Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proprietăţile "extreme" sau complet noi revelate la scară nanometrică ale materialelor
deschid un spectru imens de aplicaţii în toate domeniile industriale. Cursa globală a
competitivităţii sustenabile – factor declanşator al revoluţiei nanotehnologice – impune
tehnologia nanomaterialelor ca o componentă esenţială în redesenarea industriilor
tradiţionale. Pe baza experienţei extensive în dezvoltarea de nanomateriale inovative,
IMT-Bucureşti iniţiază un program de cercetări concentrate pe dezvoltarea de aplicaţii ale
nanomaterialelor în construcţii, cu obiective de îmbunătăţire a confortului, calităţii şi
siguranţei habitatului. Proiectul prezentat se referă la obţinerea unor “pereţi inteligenţi”
pe bază de compozite ciment-lemn cu incluziuni nanoparticulate şi proprietăţi de
suprafaţă avansate.
Nanomaterialele, boom pentru construcţii Nanomaterialele sunt definite ca fiind materiale
noi, a căror structură elementară a fost adusă la scară nanometrică. Altfel spus, prin
utilizarea – înglobarea, manipularea – unor particule foarte mici de material, se creează
noi materiale la scară mare. “Secretul” este următorul: aduse la dimensiuni de ordinul a
100 nanometri, materialele încep să prezinte proprietăţi radical îmbunătăţite, controlabile,
şi chiar proprietăţi complet noi. Nanotehnologia – acest termen cu o popularitate atât de
abruptă astăzi – este chiar “extensia tehnologică” spre utilizarea acestor proprietăţi.
Majoritatea estimărilor şi prognozelor legate de dezvoltarea şi potenţialul de piaţă al
nanotehnologiei indică nanomaterialele ca fiind sectorul catalizator major şi cu cele mai
răspândite aplicaţii. În fiecare an se produce în lume un metru cub de ciment pentru
fiecare persoană. Numai în UE, industria construcţiilor este o afacere de 350 de miliarde
euro, ocupând 10% din forţa de muncă. La o asemenea dimensiune, construcţiile
reprezintă una dintre industriile vizate cu prioritate de revoluţia nanotehnologică.
Industriile cimentului, oţelului, sticlei, încep deja să beneficieze de soluţii inovative
provenite din cercetări în nanomateriale. Duritatea, rezistenţa mecanică, ductibilitatea,
superplasticitatea, afinitatea chimică, capacitatea de izolare termică, respingerea
particulelor de murdărie şi vopsea şi capacitatea de autocurăţare, capacitatea de
autoreparare, sunt numai câteva dintre proprietăţile vizate pentru construcţiile moderne
pe baza acestor noi tehnologii. Este interesant că fiecare dintre aceste proprietăţi benefice
din punct de vedere structural şi al confortului contribuie, mai mult sau mai puţin direct,
şi la sustenabilitatea mediului. Doar câteva exemple: reducerea poluării în procesele de
producţie şi de curăţare, economia de energie prin izolare termică performantă, sau
creşterea timpului de viaţă prin rezistenţa superioară. Proiectul NANOAMBIENT IMT-
Bucureşti este singurul institut naţional de CD din ţară specializat în micro şi
nanotehnologii. Proiectele naţionale şi internaţionale de cercetare în tehnologia
nanomaterialelor acoperă aici diverse categorii de subiecte: nanoparticule şi
nanocompozite, filme subţiri şi acoperiri, nanostructurări şi funcţionalizări de suprafeţe.
