Tandem cu Guy Kints ,

Bunloc, 27 iunie 1992

Primele parapante au ajuns in Romania in anul 1990 , cand un grup

de piloi francezi au venit in ara noastr prin relaia de infrire (
era la moda s se fac infrairi de tot felul in primii ani de dup
schimbrile din decembrie 1989 ) dintre piloii de la Arad cu cei
francezi .
Cu trecerea anilor au venit tot mai multi piloi straini in Romania,
si fiecare a adus ceva echipamente pe care le-au donat piloilor
romani , punand temelia la ceea ce se numete astzi
comunitatea de piloi parapantiti.
Unul dintre cei care au venit in Romania a fost pilotul Guy Kints,
un mare Om si pilot de la care am avut cu toii ce s invam .
Primul meu zbor in tandem a fost o experien de neuitat, i o sa
inelegei despre ce anume v povestesc, daca o sa avei rabdare
sa citii pan la capt ceea ce am trit eu alturi de acest mare
pilot. Pan a intra in aciune trebuie s v spun ce tiam eu in
legtura cu zborul cu parapanta , pan la intalnirea cu Guy , adic
nu mare lucru dar asta o tiu acuma, la ceva decenii dupa
experiena aerian trait alaturi de Guy.
In 29 martie 1992, am avut parte de o instruire rapid privind
tehnica de zbor cu parapanta , avandu-l ca instructor pe Marius
inteanu , de la Tg.Mure , care a venit din Elveia cu un
echipament de zbor ( aripa si seleta ) si cu ceva experien de zbor ,
nu mult dar suficient cat s tie ce trebuie facut cu o parapant.
Trec peste multe detalii privind durata cursului si metodologia
instruirii, care a fost extrem de sumara, cam cat se fumeaza o
igara far filtru.
Marius mi-a artat la baza pantei umuleu, cum se gonfleaza aripa,
dup care am urcat la decolare de unde a plecat intr-un zbor
planat , scurt dar sufficient sa ma impresioneze.
Principiul instruirii era simplu, arunci omul in ap si are doar dou
variante la dispoziie : ori se ineac , ori inva sa inoate . Sau in
alte cuvinte ori mureai ,ori ramaneai tampit, ceea ce s-a i intamplat
de altfel ,dovada ca v povestesc astazi cele traite in urma cu muli
ani .
L-am asteptat pe Marius sa urce dupa zborul demonstrativ, i mi-a
spus scurt c este randul meu sa zbor. Vzusem cum se face ,
aa c teoretic eram pregatit sa fac primul zbor planat cu
parapanta.

Echipare cu emoiile de rigoare si decolare cu spatele la arip

( clasic pe atunci ) far prea mult cantrire a riscurilor. Pan la
urma ce se putea intampla ? Cu deltaplanul zburasem de ani de zile
din acelasi loc, asa ca eram familiarizat cu zona. Eram curios
dac o sa decolez fcand ce-mi spunea Marius, si beneficiind de
o usoar adiere de vant din vest, am decis sa decolez, fie ce o fi .
Vzusem c Marius a zburat la doar cativa metri inlime faa de sol
, aa c teoretic nu era mare lucru chiar dac a fi czut la
decolare. La cate czturi avusesem eu parte cu deltaplanul si mai
ales cu motodeltaplanele , o czatura cu parapanta era floare la
ureche pentru mine.
Primii pai au fost facui cu o oarecare rezerv , parc nu
deineam controlul parapantei, imi lipseau evile de la trapezul
deltaplanului , si nu prea intelegeam care este rostul sa alerg cu
mainile ridicate sus, cu A-urile si franele in maini.
Dupa o alergare destul de lung , dar cu viteza necesara decolarii,
m-am trezit alergand in zbor, dand din picioare cu disperare aa
cum imi striga Marius ca trebuie sa fac, comunicarea radio nefiind
inventata in secolul trecut la instrirea cu parapanta. Era de ajuns
vocea bine antrenata si semnele din maini .
Primul zbor a fost unul planat, circa 30 secunde, timp in care am
inteles rostul celor dou frane, atat in zbor cat mai ales la
aterizare. Franele trase jos maxim in apropierea solului, aterizare
in picioare, perfect, aripa cazut in spate ca la carte. Experiena
primului zbor planat a fost atat de intensa incat m-a cucerit
total.Era ceva nou, diferit de zborul cu deltaplanul . Ce sa mai spun
s-a nascut o noua dragoste, care continua si astazi dupa peste 22
de ani .
Prima experienta a fost suficenta cat sa-mi inoculeze virusul
pentru aceast forma de zbor atat de simpla . Echipamentul era
foarte usor, totul incpea intr-un rucsac din acelea de tip vechi,
hamul era si el simplu , mai puneam in sac doar casca de hochei
si aveam avionul personal la indemna, mult mai usor de
transportat decat deltaplanul , care avea greutatea si volumul mult
mai mari decat noua dragoste. In plus crasem tone de deltaplan la
viaa mea si deja eram cocoat de greutatea lui .
Nu aveam inc o parapant a mea , si aceasta avea sa-mi fie
druita de Romeo Rosia, care urma sa fie invitat in Franta si
Elvetia de Guy Kints , dupa ce adunase pentru echipa de la
Petrosani o gramad de parapante de la cluburile din cele dou
ari . Aventura lor in Elvetia ar merita sa fie povestit cu alt
ocazie , din amintirile pe care le am vii in memorie .
In vara lui 1992, Guy a venit din nou in Romania, aducand , asa
cum facea de fiecare data,masina plina de echipamente de zbor,

