrarea oral este cea mai larg folosit deoarece este comod , se poate
face de c tre bolnav î i i nu necesit personal calificat. Prezint î general un
risc de reacții adverse incomparabil mai mic â . î care
administrarea oral ănu este posibil , din cauza unor factori care țin fie de bolnav
(nu coopereaz ăla tratament, este comatos, vars ăetc.), fie de medicament (nu se
absoarbe pe cale oral ăsau este inactivat î tubul digestiv, adic ănu mai ajunge î
â î -o form ăactiv ăpentru acțiune). Dup ăî țire, unele medicamente se
absorb î stomac i acestea sunt î general moleculele acide, la care î aciditatea
gastric ăpredomin ăforma liposolubil , absorbabil . Locul principal de absorbție

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
al î ăintestinul subțire, î special prima parte (duoden i
jejunul proximal) care are o suprafaț ămare de absorbție datorit ăvilozit ților i
o circulație bogat . Î general, se absorb medicamentele liposolubile sau nepola-

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Farmacologia generală 13

re i anume acizii sau bazele slabe. Cele polare, neliposolubile, nu se absorb din in -
testin, de aceea nu sunt active dup ăadministrare oral .
Factorii care influențeaz ăabsorbția medicamentelor dup ăadministrarea ora-
l ă i implicit biodisponibilitatea țin pe de o parte de forma farmaceutic ă a medi-
camentului î sine, iar pe de alt ă parte de alți factori cum ar fi alimentele admi-
nistrate concomitent. Acestea î â sau mic oreaz ă absorbția, a a cum sunt
produsele lactate care formeaz ă chelați neabsorbabili cu tetraciclinele sau cu s -
rurile de fier. Uneori administrarea imediat dup ă mese este favorabil ă pentru me-
dicamentele iritante gastric, cum ar fi aspirina sau alte antiinflamatorii – antireu-
matice. Unele medicamente sunt inactivate de aciditatea gastric ă (ex. Penicilina
G, heparina), altele de enzimele sucurilor digestive (catecolaminele sunt distru-
se de sulfatazele intestinale).
Î te forma farmaceutic , cel mai rapid i mai complet se absorb
soluțiile i alte forme lichide (siropuri, poțiuni etc.). De aceea, uneori este reco-
mandat ă î ăî . -
rina sau comprimatele efervescente). Dintre comprimate, cele micronizate au o
absorbție superioar ă celor obi nuite. Exist ă anumite capsule care elibereaz ă lent
substanța activ , prelungindu-i absorbția i implicit durata de acțiune. Ele se nu-
„ “ .
Dup ăabsorbție de la nivel gastric sau intestinal molecula de medicament este
captat ăde sistemul port i transportat ăla ficat, unde sufer ăun metabolism de
prim-pasaj hepatic. Cu aceast ăocazie, medicamentul poate fi activat, inacti-
î -un metabolit cu acela i efect sau cu efect toxic. Aceste
transform ri suferite pot influența biodisponibilitatea medicamentului respectiv.
Administrarea injectabil ăse poate face pe diverse c i: intramuscular, intra-
venos, uneori intraarterial, intrarahidian, î seroase i articulații, subcutanat. Este
calea de administrare care se alege î situații de urgenț , î special injectarea in-
travenoas , care este utilizat ă î cazul pacienților necooperanți, intraoperator
sau pentru medicamentele care nu sunt eficace pe cale oral . Deoarece prezint ă
un risc potențial mai â c i de administrare, injectarea unei
anumite substanțe trebuie f cut cu grij i discern â , î general sub suprave-
ghere medical , mai ales î cazul unor medicamente cu risc mare, cum ar fi adre-
nalina, efedrina, aminofilina, digoxina. Injectarea acestora se face intravenos sub
form diluat , foarte lent, î decurs de 10-20 minute. Î orice caz, nici o substanț ă
nu se introduce pe cale intravenoas ăî mai puțin de 1 minut, timp necesar dizol-
v rii medicamentului î volumul sangvin. De asemenea, nu se injecteaz ăintrave-
nos â țiile apoase (ce conțin medicamente hidrosolubile), nu i suspensi-
ile sau soluțiile uleioase, deoarece exist riscul apariției unei embolii. Suspensiile
i soluțiile uleioase sunt forme farmaceutice care dup ă injectarea intramuscula-
r ărealizeaz ăun depozit la locul inject rii, din care substanța activ ătrece treptat
î â , â o concentrație plasmatic ăconstant ăpe o perioad ămai lung ă
de timp. î acest sens î constituie Moldaminul. Dac ăanumite soluții