Proiectul naţional NANOAMBIENT (2005-2008) reprezintă o primă abordare în
tehnologia nanomaterialelor pentru construcţii inteligente şi deschide mai multe direcţii
de inovaţie. NANOAMBIENT este coordonat de IMT şi reuneşte alte 10 organizaţii,
reprezentând 7 din cele 8 Euroregiuni ale României. Roluri importante în cadrul
proiectului au fost atribuite CEPROCIM, Institutului Naţional al Lemnului, INECM-
Timişoara, IMNR, ICPAO-Mediaş, ICIA-Cluj. Soluţiile cercetate şi rezultatele curente
Ideea de pornire a proiectului este realizarea unei structuri compozite ciment-lemn cu
includere de nanomateriale, în vederea obţinerii de proprietăţi avansate de volum şi de
suprafaţă. Nanofibrilele celulozice din componenţa lemnului au o rezistenţă foarte mare,
25% chiar faţă de nanotuburile de carbon, şi au avantajul de a fi naturale, super-izolatoare
termic şi mult mai ieftine decât acestea. Suprafaţa pereţilor dezvoltaţi va fi acoperită cu
un film cu proprietăţi antibacteriene, hidrofobe, anti-murdărie şi vopsea (anti-grafitti), şi
de concentrare a energiei solare. O condiţie esenţială este dezvoltarea tehnologiei de
preparare a suprafeţei şi compatibilizare pentru acoperire, în vederea obţinerii
funcţionalităţii ansamblului. În final, se vor dezvolta tehnici de depunere pe suprafeţe
mari. Lista rezultatelor obţinute până în prezent: • stabilirea reţetei optime şi a tehnicilor
de procesare a structurii compozite ciment-lemn-nanopulberi de siliciu, care s-a dovedit
viabilă din punct de vedere al standardelor europene de rezistenţă mecanică (este
prezentată structura în microscopie SEM) • sinteza nanopulberilor oxidice nedopate şi
dopate cu diverşi ioni metalici • filme de nanocompozite cu matrice polimerică obţinute
prin înglobarea nanopulberilor în matrici polimerice • stabilirea tehnicilor de depunere a
filmelor subţiri pe substratul de compozit (sunt prezentate două imagini SEM ale filmelor
depuse pe substrat) • realizarea proprietăţilor antibacteriene şi antimicotice ale straturilor
subţiri depuse (este prezentată imaginea unei probe de test: prin comparaţie cu zonele
neprotejate, pe zonele acoperite de film nanocompozit nu apar culturi bacteriene)
Materialele cu nanotuburi devin alternative ecologice in domeniul constructiilor, pentru
marile companii americane.
"Aplicarea nanotehnologiei in constructia cladirilor "verzi" este o noua miza si, mai mult
de atat, poate deveni o solutie foarte eficienta in viitor", a declarat recent dr. George
Elvin, director al Green Tehnology Forum.
"Intr-un astfel de caz, a adaugat Elvin, o companie poate economisi anual 2,6 milioane de
dolari in ceea ce priveste costurile pentru energie si isi poate reduce emisiile de CO2
gratie unei singure nanoinovatii".
Important este ca sectorul constructiilor sa aiba informatii tot mai multe referitoare la
aceste inventii, a mai spus specialistul. Orase precum Chicago si Seattle, unde au fost
impuse conditii "verzi" pentru constructiile noi, sunt primele care au inceput sa apeleze la
nanotehnologie.
Nanomaterialele pot fi folosite la izolarea acoperisurilor, la filtrarea apei si aerului,
precum si la iluminat, considera oamenii de stiinta. Nanoacoperisurile asigura o izolare
eficienta, protectie UV, sunt anticorozive si rezistente la apa. O parte din aceste
acoperisuri sunt considerate "vindecatoare" prin faptul ca indeparteaza factorii poluanti
din atmosfera din imediata apropiere a cladirii.
In acest moment exista peste 130 de companii care dezvolta nanomateriale pentru
constructii si mai mult de 50 de proiecte de cercetare in aceasta directie se desfasoara in
diverse centre universitare. Green Tehnology Forum este o firma de cercetare care se
axeaza pe aplicarea inventiilor din nano si biotehnologie in optimizarea "green business-
urilor". Desi pretul acestor materiale este acum destul de ridicat, Elvin estimeaza ca, in
scurt timp, pe masura ce vor invada piata, ele vor deveni mai accesibile.