pe care le daruia celor care isi doreau sa zboare cu parapanta. Cu

aceasta ocazie s-a organizat la Bunloc o zi de zbor in tandem cu
un grup mare de parautisti de la Ghimbav ,personal al
Aeroclubului Romaniei ,care avea nevoie de o nou calificare care
sa le aduc ceva bnui in plus la salarii. Nefiind vorba de o vreo
pasiune aparte pentru zborul cu parapanta , oamenii au venit la
stagiul oferit gratis de Guy, pe timpul lui si cu echipamentul
personal , si aa cum au venit ,aa s-au intors. Nu s-a prins zborul
cu parapanta de ei exact cum nu se prinde apa de penele gatelor .
Am auzit despre acest stagiu de instruire rapid in tandem , si am
decis sa merg imediat la Bunloc sa vd dac pot sa zbor si eu cu
maestrul francez.
Timp liber aveam la greu , fiind liber profesionist si un
intreprinzator de succes in devenire , vremea era cald si
frumoas, de bagaje nu era nevoie, asa c plecarea la Braov a
fost simpla. Gara aproape de cas, partener de drum si de zbor , ca
de obicei , Ingerul pzitor , aa c : ura si la gar !
Trec peste cantecul roilor de tren ( personal clasa a doua , nu
accelerat ) , si peste etapele de drum de la Braov la Bunloc
( banale deja dup experienele anterioare cand mergeam cu
deltaplanul in vagon , spre disperarea naului .
Am ajuns la cabana Baciu ( cei vechi au mai prins-o ) si dup
socializarea cu cei deja prezeni la stagiul de zbor si zburai in
tandem de Guy, am realizat ca am ajuns cam tarziu la pomul
laudat . ansele de zbor se diminuasera serios, spre bucuria
protectorului meu de care nu ma despart niciodata, care zambea
pe sub mustaa ,bucuros ca nu are mare lucru de fcut .
Cineva a anunat decolarea lui Guy. M uit ctre varf si vd
tandemul in zbor , plutind frumos ctre aterizare. Decid s merg
pe campul unde aterizam cu deltaplanele , cu multi ani inainte ,
ca sa fiu martor la aterizare , i s vad cel puin ce face pilotul
cand mai are pe cineva cu el . Era ceva nou pentru mine si nici
internetul nu era pe atunci in casele tuturor ca sa vad macar pe
Youtube cum se zboar in tandem .
Era ultimul zbor al zilei cu unul dintre cei programati sa zboare cu
Guy, asa c nu-mi mai fceam planuri de zbor, bucurandu-m doar
sa fiu acolo alturi de ceilalti , martor la un moment istoric .
Urmresc procedura de aterizare , campul era inca gol si nu era
plin de case crescute ca ciupercile ca acuma , asa c teoretic ar fi
putut sa aterizeze i tipul acela care gsise Brila . Priz de
aterizare contra vantului, si aterizare ca la carte.
Aplauze la scena dechis pentru Guy si comentariile de rigoare
privind pregtirea omului care venise sa ne invee cum se zboar in
tandem.