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
sunt iritante, ele se injecteaz ă intramuscular profund, diluate î ser fiziologic
sau alți diluanți specifici. Solubilitatea î ap sau in lipide nu influențeaz î mod
esențial absorbția dup ăadministrarea injectabil ăintramuscular ăsau subcutanat

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
14 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTAR

deoarece moleculele de medicament se depoziteaz ăî tatea capilarelor i

pot difuza u or printre celulele endoteliale de la acest nivel.
Medicamentele administrate pe cale sublingual ă î
oral ă , â i intens, sistemic
sau local. Aceasta se datoreaz ă vascularizației bogate de la nivelul mucoasei bu-
cale precum i faptului c ă â ă î ă superioa-
r , ocolind ficatul. Cel mai bine se absorb de la acest nivel substanțele liposolubile.
Un exemplu binecunoscut este nitroglicerina care se administreaz ă sub form ă de
î ăpectoral .
Administrarea rectal ă se utilizeaz ă pentru supozitoare sau medicamente
condiționate sub form ă de clisme cu efect de obicei local. Absorbția substanțelor
active prin mucoasa rectal ăeste lent ă i relativ inegal , cu o biodisponibilitate in-
ferioar ă c ii orale. Exist ă avantajul c ă me î ă
inferioar , ocolind ficatul. Calea rectal ăse folose â â
i locale (antihemoroidale, antiinflamatorii, purgative).
Administrarea prin inhala ie se aplic ă medicamentelor sub form ă de aero-
soli, gaze sau vapori i poate urm ri efecte locale sau sistemice. Se utilizeaz ăpen-
tru acț î i pentru acț î țiuni
nazale, buco-faringiene sau respiratorii (aerosolii presurizați dozați folosiț î -
tamentul astmului bron ic).
Aplicarea local ăse poate face pe mucoase, î general pentru efecte locale
i mai rar sistemice – unii hormoni aplicați pe mucoasa nazal , supozitoarele ad-
ministrate intrarectal pentru efect antiinflamator sistemic sau ovulele vaginale
conț â cu efect general.
Mult mai des se utilizeaz ăadministrarea direct pe mucoase (nazal , bucal ,
rectal , vaginal ) pentru acțiuni locale, de tip antiseptic, antimicrobian, antimi-
cotic, antiinflamator, anestezic etc. Ca forme farmaceutice se utilizeaz ăcompri-
mate pentru supt, soluții, aerosoli buco-faringieni.
Tot pentru efecte locale se aplic ă pe piele diferite substanțe active î
î unguente, creme, paste, mixturi, soluții, suspensii, emulsii, loțiuni, spray-uri, pu-
dre, folosite î diferite afecțiuni dermatologice. Chiar i utilizarea acestora trebu-
ie f cut cu discern â i la indicația medicului, deoarece pot ap rea efecte ne-
dorite, legate mai ales de absorbția sistemic ă a unor substanțe active din creme,
unguente (ex. preparatele cu glucocorticoizi topici sau cu hormoni). Î plus, apli-
carea cremelor pe leziuni cutanate cre te riscul absorbției substanței active, cu
reacții adverse sistemice posibile.

Dup ă absorbț î â , î ,
interstițial i unele p trund i intracelular. Distribu ia este esențial , deoarece ast-
fel medicamentul ajunge la organul sau țesutul țint , unde î i va realiza acțiunea.
Sunt anumiți factori care influențeaz ă distribuția tisular ă a substanțelor active,
cum ar fi liposolubilitatea (permite traversarea membranelor biologice), perfu-

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
zia cu â a diferitelor țesuturi â este mai mare cu â va
ajunge î concentrație mai mare la acel nivel) sau legarea moleculelor de medica-
ment de proteinele plasmatice. Î general, medicamentele circul ăî â legate