Efecte controversate ale nanomaterialelor de constructii
Mai mult de 30% din oamenii de stiinta considera ca sanatatea umana poate fi
amenintata, in timp ce doar 20% din publicul larg are aceasta perspectiva. Cei mai
sceptici considera, bazandu-se pe niste studii efectuate pe cobai, ca spre exemplu
expunerea prelungita la nanoparticule de nichel, fata de situatia utilizarii de particule mai
mari si cu aceeasi compozitie chimica, duce la inflamarea crescuta a tesuturilor
pulmonare. In mod similar, expunerea la nanotuburi de carbon, sustin scepticii, provoaca
reactii inflamatorii puternice la nivelul plamanilor fata de cazul particulelor de carbon de
dimensiuni clasice.
Nanotehnologia, tot mai eficienta in medicina
Prin dezvolatarea unei noi tehnici de manufacturare, Odom si colegii sai au reusit sa faca
filme de aur cu perforatii dispuse in matrici care sunt practic extinse la infinit, perforatiile
avand pana la 100 de nanometri - de 500 pana la 1000 de ori mai putin decat un fir de par
uman. Marite, aceste filme de aur cu perforatii arata ca o felie de cascaval, cu exceptia
faptului ca perforatiile sunt bine ordonate si se pot intinde pe distante macroscopice.
Abilitatea cercetatorilor de a realiza aceste metamateriale in mod necostisitor si pe wafere
sau foi de mari dimensiuni diferentiaza munca lor de alte tehnici anterioare.
"Una dintre cele mai mari probleme cu nanomaterialele a fost dintotdeauna obtinerea lor
pe scara mare," a spus Odom. "A fost foarte dificil sau foarte scump sa multiplicam
modelul lor pe arii mai mari decat aproximativ un milimetru patrat. Acesta cercetare este
interesanta nu numai fiindca demonstreaza o modalitate ieftina de repetare a unui sablon,
dar de asemenea una care poate produce materiale optice de inalta calitate cu proprietati
interesante."
In plus, proprietatile lor de transmitere a luminii pot fi alterate prin simpla schimbare a
geometriei perforatiilor, si nu prin "coacerea" unei noi compozitii de materiale. Aceasta
caracteristica le face foarte atractive atunci cand este necesara acordarea simpla a
comportamentului lor pentru o anumita cerinta.
Nanomaterialele sunt folosite în materialele utilizate pentru a lua amprenta celor care
doresc să-şi pună o proteză dentară. „Un nanomaterial are particule de 10.000 de ori mai
subţiri decât un fir de păr, ceea ce înseamnă că poate reda cu o precizie aproape
moleculară forma dintelui care trebuie constituit. Cu cât un material are proprietatea de a
reproduce mai fidel forma dintelui, cu atât este mai bun pentru protezele dentare. În
viitor, nanomaterialele strucurate ar putea reface ţesuturile distruse şi ar putea trata
afecţiuni considerate în prezent incurabile, precum paradontoza“, a afirmat, ieri, Horia
Traian Dumitru, preşedintele UNAS. Nanomaterialele se folosesc încă pe scară redusă
pentru că sunt scumpe, dar şi pentru că nu se cunosc în totalitate efectele secundare.
Nanomaterialele sunt folosite in materialele utilizate pentru a lua amprenta celor care
doresc sa-si puna o proteza dentara. "Un nanomaterial are particule de 10.000 de ori mai
subtiri decat un fir de par, ceea ce inseamna ca poate reda cu o precizie aproape
moleculara forma dintelui care trebuie constituit. Cu cat un material are proprietatea de a
reproduce mai fidel forma dintelui, cu atat este mai bun pentru protezele dentare. In
viitor, nanomaterialele structurate ar putea reface tesuturile distruse si ar putea trata
afectiuni considerate in prezent incurabile, precum paradontoza", a afirmat Horia Traian
Dumitru, presedintele UNAS.
Nanomaterialele se folosesc inca pe scara redusa pentru ca sunt scumpe, dar si pentru ca
nu se cunosc in totalitate efectele secundare.