Guy strange parapanta , o ia pe umr si se indreapt catre

caban, unde era cartierul general al aciunii, s savureze i el o
bere binemeritat.
Nu stiu nici acuma ce anume l-a fcut sa m intrebe dac vreau sa
fac un zbor, nu ne cunosteam inc , ca sa fi avut vreodat o
discutie cu el pe aceasta tem, probabil ca aveam o figur
amarat tiind c s-a terminat ziua de zbor , cert este ca se uit la
mine si m intreab dac veau sa fac si eu un zbor .
Rspund afirmativ balbaindu-m in franceza mea neexersata de
ani de zile , sperand c nu este pus pe glume. Guy era serios si
neobosit, si mai voia el s fac un zbor cu inc un roman rupt in
fund, netiind nici unul dintre noi ce anume ne ateapt ,
legandu-ne intr-o prietenie pe via. Mana destinului intervenise din
nou in viaa mea.
Urcm cu telescaunul la decolare, cu ochii la cer, puin preocupai
de norii care se dezvoltau deasupra munilor, undeva in spatele
decolarii. Pregatirea pentru decolare a fost sumara, nu era timp de
conversaii lungi, si oricum nu avea cu cine sa faca folozofie
prietenul meu francez, eu nefiind un fin cunoscator al vinurilor si
branzeturilor franuzeti.
Hamul ajustat pe corp, casca pe cap, acroare la distaniere, cu
Guy la comenzi in spatele meu si cam atat .
Undeva in lateral , cineva se uita la mine cu ingrijorare. Eram deja
obisnuit cu figura aceea acr, o mai vzusem de multe ori si
tiam c isi face probleme de poman pentru mine. Era ingerul
meu pzitor nu omul de la telescaun , care deja coborase cu ultima
cursa, noi ramanand sus la decolare singuri ca doi cuci .
Nimeni nu-si fcea probleme c nu vom ajunge jos in zbor , asa
cum se intamplase toat ziulica de var , cat era ea de lumg.
Pana la urm ce mare treab ca s fie inuta instalatia in miscare
de poman cand se tia ca este doar un zbor deal vale, ca toate
celelalte din acea zi .
Un zbor de rutina , asta credeam eu ca va fi , netiind c dracul st
in detalii si la zborul cu parapanta, dei tiam din experienele cu
motodeltaplanul ce poate s faca dac ii baga coada parlit unde
nu trebuie.
Aripa era deja intins in spatele nostru, instructajul fcut, totul
prea perfect, cu exceptia vantului care btea din lateral stanga
,uor spate. Guy, se tot uita la direcia vantului , asteptand cateva
secunde salvatoare cu vant de fa.
Evoluia meteo nu era deloc promiatoare se inorase serios , seara
era aproape, aa ca trebuia sa decolam imediat, altfel trebuia sa
facem drumul pe jos pan la caban unde lumea se dedase la orgii