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Farmacologia generală 15

, î , i de globuline. Legarea este

reversibil , adic ă moleculele medicamentoase se desfac rapid de pe proteine, de-
oarece forma liber ă î . Doar forma liber ăeste acti-
v ă i poate p , î țesuturi, pentru a- i realiza acțiunea i de
asemenea se poate excreta renal.
Î cazul administr rii concomitente de medicamente care se leag î proporție
mare de acelea i proteine apare fenomenul de deplasare reciproc de pe aceste
proteine cu cre terea efectului farmacodinamic.
Pentru o anumit ă substanț ă medicamentoas ă este important de tiut dac ă
î , ă dac ă traverseaz ă bariera hematoencefalic ,
pentru c ă î țiune pe sistemul nervos central.
De asemenea, trecerea unei anumite substanțe de la mam ăla embrion sau f t
este condiționat ă de traversarea barierei fetoplacentare, informație important ă
î .
Unele medicamente se depoziteaz î anumite țesuturi i organe, cum ar fi
țesutul adipos (gr simea) pentru substanțele intens liposolubile (ex. anestezice-
le generale) sau oasele pentru tetracicline. Pot ap rea astfel reacții adverse loca-
le sau poate cre te timpul â ele persist î organism, deoarece ele se elibereaz ă
lent din țesutul adipos, cu consecințe nedorite.
Un parametru care ofer ă date informative privind distribuirea medicamentului
î organism este volumul aparent de distribu ie. Î funcție de valoarea sa se
poate aprecia î care compartiment al organismului s-a distribuit medicamentul
(plasm ă– 3 l, â – 5,5 l, compartiment extracelular – 12 l, volum lichidian
total – 42 l; aceste valori sunt valabile pentru un subiect de 70 kg). Dac ă se obțin
valori peste volumul î din corp, se poate aprecia c ă medicamentul
realizeaz ăădepozite î organism.

Eliminarea medicamentelor din organism î de fapt î rtarea for-

mei active a acestora din torentul circulator i se face, î majoritatea cazurilor, prin
metabolizare hepatic ă i/sau excre ie renal .
Procesul de metabolizare (biotransformare) a medicamentelor se desf oar ,
î principal, î ficat i mai puțin î â sau î mucoasa digestiv . Metabolizarea
se realizeaza de c tre enzimele microzomiale care sunt concentrate î vezicule
î interiorul reticulului endoplasmic celular. Sunt interesate mai ales substanțele
liposolubile, care pot p trunde î hepatocit i care, î urma proceselor metabo-
lizante se transform î molecule mai polare, adic neliposolubile, care astfel se
pot elimina renal.
M î . Î -o prim ăfaz ăau
loc procese de oxidare, reducere sau hidroliz , î rora rezult ăcompu i mai
activi din punct de vedere chimic, dar nu i farmacologic. Aceast ă faz ă se
desf oar ăî -endotelial, sub acțiunea enzimelor microzomia- le.

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
Î -o a doua faz , î î , ii din
prima faz ă sufer ă un proces de sintez , prin reacții de conjugare (sulfo-, glu-
curono-conjugare).

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
16 FARMACOLOGIEăPENTRUăMEDICINAăDENTAR

Prin metabolizare se realizeaz , de cele mai multe ori, bioinactivarea sau trans-
formarea substanțelor active î substanțe inactive biologic. Sunt situații, mai rare
î , î care unele medicamente sunt inactive ca atare (promedicamente), ele nece-
â activarea la nivel hepatic. Un exemplu este prednisonul, un derivat glucocor-
ticoid, care fiind inactiv ca atare, necesit activare î ficat. Nu se poate administra
local, pe tegumente sau mucoase, sau intraarticular, pentru efecte antiinflamatorii
locale, deoarece este inactiv ca atare. La fel, codeina este convertit , dup meta-
bolizare, î morfin , care este activ biologic. Alte molecule sunt active ca atare,
dar prin metabolizare hepatic se pot transforma î metaboliți cu alt acțiune far-
macologic . Un exemplu î constituie meperidina care are efect analgezic, al c rei
metabolit, normeperidina, este un stimulant al SNC. Principalele enzime care par-
ticip la metabolizarea medicamentelor aparțin superfamiliei citocromului P450
(CYP). Cele mai importante familii ale CYP sunt CYP3A4 si CYPA2D6. Activitatea
acestor enzime poate fi modificat , î sens stimulator sau inhibitor, de anumite
medicamente. Se descrie fenomenul de induc ie enzimatic , adic de stimula-
re a activit ții cu cre terea acțiunii metabolizante a acestor enzime. Multe medi-
camente au efect inductor enzimatic, dintre care sunt de menționat barbituricele
(fenobarbitalul etc.), unele antiepileptice (fenitoina, carbamazepina), rifampici-
na, spironolactona. Asocierea substanțelor inductoare enzimatice cu alte medica-
mente le stimuleaz acestora din urm metabolizarea, le scade nivelul plasmatic
i deci eficacitatea. Un exemplu î acest sens ar fi asocierea rifampicinei, utilizat ă
ca antituberculos i nu numai, cu anticoncepționalele orale. Va rezulta, dup mai
multe zile de tratament combinat, o favorizare a metaboliz rii estrogenului din
asociația estro-progestativ , cu risc de apariție a unei sarcini nedorite.
Î inhibi ie enzimatic , adic ăde in-
hibare a activit ții metabolizante enzimatice. Folosirea unui inhibitor enzimatic
va determina cre terea nivelurilor plasmatice ale medicamentelor asociate, cu
risc crescut de reacții toxice, prin supradozare. Dintre medicamentele inhibitoa-
re enzimatice sunt de menționat cimetidina, ranitidina, omeprazolul, metronida-
zolul, ketoconazolul, fluconazolul, itraconazolul, eritromicina, claritromicina etc.
A â î ăsediul principal de metabolizare a medicamentelor este fi-
catul, dac ăacesta devine insuficient pot ap rea deficienț î -
dicamentelor, cu risc toxic. De aceea, la bolnavii cu afecțiuni hepatice (hepatit ă
cronic , ciroz ăetc.) se reduce dozajul sau chiar se evit ămedicamentele care se
epureaz ăprin metabolizare hepatic .
Excre ia urinar ăeste o cale esențial ăde eliminare a moleculelor hidrosolu-
bile rezultate fie din procesul de metabolizare hepatic , î
â . treaz ăglomerular medicamentele care au molecule de dimensiuni mici,
precum i cele care nu sunt legate de proteinele plasmatice. Deoarece au mole-
, , î ți, nu
vor suferi procese de reabsorbție tubular , â ăse elimine aproape toat
cantitatea care a filtrat glomerular. Unele medicamente se excret ăprin fenome-

