TEORIA SI METODICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV

ADAPTAREA IN ANTRENAMENTUL SPORTIV

DEFINITII:
Adaptarea reprezinta un proces propriu organismelor vii de a parcurge
dezvoltarea corporala, activitati functionale, prestatii comportamentale si
exigente diverse, stabilind astfel conditiile de existenta.
Din punct de vedere biologic, adaptarea la mediu este mecanismul complex
de aparare fata de solicitarile determinate de schimbarile mediului.
Este un echilibru intre asimilare si acomodare.
Adaptarea in antrenament vizeaza ansamblul de transformari pe care le
suporta organismul sportivului in pregatire cu scopul dezvoltarii unei stari
superioare de echilibru bio-psiho-motric, materializat in executarea cu
usurinta a unei sarcini.

CARACTERISTICI
In domeniul sportiv, adaptabilitatea este descrisa sub forma de
antrenabilitate sau de capacitate de trecere rapida de la o situatie la alta
prin optimizarea comportamentului, implicit a functionalitatii, conform
cerintelor noii situatii.
In pregatirea sportivilor trebuie evitata secventa: adaptare, dezadaptare si
readaptare.
Dezadaptarea se refera la procesele de regresie structurala si functionala a
organismului, care duc la un dezechilibru in sistemele sale reglatoare in
urma unui efort ce nu mai poate fi executat.
Readaptarea este determinata de procesele de adaptare care conduc la
posibilitatea de a realiza un nou efort, dupa o intrerupere involuntara sau
voluntara a antrenamentului.

 TIPURI DE ADAPTARE IN ANTRENAMENT

1. ADAPTAREA DE SCURTA DURATA
Se manifesta in timpul si dupa efectuarea diferitelor exercitii, reactiile
subiectilor fiind diferite in functie de nivelul lor de pregatire.
Reactiile imediate de adaptare se desfasoara pe parcursul a trei faze:
In prima faza se produce stimularea diferitelor organe si sisteme care
asigura desfasurarea activitatii. Creste brusc FC, ventilatia pulmonara,
consumul de oxigen, acumularea de lactat in sange etc;
A doua faza este caracterizata prin desfasurarea activitatii functionale
la un nivel constant, denumita si stare stabila;
a treia faza are ca specific tulburarea echilibrului (starii stabile)
datorita discordantei dintre necesarul organismului si capacitatea
organelor si sitemelor de a face fata acestor nevoi.
2. ADAPTAREA DE LUNGA DURATA
Este determinata de antrenamente judicios efectuate pe o perioada lunga de
timp, care produc hiperfunctia organelor si sistemelor.
Are la baza sinteza proteica de adaptare, care presupune sintetizarea si
selectarea proteinelor specifice din fragmentele proteice, rezultate din
catabolismul proteic si determina eficienta reactiilor.
Se produce numai in cazul in care stimulii de sarcina au intensitati si durate
optime si sunt aplicati sistematic.
Se desfasoara in trei etape:
Mobilizarea sistematica a resurselor functionale ale organismului, prin
desfasurarea procesului de antrenament;
Cresterea sistematica, planificata a efortului, care determina
transformari intensive structurale si functionale in organe si tesuturi;

 Realizarea adaptarii stabile indelungate, printr-o corelatie stransa intre

organele de reglare si cele de executie.
CARACTERISTICILE ADAPTARII:
AMPLITUDINEA SAU PLASTICITATEA
EFICIENTA SAU ECONOMICITATEA
INTINDEREA SAU DURATA
ASCENDENTA SAU EVOLUTIA ADAPTARII
SPECIFICITATEA ADAPTARII
RECEPTIVITATEA INDIVIDUALA

AMPLITUDINEA SAU PLASTICITATEA

Diferenta dintre nivelul initial si cel final al capacitatii de performanta
exprima amplitudinea, care este data si de diferenta dintre o valoare de baza
si cea maxima obtinuta dupa un efort standard.
Se poate observa la nivel functional, biochimic, morfologic si motric.
A = nivel maxim nivel de repaus
EFICIENTA SAU ECONOMICITATEA
Vizeaza desfasurarea activitatii cu minimum de consum si maximum de
randament.
Scopul exercitiilor utilizate in pregatire este acela de producere a sintezei
proteice specifice, care conduce la ameliorarea aptitudinilor fizice, la
formarea de calitati sportive si la cresterea posibilitatilor de mobilizare a
potentialului motric, avand ca efect manifestarea eficienta a capacitatii de
performanta.

 INTINDEREA SAU DURATA

Se refera la timpul cat persista adaptarea, respectiv cat este mantinuta forma
sportiva.
Durata adaptarii poate fi dirijata de specialisti in functie de cerintele ramurii
de sport si de necesitatile refacerii, in cadrul dinamicii progresive a
capacitatii de performanta.
ASCENDENTA SAU EVOLUTIA ADAPTARII
Evolutia adaptarii este ondulatoriu ascendenta, concretizata intr-un potential
motric crescut si posibilitatea valorificarii acestuia in activitati
competitionale.
In dinamica adaptarii sunt vizate doua strategii:
stimularea simultana a producerii unor modificari adaptative diverse;
concentrarea actiunilor din pregatire intr-o anumita directie, pentru o
perioada de timp limitata.
SPECIFICITATEA ADAPTARII
Este determinata de caracteristicile ramurii de sport, a solicitarilor
competitionale.
Adaptarea este concretizata intr-un aparat specific functional de miscare,
specializat in vederea atingerii unui gen de perfectiune, astfel ca
antrenamentele trebuie sa vizeze obiective stabilite pe termen lung.
RECEPTIVITATEA INDIVIDUALA
Subliniaza faptul ca fiecare individ este o entitate diferentiata de ceilalti
semeni, deci reactiile adaptative sunt extrem de variate.
Rezervele de adaptare reprezinta potentialul care separa starea actuala a
capacitatilor de prestatie ale unui subiect de conditiile limita ce presupun
adaptarea sa.

 NIVELURI DE ADAPTARE
Adaptarea genetica puterea adaptativa potentiala cu care individul se
naste;
Adaptarea epigenetica potentialul aplicabil in anumite situatii;
Adaptarea metabolica potentialul adaptativ dobandit prin antrenament,
care poate fi folosit atat timp cat se lucreaza pentru intretinerea lui.