culinare cu mici trecui prin mutar i bere rece la halb

,specialitatea casei.
Il aud pe Guy dand comanda de decolare, pun pieptul inainte cu
fort, alergm cu hotarare si decolm .
Yuhuuuuu zburam , bucurie mare , nu mai trebuia sa mergem pe
jos. M aez in ham confortabil , si ridic capul catre aripa s o vd
cum arata in zbor. O bijuterie tehnic, nu mai stiu ce model era
poate un ITV dac ma gandesc mai bine, doar culoarea mi-a
ramas in minte .Era ceva cu mov si alb pe intrados .Observ c
urechea dreapt pleac spre fa, i imi dau seama c ceva nu
este in regula.
Privesc spre pamant, trecusem de copacii din faa decolrii si
zburam deasupra cablurilor telescaunului, puin lateral dreapta. Il
aud pe Guy spunnd ceva in spatele meu , ridic ochii iar ctre
aripa si vd si aripa stang plecand in fa, parapanta captand
forma unei potcoave. Nu era Guy cel care s aduc aripa in
asemenea form, nu discutasem despre acrobaie sau tehnici de
coborre rapid eram prea jos pentru aa ceva , si-mi dau seama ca
lucrurile nu merg deloc bine. In spatele meu , Guy spunea ceva in
francez , din care am retinut cuvantul merde pe care-l repeta tot
mai des.Stiam ce inseamna ,si mi-am dat seama ca situaia e
cccioasa si o sa put ru de tot.
Eram complet neajutorat, nu puteam sa fac nimic, poate doar o
cruce cu limba in cerul gurii, mainile fiindu-mi blocate pe chingile
distanierelor intr-un gest incontient si o iluzie de sigurana.
Durata intre aceste faze, cu intrarea aripi in potcoav, si
localizarea poziiei noastre deasupra cablurilor telescaunului a
fost de ordinul secundelor. Aripa a disprut din locul in care
trebuia s o avem in mod normal, deasupra capului, intrand cred
intr-un full stall adevarat , i am inceput sa cdem . Intrasem in
plin rotor, eram ca in maina de splat, ploaia era aproape, practic
decolasem in frontul de ploaie care venea de undeva din spatele
decolarii.
In spatele meu Guy , urla injurturi in limba franceza,
condimentate cu cuvantul binecunoscut , merde, merde merde,
repetat obsedant printre celelalte cuvinte pe care nu le
inelegeam, fiind tot mai preocupat de ceea ce urma sa se intample.
Cdeam spre planet cu faa ctre cer, aripa era undeva tot in
spate, nu era nimeni sa ne vad si sa filmeze drama noastra
,camerele Gopro nici macar nu se inventasera aa ca zero filmri
de postat post mortem pe Youtube sau Facebook . In mintea mea se
ntea un gnd egoist , i speram ca voi scpa cu via, avndu-l pe
Guy sub mine pe post de protecie pasiv, dei numai pasiv nu era

sracul de el trgand cu disperare de comenzi pentru a controla

aripa.
Cu ochii tot catre cer, am vzut cablurile de la telescaun trecnd
deasupra noastr in vitez , mai era puin i aveam sa dm tare de
planet intrnd in statistici.le negre ale aviaiei. Deodat am auzit
un pocnet de voalur redeschis, si m-am trezit atarnand in ham cu
picioarele la aproximativ un metru de pmant. Guy terminase
recitalul de injurturi, era linite in spate, si in secunda urmatoare
eram cu picioarele pe pmant, intregi si nevtamai . Am czut in
fund amandoi si am rmas secunde lungi in aceasta poziie
gndindu-ne fiecare la experiena prin care tocmai trecuserm .
Ne-a trezit din visare zgomotul picturilor de ploaie care cdeau pe
voalur i tunetele care se apropiau de noi. Venea ploaia , mama
ei de vreme de var capricioas ca o fat mare.
Am apucat sa strangem rapid aripa si restul echipamentului inainte
de a fi udat serios, si fr prea mult protocol am pornit la vale
catre caban, in mar accelerat cu ploaia in spate . In gand mi-am
promis ca odat ajuni la caban , sa dau de but la toata lumea,
pentru ca tocmai ne nscuserm din nou, dup primul si ultimul
meu zbor in tandem , in calitate de pasager.
Mi-am mai promis c niciodata nu o sa mai zbor ca pasager pentru
c norocul nu trebuie forat mereu , si eu facusem asta de prea
multe ori , spre disperarea ingerului meu pzitor, personajul
omniprezent in toate povestirile mele.
Inelesesem ce se intamplase, tiind ce inseamn sa decolezi in
rotor. Cu deltaplanul parc era mai sigur controlul in zbor, pe cand
cu parapanta lucrurile o luaser razna ru de tot.
Nu l-am intrebat pe Guy prea multe,imi era suficient ca scpaserm
cu via, partea de teorie am lsat-o pe altdata , dup ce overdoza
de adrenalin se va fi consumat.
Drumul pana la caban a fost lung de tot, alunecos de la ploaie,
aripa imi atarna greu in spate, ca o cruce de plumb , dar nimic din
toate acestea nu conta , stiind ca lama coasei Doamnei in negru
trecuse la fir de pr de gaturile noastre.
Berea promis dupa aterizare a bucurat pe toata lumea prezent,
vreo 20 de guri insetate , si am avut timp sa explic cum a fost
prima mea experienta de zbor in tandem, cu lux de amnunte. Alte
mrturii ale zborului in afar de fotogramele din mintea noastra nu
erau .
Cred ca nimeni de acolo nu a crezut povetile mele, desi la a doua
tur de bere, parc unii incepuser s se apropie de mine si s
cear informaii suplimentare.