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
ne de secreție tubular , procese care implic ămecanisme transportoare specifice.
Pentru medicamentele a c ror modalitate principal ăde epurare o constitu-
ie excreția renal ăeste esențial ăprezența unei funcții renale neafectate, adic ăa

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Farmacologia generală 17

unei filtr ri glomerulare normale. Exemple semnificative ar fi aminoglicozidele

, . î ții renale deoa- rece
se elimin ăî i sub form ăactiv ăpe cale urinar . Î ții, orice
grad de insuficienț ă renal ă va impune o reducere corespunz toare a doza- jului
acestor medicamente pentru a nu ap rea reacții toxice, prin supradozare.
Medicamentele liposolubile se elimin ăpuțin prin excreție urinar . Pe de o parte
se leag ăî proporție mare de proteinele plasmatice i nu pot filtra glomerular. Pe
de alt ăparte, fiind liposolubile, se reabsorb la nivelul tubilor contorți, astfel î â
doar o mic ăparte din cantitatea filtrat ăglomerular ajunge î urin . Din aceast
cauz , medicamentele liposolubile sufer ăinițial un proces de metabolizare hepati-
c , dup ăcare sunt transformate î produ i hidrosolubili, care se pot excreta renal.
Excreția renal ăpoate fi i ea supus ăunor interacț î mo-
leculele care filtreaz ăglomerular î proporție mare, î acela i timp. Modificarea
pH-ului urinar se folose te î caz de intoxicații medicamentoase ca o metod ăde
stimulare a elimin rii toxicului din organism. Astfel, î intoxicația cu acizi, cum
ar fi acidul acetilsalicilic (aspirina) se alcalinizeaz urina. Va cre te proporția for-
mei ionizate de salicilați, care nu se mai reabsoarbe tubular, ci se va excreta î
proporție mai mare. Din contr , î intoxicația cu baze, cum ar fi amfetamina (un
psiho-stimulent) sau imipramina (un antidepresiv) se acidific ă urina, tot pentru
a cre te excreția urinar ăa toxicului.
Î , ăpredominant prin excreție
urinar , , î . Ficatul poa- te
metaboliza complet anumite medicamente la prima trecere a acestora, prin a a-
numitul fenomen de prim pasaj hepatic. Medicamentele care sufer ăacest fe- nomen
de prim-pasaj hepatic sunt de obicei inactive dac ă se administreaz ă pe cale oral ă
deoarece trec din circulația portal ă î - plet
metabolizate i inactivate.
Î afar de excreția urinar i metabolizarea hepatic , exist i alte c i mino-
re de eliminare a medicamentelor, cum ar fi saliva, laptele matern, respirația,
fanerele (p r, unghii). Aceste c i de eliminare sunt importante terapeutic (elimi-
narea prin unghii a antimicoticelor le face utile î tratarea sistemic ăa ciupercilor
unghiilor) sau toxicologic (eliminarea prin laptele matern poate avea consecințe
nedorite la sugar).
Excre ia salivar ă a medicamentelor a fost dovedit ă pentru multe medica-
mente, cum ar fi amfetamina, lidocaina, litiul, teofilina, unele antiepileptice (fe-
nitoina, diazepamul, etosuximida), propranololul, metilprednisolonul, digoxina,
. î ăse realizeaz ăî - pal
prin difuziune simpl , fiind interesate mai ales cele cu liposolubilitate mare la pH-
ul plasmatic i salivar. Concentrația salivar ăa unor medicamente poate fi fo- losit ă
, î ădu- rat ăcu
antiepileptice, teofilin , antiinflamatorii sau litiu.

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Timpul necesar reducerii la jum tate a concentrației plasmatice a medica-
mentelor din organism se nume te timp de înjum t ire (T1/2) i are o valoare

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
18 FARMACOLOGIE PENTRU MEDICINA DENTAR

constant ăpentru o anumit ăsubstanț ămedicamentoas , care se elimin dup

o cinetic ăde ordinul I. Î cinetica de ordinul I, eliminarea medicamentului este
exponențial , fiind direct proporțional ăcu cantitatea de medicament din orga-
nism. Dup un timp egal cu de 4 ori timpul de î t țire, concentrația plasma-
tic a unui astfel de medicament este practic nul , ceea ce î c acesta s-a
eliminat complet din organism. Cunoa terea valorii timpului de î t țire a
unui medicament este util ă â de timp dup care
medicamentul respectiv este complet eliminat din plasm , dar i pentru ghida-
rea schemei terapeutice i de dozaj î vederea menținerii stabile a concentrațiilor
plasmatice de echilibru. Dup ăcum se tie, acestea sunt atinse dupa un interval de
timp egal cu de 4 ori timpul de î t țire, dac dozele de medicament se admi-
nistreaz ăla un interval egal cu T1/2. Î unele cazuri, T1/2 poate prevede durata
de acțiune a unui medicament, de exemplu î cazul digitalicelor. Orice afectare
a funcției renale sau hepatice poate cre te T1/2, cu sc derea clearance-ului unui
medicament. La persoanele de peste 65 de ani acesta poate fi redus cu â la 50%.
Unele substanțe, î speț alcoolul, se elimin dup o cinetic de ordinul 0, in care
cantitatea de medicament eliminat î unitatea de timp este constant , indiferent
de â medicament exist î organism. Eliminarea respectivei substanțe dureaz ă
cu â mai mult cu â exist o cantitate mai mare de medicament î organism.

16.2. Farmacodinamia general

Farmacodinamia este acea parte a farmacologiei care studiaz ăefectele i me-

canismele de acțiune ale medicamentelor la nivelul sistemelor biologice.
Orice substanț ăactiv , î ț ă , î -un sistem biolo-
gic o acțiune sau un efect prin interacțiunea specific ăsau nespecific ăcu o celu- l ,
țesut sau organ.
â -
tatul acțiunii sale la nivel molecular i celular, dar efectele medicamentului asu-
î ănu numai acțiunii sale moleculare, ci
i modific rii controlului funcțional (nervos, umoral sau hormonal) al structurii
receptoare, respectiv efectoare.
Efectul unei substanțe asupra unui sistem biologic este dependent de doz (fig.
1.1). Se poate astfel stabili o rela ie doz -efect î care efectul este cu â mai
intens cu â doza este mai mare, â â se obține un efect maxim. Acesta re-
prezint ăde fapt intensitatea de acțiune a unui medicament. Dac ăse reprezint ă
semilogaritmic relația doz -efect se va obține o curb sigmoid (fig. 1.2) î care se
poate figura intensitatea de ac iune a unui medicament prin proiecția pe ordo-
http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
nat (vertical ) a î lțimii curbei.

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 Farmacologia generală 19

Efect

100

50

0 0,5
Doz

Fig. 1.1. Relația doz -efect a unei substanțe medicamentoase.

Efect

100
Intensitate

50

Poten

0 0,001 0,01 0,1 1

DE50 Logădoz
Fig. 1.2. Reprezentarea logaritmic ăa relației doz -efect
pentru o substanț ămedicamentoas ă(DE50 – doza eficace 50).