Poate de fapt apropierea lor avea alt explicaie , pe care am

inteles-o mai trziu cnd mi-am dat seama ca mai am bani in
buzunar doar pentru drumul de intors acas , tot cu trenul , ca
a era pe atunci. Cred ca gustul berii moca e mai bun decat al
celei cumprate, asa ca am terminat cu detaliile privind felul in
care am czut si am trecut pe sub cablurile de la telescaun,oricum
nimeni nu credea o iota din ceea ce povesteam noi audienei
insetate mai rau decat Sahara la amiaz.
Oricum discuiile deviasera spre experienele dure trite de unii
dintre cei prezeni, care-i aratau unii altora cicatricile rmase pe
picioarele si mainile lor dupa operaiile suferite ca urmare a
ghinioanelor avute de acestia in anii de inceput ai parapantismului
romanesc.
Mi-am dat seama c nu am cu ce sa m laud si eu , neavand tije
si uruburi prin oasele din dotare aa c mi-am luat coada intre
picioare si am decis s plec spre cas, multumit ca am sapat cu
bine dup prima lecie de zbor in tandem cu Guy .
Sunt convins ca nici voi nu o s credei ce v povestesc, i deja vd
zmbete ingduitoare la unii dintre voi . Nu am cum sa v conving
c nu a fost aa dragilor, si nici nu vreau sa insist s credei
varianta mea. Imi ajunge s tiu eu i Guy cum a fost exact, dar
din pcate el nu mai este alaturi de noi de muli ani ,ca sa confirme
povestea mea.
Este insa prezent ca spirit peste tot pe unde a trecut si a zburat.
Urmele lsate de el in sufletele noastre sunt mult mai luminoase si
mai numeroase decat cele terestre, si mie imi ajunge s tiu c
am fost alturi de un Om mare pentru cteva zeci de secunde
trite la intensitate mortal.
Experiena acestui zbor a sudat prietenia dintre noi, care a rmas
chiar si dup dispariia lui fizic. Guy este printre noi, cu ceua lui
adoptata de undeva de pe drumurile lui prin Romania i botezat la
beie , cu un nume special : uica.
Poate nu-l vedei si nu-l auzii dar el trieste in sufletele celor care lau cunoscut. Cred ca far Guy Kints am fi fost mai sraci si mai
triti , aa c atunci cnd zburai, gndii-v o clipa la el si
mulumii-i in gnd pentru contribuia lui la dezvoltarea acestui
sport minunat care ne aduce atata bucurie mereu ,intr-o lume tot
mai nebun.
Vrsai o picatur din vinul vostru , sau si mai bine din uica ce i-a
plcut att de mult, incat si-a botezat ceua, rasa maidanez de
Romania, cu acest nume,uica.
Cand o sa ajungei sa zburai in Fagara, o sa gsii la decolarea
de la staia meteo, o plac memorial , pus acolo de oamenii cu
suflete mari , care l-au cunoscut si preuit. Un gand bun pentru Guy

care a zburat de acolo , i a demonstrat c se poate face chiar mai

mult decat un simplu DV pana la Carisoara , deschiznd calea spre
viitoarele zboruri de distan despre care tii cu toii deja.
Multi dintre cei de astzi au si fcut asemenea zboruri i o parte
din realizrile lor se datoreaz drumului deschis de Guy Kints.
Glasul roilor de tren, ne-a insoit tot drumul pan acas. Eram
tcui amandoi, fiecare pe bancheta lui privind in gol la peisajul care
se derula dincolo de geamurilor murdare ale vagonului de clasa
doua,in care singurii cltori la ceas de sear eram doar eu si
Ingerul meu pazitor.

M Barac , ianuarie 2015