Un alt parametru care se descrie pentru un medicament este poten a, care re-
prezint de fapt domeniul dozelor sale eficace, fiind figurat prin proiecția curbei
pe abcis (orizontal ). Potența unui medicament este cu â mai mare cu â sunt
necesare doze mai mici pentru a obține un anumit efect. Cu alte cuvinte, medica-
mentele potente vor putea atinge o intensitate maxim de acțiune la doze mai mici

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
 â . Aprecierea potenței unui medicament se poate face ț â de
valoarea dozei care produce o jum tate (50%) din efectul maxim al substanței re-
spective, doz notat cu DE50. (fig. 1.2).

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
20 FARMACOLOGIEăPENTRUăMEDICINAăDENTAR

Î , ămedicamente care au aceea i intensitate de acțiune (cur-

bele lor sigmoide doz -efect ating acelea i valori maxime), dar au potențe dife-
î .A
afinitatea lor pentru receptorii farmacologici. Ace tia sunt molecule endoge-
ne (macromolecule proteice) care leag ăî țe acti-
ve cu care formeaz ăcomplexe. Formarea acestor complexe este posibil ădatori-
t ăexistenței pe suprafața macromoleculei receptoare a unui situs receptor pe
care se poate lega stereospecific molecula endogen ăsau exogen ă(medicament).
Capacitatea unui medicament de a se lega specific de un receptor reprezin-
t ă afinitate i este esențial ă pentru formarea complexului medicament-receptor.
Leg turile sunt î majoritatea cazurilor labile, ceea ce permite medicamentului
s ăse lege i s ăse desfac ăde pe receptori foarte repede. Substanțele care se fixea-
z ă pe receptori se comport ă diferit. Unele se cupleaz ă cu receptorii, adic ă au afi-
nitate pentru ace tia î activeaz , â un efect farmacologic. Aceast ă
activare semnific ă existența unei activit i intrinseci. Substanțele care au afi-
nitate i activitate intrinsec ă se numesc agoniste ale receptorilor farmacologici.
Alte substanțe se fixeaz ăpe receptori, deci au afinitate, dar î acționeaz , adic
nu au activitate intrinsec . Acestea sunt antagoniste sau blocante. Dac ă dou ă
substanțe au afinitate pentru aceea i populație de receptori, ele intr ă î competiție
î ele pentru sediul de legare de pe macromolecula receptoare i devin antago-
niste competitive. Î aceast ă competiț „î “ ța a c rei concentrație
i respectiv afinitate pentru receptorul respectiv este mai mare. Fenomenul de
antagonism competitiv este important pentru antagonizarea ac țiunii unui medi-
cament sau blocarea unui eventual efect toxic (antidotism). Exist ă i antagoni ti
necompetitivi care acționeaz ăpe populații diferite de receptori.
Este descris ă i o alt ă categorie de substanțe agoniste i anume agoni tii
par iali, care la doze mici au afecte agonist, iar la doze mari efect antagonist.
Comparativ cu agoni tii deplini, agoni tii parțiali produc un efect de o intensitate
mai mic , datorit ă unei activit ț . Î ța agonistului de-
plin, agonistul parțial poate avea un efect antagonist.

Receptorii farmacologici sunt macromolecule proteice preformate î orga-

nism cu structuri morfofuncționale diverse, de mici dimensiuni, fiind localizați fie
î membrana celular ă– receptori membranari, fie intracelular – î citoplasm ă i
respectiv î nucleu. Î general, macromoleculele receptoare sunt de 4 tipuri struc-
turale: receptori – canale ionice, receptori enzimatici, receptori cupla i
cu proteinele G (receptori în serpentin ) i receptori nucleari.
Receptorii canale ionice sunt structuri transmembranare de tip polipeptidic
care str bat structura lipidic a membranei de 4 sau 5 ori i includ sau m rginesc
un canal ionic (de sodiu, potasiu, calciu, clor etc.). Exemple de astfel de receptori
sunt: receptorul colinergic nicotinic pentru acetilcolin , care este un canal pentru
sodiu, sau receptorul GABA care include un canal pentru clor. Acționarea situsu-
rilor de legare ale canalului determin î general deschiderea acestuia, cu depo-

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html
larizare i excitație prin p trunderea ionilor respectivi. Uneori poate ap rea chiar
hiperpolarizare i inhibiție (cum se î â pentru canalele de clor sau de pota-
siu) sau chiar î canalului, cu blocarea transmisiei impulsului. Perioada

http://www.all.ro/carte/farmacologie-pentru-medicina-dentara.html